Tag: piata imobiliara

  • Michael Burry, investitorul care a câştigat sute de milioane de dolari din prăbuşirea pieţei imobiliare din 2008, pariază jumătate de miliard de dolari împotriva Tesla

    Michael Burry, investitorul american care a devenit faimos după ce a câştigat sute de milioane de dolari din prăbuşirea pieţei obligaţiunilor ipotecare din 2008, a plasat un pariu masiv împotriva producătorului de maşini electrice Tesla, conform Bloomberg.

    Scion Asset Management, firmă de investiţii fondată şi condusă de Michael Burry, a acumulat poziţii short în valoare de 534 de milioane de dolari împotriva gigantului creat de Elon Musk.

    Potrivit unui comunicat al autorităţilor de reglementare financiară din SUA, Scion avea la sfârşitul lunii martie opţiuni put de tip bear pentru 800.100 de acţiuni Tesla, ceea ce îi oferă firmei şansa de a vinde acţiunile companiei auto la un anumit preţ în viitor.

    La sfârşitul lunii ianuarie, preţul unei acţiuni Tesla a ajuns la un maxim de peste 880 de dolari, după o creştere de peste 700% în 2020. Totuşi, acţiunile şi-au pierdut circa un sfert din valoarea de la începutul anului şi sunt cu 35% sub recordul stabilit în ianuarie.

    Nu este prima dată când Barry pariază împotriva Tesla, investitorul anunţând în decembrie că firma pe care o conduce a adoptat poziţii short pe acţiunile producătorului auto. De altfel, investitorul l-a sfătuit pe Musk că ar trebui să strângă capital prin vânzarea de acţiuni, într-o perioadă în care gigantul atingea niveluri „ridicole” de creştere, declara Michael Barry anul trecut.

    Tesla a obţinut rezultate record în primul trimestru, a evitat penuria de cipuri a industriei, şi-a îmbunătăţit procesele de producţie şi a înregistrat profituri în urma investiţiei în Bitcoin. Între timp, acţiunile au continuat să sufere pierderi, analiştii ridicând semne de întrebare cu privire la faptul că Tesla nu a oferit un target pentru numărul de livrări din 2021.

    „Tesla a scăzut cu 14% de la sfârşitul trimestrului 1, aşa că – până acum – mişcările au fost profitabile. Burry exprimă acelaşi tip de scepticism pe care îl au mulţi vis-a-vis de Tesla. Presupun că a acumulat în mai multe rânduri opţiuni în cadrul Tesla, iar unele dintre ele probabil au expirat”, spune Steve Sosnick, principalul strateg al Interactive Brokers. 

    Michael Burry a fost jucat de Christian Bale în „The Big Short”/„Brokerii Apocalipsei”, film care a surprins momentele de dinaintea prăbuşirii pieţei imobiliare din 2008, premiat cu un Oscar pentru scenariu.

    Elon Musk a declarat zilele trecute că nu va mai accepta plata în Bitcoin pentru Tesla, decizie lansată pe fondul temerilor generate de cantitatea masivă de energie pe care o foloseşte criptomoneda, provocând o serie de scăderi de-a lungul pieţei crypto. Ulterior, miliardarul a dat de înţeles că ia în calcul sau a vândut deja o parte din stocurile sale de Bitcoin, marcând o nouă rundă de pierderi pentru cele mai valoroase criptomonede din lume.

     

  • Cartierul din Bucureşti unde preţurile la apartamente au scăzut peste noapte cu mii de euro

    Preţurile apartamentelor vechi cu 3 camere din Capitală au crescut, în medie, la nivelul lunii martie 2021 cu 150 de euro sau 0,15%  faţă de luna februarie la 98.850 de euro, potrivit datelor companiei de con­sultanţă imobiliară SVN România.

    Faţă de martie 2020, prima lună în care piaţa locală a fost lovită de pandemie, creşterea a fost de 2,3%. Mai mult, acesta este cel mai redus ritm de creştere din ultimul an. Spre comparaţie, în martie 2020 piaţa urca cu 5,2% faţă de martie 2019, în timp ce în prezent avansul este la jumătate.

    Cartierul care a cunoscut cea mai mare creştere este Colentina, unde pre­ţurile au urcat cu 6,1% sau 5.000 de euro, în timp ce la Dristor avansul este de 4,4% sau 4.000 de euro, în timp ce în Drumul Taberei preţurile au urcat cu 1.000 de euro sau 1,3%. În plus, în martie doar trei zone au mai crescut faţă de februarie, în timp ce în februarie faţă de ianua­rie erau patru zone cu creşteri. Cele mai importante scăderi sunt în Titan, unde preţurile au coborât cu 5.000 de euro, în timp ce la Brâncoveanu sau Militari preţurile au scăzut cu circa 1.000 de euro.

  • Mai sunt clădirile de birouri o opţiune pentru companii sau noul normal este muncitul de acasă?

    De aproape 365 de zile milioane de oameni şi-au mutat biroul în spaţiul de acasă. Ceea ce la începutul pandemiei părea o varianAtă bună de a economisi timp şi a creşte productivitatea muncii a generat treptat, diluarea graniţei dintre viaţa profesională şi viaţa în afara serviciului, cu efecte nedorite asupra angajaţilor.

    În ultimele luni, scanând piaţa imobiliară corporativă locală dar şi globală, putem remarca conturarea a două tendinţe dominante. Pe de-o parte, există companii care văd în lucrul de acasă „noul normal”. Pe de altă parte, observăm un număr crescut de companii care au în vedere o strategie mai agilă. Iar această „agilitate” înseamnă, în termeni reali, să ofere angajaţilor mai multe opţiuni, respectiv: lucrul de acasă, un birou central şi un birou regional (în cadrul spaţiilor de tip coworking) în proximitatea casei. Prin urmare, aşa-numita „moarte a biroului” vehiculată prin diverse canale media este departe de a deveni realitate. În acest context spaţiile de tip coworking pot fi „motorul” care să promoveze munca la distanţă şi flexibilitate, asigurând interacţiunea atât de necesară pentru starea de bine a salariaţilor şi nu numai.

    Pentru a înţelege mai bine fenomenul, e nevoie să aruncăm o privire către harta evoluţiei coworkingului. Coworking 1.0 a apărut în 2008 sub forma unor spaţii / hub-uri mici pentru freelanceri şi start-up-uri care aveau nevoie să facă parte dintr-o comunitate şi să aibă un birou accesibil, fără costuri mari, în vremurile grele ale recesiunii. De atunci, potrivit unui studiu publicat de JLL SUA, coworkingul a avut o rată de creştere medie anuală de 22%. Locatarii şi-au dat seama de avantajele exploatării acestor amenajări flexibile de spaţiu pentru a-şi gestiona mai bine forţa de muncă şi a-şi optimiza strategiile imobiliare.

    A urmat Coworking 2.0 care a oferit o mare varietate de spaţii de lucru, locaţii frumoase, facilităţi de ultimă generaţie, infrastructură solidă şi o comunitate vibrantă. A devenit astfel spaţiul de lucru preferat pentru multe companii mici şi mijlocii, fiind adoptat chiar şi de unele organizaţii mari cărora domeniul de activitate le-a permis acest lucru.

    Spaţiul de tip coworking a revoluţionat rapid întreaga industrie a birourilor până când s-a confruntat cu o ameninţare existenţială la începutul pandemiei COVID-19. Criza, încă în desfăşurare, este o provocare pentru întreaga industrie imobiliară, inclusiv pentru coworking.

    Adaptabilitatea face diferenţa între cei care aşteaptă, pasiv, trecerea crizei şi cei care adoptă o transformare agilă. Astfel a apărut Coworking 3.0 care oferă locatarilor opţiuni mai flexibile şi mult mai multe servicii virtuale pentru a satisface nevoile comunităţii de afaceri. De asemenea, Coworking 3.0 oferă o integrare mai profundă a vieţii profesionale.

    Dacă în spaţiile Coworking 2.0 era suficient să li se spună locatarilor: „Iată noul dvs. spaţiu, aveţi la dispoziţie cafea gustoasă, săli de întâlnire etc.”, în spaţiile Coworking 3.0 ar trebui să adopte o poziţie mai activă bazată pe principii de genul: „Aşa ne aşteptăm să interacţionăm unul cu celălalt, acesta este tipul de cultură a muncii pe care o încurajăm…”

    Iar interacţiunea de calitate este ceva ce Zoom, Teams, Slack nu pot înlocui deoarece sentimentul de apartenenţă este o nevoie umană şi unul dintre cele mai puternice lucruri pe care oamenii le obţin de la un birou tradiţional.

    Directorul coworkingului Factory Berlin, Hannah Ashford spune: „Locaţiile pe care le deţinem sunt centrul comunităţii noastre, un loc pentru a experimenta evenimente, programe şi a crea conexiuni care alimentează inspiraţia şi inovaţia.”

    Unii s-au cam săturat de munca de acasă şi au nevoie de „un refugiu”, de spaţii de lucru accesibile, flexibile care să sprijine şi cultura organizaţiilor.

    Jamie Hodari, CEO al Industrious S.U.A., afirma la începutul anului 2020: „În viitorul apropiat biroul va trebui să fie amplasat în locurile unde oamenii vor să fie.”

    Pare că a avut dreptate, întrucât coworkingul are şanse mari de a deveni un instrument important în strategia imobiliară corporativă.

    Liviu Tudor este Preşedinte Genesis Property

  • Oraşul din România unde piaţa imobiliară a explodat total. Aici un apartament cu vedere spectaculoasă ajunge si la 1 milion de euro

     

    În Timişoara, preţul unui apartament este cuprins între 1.300 şi 1.500 de euro/mp. Apartamentele nou construite sunt cu 2% mai ieftine decât cele din blocuri vechi. În ansamblurile de lux, preţul unui apartament ajunge la un milion de euro

    La Timişoara sunt aproape gata două astfel de blocuri. Fac parte dintr-un proiect amplu, pe care pariază Ovidiu Şandor.
    Cartierul se întinde pe o suprafaţă de 6 hectare  şi este la mai puţin de un kilometru de centrul oraşului.

    „Conţine, dincolo de peste 1.200 de apartamente, şi o componentă impportantă de birouri, pe lângă care, toate serviciile de care ai nevoie pentru viaţa de zi cu zi: de la magazin alimentar, la brutărie, la bancă, şamd. Proiectul nostru oferă diverse soluţiile de locuire: de la cele care costă câteva zeci de mii de euro, la cele care ajung şi la peste un milion de euro”, explică Ovidiu Şandor, dezvoltator imobiliar.
    La un asemenea preţ, nu cumperi doar un spaţiu de locuit. Ai la dispoziţie şi o terasă de 140 de metri pătraţi, deasupra apartamentului.
    Dar, cea mai importantă este priveliştea, care e inclusă în preţ.
    Şi chiar dacă e pandemie, afacerile imobiliare încă merg. Doar că a schimbat preferenţile cumpărătorilor.
    A simţit-o şi Diana Urzică, consultant imobiliar. Ea spune că acum, clienţii sunt mult mai pretenţioşi. Şi în materie de case şi în materie de apartamente.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • 5 PARIURI. Ce va fi în 2021: Piaţa imobiliară

    Segmentul office alături de cel de retail au fost cele mai lovite în 2020 pe fondul stării de urgenţă din primăvară, alături de măsurile de distanţare implementate.

    De partea cealaltă, piaţa rezidenţială şi cea industrială au continuat să urce datorită cererii ridicate pentru locuinţe şi explozia din e-commerce, iar tendinţele vor continua cel mai probabil şi în 2021.

    ♦ Centrele comerciale de tip strip-mall vor fi soluţia preferată de retaileri pentru extindere, după ce mallurile „normale” au avut de suferit în timpul stării de urgenţă

    ♦ Dezvoltările de proiecte de retail şi proiecte mixed use, cu retailul în centrul activităţii, vor luat avânt. Proiecte precum Palas Iaşi, AFI Cotroceni, Sun Plaza şi Sun Offices sau Coresi Braşov au schimbat nu doar piaţa imobiliară, ci şi imaginea României, iar dezvoltatori precum Ceetrus, AFI sau Iulius vor miza în continuare pe astfel de dezvoltări.

    ♦ Stocul de spaţii logistice şi industriale va accelera spre pragul de 6 mil. mp în următorii doi ani, cererea fiind tot mai mare, iar România încă are numai 260 mp de spaţii industriale per mia de locuitori,  faţă 347 mp per mia de locuitori cât are Ungaria sau 510 mp per mia de locuitori în Polonia.

    ♦ Birourile rămân principalul punct de atracţie din real estate, însă dezvoltarea va încetini în 2021 pe măsură ce multe spaţii vor fi subînchiriate. Stocul modern de birouri din România s-a dublat în ultima decadă, de la 1,5 la aproape 3 mil. mp, chiriile au rămas relativ stabile, scăzând uşor de la 19,5 euro/mp în 2011 la 18,75 euro/mp în 2020, în timp ce randamentele s-au comprimat de la 8,25 la 7%.

    ♦ Munca de acasă a împins piaţa rezidenţială spre locuinţe mai mari, însă aceasta a primit o puternică lovitură din partea guvernului prin amânarea TVA de 5% pentru valori de până la 140.000 de euro pentru 2022. Clienţii vor miza astfel în continuare pe locuinţe mai mici şi mai accesibile.

     

    5 Întrebări

    ♦ Va mai exista interes din partea investitorilor pentru a achiziţiona proiecte de birouri şi centre comerciale în 2021?

    ♦ Se vor întoarce toţi corporatiştii la birou după campania de vaccinare?

    ♦ Cât de mult vor miza dezvoltatorii pe construcţia de case în detrimentul apartamentelor?

    ♦ Va accelera sectorul industrial spre 6 mil. mp în 2021?

    ♦ Revine Ioannis Papalekas pe piaţa imobiliară românească?

     

     

  • (P) Noua aplicaţie ZOOMO aduce realitatea augmentată pe piaţa imobiliară

    Este foarte important să te adaptezi noilor cerinţe ale clienţilor de pe piaţa imobiliară. Aplicaţia ZOOMO, creată de un grup de antreprenori români, şi-a propus sa modernizeze conceptul de anunţuri imobiliare prin utilizarea realităţii augmentate.

    Realitate augmentată înseamnă transpunerea imaginilor digitale în lumea reală. În cazul aplicaţiei ZOOMO, aceasta înseamnă poziţionarea unor afişe digitale pe faţadele clădirilor în dreptul proprietăţilor disponibile spre vânzare sau închiriere.

    Scanează-ţi oraşul – este mai simplu decât crezi

    Aplicaţia ZOOMO oferă utilizatorilor posibilitatea să descopere uşor şi rapid proprietăţi imobiliare exact în zona dorită. Întregul proces se desfăşoară direct pe ecranul telefonului, fără drumuri inutile, fără vizionări şi fără bătăi de cap.

    Astfel, aplicaţia permite scanarea oraşului prin vizualizarea afişelor digitale chiar pe faţadele clădirilor disponibile, cu ajutorul tehnologiei de realitate augmentată. Detaliile referitoare la preţ se află la doar un click distanţă de orice utilizator. Ce înseamnă asta? Vei găsi clădirea dorită, în zona dorită, mai simplu şi mai rapid decât credeai.

    Folosind aplicaţia ZOOMO, utilizatorii vor putea să scaneze realitatea înconjurătoare cu ajutorul telefonului mobil, pentru a găsi proprietăţi de vânzare sau de închiriere în zona respectivă.

    ZOOMO a fost conceput pentru dispozitivele mobile iOS şi Android de către un grup de antreprenori români care au sesizat nevoia reală de profesionalizare a pieţei imobiliare din România.

    Cine poate beneficia de serviciile ZOOMO

    Clasicele agregatoare imobiliare sunt dificil de folosit, conţin numeroase opţiuni şi filtre, anunţuri înşelătoare sau o poziţionare vagă. De aceea, ZOOMO vine în întâmpinarea cerinţelor unei pieţe în continuă schimbare şi evoluţie. ZOOMO reprezintă inovaţie, transparenţă, exclusivitate şi profesionalism, contribuind semnificativ la îmbunătăţirea calităţii serviciilor din domeniul imobiliar din România.

    În plus, ZOOMO ajută la obţinerea exclusivităţilor şi la reducerea semnificativă a timpului de tranzacţionare. Platforma creează o relaţie importantă între agenţii imobiliari profesionişti şi clienţii care respectă plusul de valoare adus de aceştia.

    Noua platformă se adresează clienţilor care vor să cumpere sau să închirieze proprietăţi, dar şi agenţilor imobiliari profesionişti. Fiind o aplicaţie specializată pe exclusivităţi, ZOOMO promovează doar agenţii imobiliari care prestează servicii de calitate în mod etic.

    În calitate de utilizator, vei avea acces la cele mai noi tehnologii digitale pentru a găsi exact proprietatea pe care o doreşti. Fie că vorbim despre achiziţionare sau închiriere de case, apartamente, terenuri, birouri şi spaţii comerciale, ZOOMO este ajutorul ideal pentru a descoperi proprietăţile imobiliare pe care le cauţi.

    Modernizarea conceptului de anunţuri imobiliare reprezintă o nevoie reală a societăţii româneşti, iar creatorii aplicaţiei au reuşit să o transpună cu succes prin intermediul platformei ZOOMO.

     

  • Ce locuinţe caută românii în pandemie?

    Situaţia de Work-from-Home în care se află mulţi dintre angajaţi vine cu un impact şi asupra pieţei rezidenţiale. După o perioadă în care unii dintre noi am petrecut mai mult de 90% din timp acasă, priorităţile în materie de amenajare, dar şi aspiraţiile când vine vorba de locuinţele noi s-au schimbat. Cum au evoluat preferinţele cumpărătorilor de locuinţe din Europa şi, mai ales, din România în ultimele luni, a povestit în cea mai recentă ediţei a webinarului Real Estate. Real Talk. by Storia.ro Andreea Hamza, Senior Director Living în cadrul companiei de consultanţă în imobiliare JLL România. 

    „Suntem o ţară de proprietari, dar nu neapărat pentru că suntem bogaţi sau pentru că avem o obsesie să deţinem imobile, ci tocmai pentru că avem resurse limitate şi vrem să ne asigurăm un minimum de confort şi de stabilitate”, răspunde Andreea Hamza,  Senior Director Living la compania de consultanţă în imobiliare JLL România, pe care am întrebat-o care este explicaţia statutului de proprietar în care se regăsesc mulţi dintre români.

    Ea precizează că lucrurile stau diferit în alte ţări europene şi mult mai mulţi oameni închiriază în loc să cumpere pentru că sunt şi încurajaţi de către stat să procedeze astfel: spre exemplu, în Olanda, statul subvenţionează o parte din chirie. De asemenea, legile protejează mult mai bine chiriaşii, în timp ce la noi majoritatea locuinţelor sunt deţinute de persoane fizice, nu de companii sau de investitori instituţionali. Aceste locuinţe de închiriat din statele vestice aduc astfel şi mai multă siguranţă, cu contracte mai clare şi pe termen mai lung precum şi pachete de servicii suplimentare.

    Există însă şi asemănări în comportamentul celor care caută locuinţe pretutindeni: „Atât în cazul românilor, cât şi în restul Europei, decizia de a cumpăra sau de a închiria este una raţională, nu neapărat o obsesie sau care să ţină de o mentalitate colectivă”. Andreea Hamza este însă de părere că lucrurile se schimbă, iar pe termen mediu şi lung va creşte şi ponderea investitorilor instituţionali în piaţa locală, ceea ce va fi sănătos pentru piaţă şi va aduce beneficii utilizatorilor finali. Specialistul în real estate face şi câteva precizări referitoare la modul în care ar trebui interpretat procentul numărului mare de proprietari din România. „Procentul de unităţi aflate în proprietate la noi este foarte mare – cred că ultimele statistici arătau 96%, dar asta nu înseamnă că 96% din populaţia adultă are o locuinţă în proprietate, ci de fapt ne arată că 96% din locuinţele existente sunt deţinute de proprietari”, explică ea.

    De asemenea, Andreea Hamza aminteşte şi de modul în care românii au ajuns la un grad de proprietate atât de mare. „Acest procent, la rândul lui, este artificial – ne amintim că până în 1989 statul era unicul proprietar al acestor imobile (vechi n.red), eram exact la polul opus faţă de situaţia de acum. La un moment dat, după 1989, statul a decis să vândă stocul de locuinţe către cetăţeni la preţuri foarte atractive. Prin urmare oamenii au cumpărat imobilele, au devenit proprietari; nu putem vorbi neapărat despre o obsesie a românilor.”

    Pe de altă parte, punctează specialistul în imobiliare, o statistică pe care o consideră importantă este cea care ne arată că suntem foarte înghesuiţi în aceste locuinţe: „Sunt mulţi tineri adulţi care locuiesc cu părinţii sau cu bunicii, cu alte rude, iar majoritatea locuinţelor existente sunt relativ mici ca suprafeţe şi ca număr de camere, aceasta este realitatea”.
    Andreea Hamza mai spune însă că această situaţie a evoluat de-a lungul ultimilor ani, odată cu apariţia dezvoltărilor imobiliare noi, însă – „Noi vorbim în continuare în număr de camere, faţă de alte ţări unde se vorbeşte de număr de dormitoare. Mulţi dintre noi dormim şi în living, în fosta sufragerie”. Astfel, în timp ce în România suprafaţa locuibilă medie este undeva la 46 de metri pătraţi, media la nivelul Uniunii Europene este de 102 de metri pătraţi.
    „Suprafeţele sunt strâns legate de preţ – sau invers – lucrurile se rezumă totuşi la puterea de cumpărare a populaţiei, astfel că nu ne aflăm în momentul în care să ne permitem suprafeţe foarte mari, dar trendul este ascendent. Vesticii cumpără case mai mari, la preţuri mai mari, dar într-un număr mai mic”, adaugă Hamza.

    Cum s-au schimbat apetitul românilor pentru locuinţe şi preferinţele legate de spaţiile de locuit? „Acest nou context a redefinit anumite aspecte legate de locuinţă, îndeosebi în ideea optimizării spaţiilor. Ceea ce s-a schimbat atât în România, cât şi în Europa, este nevoia care a devenit esenţială a cumpărătorilor, de a avea un spaţiu dedicat muncii de acasă – ştim cu toţii de ce am experimentat obligat forţat acest lucru – referindu-ne la unele industrii.”
    Un alt aspect esenţial care s-a schimbat este, potrivit Andreei Hamza, existenţa unor spaţii exterioare cât mai generoase – terase, grădini – per ansamblu, creşterea gradului de confort al locuinţelor căutate. „Acum casa a devenit mult mai importantă decât înainte, am fost nevoiţi să ne petrecem poate 90% din timp acasă, prin urmare creşterea gradului de confort este cea mai normală reacţie”, punctează Andreea Hamza. Ca urmare a contextului, a crescut deopotrivă interesul pentru case individuale, case cu grădini şi au devenit mai importante, de asemenea, şi facilităţile din apropiere.
    De altfel, potrivit unui studiu realizat pe un eşantion de peste 25.000 de persoane, în luna iunie 2020, pe utilizatorii Storia.ro şi OLX, doar 16% dintre cei care voiau să cumpere o locuinţă înainte de izbucnirea crizei de COVID-19 au declarat că au încetat să mai caute în această perioadă. Comportamentul potenţialilor cumpărători s-a modificat după criza COVID-19, în sensul că dintre cei care voiau să cumpere o casă, 66% şi-au menţinut această opţiune, 13% au renunţat să mai caute, 15% oscilează acum între apartament şi casă, 4,2% sunt interesaţi să închirieze o locuinţă, iar 3% vor să cumpere un apartament. În cazul celor care doreau un apartament, 43% şi-au păstrat intenţia, 16% au renunţat momentan la planurile de investiţie, în timp ce 25% oscilează acum între a achiziţiona un apartament sau o casă, 7,4% vor acum să cumpere o casă, iar 1% intenţionează să se mute cu chirie.
    Rezultatele studiului arată că cele mai importante aspecte care sunt luate în calcul la alegerea unei locuinţe sunt, în ordinea preferinţelor: compartimentarea eficientă, calitatea construcţiei şi a finisajelor, existenţa unui spaţiu exterior (grădină / terasă), confortul sporit (luminozitate, izolaţie, intimitate etc.), existenţa spaţiilor anexe (locuri de parcare, boxe).
    Când vine vorba despre situaţia de la nivel european, Andreea Hamza spune că exact aceiaşi factori s-au schimbat şi acolo – la care se adaugă necesitatea existenţei unei conexiuni foarte bune la internet: „Ei nu sunt atât de privilegiaţi ca şi noi la acest ultim capitol, iar în top trei nevoi ale cumpărătorilor în Europa se află: prezenţa unui spaţiu destinat muncii de acasă, spaţii exterioare şi conexiune la internet foarte bună”.

    Preţul este mereu un subiect fierbinte în piaţa rezidenţială şi au existat chiar o serie de predicţii ale prăbuşirii preţului imobilelor în contextul COVID-19, prin asemănarea cu criza anterioară. Andreea Hamza este însă de părere că premisele celor două momente sunt diferite, la fel şi nivelul de dezvoltare a pieţei din perioada 2008-2009, prin comparaţie cu cel de acum: „Criza din 2008 venea după un boom incredibil cu care nu ne-am mai confruntat şi cred că nici alte ţări nu l-au mai simţit – pe când acum piaţa este mult mai aşezată, a evoluat foarte sănătos, cred că piaţa este mult mai stabilă acum, iar nevoia de case acum este mult mai justificată”.
    Andreea Hamza apreciază că evoluţia preţurilor va fi diferită în funcţie de segmentul de cumpărători la care ne referim. „Sunt cumpărători care vor fi afectaţi de creşterea ratei şomajului şi care probabil nu se vor mai putea califica pentru un credit ipotecar şi aici probabil cererea va scădea şi, implicit, şi preţurile”. Pe de altă parte, există şi o categorie de clienţi mai puţin afectaţi – spre exemplu, cei din segmentul high end, care potrivit Andreei Hamza, chiar profită să facă aceste investiţii. „Ca trend general nu cred că se vor înregistra scăderi foarte mari, dar este încă prematur să ne exprimăm – nici nu ştim când se termină pandemia, nici nu ştim ce va urma. Nu cred însă că va exista o prăbuşire similară crizei anterioare – fundamentele pieţei sunt mult mai sănătoase mai solide şi mai stabile, iar produsele sunt mult mai bine aliniate cu nevoile cumpărătorilor.”
    Ea aminteşte de asemenea şi că în 2007, suprafeţele apartamentelor deveniseră extraordinar de mari – două camere ajungeau să aibă 80 – 90 de metri pătraţi, iar implicit şi preţurile erau foarte mari, or acum nu mai este cazul. „Mai există şi partea de facilităţi din cadrul ansamblurilor rezidenţiale care se îmbunătăţeşte de la an la an, dezvoltatorii încercau mereu să vină cu ceva nou, să ofere cât mai mult cumpărătorului, în 2007  – erau puţine proiecte care se diferenţiau şi care erau făcute aşa – acum sunt mult mai multe”.
    Astfel, precizează ea, oferta din categoria cumpărătorilor cu venituri mici – locuinţele cu preţuri de sub 1.000 de euro/mp sau în jur de 1.000 -1.300 de euro/mp, sunt mai expuse la aceste fluctuaţii economice – dar evoluţia va depinde foarte mult şi de măsurile guvernamentale care se vor implementa. Spre exemplu, programul Prima Casă, care a urmat crizei financiare din 2008-2009 – a readus la viaţă piaţa imobiliară: „Piaţa poate fi uşor ghidată prin măsuri guvernamentale, aşa că sunt şanse să nu fie atât de mare impactul – deocamdată nu avem scăderi masive de preţ, au apărut doar promoţii sau discounturi, dar nu au scăzut neapărat preţurile de listă pentru proiecte – încă lumea nu este speriată şi nu şi-a retras intenţiile de cumpărare, observă ea. Andreea Hamza se fereşte să facă predicţii referitoare la scăderea propriu-zisă a preţurilor, însă nu crede că aceasta va depăşi 3-5%.
    În ceea ce îi priveşte pe dezvoltatori, Andreea Hamza este de părere că va exista o concentrare pe optimizare, în contextul în care suprafeţele nu pot fi mărite: „Ideal ar fi să avem suprafeţe mai generoase, terase mari, o zonă de lucru de acasă – un birou în cadrul locuinţei, iar toate acestea implică suprafeţe mai mari – dacă ar fi să le faci cu uşurinţă, de aceea, în primă fază, dezvoltatorii se vor canaliza pe optimizarea cât mai bună a spaţiilor ca să nu influenţeze foarte mult preţurile de vânzare – degeaba ai produsul dacă nu ai şi clienţii care şi-l permit”.

    În acest nou context, cât de valabilă mai este deviza „Location, location, location”? „În fond nu cumpărăm doar nişte pereţi, amplasamentul va conta întotdeauna. Cumpărăm o locuinţă cu toate facilităţile din jurul ei. Evident, sperăm ca acestea să fie cât mai multe.” „Poate expresia «location, location, location nu va mai fi atât de importantă» – vor conta şi lucrurile menţionate mai devreme”.
    De altfel, Andreea Hamza aminteşte de studii realizate anterior de JLL la nivel european, din care reiese că dacă anterior a existat un trend ascendent pentru nevoia cumpărătorilor de a avea locuinţa amplasată lângă mijloacele de transport fiindcă de acolo se poate ajunge oriunde, acum a scăzut importanţa acestui criteriu. „E clar că locaţia pierde puţin teren în beneficiul suprafeţelor mari, al plusului de confort. Confortul e diferit pentru fiecare dintre noi.”
    Pe de altă parte, crede că nu vom lucra de acasă pentru totdeauna sau non stop – cu siguranţă vom avea nevoie să venim şi la birou şi să existe şi această parte de interacţiune cu colegii, socializare umană cu clienţii – când se va putea, bineînţeles. „Depinde de la business la business şi de la companie la companie, fiecare cu businessul ei şi cu profilul de angajaţi al ei.” Chiar dacă nu poate anticipa când va ajunge şi piaţa locală la nivelul celor vestice, Andreea Hamza crede că generaţiile următoare se vor orienta mai mult înspre piaţa chiriilor, în dorinţa lor de flexibilitate: „Cred că generaţiile care vin acum din urmă sunt mult mai înclinate spre acest cult al chiriei, pentru ei contează foarte mult mobilitatea, flexibilitatea – şi eu cred că ei vor schimba uşor regulile pieţei şi vor cizela şi proprietarii care la rândul lor sunt în acest moment prea ataşaţi de proprietate, uneori încalcă regulile elementare de intimitate, de pildă. De asemenea, un număr mai mare de investitori instituţionali care se uită din ce în ce mai atent pe piaţa din România pentru a-şi crea portofolii  de apartamente de închiriat vor ajuta mai mult piaţa pentru că vor veni cu condiţii mai bine definite, cu contracte mai solide – cred că tot spre beneficiul utilizatorilor, chiriaşilor va fi şi această schimbare, care va veni foarte curând”. 


    Sunt permanente sau temporare schimbările pieţei imobiliare aduse de pandemia de COVID-19?
    Eu cred că aceste schimbări vor rămâne şi întotdeauna vom avea în minte – dacă se mai întâmplă încă o dată o astfel de situaţie. „Eu ce fac? – Mai bine să fiu acoperit.“ Încet, încet vom reveni la vechile obiceiuri, cu statul în trafic şi cu petrecerea timpului mai mult în afara casei decât acasă, cum era mai demult, dar cu siguranţă vom fi mai atenţi în alegerea unei locuinţe acum şi vom ţine cont de factorii despre care spuneam – optimizarea spaţiilor, suprafeţe mai generoase pentru terase şi grădini, existenţa facilităţilor în imediata apropiere.

    Cum sunt preţurile locuinţelor „vestice” comparativ cu ale românilor?
    În Germania, preţurile pentru apartamentele care se adresează clasei medii pot ajunge de la 5.000 la 8.000 de euro pe metrul pătrat. Dar sunt proiecte şi zone şi la noi care au ajuns să vândă sau să vrea să vândă apartamente la preţuri similare cu marile capitale din Europa – piaţa noastră de high end vrea să ajungă tot acolo. Sunt şi la noi proiecte rezidenţiale unde preţurile ajung la 7.000 de euro/mp. În zona Primăverii, Kiseleff, zonele de high end, vorbim despre proiecte de două-trei milioane de euro.

    Cum va arăta piaţa rezidenţială la cinci ani post-pandemie?
    Cred că deja ne vom fi obişnuit cu criteriile despre care spuneam, cu existenţa biroului în cadrul locuinţei, cu suprafeţe şi grădini ca parte din compartimentarea apartamentului – aşa cum spuneam, locaţia nu va mai fi la fel de importantă, dar va rămâne totuşi un factor de decizie major. Nu ştiu cum vor evolua preţurile sau cererea şi oferta fiindcă, aşa cum spuneam, sunt foarte mulţi factori pe care nu putem să îi stabilim acum, dar în continuare vom avea fundamente stabile şi vom merge înainte cu dezvoltările, cu vânzările, cu îmbunătăţirea constantă a produselor, apartamentelor sau caselor. Sunt sigură că lucrurile se vor îmbunătăţi constant, la fel cum s-a întâmplat de la an la an şi până acum. 


    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.

  • OPINIE – Avocat Alina Roşca de la Casa de Avocatură Roşca Law Office, specializată în real estate, dublu licenţiată în Drept, atât în România, cât şi în Anglia

    În prima fază, multă lume a decis să-şi vândă unităţile locative care fie nu deţineau o terasă generoasă sau o curte, fie deţineau un balcon foarte mic sau spaţiul era restrâns faţă de nevoile lor. Toţi au fost încurajaţi nu doar de „visul” unei terase generoase sau al unei curţi proprii, dar şi de faptul că preţurile pot scădea într-un mod spectaculos, iar cu preţul obţinut de pe o unitate locativă mai mică ar putea obţine o locuinţă mai mare.
    Mai mult decât atât, celor cărora li se părea vital să locuiască în oraş, acum, de când există birouri la care nu mai trebuie să meargă zilnic şi cu vehicularea tot mai frecventă a ideii de telemuncă sau a lucrului de acasă, apetitul pentru locuinţele urbane a descrescut. Cine oare nu visează la o casă cu grădină în care să se poată juca copiii cu un câine sau o pisică, pe lângă pomii cu roade, toate la preţul unui apartament din oraş? 
    Totuşi, acum, în plină vară, pot să spun din experienţa tranzacţiilor imobiliare înregistrate că nu am văzut scăderi spectaculoase pentru segmentul rezidenţial urban în preţul vânzării sau al chiriei. Nici în segmentul rural sau de suburbie nu am văzut scăderi spectaculoase ale preţurilor. În special în cazul chiriilor, am văzut chiar o creştere având în vedere faptul că multe dintre birourile din office buildings care erau ocupate de businessuri mici şi mijlocii au migrat către apartamente care în trecut erau preferate de clienţi în căutare de spaţii rezidenţiale. Pentru prima dată am văzut un apetit ridicat pentru casele de la munte, de la ţară sau din suburbii care a determinat dacă nu o creştere a preţurilor de vânzare, măcar o menţinere a acestora la nivelul existent înainte de pandemie. Mai mult, datorită faptului că multă lume a decis să nu călătorească în afară ţării şi chiar să nu călătorească nici măcar în ţară, am observat o creştere a chiriei generate şi de ideea de a încerca să trăieşti în altă parte decât în oraş.
    Totuşi, în general, piaţa rezidenţială este împărţită în două nişe – proprietăţi de lux şi proprietăţi obişnuite. Spaţiile considerate de lux au crescut şi ele în mod diferenţiat în funcţie de data intrării lor pe piaţă. Cele existente pe piaţă înainte de pandemie au crescut cu un procent relativ mic faţă de cele care au fost puse pe piaţă în această vară şi care au fost prezentate, dar şi achiziţionate, la preţuri vădit crescute.
    Deşi este o cerere efervescentă pentru locaţii şi spaţii premium, totuşi am observat o scădere a apetitului celor care sunt gata să îşi asume riscuri de tipul achiziţiei de proprietăţi cu probleme legale sau cu multipli proprietari. Acest tip de riscuri erau greu de administrat în contextul faptului că nu puteai să fii sigur dacă şi cum se poate rezolva o problemă extrem de simplă, cum ar fi refacerea unui gard sau revopsirea unei faţade, totuşi până la urmă cu răbdare şi o abordare corectă a problemei se putea ajunge la o concluzie. Influenţa crizei economice şi posibilitatea iminentă de îmbolnăvire sau chiar moarte a adus oamenii în situaţia în care nu se mai poate negocia cu ei sau, dacă se ajunge la o concluzie de tip preţ sau contra servicii, acestea sunt disproporţionale cu ceea ce se oferă la schimb.
    Influenţa psihologică a crizei generate de pandemia de COVID-19 asupra proprietarilor s-a simţit şi în procesul de administrare, nu numai de tranzacţionare a imobilelor. Astfel, ansambluri imobiliare considerate de lux au ajuns în acest context să aibă diverse dispute pentru plata individuală a unor sume incredibil de mici care ar ajută la întreţinerea sau chiar aducerea de plusvaloare pentru o viitoare vindere/închiriere, neplată a cheltuielilor de întreţinere sau de mentenanţă a lifturilor, spaţiilor verzi etc.
    Celălalt segment, mai puţin aspiraţional, respectiv al proprietăţilor obişnuite reprezentate de blocuri noi, dar fără prea mult spaţiu de terasă şi cu multe spaţii comune care, în mintea cumpărătorului/chiriaşului, implică probleme şi dispute, dar şi costuri ridicate de întreţinere, au simţit o scădere, dar nu aşa de radicală precum se aşteptau specialiştii în imobiliare.
    Nici măcar ansamblurile de blocuri, aşa-numitele „blocuri din era comunistă”, nu au scăzut dramatic ca valoare de circulaţie. Sigur, faptul că locaţia, în general, a acestor imobile nu este atractivă nici măcar pentru companiile care se relochează din office building (pentru că nu sunt în aproprierea metroului sau în centrul de interes în general) a contribuit la această scădere, chiar dacă nu una spectaculoasă.
    Se previzionează o toamnă şi o iarnă grele, când se preconizează un al doilea val de îmbolnăviri cu COVID-19, când poate multe firme vor da faliment sau când multe persoane vor pierde proviziile şi energia pe care cu greu le-au înmagazinat în această perioadă. Poate toate aceste elemente o să aducă scăderea mult aşteptată a preţurilor, iar cei care şi-au vândut acum proprietăţile şi au închiriat în vederea rechiziţionării unui spaţiu mult mai bun vor avea câştigul mult aşteptat.
    Eu, totuşi, inspirată fiind de propriii clienţi care rămân optimişti, tind să cred că piaţa se va rearanja şi, aşa cum s-a întâmplat în multe alte oraşe din lume, nu numai din capitale, trendul se va îndrepta către o piaţă în care oamenii tineri, singuri sau care au deja copii mari îşi vor dori în continuare să se poată plimba în mijlocul oraşului, să fie aproape de muzee, restaurante şi, în general, de tot ce oferă oraşul. Cei care îşi doresc o viaţă mai liniştită, pentru ei sau copiii lor, se vor retrage departe de centrul oraşului sau chiar de oraş numai dacă vor găsi şi formula care să le permită să genereze venituri, deşi se vor afla în afara zonelor de succes financiar.

  • Istoria preţurilor apartamentelor din Bucureşti. Cât costa un apartament în anul 1990 şi cât a ajuns să coste acum, după peste 30 de ani

    Piaţa imobiliară a trecut prin diverse încercări în ultimii 30 de ani, una dintre cele mai răsunătoare fiind criza din 2008, cu rădăcini în piaţa de profil, în urma acestora modelându-se şi piaţa imobiliară locală. 

    Provocările şi evenimentele cu impact asupra domeniului imobiliar au apăsat cel mai tare acceleraţia în dreptul preţurilor, motiv pentru care în intervalul 1990 – 2020 preţurile apartamentelor din Bucureşti au cunoscut o creştere spectaculoasă, iar statutul de proprietar a devenit tot mai greu de atins pentru anumite categorii de persoane, spun reprezentanţii platformei Anunţul.ro, administrată de compania Anunţul Telefonic, cu afaceri de peste 8 milioane de lei la finalul anului 2019.

    Achiziţiile de apartamente de către locatari, în primii ani de după 1990, retrocedările de terenuri şi imobile, toate au adus pe piaţa imobiliară valori noi şi astfel s-a născut ceea ce numim astăzi „piaţă imobiliară”, au spus într-un interviu pentru Business MAGAZIN reprezentanţii Anunţul Telefonic, publicaţie de profil care a luat naştere la jumătatea anului 1990. „În primii 15-18 ani piaţa imobiliară a tot crescut, natural, pe fondul cererii tot mai mari de locuinţe, până când a ajuns la bula imobiliară din 2008, când a atins un vârf financiar încă neegalat până astăzi”, transmit oficialii companiei.

    De asemenea, înainte de 1990, în Bucureşti nu erau mulţi proprietari pe „cutiile de chibrituri” în care locuiau, majoritatea fiind chiriaşi, astfel că, în acea perioadă majoritatea anunţurilor publicate în ziarul Anunţul Telefonic erau pentru schimburi sau închirieri.

    „La rubrica «imobiliare» se făceau mai degrabă schimburi sau preluări de contracte, şi nu vânzări-cumpărări. De la început, Anunţul Telefonic a fost ziarul oamenilor care au avut ceva de vândut, cumpărat, închiriat sau căutat loc de muncă/consoartă. De aceea, la început au predominat anunţurile persoanelor fizice care îşi ofereau apartamentele spre vânzare şi închiriere. În timp, pe măsură ce piaţa imobiliară au apărut tot mai des anunţurile agenţiilor imobiliare sau ale dezvoltatorilor imobiliari.” În prezent, pe parcursul unui an, perioadele cu creştere de 10-15% a numărului de oferte disponibile sunt în lunile februarie-martie şi toamna, în intervalul 15 septembrie – 15 noiembrie.

    Însă, printre cele mai notabile diferenţe observate în timp au fost înregistrate pe segmentul preţurilor. „Spre exemplu, preţul unui apartament care a stagnat în prima decadă a crescut constant între 2002 şi 2008 de până la zece ori, deşi dimensiunile, dotările şi utilităţile la apartamentele muncitoreşti din anii 2000 nu difereau fundamental faţă de anii 1990.”
    Garsonierele din majoritatea cartierelor muncitoreşti, precum Titan, Rahova, Colentina, Tineretului, au avut o creştere similară, începând din 2002-2003 până în vârful crizei din 2008, apoi preţurile au scăzut abrupt până la jumătatea valorilor, menţinându-se la acelaşi nivel cu fluctuaţii sus-jos în ultimul deceniu, potrivit informaţiilor oferite de platforma Anunţul.ro.

     „Spre exemplu o garsonieră în Titan costa în jur de 7.000 de euro în 1990, în jur de 8.000 de euro în 2002, ajunsese la 27.000 în 2006 şi la aproape 66.000 în 2008. În 2020 se vinde cu aproximativ 42.000 de euro. O evoluţie mai rapidă şi mai spectaculoasă au avut garsonierele în Băneasa, care în 1990 se vindeau cu 6.000 de euro, în 1992 preţul a ajuns la 12.000, la 42.000 de euro în 2001 şi la 89.000 în 2004 după care preţurile au scăzut abrupt la 56.000 în 2005 şi la 37.000 în 2008. Practic Băneasa a cunoscut criza cu câţiva ani înainte de 2008.”

    Apartamentele cu 2 camere au avut evoluţii similare în perioada 1990 – 2020, indiferent de cartiere, au diferit doar preţurile. Astfel, dacă un apartament cu 2 camere în Titan se vindea în 1990 cu 11.000 de euro, în 2003 ajunsese la 25.000 de euro, „în 2008 aproape atingea suta de mii de euro. Iar în prezent, un apartament cu două camere se vinde cu 64.000 de euro”.

     „În cartierul Aviaţiei, în nordul oraşului, dar şi în centru, la Piaţa Unirii, apartamentul cu două camere a pornit de la 16.000 de euro, a ajuns la 150.000-160.000 în 2008, iar azi se vinde cu 95.000-115.000 de euro, dar preţurile sunt în creştere de câţiva ani. Colentina şi Militari au urmat exemplul Titanului.”

    Apartamentele cu 3 camere se vindeau în 1990 cu 16.000 de euro în Titan sau Drumul Taberei şi cu 21.000 -29.000 de euro în Aviaţiei şi Unirii. În 2005 deja aceste preţuri se dublaseră, iar în 2008 un apartament cu 3 camere costa 123.000 de euro în Titan, 95.000 în Drumul Taberei, 193.000 în Aviaţiei şi 213.000 în Unirii. În prezent se vând cu 70.000 -83.000 în Drumul Taberei şi Titan şi 144.000 -158.000 de euro în Aviaţiei şi Unirii.

    Pe parcurs s-au dezvoltat tot mai multe proiecte rezidenţiale noi, care ofereau alternative la vechile apartamente comuniste, iar în ultima decadă s-a dezvoltat tot mai mult şi segmentul imobiliar de lux, care oferă spaţii mai mari, dotate cu noile tehnologii, „iar astăzi, practic poţi găsi pe piaţa imobiliară de la Bucureşti locuinţe de lux la preţuri de milioane de euro, la fel ca în alte metropole ale lumii.”

    Spre exemplu, în 2019 şi 2020, vor fi livrate peste 25 de ansambluri rezidenţiale cu minimum 200 de apartamente fiecare, conform datelor Coldwell Banker. De asemenea, în 2018 se aflau în construcţie aproximativ 25 de proiecte care aveau programată livrarea a minimum200 de locuinţe fiecare, comparativ cu 13 proiecte în 2017, anual, în Bucureşti şi împrejurimi livrându-se în medie 10.000 de locuinţe noi, potrivit aceleiaşi surse.
     

    În ceea ce priveşte impactul pandemiei de COVID-19 în sectorul de profil, reprezentanţii publicaţiei Anunţul Telefonic spun că statisticile arată o „evoluţie pe ultimele luni cu o uşoară scădere a preţurilor – în jur de 1.000 de euro/unitate, în martie-aprilie-mai, dar care încep să-şi revină din iunie încoace.

    Preţurile au rămas oricum la nivel ridicat comparativ cu anul trecut spre exemplu, când o garsonieră costa 41.000 de euro, iar acum se vinde cu 43.000 de euro. Interesant ni se pare că în primele luni în care s-a reluat activitatea mai intens pe zona imobiliară (iunie şi iulie) am identificat o creştere cu aproximativ 50% a numărului de oferte de închiriere garsoniere faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, iar în luna iunie chiar au fost cu 73% mai multe anunţuri de acest tip. De asemenea acest comportament s-a regăsit şi la categoria de închirieri apartamente cu două camere, unde creşterea a fost de circa 30% în ce priveste numărul de oferte disponibile”, au transmis oficialii publicaţiei Anunţul Telefonic.

    Aceştia spun că au constatat o scădere a numărului de anunţuri în aceste luni, în care am funcţionat doar cu site-ul, fără ziar – în perioada martie-mai, însă acest trend s-a schimbat începând cu reapariţia ziarului şi cu ridicarea stării de urgenţă.
     „În luna iulie, de exemplu, numărul de anunţuri de imobiliare, vânzări şi închirieri, a fost de peste 75.000, faţă de 58.000 anunţuri publicate în februarie 2020, o situaţie apropiată de luna iulie 2019, când aveam peste 80.000 de anunţuri.

    Deci, aparent piaţa revine la normal. Din discuţiile avute cu colaboratori de-ai noştri, dezvoltatori imobiliari, aceştia nu au întrerupt lucrul în perioada pandemiei, iar veştile despre continuarea programului Prima casă şi chiar majorarea plafonului sunt îmbucurătoare pentru ei. După un scurt recul în perioada stării de urgenţă, piaţa imobiliară pare să se fi dezgheţat, dar va fi cu siguranţă influenţată şi ea de o eventuală criză economică ulterioară. În fond pandemia nu s-a terminat. Să trecem cu bine peste acest capricios 2020 şi mai vedem ce ne rezervă 2021.”

    De asemenea, reprezentanţii publicaţiei de profil consideră că „chiar dacă pe alocuri pare să fie depăşit de Cluj, Bucureştiul rămâne totuşi capitala şi cel mai mare oraş al ţării, cu un potential de creştere şi dezvoltare încă neatins. E nevoie de o dezvoltare a oraşului pe orizontală, cu înglobarea în mult dorita zonă metropolitană a unor comune şi orăşele limitrofe, în care deja sunt zeci de dezvoltări imobiliare şi în care locuiesc mulţi bucureşteni care muncesc şi fac naveta zilnic în oraş. Acesta va fi cu siguranţă pasul necesar pentru o metropolă europeană şi va ajunge la un moment dat şi Bucureştiul acolo.

    Foto / Marius Spita / Unsplash

  • Pandemia nu stă în calea tranzacţiilor de locuinţe

    Piaţa imobiliară trece prin schimbări majore – cauzate atât de contextul pandemic, cât şi de noile reguli în materie de creditare. Cel mai recent exemplu: Prima Casă devine Noua Casă – şi aduce schimbări importante deopotrivă de partea creditorilor, A celor care doresc să îşi cumpere o locuinţă, dar şi a noilor proiecte din piaţa rezidenţială. De ce trebuie să ţinem cont ca să accesăm un credit ipotecar acum a povestit în cel mai recent webinar Real Estate. Real Talk. Anca Bidian, CEO al brokerului de credite Kiwi Finance. 

    Situaţia de echilibru în care ne aflăm este rezultatul unor măsuri aliniate cu piaţa luate de bănci în perioada stării de urgenţă, când a existat un comportament prudent din partea băncilor, dar în paşi mici, ceea ce a a redus riscul unor măsuri disruptive, bruşte, agresive în piaţă. Astfel, potrivit Ancăi Bidian, CEO-ul Kiwi Finance, anul acesta creditarea ipotecară este cu 25% peste aceeaşi perioadă a anului trecut, un an considerat de altfel foarte bun şi normal, spre deosebire de contextul actual. Ea rezumă scurt situaţia de acum pe segmentul creditelor imobiliare: „Creditarea în pandemie şi-a văzut de treabă.”

    Pe de altă parte, o scădere dramatică a fost înregistrată pe segmentul creditelor de nevoi personale. „În creditarea negarantată intră cardurile de credit, overdrafturile, creditele de nevoi personale, creditele de magazin în rate şi numai spunând aceste lucruri ne dăm seama de ce a existat o scădere dramatică pe acest segment. S-au închis facilităţile – prin urmare, evident că foarte multe din scopurile şi adresabilitatea acestor credite au dispărut. În iunie trendul s-a inversat şi pentru acele credite, mult mai legate de retail şi de comerţ”, observă specialistul. În ceea ce priveşte creditele de nevoi personale în sume mai mari – de 10.000 – 20.000 de euro, care, de multe ori, au tot o destinaţie imobiliară (în sensul că merg foarte mult în renovări, în extinderi de case sau în achiziţii de maşini) – şi aici a existat o încetinire în perioada stării de urgenţă.

    Legat de condiţiile de creditare, Anca Bidian spune că modificările acestora nu au fost semnificative, iar acum s-a revenit la situaţia de dinainte de contextul pandemic: au existat câteva modificări de avans, la două sau trei bănci, la unele creşterea fiind mai „timidă”, de la 15% la 20%, în timp ce altele s-au îndreptat chiar spre 35%. „Acest lucru nu a avut niciun impact în piaţă în afara faptului că ele şi-au pierdut oamenii poate nişte clienţi pe care i-ar fi putut avea. Toate băncile au revenit ulterior la nivelul de 15% al avansului, la starea de dinainte”, subliniază ea.

    Au existat însă şi câteva măsuri de restricţionare a unor venituri din industriile care au fost închise prin lege, cum ar fi HoReCa, divertismentul, transporturile. „Din aceste industrii unele încep să îşi reia activitatea şi vedem că există o activitate – cele mai multe dintre bănci iau în considerare veniturile de după reluarea activităţii, nu consideră perioada respectivă ca pe o întrerupere în muncă, nu o consideră ca pe o problemă a angajatorului sau angajatului respectiv, ceea ce arată o bună înţelegere a situaţiei şi a ceea ce s-a întâmplat – iar acest lucru este valabil la industriile care au ales şomajul tehnic”, explică Anca Bidian. 

    Comparând criza din 2008 cu perioada pe care o traversăm, Anca Bidian spune că asemănările pot fi sintetizate astfel: „Asemănările sunt două: sunt crize şi una, şi alta, şi ne-am speriat şi la una, şi la cealalată, în rest există numai deosebiri. Este ca şi cum comparăm două accidente.  În rest, cele două crize nu au absolut nicio legătură”.
    CEO-ul Kiwi Finance explică faptul că, în primul rând, momentul T0 la care ar trebui să ne raportăm când vine vorba despre dezvoltarea economică este anul 2007: „În 2008, noi eram la un an şi 8-9 luni de la integrarea în UE, de la liberalizarea de conturi, de la tot ce a însemnat integrarea – tot timpul noi facem referire la 30 de ani (de capitalism – n.red.), T0 a fost însă 2007, de atunci noi începem să socotim că avem o economie de piaţă, comportamente de piaţă etc., când zicem cât de maturi suntem.

    Atunci aveam un an şi jumătate – acum suntem la 13 ani, ceea ce nu ne face maturi. Totuşi, când văd acum ciclicitatea crizelor, mai exact cam cât mai durează acum ciclul economic, văd că ne maturizăm mai repede – orice se maturizează acum mai repede – chiar şi economiile”.

    La criza anterioară, pe piaţă existau multe fonduri – multe speculative, cursul leu euro era de 3 lei, nu existau exporturi, iar dezechilibrele economice nu pot fi comparate cu situaţia de acum. La fel stăteau lucurile şi referitoare la comportamentul populaţiei:  „Eram toţi ca Alice în Ţara Minunilor, crezând că acela este viitorul”. Acum, în 2020, criza este generată de cu totul alte motive decât cele de atunci: „Maturitatea economiei este cu totul alta – şi vorbesc despre companiile cu capital privat românesc, care chiar dacă suntem în suferinţă, când ai un istoric în spate, acesta îţi dă şi energia mai mare de a trece prin perioade dificile”. La fel stau lucrurile şi când vorbim despre piaţa imobiliară, care este într-un stadiu cu totul diferit faţă de anul 2008: „Am auzit voci prin lunile aprilie-mai care atunci, la început, erau chiar publice, care anticipau o cădere a pieţei imobiliare de 35-50%,  dar o astfel de cădere înseamnă un dezastru”.

    Acum însă, preţurile cresc de fapt, tendinţa ascendentă fiind remarcată de la începutul lunii aprilie. Şi totuşi, de ce cresc preţurile în context pandemic? Pe durata stării de urgenţă, explică CEO-ul Kiwi Finance, piaţa imobiliară nu a dispărut fiindcă ar fi dispărut cererea, ci fiindcă nu se mai puteau face vizionări. „În 2009, piaţa imobiliară s-a dus în cap. Au dispărut banii din piaţă, în plus, după ce că oferta, era limitată, a dispărut de la tranzacţionare piaţa veche.” Ea reaminteşte că una dintre particularităţile pieţei româneşti este că e formată din cel mai mare număr de proprietari de locuinţe fără ipotecă la nivel european. Mulţi dintre proprietarii de pe segmentul locuinţelor vechi, atunci când intenţionau să vândă o astfel de locuinţă, nu aveau un comportament orientat spre negociere, prin urmare, dacă nu pot să vândă la preţul propus, nu vând. „Rămânem cu oferta nouă, care e mică faţă de nevoie, faţă de cerere, cu toate că ritmul construcţiilor a crescut mult în ultimii ani, tot nu îndestulează cererea. De câţiva ani se  vând proiectele pe hârtie, cererea este foarte mare, iar această piaţă nouă s-a pomenit că are un surplus de cerere venit dinspre piaţa veche.”

    Anca Bidian subliniază astfel eroarea majoră făcută de unii analişti care au prezis prăbuşiri mari ale pieţei, care ar fi putut genera grave dezechilibre economice. Or în contextul unei oferte subdimensionate, „nu cererea dictează piaţa, prin urmare cererea ia ce găseşte. Acum este piaţa vânzătorilor şi va mai fi astfel, cererea a crescut într-un ritm mult mai mare – şi vorbim despre cerere solvabilă. Atunci asta îţi arată cu atât mai mult atât sănătatea pieţei imobiliare, cât şi a celei de creditare, ele sunt surori. Cred că mai avem ani în care ne vom uita la felul acesta de piaţă – piaţa ofertei”. 

    Când vine vorba depre introducerea programului Noua Casă de către autorităţi, Anca Bidian precizează mai întâi că este benefică renunţarea la anteriorul „O familie, o casă” – „Acela era un program eminamente social, care nu avea legătură cu piaţa imobiliară actuală – s-ar mula pe locuinţe sociale, municipale, unde există o foarte mare lipsă”.

    Programul actual, explică ea,  are două componente, referitoare la piaţa de locuinţe vechi şi la cele noi.  Dacă pe piaţa veche lucrurile nu s-au schimbat semnificativ (pentru locuinţele construite înainte de ’90, plus cele terminate acum 5 ani, există cam aceleaşi elemente cu cele de la la Prima casă (5% avans, probabil că vor fi şi celelalte comisioane la fel, interdicţia de înstrăinare, la care se adaugă creşterea sumei până la maximum 70.000 de euro), noutatea este că pentru locuinţele noi date în folosinţă de maximum 5 ani, plus în cazul celor consolidate pe risc seismic, care intră tot la această categorie de clădiri noi, suma maximă a ajuns la 140.000 de euro.

    Fondul de Garantare  garantează 60% din sumă, iar avansul este de 15%, la fel ca în situaţia creditelor standard. Anca Bidian precizează că fondul garantează băncii, nu consumatorului (contrar unei înţelegeri greşite a acestei garanţii devenite populare). Dacă în situaţia primului segment veniturile de 4.000 de lei sunt suficiente, venitul necesar pentru creditele acestea noi trebuie să fie în jur de 7.000 de lei. „Trecem de la mass market, la piaţa affluent (într-o traducere aproximativă, clienţii cu venituri medii spre mari n.red.), este peste medie, să spunem că ne-am apropia cu două venituri medii în familie de acest prag. Nu ştiu cât de mult va ajuta – anul trecut, 7 credite din 10 au fost date pe credite standard, piaţa nu mai este influenţată de acest program, dar el fiind în piaţă, probabil va avea rolul lui”.

    Anca Bidian crede însă că acesta este un alt factor care va duce la creşterea preţurilor pe acest segment, al locuinţelor noi. „Ceea ce ar ajuta şi pe orizontală, şi pe verticală şi ar avea mai mult sens ar fi alinierea TVA-ului la achiziţiile noi – aici lucrurile ar avea un impact mult mai sănătos decât un program care este totuşi prociclic”. Ea aminteşte şi că „un credit imobiliar nu se termină atunci când îl iei, el abia începe atunci când îl iei şi durează 25 de ani. E viu, nu îl pui în sertar şi uiţi de el, are o dinamică mare în piaţă, trebuie să fii conectat în permanenţă la el ca să nu pierzi bani degeaba. Pe acest segment de clienţi affluent, care au o înţelegere, chiar sunt curioasă să văd care va fi impactul pe acest segment”.

    În încheiere, Anca Bidian oferă şi câteva sfaturi celor care sunt interesaţi de contractarea unui credit – valabile oricând, nu doar în context pandemic. „Acum şi întotdeauna, când ai nevoie de un credit, trebuie să te uiţi la toate aspectele referitoare la acesta – dobânda este unul dintre ele, dar nu este singurul, atât la momentul accesării, cât şi ulterior; creditele sunt diferite, iar pentru o piaţă aproape matură, unde avem foarte multe bănci de retail, existenţa acestora în piaţă înseamnă condiţii diferite din moment ce fiecare îşi achiziţionează propriii clienţi. De asemenea, în ceea ce priveşte avansul, aş vrea să precizez că acesta nu reprezintă o cheltuială, este părticica mea din casă. Dacă dau un avans mic, am şi eu o debara, care este numai a mea, dacă dau un avans puţin mai mare, am şi jumătate de dormitor şi tot aşa. Este la fel cu sintagma «să-ţi plăteşti creditul» – nu îţi plăteşti creditul, îţi plăteşti casa”. 


    Întrebări de la publicul Real Estate. Real Talk.

    1. În ce judeţe a scăzut cel mai mult media preţurilor pe metrul pătrat?

    Din portofoliul nostru, am avut scăderi (dar de 4%) în Constanţa şi Braşov. Poate să fie o particularitate din portofoliul nostru sau nu, însă acestea sunt cele două judeţe în care există şi achiziţii extralocale – în sensul că sunt destinaţii de vacanţă şi acolo cumpărau şi bucureştenii, şi clujenii etc. În această perioadă, este normal că aceste achiziţii sunt pe hold; s-ar putea ca aceasta să fie cauza scăderilor.

    2. Există facilităţi la credit pentru cei cu contracte de muncă în afara României?

    Există, iar în 2019, la noi în portofoliu, a fost segmentul cu cea mai mare creştere. Am avut 50% cerere crescută de la cetăţenii români care lucrează în străinătate faţă de 2018 şi care vor să cumpere imobile în România. Acest segment a fost unul îngheţat pe perioada izolării, atât de bănci, cât şi de piaţă – în condiţiile în care nu puteau să circule -, aveam tranzacţii în pragul semnării care nu puteau să vină. Situaţia a fost complicată, însă clar acesta este un segment creditabil în România.

    3. Care este trendul preconizat al preţurilor pentru imobiliare noi în următorii 5 ani?

    Proiecţiile noastre, făcute pe ipotezele actuale, dacă lumea îşi vede de treaba ei în felul acesta, cu bune, cu rele, nu vorbim de o lume ideală, ci de una predictibilă, proiecţia va fi de mici creşteri, în linie cu creşterea veniturilor, care arată o economie stabilă.


     

    Real Estate. Real Talk. este numele seriei de webinarii realizate de Storia.ro în parteneriat cu Business MAGAZIN în care ne propunem să discutăm cu specialiştii pieţei imobiliare despre cele mai noi schimbări înregistrate pe aceasta. Urmăriţi-ne live în fiecare lună şi adresaţi întrebările voastre referitoare la imobiliare pe pagina de Facebook a Storia.ro.