BusinessMagazin

Tag: piata

  • Un nume nou îşi face loc pe piaţa locală de modă. Vor deschide în AFI, urmează Sibiu şi Arad

    Grupul va inaugura magazine şi în Arad şi Sibiu, având deschise mai multe poziţii în acest sens

    HalfPrice are în portofoliu „mii de branduri“ ale căror produse vor fi vândute cu discount, printre acestea numărându-se şi Guess, Tommy Hilfiger, GAP, Topshop sau Pimkie. În România, piaţa de outlet multibrand este fragmentată şi nu există un grup care să pătrundă în malluri şi parcuri de retail cum face HalfPrice.

    Grupul polonez CCC, ce de¬ţine brandul de încălţăminte cu ace¬laşi nume – al doilea cel mai mare retailer de profil din Româ¬nia -, dar şi magazi¬ne¬le epantofi şi Modivo – cu¬noscute mai ales pentru ope¬ra¬ţiu¬nile lor online -, a adus pe piaţa lo¬ca¬lă o nouă marcă, este vorba de HalfPrice, un retailer de modă cu preţuri mici, activ pe segmentul de outlet. Primul maga¬zin a fost deja inugu¬rat la Turda, în parcul de retail Funshop Park, ur¬mând acum ca gru¬pul să îşi facă intra¬rea în Bucureşti, în AFI Cotroceni. În mallul bucureş¬tean, magazinul va fi pozi¬ţionat lângă hiper¬marketul Auchan.

    Mai mult ex¬pansiunea HalfPrice continuă, pe listă aflându-se oraşele Sibiu şi Arad, con¬form anunţurilor de angajare publice.

     

  • Opinie Daniel Dăianu. Datorii publice în creştere: de ce pieţele nu reacţionează cu vehemenţă?

    Sustenabilitatea datoriilor publice este o preocupare în multe ţări. În SUA, pivotul economic al lumii dezvoltate, datoria publică a depăşit 130% din PIB şi provoacă dezbateri aprinse, inclusiv în Congres. În UE, criza financiară, pandemia şi tranziţia energetică (cu efecte amplificate de războiul din Ucraina) au făcut ca datoriile publice să crească mult în nu puţine ţări; sunt state în zona euro (Grecia, Italia, Franţa, Belgia, Cipru, Spania, Portugalia) ale căror datorii sunt peste 100% din PIB. BCE a fost obligată să intervină prin operaţiuni speciale pentru a fi salvată zona euro cu ani în urmă.

    Datoriile publice sunt considerabil mai mici în Europa centrală şi de răsărit, dar unele dintre ţările din această regiune nu fac parte din zona euro (apare riscul valutar) şi au deficite bugetare mari; este şi cazul României, cu un deficit bugetar structural de peste 5% din PIB, poate cel mai înalt din Uniune (deficitul structural este definit in accepţie simplă ca diferenţa dintre veniturile şi cheltuielile permanente ale bugetului public – deşi nicio componentă a bugetului nu poate fi considerată veşnic permanentă).

    Reforma guvernanţei fiscale în UE priveşte sustenabilitatea datoriilor publice şi, în acest scop, se urmăreşte un control mai riguros al cheltuielilor publice nete (ce exclud serviciul datoriei şi cheltuieli temporare), care să asigure că dinamica acestora nu este superioară creşterii PIB-ului. Este implicată în judecarea sustenabilităţii şi relaţia ce spune că rata de dobândă reală aplicată la finanţarea datoriei publice nu trebuie să fie mai mare decât rata de creştere reală a economiei.

    Tabloul general actual este definit de datorii publice în creştere, sau la niveluri foarte înalte în numeroase state şi de întărirea puternică, chiar agresivă, a politicilor monetare de către bănci centrale mari (FED, BCE, BoE, BoJ), ceea ce influenţează condiţiile monetare pe pieţele internaţionale şi costul finanţărilor. În nu puţine ţări există o situaţie complicată a sistemelor publice de pensii, ce reprezintă “pasive ascunse” pentru bugetele publice. Cum cheltuieli de apărare cresc în condiţiile războiului din Ucraina şi ale acutizării confruntărilor geopolitice, presiunea pe bugete publice se accentuează; în România, cheltuielilor de apărare li s-au alocat un plus de 7,5 miliarde lei (0,5% din PIB) în 2023 faţă de 2022. Sunt de luat în calcul şi efecte nefaste ale schimbărilor de climă, care obligă guvernele să aloce resurse suplimentare pentru a face faţă la stări de urgenţă repetate. Ce se întâmplă în această vară în Europa (cu cele mai înalte temperaturi consemnate în ultimele sute de ani) grăieşte în mod elocvent.

    O întrebare legitimă este de pus: de ce pieţele nu reacţionează cu vehemenţă la creşterea datoriilor publice în foarte multe economii:

    Pot fi avansate câteva supoziţii în acest sens:

    ♦ SUA, în pofida unei datorii publice superioară chiar nivelului de imediat după al doilea război mondial, au cea mai puternică economie a lumii şi parcă trag un “tren” mondial al îndatorării; – datoriile publice din ţări puternic dezvoltate sunt un reper pentru dinamica datoriilor în lume; se poate vorbi aici de un efect de obscurizare a cazurilor cu vulnerabilităţi majore (ex: România are de pildă un deficit bugetar structural mare, între cele mai înalte din UE);

    ♦ există o goana în lume după active sigure (safe assets), iar obligaţiuni ale economiilor dezvoltate mari oferă asemenea active. Aurul intră în discuţie, dar nu reduce din statutul hârtiilor de valoare emise, în principal, de trezoreria americană, al obligaţiunilor comune ale UE (deşi acestea din urmă sunt limitate);

    ♦ în condiţii de război şi confruntări geopolitice creşte atractivitatea plasamentelor în “safe havens”, iar economia americană, unele economii europene, sunt destinaţii preferate; – economiile dezvoltate/bogate au avuţii naţionale ce le oferă un avantaj mare; au în plus active externe (investiţii în alte ţări) ce reprezintă atuuri.

    ♦ instituţiile financiare internaţionale operează într-un mod ce încearcă să salvgardeze sistemul financiar global; în acest sistem, SUA şi G-7 (grupul celor 7 ţări puternic industrializate) au un rol major, care s-a văzut şi în timpul crizei financiare izbucnite în 2008. Atunci bănci centrale mari şi guvernele din G7 au colaborat pentru a preveni un colaps al sistemului financiar global. Chiar dacă China şi alte ţări (din BRICS) încearcă să construiască o alternativă la regimul financiar internaţional consacrat după al doilea război mondial, preeminenta G-7 nu poate fi contestată;

    ♦ falimentele unor bănci în SUA în această primăvara, ca şi preluarea forţată a Credit Suisse de către UBS (la îndemnul guvernului federal de la Berna) arată că autorităţile centrale sunt gata să intervină oricând situaţia se strică serios, cu efecte vizibile de contagiune; aceste intervenţii dau un fel de garanţie pieţelor vizavi de un posibil colaps în lanţ.

    ♦ finanţări ale unor proiecte industriale şi ecologice de către diverse state (şi care măresc datorii publice) ar putea avea impact pozitiv semnificativ asupra mersului unor economii, asupra sustenabilităţii datoriilor publice. Dar acest raţionament este cu imponderabile dat fiind că asemenea investiţii înseamnă creştere de datorie publică dacă nu sunt compensate de diminuare de alte cheltuieli bugetare şi de o impulsionare a creşterii economice (care să frâneze dinamica datoriei publice ca pondere în PIB). Ţările din UE ce beneficiază de planuri naţionale de redresare şi rezilienţă (PNRR) trebuie să le capitalizeze la maximum şi din această perspectivă.

    ♦ poate opera o miopie, adesea inerentă, a pieţelor.

    Dacă supoziţiile oferite mai sus au relevanţă este de examinat. Oricum, sustenabilitatea datoriilor publice nu poate fi eliminată din agenda de lucru a guvernelor. O reprimare financiară (când ratele la dobânzi sunt sub inflaţie) poate ajuta sustenabilitatea datoriilor, dar este oare un argument liniştitor? Şi nu se poate recurge la ştergere de datorie publică în cazul ţărilor dezvoltate; nu are cine să facă aşa ceva, mai ales că aceleaşi ţări sunt obligate să intervină când sistemele financiare sunt în suferinţă – este aici un evident cerc vicios (cine pe cine finanţează/salvează?). Acestea fiind datele, pentru sustenabilitatea datoriilor publice sunt necesare controlul (reducerea) unor cheltuieli şi venituri bugetare mai robuste. Pentru ţări dintre cele mai neajutorate, ştergerea de datorii are logica.

    Există în contextul schiţat mai sus un corolar bine cunoscut: economiile ce emit monede de rezerva sunt mult mai protejate decât economii emergente ce au obsesia unor rezerve valutare suficiente. De aici rezultă nevoia de deficite mici, mai uşor finanţabile.

    Cât priveşte România, datoria sa publică s-a triplat după criza financiară globală ajungând la puţin sub 50% din PIB în 2002 (de la cca. 14% în 2008), ceea ce este un nivel comparabil cu cel din Polonia şi Cehia (în Ungaria şi Croaţia datoriile publice sunt peste 75% din PIB) şi sub reperul de 60% din PIB convenit prin cadrul de guvernanţă fiscală în UE. Dar atenţie:

    ♦ datoria poate creşte substanţial dacă nu va fi redus deficitul bugetar structural, ce a rămas probabil peste 5% din PIB;

    ♦ serviciul datoriei publice devine mai împovărător dacă deficitul nu este redus iar politicile monetare rămân tari; – deficitul bugetar generează în largă măsură deficitul de cont curent al balanţei de plăţi, ce va fi în acest an de cca 8% din PIB (în scădere de la 9,2% din PIB în 2022 şi ca urmare a unei redresări a raportului de schimb extern); dacă s-ar aduce deficitul bugetar la 3% în câţiva ani, este probabil ca deficitul de cont curent să coboare spre 4-5% din PIB.

    ♦ mare parte din datoria publică este deţinută de non-rezidenţi, ceea ce este o vulnerabilitate, iar băncile locale au o expunere la limită pe titlurile suverane ale României. ♦ anul 2022 a fost special, cu “inflaţie surpriză” (mult peste cea prognozată) şi cu venituri în plus pentru bugetul public inclusiv din suprataxarea furnizorilor de energie; această conjunctură a fost subestimata în construcţia bugetului pe 2023.

    ♦ rating-ul suveran (BBB-) al României este imediat peste “junk” (riscant pentru investiţii), între cele mai joase din UE.

    ♦ România are între cele mai joase venituri fiscale din UE (26-27% din PIB, inclusiv contribuţii sociale şi de sănătate – faţă de o medie de cca 41% în Uniune); aici este o explicaţie pentru încordarea structurală a bugetului nostru public şi spaţiul fiscal foarte limitat.

    Dincolo de judecarea contextului global menţionat, este de presupus că pieţele nu reacţionează încă nervos la starea bugetului public din România şi fiindcă:

    ♦ datoria publică nu este (încă) copleşitoare;

    ♦ BNR are rezerve valutare considerabile;

    ♦ PNRR a adus sume de “bani tari”’ în ţară, deşi mult din aceste resurse nu sunt puse la lucru prin proiecte.

    ♦ România este stat membru al UE şi este obligată să respecte reguli fiscale (există şi procedura de deficit excesiv).

    ♦ apartenenţa la UE oferă o protecţie financiară; s-a văzut şi prin asistenţa financiară după 2008.

    ♦ după izbucnirea Pandemiei, deficitele bugetare au crescut mult în Uniune şi România nu s-a mai singularizat prin deficitul bugetar (în 2020 era singura ţară în procedura de deficit excesiv). În 2022, potrivit datelor CE, ţări cu deficite bugetare mai mari de 4% din PIB au fost Belgia, Franţa, Ungaria, Spania, România, Italia, Letonia (din 2024 procedura de deficit excesiv va fi reactivată şi probabil şi alte ţări vor fi vizate); este de văzut însă cât din mărimea acestor deficite este de natură structurală.

    Deficitul bugetar este o vulnerabilitate majoră, care nu poate fi întreţinută la nesfârşit. În anii următori, România va ieşi în relief iar prin deficitul bugetar daca nu va avea loc o ajustare a acestuia. Pieţele vor reacţiona, posibil nervos, bonitatea financiară va fi lovită. De aceea, guvernul trebuie să adopte măsuri care să inverseze dinamica deficitului bugetar ce se îndreaptă către 7% din PIB în acest an. Dacă sar obţine un deficit semnificativ mai jos în 2023 faţă de 2022 (când a fost de 6,2,% din PIB în metodologie europeană, ESA), chiar dacă sensibil peste 4,4% din PIB (ţintă devenită nerealistă acum), este de prezumat că pieţele nu vor reacţiona în mod nervos. Aceasta mai ales dacă se va percepe că tendinţa deficitului se modifică prin măsuri de corecţie, că deficitul va continua să scadă în 2024.

    Pentru corecţia deficitului este necesar să se elimine cât mai mult din ceea ce face regimul fiscal din România unul regresiv, inechitabil (cei care câştigă mai mult plătesc proporţional mai puţin), să se renunţe la facilităţi, portiţe de optimizare fiscală (cazul PFA, al regimului microîntreprinderilor, etc), iar ANAF să caute să colecteze mai bine. Trebuie să fie eficientizate cheltuieli, iar asistenţa socială să fie cât mai ţintită (nu acordată indiferent de veniturile gospodăriilor). Recomandări făcute de Comisia Europeană (unele prevăzute în PNRR), Banca Mondială, FMI, Consiliul Fiscal, economişti autohtoni, oferă căi de urmat. Nu este simplu, întrucât modificări în regimul fiscal afectează venituri ale unor categorii de oameni în mod inerent şi există opoziţie zgomotoasă. Dar se cuvine să vedem Pădurea de copaci, interesele societăţii în ansamblu. Magie nu există! Pentru a reduce finanţare externă împovărătoare trebuie să reducem subvenţii interne necuvenite, tratamente fiscale preferenţiale.

    Este vital să nu ajungem într-o situaţie limită, în care obţinerea de finanţare externă este condiţionată de luarea unor măsuri extrem de dureroase. Problema deficitului bugetar structural, lipsa spaţiului fiscal, au fost ignorate mulţi ani, în mod constant au fost amânate măsuri necesare.

    PS. Comunicarea publică este de îmbunătăţit, mai ales când priveşte un pachet de ajustare a deficitului bugetar ce afectează venituri individuale şi ale unor firme. Este bine să se explice necesitatea unui program de corecţie nu invocând în principal pierderea de bani din PNRR. Temeiul de bază este că nu pot fi perpetuate deficite bugetare de 6-7% din PIB, că o corecţie acceptabilă a deficitului implică un regim fiscal mai echitabil. Aşa ceva trebuie spus clar.

     

  • ANAF şi Ministerul Finanţelor au pus ochii pe băutura preferată a românilor şi vor taxe mai mari pentru aceasta. Şi chiar vor să se aplice cota retroactiv, iar comercianţii să plătească din urmă

    ♦ Majoritatea jucătorilor din HoReCa au păstrat până recent nivelul TVA la 9% la cafea şi ceai, dat fiind că băuturile se prepară în bar şi, de regulă, se prepară fără zahăr sau îndulcitori. ♦ ANAF şi Ministerul de Finanţe spun că de fapt produsele sunt încadrate la TVA de 19% şi vor să se aplice cota retroactiv de la început de 2023. ♦ Jucători din piaţă: Nu ni s-a spus clar. Am modificat cotele, dar e important să avem dialog şi să nu plătim din urmă, pentru că micii jucători vor da faliment.

    Cei mai mulţi jucători din industria HoReCa şi din piaţa de automate de băuturi au aplicat, până la începutul acestei luni, o cotă de TVA de 9% la vânzarea de cafea, ceai, ciocolată caldă, limonadă – băuturi preparate în bar, nu îmbuteliate -, în timp ce la sucuri şi alte băuturi răcoritoare îmbuteliate ce conţin zahăr, îndulcitori sau arome, cota a fost majorată la început de 2023 la 19%, spun actorii din industrie.

    „Am trimis încă de la începutul anului mai multe solicitări către autorităţi privind taxarea acestor băuturi preparate în bar, însă până recent nu am primit niciun răspuns. Abia la începutul lunii iunie Ministerul de Finanţe ne-a anunţat că de fapt aceste produse au TVA de 19%”, spun doi actori din HoReCa.

    Mai mult, nu doar că ANAF şi Ministerul de Finanţe anunţă că produsele pe bază de cafea şi ceai sunt încadrate la TVA de 19%, ci vor să se aplice cota retroactiv de la început de 2023. De altfel, proprietarii de restaurante şi cafenele spun că în ultima lună, inspectorii ANAF au iniţiat controale la mai mulţi operatori din domeniu pentru a analiza modul în care a fost majorată cota de TVA şi la ce produse, pentru a vedea dacă actorii s-au conformat modificărilor aduse Codului Fiscal din vara lui 2022, cu efect de la începutul lui 2023.

    Deşi legea vorbeşte de TVA majorat la băuturile cu zahăr, îndulcitori sau arome, acum aceeaşi cotă de 19% ar trebui aplicată şi la băuturile pe bază de cafea – fie că e vorba de espresso, cappuccino sau flat white – şi ceai, deşi acestea se prepară, de obicei, fără zahăr. El poate fi adăugat ulterior. Iar zahărul, ca produs de sine stătător, are TVA de 9%. Există, totuşi, şi unele băuturi care conţin sirop şi care au astfel zahăr în compoziţie, dar în bună parte piaţa de cafea e dominată de băuturi fără zahăr.

    Ca urmare a înştiinţărilor primite, marii actori din industrie spun că au majorat rapid cota de TVA la 19% şi la aceste produse, fapt ce a dus la o scumpire rapidă a cafelei „cea de toate zilele”. Majorările de preţ sunt, în medie, de circa 10%, confirmă pentru ZF unii jucători din industrie.

    Aceste noi scumpiri vin pe o piaţă unde un cappuccino, poate cea mai consumată cafea cu lapte în România, ajunsese astăzi să coste 14-18 lei, preţul variind în funcţie de mărime şi de tipul de lapte folosit, cel vegetal fiind mai scump. Spre comparaţie, acum un an, aceeaşi băutură costa 10-14 lei, ceea ce înseamnă o scumpire de 30-50%, în medie. La fel de mult a crescut şi preţul unui flat white, o altă băutură pe bază de cafea şi lapte, doar cu un alt raport de „putere” între cele două ingrediente. E vorba de mai multă cafea şi de mai puţin lapte. Acest preparat este chiar mai scump, ajungând să coste 17-20 de lei în cafenelele de specialitate.

    Astfel, aceste băuturi se scumpesc acum din nou, deşi preţurile ajunseseră comparabile cu cele Occident. Anterior, jucătorii din HoReCa puneau scumpirile pe seama creşterilor de costuri pe lanţ. Acum e vorba de TVA mărit.

    „Suntem de acord să se aplice TVA de 19%, nu există nicio problemă, dar este important să fim informaţi în mod clar. Dacă se aplică retroactiv această cotă, multe societăţi vor ajunge în incapacitate de plată. Acestea lucrează cu marje mici şi, atunci când trebuie să achite 10% din urmă, firmele nu vor avea resurse financiare suficiente pentru a face faţă plăţii”, spune Radu Savopol, fondatorul reţelei de cafenele 5toGo, cel mai extins jucător din domeniu.

    Ministerul de Finanţe nu a răspuns, până la ora transmiterii articolului, întrebărilor ZF legate de ce cotă se aplică pentru ceai şi cafea, dacă s-au emis decizii de impunere retroactive şi cum se explică această confuzie a jucătorilor din piaţă.

    Lanţurile mari de cafenele au trecut sau trec în zilele următoare pe TVA de 19% la aceste produse, însă spun că nu înţeleg de ce se întâmplă acest lucru, în condiţiile în care toate produsele necesare preparării se află în sfera de TVA de 9%.

    „Nu înţelegem cum poate fi taxat un espresso cu TVA de 19%, cum poate fi taxat un cappuccino cu 19%, deşi cafeaua are TVA de 9%, la fel şi laptele. De ce, dacă combini cele două ingrediente principale, rezultatul trebuie să aibă 19% cotă de TVA? Este de neînţeles. Am trecut la 19%, toată reţeaua a trecut, dar nu înţelegem logica. Legea a fost pentru băuturile îndulcite. Această schimbare va avea un impact extrem de mare în business. Nu ştim cum să facem, încercăm să găsim soluţii, sperăm să primim explicaţii de la ANAF”, spune Vasi Andreică, fondatorul reţelei de cafenele Ted’s Coffe, unul dintre principalii jucători din piaţă.

    Aceeaşi cotă de TVA se aplică atât la cafeaua vândută prin intermediul cafenelelor şi restaurantelor, cât şi la cea cumpărată de la automatele de cafea. În piaţă sunt circa 35.000 de jucători şi 80.000 de automate de cafea, băuturi şi alte produse.

    Jucătorii spun că au aflat că ceaiul şi cafeaua intră în sfera produselor la care se aplică TVA de 19% în urma controalelor ANAF din ţară. Ei au cerut un punct de vedere de la ANAF, care a făcut trimitere la Nomenclatura Combinată. Conform inspectorilor ANAF, în această nomenclatură, ceaiul şi cafeaua intră în aceeaşi categorie cu băuturile îndulcite sau aromate. Nomenclatura combinată (NC) este sistemul de cod de opt cifre al UE, care se atribuie produselor care circulă în interiorul Uniunii Europene, pentru a se aplica tarife vamale şi a furniza statistici legate de comerţ.

    „Nu înţeleg de ce produselor preparate în bar li se aplică aceste coduri. Aceste băuturi nu pot fi trecute prin vamă şi exportate, nu sunt bunuri îmbuteliate”, spune un jucător din HoReCa.

    Legea care a mărit TVA-ul pentru băuturile îndulcite sau aromatizate a fost publicată în vara lui 2022, iar cele mai multe prevederi au intrat în vigoare la 1 ianuarie 2023.

    „Această lege a fost descrisă ca o taxare a produselor cu zahăr. Legea conţinea o anexă în care se regăseau unele coduri vamale. Orice produs finit de la producător pleacă cu un cod vamal, pentru ca vama să poată aplica o taxare”, spune Mihai Ungureanu, fondator al jucătorului din piaţa de vending O’Fresh şi vicepreşedintele asociaţiei europene a companiilor din piaţa de vending (automate) – European Vending & Coffe Association (EVA).

    Nimeni nu s-a gândit că produsele care sunt servite direct în cafenele, automate, benzinării etc. intră în această sferă, adaugă el.

    „La solicitarea unor operatori economici pentru clarificare, s-a ajuns la această interpretare că aceste produse să fie taxate cu TVA de 19%. Practic, luăm o pungă de cafea, o râşnim şi adăugăm apă şi este produsul de 19%.”
    Deşi este greu de estimat exact ce impact va avea această schimbare pentru HoReCa şi pentru industria de vendig, cu singuranţă el va exista. În HoReCa, cei mai afectaţi vor fi operatorii de cafenele, care îşi bazează activitatea pe aceste produse. În restaurante, impactul va fi mai redus.

    În ceea ce priveşte industria de vending, ea este evaluată la circa 300 mil. euro anual.

    „Ne aşteptăm la un impact în jur de 7%, iar la nivel de şase luni, jumătate”, a mai spus Ungureanu.

    Deşi unii actori economici au majorat recent TVA-ul la băuturile pe bază de cafea şi ceai – e vorba de băuturile preparate în bar -, întrebarea este câţi dintre operatorii HoReCa ştiu că trebuie să facă asta? Iar cei care nu ştiu, cum vor afla?

    HoReCa este una dintre cele mai fragmentate industrii local, cu zeci de mii de afaceri care operează câte un punct de lucru în varii colţuri de ţară.

  • Reuşita pentru specialiştii în relaţia cu investitorii din piaţa de capital. De ce este importantă?

    Autor: Günay Duagi, Senior Managing Associate, KPMG Legal – Toncescu şi Asociaţii SPRL

    Piaţa de capital din România se află momentan într-o dezvoltare binevenită şi binemeritată. Sunt nenumărate motive pentru care piaţa de capital creşte într-un mod sustenabil, dar în cele de mai jos mă voi referi la cea mai recentă reusiţă.

    ARIR (Asociaţia Română pentru Relaţia cu Investitorii), promotorul conceptului de Relaţia cu Investitorii (IR), a anunţat că la iniţiativa sa şi cu sprijinul KPMG Legal – Toncescu şi Asociaţii SPRL, printr-o echipă formată din Günay Duagi – Senior Managing Associate şi Irina Stănică – Senior Managing Associate, cu susţinerea Autorităţii de Supraveghere Financiară şi a Bursei de Valori Bucureşti, s-a obţinut introducerea a două noi coduri în Clasificarea Ocupaţiilor din România (COR), dedicate funcţiilor de Director Relaţia cu Investitorii (COR 121920) şi Specialist Relaţia cu Investitorii (COR 241272). Cele două coduri au devenit utilizabile inclusiv în platforma Revisal începând cu data de 10 aprilie 2023.

    Daniela Şerban, Preşedinte şi Co-fondator ARIR:

    „Includerea în Clasificarea Ocupaţiilor din România a funcţiilor de Specialist şi Director Relaţia cu Investitorii este un semn de evoluţie şi maturizare a pieţei de capital româneşti. Este o recunoaştere a eforturilor şi a rolului tot mai mare pe care companiile listate le acordă persoanelor care activează în acest domeniu, facilitând comunicarea dintre companiile listate la bursă şi investitori. Avem o reuşită importantă a ARIR în promovarea activităţii de Investor Relations în România şi în simplificarea angajării de personal în aceste funcţii specifice. Am avut o colaborare foarte bună cu toate instituţiile implicate în acest proces şi le mulţumim pentru sprijinul oferit comunităţii de IR.”

    Adrian Tănase, Director General, Bursa de Valori Bucureşti:

    „Cu certitudine, includerea, începând de anul acesta, în Clasificarea Ocupaţiilor din România a funcţiilor dedicate Relaţiei cu Investitorii va contribui şi mai mult la creşterea importanţei pe care companiile listate la bursă au început deja să o acorde relaţiei cu investitorii. Totodată, de acum înainte, angajaţii specializaţi în comunicarea cu investitorii vor avea o recunoaştere oficială a meseriei lor şi companiile listate îşi vor putea creşte vizibilitatea prin procesul de recrutare a acestor specialişti. Suntem încântaţi că, ARIR împreună cu toţi cei implicaţi în proces au reuşit să concretizeze această iniţiativă şi suntem convinşi că ea reprezintă un pas înainte spre modernizarea pieţei de capital locale.”

    Recunoaşterea la nivel legislativ a acestor două ocupaţii depăşeşte simpla indexare COR. Odată cu introducerea acestor ocupaţii, specialiştii în relaţia cu investitorii din piaţa de capital, vor putea să se dedice unei ocupaţii care a fost mult timp neglijată. Consider că, în primul rând, această realizare şi urmările ei vor duce la creşterea unui element intrinsec şi sine qua non oricărei pieţe, şi în special unei pieţe de tranzacţionare cu valori mobiliare. Acest element este încrederea.

    Specialiştii în relaţia cu investitorii sunt în prima linie atunci când vine vorba de încrederea investitorilor, deoarece aceştia sunt  responsabili cu transparenţa, cea mai bună armă pe care un emitent o poate folosi. Un emitent transparent va fi mai mult decât o societate care emite acţiuni şi plăteşte dividende,  devine un partener pe termen lung al investitorilor, fie ei instituţionali sau individuali.

    Societăţile listate au obligaţia de a face publice anumite informaţii privilegiate, reprezentând acele informaţii care nu au fost făcute publice şi care ar putea influenţa semnificativ preţul instrumentelor financiare în cauză.

    Deşi extrem de importantă prin implicaţiile şi consecinţele comerciale sau chiar penale ale nerespectării sale, publicarea informaţiilor privilegiate conform legislaţiei privind abuzul de piaţă este încă o zonă considerată complicată de mulţi emitenţi.

    Prin activităţile pe care le vor efectua specialiştii în relaţia cu investitorii, se pot depăşi anumite bariere actuale, prin publicarea unor informaţii adecvate, nelimitându-se strict doar la informaţiile cerute de legislaţie. Un astfel de specialist va putea analiza când informaţiile sunt privilegiate, sau când nu este în beneficiul emitentului să publice unele informaţii comerciale sensibile, în linie cu prevederile legale.

    Revenind la încrederea menţionată mai sus, consider că formarea unei bresle a acestor specialişti va impulsiona câştigarea încrederii pe trei paliere. Încrederea investitorilor în emitent va fi crescută, deoarece acesta va relaţiona mult mai bine, eficient şi profesionist cu acţionarii săi. Încrederea managementului emitentului se va mări pentru că va avea confortul unor specialişti care se ocupă de atribuţiile legale în linie cu practica pieţei, în domeniul relaţiei cu investitorii. Consider că şi încrederea autorităţilor va fi impulsionată în acest domeniu, pentru că emitenţii vor avea un personal calificat care să-i sprijine  în îndeplinirea obligaţiilor de raportare periodică şi ocazională.

    În ceea ce priveşte rolul acestor specialişti, în următoarele rânduri voiarăta care sunt atribuţiile acestora, aşa cum reies din cadrul legal actual.

    Consider că această funcţie este esenţială pentru ca o societate listată să poată gestiona în mod eficient raportările sale şi pentru a gestiona implicarea acţionarilor în privinţa acestor raportări. Asemenea raportări presupun o coordonare complexă între diversele divizii operaţionale din cadrul societăţii, precum cele juridice, contabile şi comerciale. Mai mult, având în vedere obligaţia publicării acestor rapoarte, este nevoie de o gestionare a relaţiei cu investitorii pentru a face faţă situaţiei în care investitorii solicită clarificări sau îşi exprimă îngrijorarea în privinţa activităţii societăţii. 

    Emitenţii ale căror valori mobiliare sunt admise la tranzacţionare pe o piaţă reglementată întocmesc, pun la dispoziţia publicului şi transmit rapoarte trimestriale, semestriale şi anuale. Aceste rapoarte conţin informaţiile minime prevăzute de reglementările menţionate, şi includ raportul financiar anual şi raportul consiliului de administraţie. 

    Gestionarea relaţiei cu investitorii devine importantă, în mod special, în cazul exercitării drepturilor acţionarilor, precum dreptul  de a solicita convocarea adunărilor acţionarilor sau de a introduce puncte pe ordinea de zi. Mai mult, legislaţia conţine dispoziţii speciale privind exercitarea anumitor drepturi ale acţionarilor în cadrul adunărilor generale ale societăţilor, precum conţinutul minim al convocatorului adunării generale, obligaţia ca înainte de data adunării generale societatea să pună la dispoziţia acţionarilor pe website-ul societăţii anumite informaţii minime disponibile cel puţin în limbile română şi engleză, şi dreptul acţionarilor de a participa la adunarea generală prin mijloace electronice (în anumite cazuri) sau să desemneze un reprezentant. 

    Mai mult, sunt diverse prevederi care stabilesc cerinţe specifice pentru a încuraja implicarea acţionarilor, în special pe termen lung. Respectivele cerinţe specifice se aplică în ceea ce priveşte identificarea acţionarilor, transmiterea de informaţii, facilitarea exercitării drepturilor acţionarilor, transparenţa investitorilor instituţionali, administratorilor de active şi consilierilor de vot, remuneraţia conducătorilor şi tranzacţiile cu părţi afiliate. 

    Codul de Operator de Piaţă al Bursei de Valori Bucureşti prevede, printre altele, că emitentul va transmite Bursei de Valori Bucureşti la începutul fiecărui an calendaristic, în termen de 30 de zile de la sfârşitul anului anterior, calendarul financiar care va conţine datele calendaristice sau perioadele de timp stabilite pentru, printre altele, întâlnirile cu presa, cu analiştii financiari, consultanţii de investiţii, intermediarii şi investitorii pentru prezentarea rezultatelor financiare, după caz.

    Mergând mai departe, conform Codului de Guvernanţă Corporativă al Bursei de Valori Bucureşti,  societăţile listate vor include o declaraţie de guvernanţă corporativă în raportul anual într-o secţiune distinctă, care va cuprinde o autoevaluare privind modul în care sunt îndeplinite prevederile codului. De asemenea, societatea trebuie să organizeze un serviciu de Relaţii cu Investitorii – indicându-se publicului larg persoana/persoanele responsabile sau unitatea organizatorică. Societatea trebuie să includă pe pagina sa de internet o secţiune dedicată Relaţiei cu Investitorii, în limbile română şi engleză, cu toate informaţiile relevante, de interes pentru investitori, şi va organiza cel puţin două şedinţe/teleconferinţe cu analiştii şi investitorii în fiecare an. 

    Având în vedere cele de mai sus, precum şi preconizatele dezvoltări viitoare în domeniul transparenţei şi raportării nefinanciare, care să cuprindă şi mai multe elemente legate de mediu, sociale şi de guvernanţă (ESG), rolul specialiştilor în relaţia cu investitorii devine cu atât mai important în cadrul organizaţiilor.

    În final, consider că, deşi este important ca piaţa de capital din România să-şi atingă potenţialul prin creşterea numărului emitenţilor, investitorilor şi lichidităţii, este esenţial ca această creştere să fie însoţită şi de o îmbunătăţire a relaţiei cu învestitorii, şi creşterea calităţii personalului specializat în piaţa de capital.

     

     

  • Situaţie critică: polonezii se plâng că vor avea prea mult grâu

    Fermierii polonezi se plâng că anul acesta vor avea prea mult grâu. Piaţa va fi suprasaturată ca urmare a producţiei interne foarte bune şi a importurilor de cereale ieftine din Ucraina, arată o analiză a Ziarului Financiar.

    Recoltarea grâului de iarnă şi a altor cereale a început în Ucraina de aproape două săptămâni, iar esti­mările privind producţia totală din acest an variază de la 42,5 mi­li­oane de tone la 46 milioane de tone – dintre care 16,3 mil. tone de grâu.

    Este război, o parte din teritoriile şi terenurile fertile ale fermierilor ucraineni sunt devastate sau ocupate de ruşi, astfel că producţia este mai mică decât cea de 53 de milioane de tone de anul trecut, care a încins atât de mult spiritele în rândul fermierilor şi politicienilor din ţările est-euro­pene ale UE, şi ele mari produ­cătoare de cereale.

    În Ucraina, autorităţile i-au asigurat pe cetăţeni că producţia de anul acesta, deşi cu 5,7% mai mică, este totuşi de 2,5 ori mai mare decât necesarul de pe piaţa internă şi de aceea nu există pericolul apariţiei de penurii.

    Pentru fermierii est-europeni, astfel de afirmaţii nu aduc veşti bune. De când Rusia a pornit războiul contra Ucrainei, regiunea a devenit principala poartă de export a cerealelor şi grâului colegilor sau concurenţilor ucraineni.

    Piaţa este inundată şi marfa ucraineană este mai ieftină, se plâng est-europenii. Deşi au protestat şi li s-au promis soluţii, fiind sprijiniţi de guverne, ei continuă să se arate pesimişti.

    Polonia are un surplus de cereale de 9,6 milioane tone, arată Warsaw Voice. Recolta nouă se anunţă bună, iar dacă cerealele ucrainene continuă să vină, piaţa riscă să fie suprasa­turată. Ministrul agriculturii Robert Telus a declarat în aprilie că „va plăti cu capul“ dacă nu reuşeşte să rezolve problema surplusului masiv de cereale, ceea ce ar fi însemnat să exporte ce e în plus în Polonia.

    Producţia poloneză de anul trecut s-a situat la aproape 36 de milioane tone. Din Ucraina au fost importate 5 milioane tone. Polonezii au consumat 25 milioane tone, în timp ce 12,6 milioane tone au fost exportate. Surplusul venit din anii anteriori a fost de 6,5 milioane tone.

    Astfel, noua recoltă prinde Polonia cu deja prea multe cereale pe piaţă. „Potopul“ ar fi fost mai mare dacă exporturile nu ar fi accelerat în mai.

    Prin porturile poloneze au fost exportate cantităţi record – 880.000 de tone -, transportul cerealelor având prioritate.

    O altă promisiune neîndeplinită a ministrului Telus este publicarea unei liste cu importatorii de grâu ucrainean. Autorităţile nu vor să publice nume argumentând că nu le permite legea. Zvonurile spun că dacă ar publicată, lista ar include companii de stat care nu au legături cu agricultura.

  • Legendara băutură croată Pipi pătrunde pe piaţa austriacă

    Renumita băutură croată Pipi a pătruns pe piaţa austriacă, aceasta urmând să se extindă pe pieţele Germaniei şi Elveţiei, potrivit Total Croatia News.

    Pipi s-a lansat de asemenea pe pieţe din SUA, Australia, China şi Singapore şi şi-a întărit poziţia pe piaţa din regiune.

     

  • Industria media se pregăteşte de un nou IPO: Yahoo va reveni pe pieţele publice, potrivit directorului general Jim Lanzone

    Yahoo Inc. intenţionează să revină pe pieţele publice, a declarat directorul general Jim Lanzone, raportează Bloomberg.

    Firma de media online se situează în continuare în top cinci la nivel mondial în ceea ce priveşte traficul şi va continua să rămână agresivă în urmărirea oportunităţilor de fuziuni şi achiziţii, a spus Lanzone.

    Compania, deţinută de Apollo Global Management Inc. a fost nevoită să navigheze într-o perioadă dificilă pentru cheltuielile online, în condiţiile în care agenţii de publicitate încearcă să evalueze sentimentul de descurajare al consumatorilor din ultima perioadă. Yahoo este „pregătită din punct de vedere financiar, are un bilanţ extraordinar şi este foarte profitabilă”, a declarat Lanzone pentru FT, reluând comentariile făcute în februarie, când a redus numărul de locuri de muncă şi a restructurat divizia sa de tehnologie publicitară.

    Apollo a cumpărat Yahoo în 2021 şi a văzut o ofertă publică iniţială ca fiind „un rezultat destul de probabil”, potrivit partenerului său Reed Rayman. Activitatea de IPO în sectorul tehnologic s-a intensificat semnificativ în acest an, SoftBank Group Corp. pregătind o ofertă Arm, în timp ce Alibaba Group Holding Ltd. s-a divizat în şase unităţi, dintre care cinci ar putea urmări IPO-uri.

     

  • (P) Scandia Food se concentrează pe consolidarea poziţiei pe piaţa din România şi integrarea noilor companii, prin vânzarea diviziei de imobiliare a grupului

    Scandia Food, un reputat lider în categoria de conserve şi un jucător cu tradiţie în piaţa de produse alimentare, anunţă punerea în vânzare a diviziei de imobiliare a grupului. Proiectele care vor fi înstrăinate sunt: Morilor, Frigoriferului, Cristian – toate din Sibiu şi Calea Vitan – din Bucureşti. Informaţiile suplimentare pentru fiecare dintre aceste proiecte sunt disponibile potenţialilor investitori pe site-ul companiei precum şi pe site-uri de specialitate.

     ”Am construit şi administrăm un business complex şi unele dintre cele mai apreciate mărci de succes din România. Dorinţa de a înstrăina divizia de imobiliare a venit ca urmare a lipsei de timp şi resurse pe care aceste proiecte le necesită. Această decizie reprezintă o etapă firească în cadrul grupului ale cărui obiective sunt de a ne concentra pe consolidarea poziţiei pe care compania o ocupă pe piaţa din România care prezintă numeroase oportunităţi de creştere şi dezvoltare, pe atingerea obiectivelor strategice trasate precum şi pe integrarea companiilor nou intrate în portofoliul Scandia Food şi consolidarea prezenţei acestora în categoriile în care activează”, a declarat Andrei Ursulescu, Director General şi Administrator, Scandia Food.

    Despre Scandia Food:

    Scandia Food lider pe piaţa conservelor din România este o companie autohtonă prezentă cu o varietate largă de produse alimentare, deţinătoare a şase capacităţi de producţie şi peste 1000 de angajaţi. Mărcile deţinute de companie sunt Scandia Sibiu, Bucegi, Sadu, Lotka, Năvodul Plin, Tapas, Rotina, Roua, Sunset Nuts,Yummy Snacks. Compania este prezentă în categoriile de conserve pe bază din carne, conserve de peşte, conserve pe bază de legume, zacuscă, murături dar şi snacks-uri sărate, dulciuri. În 2021 Scandia şi-a materializat ambiţiile de creştere intrând în piaţa produselor congelate extinzându-şi astfel know-how-ul în producţia şi distribuţia de produse congelate sub brandurile Tasty, Scandia Sibiu, Sibiu şi Roua dar şi de a-şi extinde capabilităţile în categoria de mezeluri prin achiziţionarea companiei Agra’s Alba Iulia si Carniprod Tulcea in 2023.

  • Indicele principal al Bursei de la Bucureşti creşte pentru a treia zi la rând, cu 2,5%: aprecieri de peste 2% la Banca Transilvania, OMV Petrom, BRD, MedLife, Nuclearelectrica, Digi şi Aquila. Broker: „Nu mai sunt vânzătorii. Mă aştept ca piaţa să meargă şi mai sus”

    Joi, 29 iunie 2023, Bursa de la Bucureşti creştea la ora 13:00 cu 2,5% prin prisma indicelui de referinţă BET, fiind a treia sesiune consecutivă de creşteri. Avansul BET era determinat în principal de creşterea acţiunilor Banca Transilvania (3,2%), OMV Petrom (2,8%), BRD (2,7%), MedLife (2,7%), Nuclearelectrica (2,5%), Digi Communications (2,4%) şi Aquila Part Prod (2%), însă toate acţiunile din prima ligă bursieră erau pe plus, conform datelor agregate de ZF de la BVB.

    „Era de aşteptat să crească piaţa. Dacă nu mai este presiunea care a fost creată în ultimele trei-patru luni pe acţiunile româneşti, nemaifiind fondurile la vânzare care se pregăteau pentru listare şi dacă ne uităm şi la ce s-a întâmplat pe pieţele externe – Germania 16%, Franţa 16%, Japonia maxim istoric, Nasdaq 27%, S&P 500 16% – Bursa de la Bucureşti a rămas puţin în urmă tocmai în contextul Hidroelectrica. Sunt clienţi care nu mai intră la Hidro şi intră în piaţă şi atunci automat preţurile acţiunilor merg în sus. Nu mai sunt vânzătorii, sunt mai mult cumpărători. Odată cu listarea, iese presiunea afară din bursă şi era de aşteptat să fie aceste creşteri. Mă aştept ca piaţa să meargă şi mai sus”, spune Dragoş Mesaroş, director de tranzacţionare al Goldring, pentru ZF.

    Joi este a cincea zi de ofertă de vânzare de acţiuni Hidroelectrica şi ultima în care investitorii de retail pot cumpăra acţiuni cu un discount de 3% faţă de cel din ofertă. La ora 12:20, micii investitorii introduseseră în sistemele brokerilor ordine de achiziţie pentru 25,3 milioane de acţiuni, ceea ce la un preţ de subscriere maxim de 112 lei, la care au introdus ordinele, înseamnă o valoare de aproximattiv 2,84 mld. lei.

    Spre comparaţie, tranşa micilor investitori, care reprezintă 15% din oferta totală (11,7 milioane de acţiuni), ţinteşte atragerea a circa 1,3 mld. lei la preţul maxim din intervalul 94-112 lei pe acţiune, ceea ce înseamnă că tranşa dedicată lor înregistra o subscriere în proporţie de 216,2%, adică o suprasubscriere de 116,2%, conform calculelor realizate de ZF.

    Dragoş Mesaroş spune că foarte mulţi investitori stăteau pe margine şi aşteptau oferta Hidroelectrica. El se aşteaptă ca joi micii investitori să depăşească pragul de 30 de milioane de acţiuni. Ulterior, mai sunt trei zile de subscriere, până în 4 iulie inclusiv, în cazul în care acţionarul minoritar Fondul Proprietatea nu decide să închidă anticipat oferta sau să suplimenteze numărul de acţiuni puse la vânzare şi implicit perioada de subscriere.

    Potrivit informaţiilor Ziarului Financiar, interesul este la fel de mare şi pe tranşa investitorilor instituţionali, acolo unde oferta este deja suprasubscrisă din primele zile, la un preţ spre limita superioară a intervalului.

    Fondul Proprietatea a scos la vânzare 78 milioane de acţiuni H2O. Din acest pachet, 85% este adresat investitorilor instituţionali, care sunt şi cei ce vor decide preţul final al ofertei. Oferta este estimată la 8,8 mld. lei, la preţul maxim din interval.

    Aşteptările analiştilor sunt ca subscrierile să accelereze spre finalul perioadei cu discount de 3% (joi) şi spre închiderea ofertei (4 iulie), spre închidere pentru că unii investitori de retail de calibru preferă să intre în ultimele zile ale unei oferte decât să aibă banii blocaţi mai multe zile.

     

  • (P) Aircash, liderul fintech european, îşi extinde activitatea pe piaţa din România

    Aircash este o aplicaţie mobilă user-friendly care oferă servicii de transfer de bani rapide şi sigure, operaţiuni de depunere şi retragere de fonduri, precum şi o gamă largă de funcţii suplimentare care îmbunătăţesc experienţa utilizatorilor.

    Pe baza parteneriatului global cu Mastercard, Aircash emite carduri preplătite care sunt conectate la portofelul Aircash din aplicaţie şi pot fi utilizate în peste 30 de milioane de locaţii din lume pentru plăţi la POS, online şi retrageri de numerar de la bancomate. Cu Aircash ai flexibilitatea de a conecta şi activa imediat până la 5 carduri, fără a fi nevoie de documente sau cont bancar.

    Cardul Aircash Mastercard este disponibil în 100.000 de puncte de vânzare din Europa, inclusiv pe platforme precum Amazon sau Glovo România şi, în curând, în toate locaţiile Inmedio din ţară.

    Cardul preplătit Aircash Mastercard este ideal pentru călătorii şi cumpărături online, oferind protecţie împotriva furtului de date şi a pierderii de fonduri.

    Întregul ecosistem Aircash este acum disponibil şi în România, utilizatorii putând experimenta din plin funcţiile şi confortul oferite de utilizarea aplicaţiei Aircash.

    Aircash stabileşte parteneriate puternice cu companii şi instituţii locale şi internaţionale în toate pieţele în care operează. În România, Aircash a încheiat un parteneriat cu Glovo pentru a oferi o oportunitate şi o experienţă incitantă clienţilor săi. Comandând cardul preplătit Aircash Mastercard prin Glovo Express, clienţii primesc la activare un voucher în valoare de 50 RON pentru cumpărături prin aplicaţia Glovo. Această promoţie exclusivă permite clienţilor să economisească bani şi să se bucure de beneficii şi avantaje suplimentare. Promoţia se desfăşoară până pe 6 iulie iar voucherele pot fi folosite până pe 31 iulie, oferind clienţilor o fereastră de două săptămâni pentru a profita de această oportunitate specială.

    Aircash oferă utilizatorilor săi beneficii fantastice, inclusiv asistenţă în limba română. Clienţii se pot bucura de confortul achiziţionării diverselor servicii, cum ar fi vouchere pentru încărcare cartele telefonice, servicii de parcare, transport public, plata facturilor de utilităţi, transferuri de bani către/din străinătate şi schimb valutar în toate ţările în care Aircash operează. De exemplu, în România, la achiziţionarea prin aplicaţia Aircash a voucherelor pentru încărcarea cartelelor Telekom utilizatorii primesc instantaneu în portofelul Aircash un cash back de 50%. Gama de servicii disponibile în aplicaţie pentru utilizatorii români se extinde permanent.

    Despre Aircash

    Aircash este o instituţie emitentă de monedă electronică, autorizată de Autoritatea Bancară Europeană şi de Autoritatea de reglementare a sectorului financiar din Elveţia. Aircash operează în mai multe ţări europene, respectiv România, Germania, Austria, Spania, Grecia, Cipru, Slovenia şi Croaţia, cu planuri de extindere continuă în UE, inclusiv în Italia şi Franţa, compania având birouri în New York, Londra, Zagreb şi Zurich. Aircash a câştigat aprecierea organizaţiilor renumite precum Financial Times, Deloitte şi Ernst & Young, fiind recunoscută drept una dintre companiile de tehnologie cu cea mai rapidă creştere din Europa.

    Cu o reţea de peste 100.000 de puncte de vânzare şi peste 600.000 de utilizatori în întreaga Europă, Aircash oferă servicii financiare de încredere.

    Pentru mai multe informaţii despre Aircash vizitaţi site-ul nostru oficial www.aircash.eu.