BusinessMagazin

Tag: ocean

  • Peste câţiva ani în oceanul planetar va fi mai mult plastic decât peşti – raport Davos – FOTO, VIDEO

    Un raport al World Economic Forum, prezentat la forumul de la Davos, are o concluzie surprinzătoare: în anul 2050 în oceanul planetar va fi mai mult plastic decât peşte.

    În prezent în ocan se află 150 de milioane de tone de material plastic, iar producţia de plastic a lumii urmează să se dubleze în următorii doi ani, după ce a crescut deja de 20 de ori faţă de cea a anului 1964. Cantitatea de plastic din ocean ar urma să crească cu 4,8% în fiecare an până în 2025, şi cu 3% din 2025 până în 2050.

    Analiza ia în calcul o cantitate de peşte, aflată în ocean, de 1.000 de milioane de tone, cantitate care nu se va modifica în mod semnificativ în deceniile următoare. În schimb până în 2025 oceanul va conţine 250 de milioane de tone de material plastic, iar în 2050 plasticul va depăşi cantitatea de peşte.

    Mai trebuie spus că numai cinci ţări ale lumii, confom unui alt studiu McKinsey, sunt responsabile  pentru 60% din plasticul din oceanul planetar. Este vorba de China, Filipine, Thailanda, Indonezia şi Vietnam. Niciuna nu are o strategie de reciclare a deşeurilor de acest fel, şi, conform studiului citat, sunt necesare investiţii de 5 miliarde de dolari anual în managementul deşeurilor, în următorii 10 ani, pentru a schimba cât de cât situaţia.

     

  • Adâncimea oceanului albastru

    Cum se poate ca o carte scrisă în urmă cu un deceniu să mai facă valuri şi în prezent? Pentru că aplică tocmai principiile pe care le propovăduieşte: este vorba de Strategia oceanului albastru, de W Chan Kim şi Renee Mauborgne, profesori la INSEAD, care a apărut în 2005 şi care a fost tradusă în româneşte în acest an, într-o ediţie revăzută şi adăugită, după ce s-a vândut în lumea întreagă în peste 3,5 milioane de exemplare. Interesant pentru Blue Ocean Strategy este că nu i se aplică o regulă care mi se pare de neevitat. Despre ce este vorba?

    Mi se pare că literatura de afaceri ar trebui împărţită în IC, adică înainte de criză, adică scrisă înainte de 2008, şi DC, adică după criză. Separarea mi se pare necesară pentru că una scrii şi percepi într-o lume pe creştere şi altceva în climatul pesimist-realist din ultimii şapte ani. Blue Ocean este valabilă pentru ambele lumi, pentru că vorbeşte de principii valabile în ambele situaţii; ba putem spune că abia în prezent cartea poate fi apreciată la deplina valoare. Blue Ocean Strategy analizează 150 de decizii strategice luate de-a lungul a 100 de ani în 30 de domenii de activitate, demonstrând că succesul apare în momentul în care compania sau antreprenorul îşi creează spaţii noi de piaţă, care nu au fost valorificate, dar care sunt pregătite pentru creştere (luaţi exemplul tabletei, lansată de Apple la momentul potrivit, deşi fusese gândită şi de alţii, de-a lungul timpului).

    Cartea defineşte conceptele cheie pentru crearea unui „ocean albastru“, vorbeşte de trasarea noilor graniţe ale pieţei, de depăşirea obstacolelor din organizaţie sau de nevoia de a reînnoi albastrul oceanului. În ediţia extinsă apar două noi capitole şi este revizuit un al treilea; interesant mi s-a părut capitolul 11, care vorbeşte despre capcanele oceanului roşu (metafora autorilor pentru partea vizibilă şi uzitată a pieţei), printre care credinţa că a crea un ocean albastru înseamnă să depăşeşti activitatea de bază, că se aplică doar noilor tehnologii sau că trebuie să fii primul în piaţă pentru a reuşi. De neevitat!

  • Planul secret al lui Putin: cum vor ruşii să îi izoleze pe americani de restul lumii

    Mai multe submarine ruseşti operează în mod agresiv în apropierea cablurilor îngropate în ocean care leagă continentul american de restul lumii, relatează New York Times. Aceste acţiuni provoacă îngrijorare în rândul experţilor americani în securitate, care se se tem că ruşii pot ataca aceste cabluri în cazul unei situaţii conflictuale.

    Problema este chiar mai gravă decât cele din timpul Războiului Rece: un atac asupra acestor cabluri de fibră optică ar afecta toate sectoarele economice, paralizând practic Statele Unite. Deşi nu există vreo confirmare a acestui lucru, tot mai multe dezbateri de la Washington au ca subiect central modul în care gesturile lui Putin aduc aminte de acea perioadă de dinainte de 1989.

    “Mă tem în fiecare zi pentru ce ar putea face ruşii”, a spus Frederick J. Roegge, comandant al flotei americane de submarine din Pacific, citat de New York Times.

    În luna septembrie, nava rusească de spionaj Yantar, echipată cu două nave submersibile, s-a îndreptat pe direcţie coastei de est a Statelor Unite către Cuba, acolo unde se află unul din principalele cabluri de date.

    “Tăierea cablurilor nu este ceva ieşit din comun”, a spus Michael Sechrist, un fost cercetător în cadrul MIT. “Se întâmplă datorită dezastrelor naturale, datorită unor ancore plasate greşit – dar acestea se întâmplă la câteva mile de sol, iar reparaţiile durează doar câteva zile.” Ceea ce îi îngrijorează pe cei de la Washington este posibilitatea ca ruşii să taie cablurile la o adâncime foarte mare, departe de zona în care se poate ajunge rapid. “Problema cu aceste cabluri este că ele sunt poziţionate în acelaşi loc încă din 1860”, mai spune Sechrist. “Operatorii de cabluri preferă să le îngroape în locuri cunoscute, acolo unde au înţelegeri cu autorităţile”.

    Amiralul Mark Ferguson, comandantul flotei navale americane în Europa, spune că activitatea submarinelor ruseşti a crescut cu 50% în ultimul an. Bazele ruseşti de la Arctic şi promisiune de a investi 2,4 miliarde de dolari în zona Mării Negre până în 2020 arată determinarea lui Putin de a-şi întări puterea navală, mai crede Ferguson.

  • Noua economie a dragostei: numărul de căsătorii a scăzut cu 40%

    Anii ’90 sunt foarte diferiţi de perioada actuală, sub raport istoric, demografic şi mai ales la nivel de opţiuni ale populaţiei. Natalitatea a scăzut vertiginos, la fel şi numărul casătoriilor, iar rata divorţului este în creştere chiar, deoarece oamenii au învăţat că există şi această opţiune şi în cazul unor incompatibilităţi se pot despărţi oficial“, explică Adina Nanu, psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center (www.psihopediacenter.ro).

    Datele de la Institutul Naţional de Statistică sunt limpezi şi confirmă spusele Adinei Nanu.

    Dacă în anul 1990 peste 190.000 de români decideau să spună DA în faţa lui Dumnezeu şi a stării civile, anul trecut numai 118.000 au mai făcut acest pas. Practic, într-un interval de circa 25 de ani numărul celor care credeau în căsnicie s-a redus cu 40%. 

    În timp ce grupul celor care încă mai cred în sintagma „până când moartea ne va despărţi“ devine tot mai select, cei care au văzut că lucrurile sunt un pic diferite şi au luat calea divorţului este oarecum constant. Dacă în 1990 erau înregistrate aproape 33.000 de divorţuri, anul trecut numărul acestora a fost de 27.000. Paradoxal, de la începutul anilor 2000, maximul numărului de divorţuri a fost înregistrat în intervalul 2007-2008, cei mai buni ani pentru economia locală.

    În acest context merită pusă o întrebare: este noţiunea de familie este complet perimată sau deja asistăm la naşterea unei noi specii de familie?

    „Nu credem că noţiunea de familie a fost deteriorată, vorbim doar de o adaptare a conceptului în funcţie de specificul perioadei în care trăim. În anii ’90, noţiunea de familie presupunea neapărat oficializarea relaţiei de cuplu, structural, la nivelul membrilor familiei existau relaţii ierarhice, puteam vorbi despre subsistemul părinţilor şi cel al copiilor, graniţele erau destul de bine delimitate. În perioada actuală, sistemul familial s-a adaptat şi el modificărilor aduse la nivel de personalitate şi opţiuni generate de schimbările sociale şi economice. Căsătoria nu mai este obligatorie «social», sunt acceptate mult mai uşor de către ceilalţi familiile formate din cupluri necăsătorite, care au şi copii“, crede Andreea Sultan, la rândul său psihoterapeut în cadrul Psihopedia Center.

    Sultan nu este de părere că familia de azi este mai puţin puternică, ci poate doar puţin diferită faţă de acea imagine perfectă, de fotografie, cu care societatea se obişnuise în perioada de dinainte de ’90. Este o familie mai realistă.
    „Odată cu modificările la nivel de rol, relaţiile din cadrul familiei s-au schimbat, poate şi pentru că s-au flexibilizat credinţele legate de familie ale membrilor acestora. Pentru că la nivel de expunere lucrurile stau diferit, există această percepţie cum că acum noţiunea de familie nu mai e la fel de solidă, însă ceea ce se vede acum nu este numai o imagine pe care familia din socialism o transmitea către ceilalţi, acea imagine de perfecţiune. Acum, oamenii sunt mai puţin cenzuraţi, pot lua decizii şi le pasă mai puţin dacă societatea îi va stigmatiza sau eticheta în funcţie de alegerile lor“, crede Sultan.

  • Invenţia incredibilă a unui tânăr de 20 de ani care va curăţa oceanul de gunoaie şi materiale din plastic

    Boyat Slat şi-a prezentat pentru prima dată ideea la 18 ani, în cadrul unei conferinţe TEDx în Olanda. El a povestit modul cum vrea să cureţe oceanul de milioanele de tone de plastic, relatează Business Insider.

    Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Însă nu toată lumea este convinsă de soluţia pentru curăţarea oceanelor înaintată de către Boyat Slat. Oceanograful, Kim Martini, este de părere că ar fi foarte greu de ancorat un asemenea zid şi nu este convinsă de faptul că sistemul va evita capturările accidentale ale animalelor acvatice. De asemenea, Stiv Wilson, directorul companiei nonprofit 5 Gyres, asociaţie deticată curăţării apelor, consideră că nu este o strategie realistică având în vedere mărimea oceanului.

     

  • Invenţia incredibilă a unui tânăr de 20 de ani care va curăţa oceanul de gunoaie şi materiale din plastic

    Boyat Slat şi-a prezentat pentru prima dată ideea la 18 ani, în cadrul unei conferinţe TEDx în Olanda. El a povestit modul cum vrea să cureţe oceanul de milioanele de tone de plastic, relatează Business Insider.

    Metoda prin care ar vrea să facă asta este următoarea: instalarea unei reţele de ziduri plutitoare, astfel încât plasticul adus de curenţii oceanului să fie prins.

    Planul lui este pe cale de a deveni realitate.  Ideea lui ia adus un premiu Index, în valoare de 152.000 de dolari, premiu care este acrodat antreprenorilor care prezintă soluţii inteligente problemelor dificile cu care ne confruntăm. Pe lângă asta, tânărul a reuşit să strângă fonduri 2 milioane de dolari pentru a-şi realiza ideea.

    Slat plănuieşte să construiască un zid de 100 de kilometri în Oceanul Pacific, între Hawaii şi California. Conform Huffington Post, zidul va fi implementat în 2020. Gunoaiele şi materialele din plastic vor fi prinse în structura zidului, apoi vor fi colectate şi reciclate. Slat împreună cu echipa lui speră să implementeze o structură pilot de 1,6 kilometri în Japonia pentru a testa eficienţa acesteia.

    Însă nu toată lumea este convinsă de soluţia pentru curăţarea oceanelor înaintată de către Boyat Slat. Oceanograful, Kim Martini, este de părere că ar fi foarte greu de ancorat un asemenea zid şi nu este convinsă de faptul că sistemul va evita capturările accidentale ale animalelor acvatice. De asemenea, Stiv Wilson, directorul companiei nonprofit 5 Gyres, asociaţie deticată curăţării apelor, consideră că nu este o strategie realistică având în vedere mărimea oceanului.

     

  • Oficiali de la Boeing cred că fragmentee găsite la Reunion ar putea fi de Boeing 777 – surse

    WASHINGTON (MEDIAFAX) – Fragmentul găsit în vestul Oceanului Indian miercuri pare să facă parte dintr-un avion de tip Boeing 777, acelaşi model de aeronavă care asigura zborul Malaysia Airlines 370 (MH370) şi care a fost dată dispărută în 2014, potrivit unei surse apropiate investigaţiei, relatează CNN.

    Această sursă a declarat că observatori de la Boeing cred că au văzut în imaginile prezentate un element unic al eleronului – o componentă a aripii – modelului Boeing 777.

    Fragmentul a fost găsit miercuri în largul Insulei Reunion, un departament francez situat în vestul Oceanului Indian. Fragmentul este examinat pentru a se stabili dacă are vreo legătură cu MH370 sau nu, a declarat miercuri un membru al Forţelor aeriene franceze din Reunion.

    Fragmentul a fost găsit în largul coastelor, la nivelul localităţii St. Andre, potrivit adjutantului Christian Retournat.

    Oficiali de la Boeing au efectuat o primă evaluare a fragmentului pe baza unor fotografii. Sursa citată a subliniat că este vorba despre observaţii preliminare.

    K.S. Narendran, a cărui soţie se afla la bord, a declarat că are reţineri în a considera că este vorba despre o evoluţie majoră. “Eu cred că este prea devreme. Tot ceea ce ştim este că s-a găsit o mică parte. Este încă prea devreme să se sugereze că aparţine zborului MH370”, a declarat el, din India, pentru CNN. “Cred că e prematur să ne gândim că ne apropiem de un final ori că suntem măcar aproape de adevăr”, a continuat el.

    În primele zile ale căutărilor avionului, au existat o serie de semnalări ale unor eventuale fragmente de epăvă în apele din zona în care autorităţile cred că s-ar fi prăbuşit aeronava, dar s-au dovedit a nu avea nicio legătură cu aceasta.

    În cazul în care se va dovedi că este vorba despre un fragment din epava zborului MH370, aceasta ar fi prima probă fizică a prăbuşirii avionului.

    – Guvernul malaysian a trimis o echipă către Reunion

    Christian Retournat a declarat că fragmentul pare să facă parte dintr-o aripă şi că acesta a fost dus pe insulă, situată la aproximativ 380 de mile marine (aproximativ 700 de kilometri) de coastele Madagascarului.

    Guvernul malaysian a trimis o echipă pe Insula Reunion pentru a efectua investigaţii în legătură cu fragmentul, a declarat ministrul malaysian al Transporturilor Liow Tiong Lai, aflat într-o vizită la New York.

    “Este necesar să verificăm. S-a găsit un fragment de epavă care necesită investigaţii suplimentare înainte să putem confirma dacă aparţine sau nu MH370. Aşadar, am trimis o echipă să investigheze în legătură cu aceste probleme şi sperăm să îl putem identifica cât mai rapid posibil”, a spus ministrul.

    Compania Malaysia Airlines a anunţat că cooperează cu autorităţile pentru a stabili originea fragmentului.

    “În prezent, ar fi prematur ca această companie aeriană să speculeze cu privire la originea eleronului”, a subliniat compania.

    Analişti CNN afirmă că există indicii potrivit cărora bucata de avion ar putea să provină de la Boeing 777 şi că, dacă ar fi aşa, este posibil să provină de la zborul MH370.

    Constatarea ar trebui să fie “foarte simplă”, deoarece numerele de serie inscripţionate pe numeroase părţi ale unui avion pot identifica nu doar modelul avionului, ci şi o anumită aeronavă, a declarat analistul CNN în aviaţie Les Abend, care a pilotat inclusiv avioane de tip Boeing 777 în cariera sa de pilot, de 30 de ani.

    Acest lucru înseamnă că anchetatorii ar putea să îşi dea seama, din fotografiile fragmentului – care ar putea fi un eleron, un flaps sau un “flaperon” – înainte să ajungă pe insulă, a subliniat el.

    – Mai multe indicii

    Există cel puţin trei elemente ale acestei descoperiri care ar putea conduce către o legătură cu zborul MH370, apreciază analistul CNN în securitate David Soucie. Primul este că fragmentul găsit pare smuls din avion.

    “Asta provine de pe urma unui impact, mi se pare mie”, a declarat Soucie.

    Există totodată un sigiliu în partea de sus a fragmentului, care “se potriveşte cu ceea ce aş vedea eu în partea interioară a aripii unui (Boeing) 777”, a adăugat el, iar scoicile de pe fragment par să indice o “activitate de parazitare” posibilă în urma rămânerii sub apă atât de mult timp.

    Însă fragmentul pare vopsit în alb, ceea ce ar contrazice alte observaţii ale lui Soucie, potrivit cărora părţile respective ale unui Boeing 777 ar fi vopsite cu cromat de zinc şi nu cu vopsea. Totuşi Soucie a recunoscut că fragmentul ar putea fi acoperit cu ceva provenind din ocean.

    “Dacă este o parte dintr-un (Boeing) 777, putem fi destul de siguri că este de la (zborul MH)370, pentru că nu au avut loc atât de multe prăbuşiri de (Boeinguri) 777 şi nu a avut loc niciuna în această zonă”, apreciază analistul CNN în aviaţie Mary Schiavo.

    Antoine Forestier, un jurnalist de pe insula unde a fost găsit fragmentul a declarat că bucata respectivă de avion a fost văzută plutind de către persoane care lucrau în grădină, pe ţărm.

    Reporteri de la Antenne Reunion au putut vedea fragmentul, despre care Forestier a declarat că are aproximativ doi metri lungime şi unul lăţime.

    Pe fragment era vizibil marcajul “BB670”.

    Soucie afirmă că el crede că este vorba despre o parte dintr-un număr, deşi poate fi de la un subcontractor.

    – Posibilităţi de derivă

    Şeful Biroului australian pentru Siguranţa Transporturilor (ATSB), agenţia însărcinată de Malaysia să conducă efortul de căutare a zboruui MH370, a declarat că deriva fragmentului de epavă “nu este în contradicţie” cu modelarea efectuată de către autorităţile australiene.

    “Dacă este ceva ce provine de la MH370, ar fi ajuns la Insula Reunion din zona pe care o acoperim”, a declarat comisarul şef al ATSB Martin Dolan. “Nu este în contradicţie cu modelarea derivei pe care am realizat-o noi. Nu este în contradicţie cu zona de căutare pe care o acoperim”, a insistat el.

    Însă Dolan nu a spus cât de probabil este ca vreun fragment să fi plutit în derivă către vest.

    “Există o mulţime de posibilităţi”, a declarat el, adăugând că “nu este o ştiinţă exactă”. Dolan a spus că direcţia vântului, curenţi şi greutatea obiectului care pluteşte pe apă pot juca fiecare în parte un rol.

  • Imagini spectaculoase din Galapagos: Râuri de lavă se scurg în ocean, după o erupţie vulcanică

    Imaginile surprind râuri de lavă care se scurg de pe versanţi în ocean, de unde se pot vedea apoi cum se ridică nori de abur încins.

    Înregistrarea a fost făcută publică de Parcul Naţional Galapagos, la mai bine de o săptămână de la debutul erupţiei vulcanice, potrivit BBC.

    Vulcanul Wolf este localizat pe Insula Isabela din Arhipelagul Galapagos şi are o altitudine de 1.707 metri, fiind cel mai înalt vârf din această zonă.

    Din fericire, erupţia vulcanică, începută pe 25 Mai, nu reprezintă un pericol pentru populaţie, întrucât cea mai apropiată aşezare este localizată la mai bine de 100 de kilometri distanţă.

    PUTEŢI URMĂRI AICI VIDEO CU RÂURILE DE LAVĂ

  • NASA a confirmat existenţa unui ocean pe un satelit al planetei Jupiter

    Potrivit oamenilor de ştiinţă americani, confirmarea existenţei acestui ocean de pe Ganymede contribuie la creşterea şanselor de descoperire a unor forme de viaţă extraterestră.

    Descoperirea a condus, de asemenea, la descifrarea unui mister care învăluia cel mai mare satelit natural din Sistemul Solar, după ce Galileo, o sondă spaţială lansată de NASA, a furnizat cercetătorilor americani o serie de indicii potrivit cărora Ganymede ar avea un ocean sub suprafaţa sa îngheţată. Sonda Galileo a efectuat o misiune de explorare a planetei Jupiter şi a sateliţilor săi din 1995 până în 2003.

    Savanţii de la NASA au dezvăluit într-o teleconferinţă că au avut totuşi nevoie de puţină “muncă de detectiv” pentru a putea să confirme această descoperire.

    Ca şi Terra, Ganymede are un nucleu din fier lichid care generează un câmp magnetic, deşi câmpul lui Ganymede este încorporat în câmpul magnetic al planetei Jupiter. Acest detaliu generează o dinamică specială care duce la apariţia unor fenomene vizuale spectaculoase – inele gemene de aurore strălucitoare în jurul celor doi poli ai lui Ganymede. Pe măsură ce Jupiter se roteşte, câmpul său magnetic se inversează, făcând ca aurorele de pe Ganymede să se “legene”. Oamenii de ştiinţă au măsurat acea mişcare şi au constatat că aceasta nu este atât de amplă pe cât ar fi trebuit să fie. Folosind modele computerizate de calcul, savanţii americani au ajuns la concluzia că un ocean cu apă sărată, conductor de electricitate, aflat sub suprafaţa satelitului, contracarează atracţia magnetică exercitată de Jupiter.

    “Jupiter e ca un far, al cărui câmp magnetic se inversează odată cu rotaţia farului. Influenţează aurora de pe Ganymede”, a declarat Joachim Saur, profesor de geofizică la Universitatea din Koln, Germania. “Prin existenţa acelui ocean, balansul aurorelor de pe Ganymede este redus considerabil”, a mai spus acesta.

    Oamenii de ştiinţă au rulat peste 100 de modele computerizate pentru a vedea dacă alţi factori ar putea avea acelaşi impact asupra aurorelor de pe Ganymede. Ei au repetat şi analizele datelor colectate în spectrul ultraviolet vreme de şapte ore de telescopul Hubble şi au analizat datele provenind de la ambele aurore.

    “Aceste verificări suplimentare ne dau încredere în rezultatul măsurătorilor noastre”, a precizat profesorul Saur.

    Jim Green, directorul Diviziei de Ştiinţe Planetare din cadrul NASA, spune că această descoperire reprezintă “o demonstraţie extraordinară”.

    “Colegii mei au creat o nouă abordare pentru a privi în interiorul unui corp planetar cu ajutorul unui telescop”, a declarat Jim Green.

    Ganymede s-a alăturat astfel unei liste ce include sateliţi din Sistemul Solar care conţin apă sub suprafeţele lor. Miercuri, oamenii de ştiinţă au anunţat că Enceladus, un satelit al planetei Saturn, prezintă izvoare cu apă caldă sub scoarţa sa acoperită cu gheaţă. Alte corpuri cereşti din Sistemul Solar care conţin apă sunt doi sateliţi ai planetei Jupiter – Europa şi Callisto.

    Oamenii de ştiinţă americani consideră că oceanul de pe Ganymede are o adâncime maximală de 100 kilometri, fiind astfel de 10 ori mai adânc ca oceanele de pe Terra, şi este ascuns sub o crustă alcătuită în principal din gheaţă, ce are grosimea de 150 de kilometri.

    “Descoperirea reprezintă un pas înainte în găsirea unor corpuri cereşti locuibile, bogate în apă, aflate în Sistemul Solar”, a declarat astronomul Heidi Hammel, membru al Asociaţiei Universitare pentru Cercetări Ştiinţifice în Astronomie, al cărei sediu se află la Washington.

  • Centrul unui oraş din Statele Unite, scos la vânzare pentru 680.000 de dolari

    Centrul micului oraş a fost recent pus la vânzare pe eBay de către fostul primar Jim Sells, care l-a cumpărat în cadrul unei executări silite din 2011. “Este un oraş mic, plin de farmec”, le-a spus Sells celor de la CNN. “Este o ofertă foarte bună.”

    Anunţul de pe eBay specifică şi faptul că alte trei filme vor fi produse în oraş în următorii ani. Vânzarea se va încheia pe 26 martie.

    Grantville nu este primul oraş care a atras atenţia investitorilor imobiliari ca urmare a unui film. Forks, un oraş din statul Columbia, a devenit celebru după ce o bună parte din filmul “Twilight” a fost filmat în localitate.