BusinessMagazin

Tag: peisaj

  • Spre piaţa de 1 milion de tablete

    Brandurile romÂneŞti precum Allview, Evolio, Serioux sau E-Boda au reuŞit anul trecut să acapareze peste 50% din vÂnzările de tablete PC de pe piaŢa locală, însă preţurile mici cu care aceste produse şi-au făcut loc pe rafturi nu au dus la răsturnări spectaculoase de ierarhii. Sud-coreenii de la Samsung şi americanii de la Apple au fost în 2013, în această ordine, jucătorii care au avut cele mai mari venituri din vânzarea de tablete PC din România – o piaţă cu o valoare aproximată la 75-90 milioane de euro, după cum arată datele obţinute de Business Magazin din industrie.

    Care au fost exact cifrele celor doi giganţi pe piaţa din România? Samsung ar fi obţinut anul trecut în jur de o treime din veniturile de pe piaţa de tablete în condiţiile în care compania a vândut 20% din numărul de unităţi, potrivit datelor preliminare obţinute de BM. Cu tablete care costă aproape 1.000 de euro, dar care totuşi dispar de pe stoc, Apple a reuşit performanţa de a obţine aproape o cincime din banii cheltuiţi de români pe tablete anul trecut, chiar dacă a avut o cotă de doar 6-7% din punctul de vedere al numărului de unităţi livrate.

    Datele se confirmă şi privind în oferta retailerilor: săptămâna trecută, în topul celor mai scumpe 40 de tablete PC aflate în oferta eMag, cel mai mare retailer online IT&C, 3 dintre produse erau marca Samsung, una era Acer, iar 36 (!) erau produse ale Apple.

    Ce spun cei doi giganŢi despre rezultatele pe anul precedent? „Datorită portofoliului bogat de produse, (…) Samsung  a fost lider de piaţă atât din punct de vedere valoric, cât şi cantitativ„, a răspuns Sorin Manea, Telecom Division Manager în cadrul Samsung România, întrebărilor legate de vânzările pe anul precedent, fără a oferi însă niciun detaliu exact privind cota de piaţă a companiei. „Piaţa a avut o evoluţie bună anul trecut.

    Utilizatorii din România au început să aprecieze tot mai mult mobilitatea şi flexibilitatea pe care le oferă o tabletă, astfel că, până la finele anului, s-au vândut pe plan local între 500.000 şi 600.000 unităţi„, a adăugat el.

    Consecvenţi strategiei de comunicare de a nu oferi date despre vânzările din România, reprezentanţii Apple şi distribuitorii companiei americane pe piaţa locală nu au răspuns întrebărilor legate de acest subiect.Datele avansate de Samsung coincid şi cu estimările jucătorilor locali, care văd piaţa de tablete PC de anul trecut la 550.000-600.000 de tablete.

  • Cât se fură într-un minut

    SPĂRGĂTORII AU ADOPTAT ÎN ULTIMA PERIOADĂ NOI MODURI DE OPERARE, în care ingeniozitatea este completată cu tupeu extrem şi forţă brută„, spune Gabriel Badea, chairman şi CEO al Global Security Systems (GSS). Infractorii se deplasează rapid de la o ţintă la alta, dau chiar două sau trei spargeri într-o singură noapte, folosind maşini furate, eventual înmatriculate în alte ţări, care ulterior sunt abandonate. „Sunt vizate mai ales magazine mici de cartier, agenţii de pariuri, case de amanet„, spune Badea, care adaugă că sunt căutaţi în special banii şi bunurile de valoare uşor de cărat şi de vândut pe piaţa neagră, cum sunt ţigările, băuturile fine, electronicele sau cartelele de telefon.

    Spărgătorii nu sunt prea intimidaţi nici de prezenţa sistemelor de alarmă, pentru că jafurile durează, de obicei, mai puţin decât timpul necesar pentru apariţia echipelor de intervenţie. „Acest tip de spargeri durează în medie 60 de secunde, dar a existat şi un caz în care durata a fost de numai 30 de secunde„, spune reprezentantul GSS. Cea mai lungă spargere de acest fel a durat numai un minut şi 28 de secunde.

    Or, un asemenea interval de timp – din momentul în care se declanşează alarma până când hoţii pleacă – este prea scurt pentru ca forţele de intervenţie, fie ele publice sau private, să ajungă la locul faptei. Durează măcar 3-4 minute ca poliţia sau agenţii unei firme de securitate să ajungă în locul în care s-a declanşat alarma, iar hoţii ştiu acest lucru.

    Mai mult, infractorii poartă cagule astfel încât nu pot fi recunoscuţi nici de eventuali martori şi nici de cei ce urmăresc înregistrările video. „Într-o astfel de acţiune se pot fura bunuri de mii şi chiar zeci de mii de euro, iar cei păgubiţi trebuie să suporte şi cheltuielile cu reparaţiile„, afirmă reprezentantul GSS. Pentru că adeseori spărgătorii nu pierd vremea pentru a descuia încuietori, ci pur şi simplu distrug uşile sau chiar pereţii folosind levierul şi barosul. Şi chiar dacă poliţia reuşeşte să-i prindă pe făptaşi, „sunt puţine şanse ca victimele să-şi recupereze banii sau bunurile furate; iar numărul celor care sunt asiguraţi pentru astfel de riscuri este foarte mic„, punctează Badea, care lucrează de 17 ani în mediul privat iar anterior a fost, povesteşte el, ofiţer în brigada antiteroristă. Reprezentantul GSS va prelua preşedinţia Federaţiei Serviciilor de Securitate.

  • Peisaj cu demoni

    O să reiau seria articolelor care încearcă să adune la un loc pictura, economia şi societatea, începută anul trecut; explicaţia este că mi se pare că trăim vremuri suprarealiste şi, cum nu pot fugi de asta, încerc să mă adaptez. Ruşii au doi pictori pe nume Vrubel. Unul este contemporan cu noi şi este faimos pentru că a reluat într-un graffiti celebrul sărut Brejnev – Honecker.
    Al doilea, Mihail Vrubel, a trăit până în 1910, este văzut, oficial, drept un reprezentant al mişcării simboliste şi este autorul tabloului din imagine, “Demon şezând” (1890).

    Mai puţin oficial, Mihail Vrubel şi-a dedicat opera demonilor, pe care i-a pictat, desenat şi sculptat în fel şi chip. Ideea i-a venit pe vremea când picta o catedrală din Kiev, iar punctul de plecare au fost ilustraţiile făcute pentru poemul “Demonul” de Lermontov. Demonii lui Vrubel se îndepărtează de sensul negativ indus de creştinism şi se întorc la sensul grecescului “daimon”, pe care pictorul îl identifică cu sufletul uman, iar alţi filozofi cu îngerii păzitori sau cu spiritele binevoitoare aflate între oameni şi zei.

    “Demon şezând” i-a adus notorietate lui Vrubel. Iniţial stilul său nu a fost pe placul criticilor conservatori, care l-au acuzat pur şi simplu de urâţenie, şi nici al publicului, obişnuit cu pictura cu accente clasice, academice. Dar un ins pe nume Savva Mamontov, industriaş, negustor, antreprenor şi patron al artelor, a decis că tabloul este simfonia fascinantă a unui geniu şi a croit, astfel, drum în lume operei lui Vrubel.

    Am văzut în demonii lui Vrubel, în cel şezând, dar şi în mai cunoscutul demon trist (Google!) puterea care zace, ne place sau nu, în spiritul rus. Demonul aşezat înseamnă reforme sociale, industrializare, naşterea resentimentelor faţă de regimul ţarist, o perioadă de renaştere şi de reaşezare, de aşteptări şi de tristeţe. Priviţi în jur şi veţi recunoaşte demonul lui Vrubel la noi, acum, aici. Scriam în urmă cu un an că nu există o mai mare problemă în România decât sărăcia.

    Nu deficitele, nu datoria externă, nu corupţia, ci sărăcia, cea care generează corupţie şi deficite şi datorie externă. Nu mai are rost să căutăm ţapi ispăşitori în fărâmiţarea terenurilor, în productivitatea redusă, în investiţiile anemice sau în folosirea până la idioţenie a sintagmei “mână de lucru ieftină”, şi nu mă refer aici la sărăcie aşa cum o calculează instituţiile financiare. Vorbesc de sărăcia care împiedică oamenii să îşi schimbe mobila din casă la cinci ani şi la sărăcia care împiedică antreprenorii să îşi ducă la bun sfârşit visele; la sărăcia care face din funcţionar un ins coruptibil şi la sărăcia care îl face pe medic să ridice neputincios din umeri.

    Dacă unu din şase orăşeni se gândeşte la o afacere personală şi doi din trei au o abordare optimistă, poate că demonul nostru s-a îndepărtat de sensul luciferic şi este pe cale să devină un înger păzitor.
    Un tablou frumos şi interesant, la început de an.

  • Cei mai ingenioşi stâlpi de înaltă tensiune din lume (GALERIE FOTO)

    Un birou de arhitectură şi design industrial danez, Bystrup Arkitekter og Designere, a câştigat recent un concurs organizat de către Departamentul pentru Energie şi Schimbări Climatice al Marii Britanii, transportatorul de electricitate al ţării şi Institutul Regal al Arhitecţilor Britanici.

    Concursul a atras o varietate de propuneri din partea unor designeri şi case de arhitectură din Marea Britanie şi din alte ţări. Unii dintre stâlpii imaginaţi de concurenţi vor să semene cu nişte monumente de artă abstractă în aer liber, alţii închipuie perechi de bărbaţi şi femei, alţii seamănă cu nişte pomi de Crăciun, în timp ce alţii invadează peisajul într-un mod încă şi mai agresiv decât stâlpii obişnuiţi din zilele noastre.

    Cei mai ingenioşi stâlpi de înaltă tensiune din lume (GALERIE FOTO)

    Una dintre variantele propuse de danezii câştigatori de la Bystrup este un stâlp cu aparenţă transparentă în formă de T, a cărui siluetă aminteşte de turbinele eoliene, în timp ce o alta este pur şi simplu un panou cu oglinzi, menit să se confunde cât mai mult cu peisajul din jur. Avantajele noilor stâlpi, faţă de cei utilizaţi în prezent, ce seamănă cu nişte turnuri şi al căror design datează din anii douăzeci, sunt simplitatea şi faptul că pot fi construiţi cu o înălţime mai mică decât a stâlpilor actuali (32 de metri faţă de 55), ceea ce le permite să se încadreze mai bine în peisaj.

  • Imagini cu Calea Lactee surprinse in Himalaya – FOTO

    Ucraineanul Anton Jankovoy, 23 de ani, a surprins imaginile in timpul unei calatorii in Nepal, deasupra muntilor Himalaya.

    Pentru a realiza fotografiile, fotograful a indurat ore bune frigul care se simtea pe cel mai inalt lant muntos din lume.

    Mai mult pe www.apropo.ro.