BusinessMagazin

Tag: oameni de afaceri

  • Cei mai atrăgători copii de miliardari – GALERIE FOTO

  • Casele de insolvenţă, câştigătorii crizei

    Andrei Cionca, în vârstă de 36 de ani, a terminat facultatea de drept la Cluj în anul 2000 şi s-a angajat jurist într-o societate care rezolva dosare de insolvenţă. A devenit în scurt timp acţionar, dar în 2006 s-a despărţit de cel care l-a angajat şi a deschis, împreună cu alţi doi parteneri, Casa de Insolvenţă Transilvania (CITR). Avea în plan să devină liderul pieţei de insolvenţă din Transilvania şi în numai o jumătate de an au câştigat cel mai mare proiect de lichidare din România, Tractorul Braşov. CITR a intrat astfel pe o traiectorie de dezvoltare naţională şi următorul pas logic a fost deschiderea unui birou în Bucureşti. „În ultimii cinci ani, CITR a fost lider în piaţa insolvenţei, aşa încât am putea spune că traseul nostru a fost unul ascendant“.

    Cionca lucrează într-un domeniu care a devenit, în criză, vedetă, trăgând cu sine şi pe cei mai puternici practicieni. „Cu siguranţă că mai multe companii au fost afectate de insolvenţă în ultimii ani şi asta ne-a crescut inevitabil clientela, însă <meritul> cel mai mare al recesiunii, din punctul de vedere al practicianului în insolvenţă, este faptul că a adus în prim plan procedura de reorganizare în detrimentul falimentului. În plus, în timp a început să se facă diferenţa între noţiunea de Insolvenţă şi cea de Faliment“, explică Andrei Cionca de ce CITR a crescut în criză, de la afaceri de 5,4 milioane de euro în 2011 la 7,2 milioane de euro bugetate pentru 2013. Profitul net al CITR va atinge în acest an 1,2 milioane de euro.

    „Categoric ultimii 5 ani au schimbat evoluţia pieţei practicienilor în insolvenţă“, spune Andrei Cionca, iar faptul că mediul de afaceri şi mediul bancar au intrat într-un contact atât de strâns cu procedura a deschis ochii tuturor asupra beneficiilor sale şi s-a putut contura astfel o imagine mult mai clară şi realistă despre insolvenţă, curăţată de stigmatul anterior recesiunii. 
    Acum, CITR gestionează în jur de 300 de proiecte de insolvenţă răspândite în toată ţara şi aflate în diferite stadii. Cele mai cunoscute insolvenţe aflate în portofoliul CITR acum sunt Romstrade Bucureşti, Complexul imobiiar Alia Inmobiliaria Bucureşti, Belle Vue Residence Braşov, Leonardo Oradea, Concefa Sibiu, Tunele Braşov.

    Sunt multe insolvenţe sau falimente în piaţă acum? Andrei Cionca este de părere că sunt exact câte ar trebui să fie: „Criza a avut un rol de distrugere creatoare, un adevărat proces de triere, care a permis jucătorilor rămaşi să se dezvolte într-o piaţă aerisită, după decimarea majorităţii. Oportunismul a fost astfel curăţat din mediul de business la scară mare. Jucătorii care au rămas şi au reuşit să rezolve aceste constrângeri ale supraîndatorării şi optimizării de costuri s-au redresat şi şi-au consolidat poziţia pe piaţă pe termen lung“. Perioada de recesiune a resetat mediul de afaceri din România. Cât de corect a făcut-o sau nu e însă o chestiune discutabilă. „Fiecare regulă are excepţiile ei“, precizează Cionca, „dar un lucru e cert: afacerile sunt matematică, aşa că cine şi-a facut corect temele şi a învăţat fiecare 
lecţie la timpul ei nu a avut de suferit în criză, ba chiar a putut să o folosească în beneficiul său“.

  • Ce pasiuni exclusiviste au milionarii României: de la vacanţe la Polul Nord şi vânătoare în Africa, la Formula 1 şi călătorii în spaţiu

    “Şi în businessul performant, şi în Formula 1 ai o mulţime de ingrediente şi factori care te pot duce la performanţă sau la eşec. Frumuseţea în F1, dar şi în afaceri, este să ai abilitatea de a face deopotrivă analiza şi sinteza situaţiilor, în orice moment, să depistezi oportunităţile şi să evaluezi corect riscurile, să ai o echipă motivată şi pasionată, care să-ţi ofere suportul necesar în fracţiunea de secundă în care ai nevoie de el”, spune Orlando Szasz, antreprenorul care a construit afacerea Renania, cel mai mare producător şi furnizor de echipamente de protecţia muncii de pe piaţa autohtonă.

    Compania a ajuns anul trecut la o cifră de afaceri de circa 22 de milioane de euro. Din 2012 el a lăsat frâiele conducerii pe mâinile Florentinei Taudor. „Detaşarea era o decizie absolut necesară. Compania avea nevoie de un alt tip de management, cu funcţiuni şi proceduri asemănătoare celor din companiile multinaţionale, şi de o repoziţionare a strategiilor de dezvoltare pe termen mediu şi lung, iar eu, la nivel personal, aveam nevoie de un respiro, de timp dedicat familiei şi pasiunilor personale”, spune Orlando Szasz.

    Decizia de a se retrage, povesteşte chiar el, nu a fost deloc simplă, iar de la momentul în care a înmu-gurit ideea şi până la a face efectiv primii paşi spre materializarea acesteia au trecut câteva luni. Dedicase nu mai puţin de 17 ani construcţiei companiei, de la momentul în care a emis „pe genunchi„ prima factură până în momentul în care a atins o cifră de afaceri de peste 22 de milioane de euro şi poziţia de lider de piaţă, vreme de zece ani. Ideea retragerii i-a venit într-o perioadă în care criza era în plină evoluţie, dar primii paşi i-a făcut abia în toamna anului 2011, după ce a reuşit să readucă firma la nivelurile financiare de dinaintea debutului crizei.

    Privind retrospectiv, i se pare oarecum amuzant că a durat ceva timp până şi-a luat şi ultimele obiecte din birou. „Ca să fiu sincer până la capăt, Florentina Taudor, noul director general, a fost cea care a tăiat cordonul ombilical dintre mine şi Renania.„ Depăşise cu mult perioada „de graţie” de la momentul când anunţase public retragerea şi lucrurile sale continuau să ocupe unul din birourile companiei. „Într-o zi, când am revenit din străinătate, toate obiectele mele erau deja strânse în cutii şi depozitate la loc sigur.

    Prima reacţie a fost cea de mirare şi uşoară iritare”, îşi aminteşte. „Finalmente am înţeles gestul noului director general, dar şi că venise vremea să-mi pun în aplicare planurile şi visele personale şi să mă repoziţionez: nu mai eram «il capo», ci devenisem un consultant de specialitate.„ Consideră acum că a fost cea mai înţeleaptă decizie, atât pentru el, la nivel personal, cât şi pentru companie. Aparenta distanţă i-a permis să aibă o viziune de ansamblu, „să vadă pădurea de copaci„ şi să poată face recomandări strategice. Iar timpul câştigat a fost investit în explorarea de noi oportunităţi, de vreme ce a ales postura de business angel. „Înainte de orice, am luat o pauză. Am călătorit mult. Am ales destinaţii care simţeam că mă vor inspira şi care erau mai greu accesibile – spre exemplu călătoria la Polul Nord, pe un spărgător de gheaţă rusesc”, spune Szasz.

    Fiind pasionat de Formula 1, a ales să meargă la unele din cele mai interesante circuite – cum sunt cele din Melbourne (Australia), Monte Carlo şi cel de noapte, din Singapore. În plus, călătoreşte mult, atât în interes personal cât şi în interes de afaceri, iar fiecare drum e o altă sursă de inspiraţie şi un alt mod de a culege informaţii sau idei pe care ulterior le integrează în proiecte concrete. „Călătoriile sunt un dar enorm, iar mersul cu avionul face «scurtătura» în ţesătura spaţiu-timp, iar asta îţi permite, fizic, să trăieşti mai mult, mai intens şi mai divers aceste experienţe. Sunt fascinat de călătoriile aparent inaccesibile şi de depăşirea limitelor de orice fel – indiferent că vorbim de timp, spaţiu sau provocări climatice.„ Cea mai frumoasă excursie de până acum, spune chiar el, a fost în insula Necker, proprietatea miliardarului Richard Branson, iar cea mai fascinantă a fost cea de la Polul Nord. „O destinaţie în care mă întorc întotdeauna cu mare plăcere este Coasta Amalfitană.”

  • Afacerea de familie care a supravieţuit crizei: “Am avut şi proiecte de un milion de euro”

    FINALUL ACESTUI AN VA FI AGLOMERAT PENTRU LOREDANA PREDA, antreprenoarea de 35 de ani care deţine Galeriile Noblesse împreună cu soţul său, Silviu. Galeriile Noblesse este unul dintre cei mai mari retaileri de mobilă de lux de pe piaţa locală şi se pregăteşte de extindere: până în noiembrie ar trebui să fie gata o investiţie de peste un milion de euro într-un nou showroom, cel mai mare proiect al companiei, unde vor fi aduse piese de mobilier de import din Italia, Spania, Franţa, Anglia sau Portugalia pe o suprafaţă de aproape 1.000 mp. Este investiţia care a ţinut în priză familia Preda încă de anul trecut, după ce au cumpărat o casă monument istoric din zona pieţei Rosetti din centrul Capitalei, pe care acum o renovează.

    „Cererea există (pentru mobilă de lux – n.red.)„, a ţinut să lămurească încă de la începutul discuţiei Loredana Preda. Care adaugă faptul că tocmai acest lucru a stat la baza deciziei de a face noua investiţie. „Diferenţa este că cererea este mult mai calificată, mai exigentă.„

    CEREREA ÎN CREŞTERE SE VEDE ŞI ÎN REZULTATELE  COMPANIEI, care anul acesta aşteaptă o cifră de afaceri mai mare cu 20-30% comparativ cu 2012, când a avut încasări de aproape 3 milioane de euro. Explicaţia pentru creşterea cererii se află în faptul că proprietăţile valoroase şi-au redus preţurile, iar cei care le-au achiziţionat au nevoie acum de mobilă şi decoraţiuni pentru amenajare, este de părere Loredana Preda. Cele mai scumpe piese din noul showroom vor ajunge la preţuri între 20.000 şi 25.000 de euro.

    „Am învăţat în timpul crizei că este important să ştii pe ce drum vrei să mergi, să nu te laşi pradă tentaţiilor şi să fii bine informat„, spune antreprenoarea care a venit în Bucureşti cu puţin timp înainte de începerea problemelor economice. Dacă în 2007 a făcut prima investiţie în Bucureşti, iar 2008 a fost anul „de acomodare„, în 2009 criza a început să lovească în toate businessurile din economie. A venit ca un duş rece după euforia generată de creşteri economice care ajungeau şi la 7% şi în care businessurile mergeau din inerţie.

    Pe piaţa mobilei generaliste scăderile de vânzări au început în 2009 şi nu s-au oprit nici acum. Secundar, a fost lovit şi segmentul mobilei de lux, care s-a cernut în tot acest timp.Vânzările de mobilă de lux sunt estimate la peste 10 milioane de euro şi se fac în principal pe baza importurilor, deoarece producătorii români nu s-au încumetat să atace acest segment de piaţă.  

    În cazul Galeriilor Noblesse, criza a adus un număr mai mare de furnizori: o parte dintre aceştia au fost înlocuiţi pentru că au dat faliment, dar ultimii ani au adus şi o diversificare a portofoliului companiei. Dacă iniţial persoanele fizice erau cele care generau în totalitate cifra de afaceri a companiei, în ultimii ani şi proiectele de birouri, cafenele, restaurante, hoteluri sau spaţii de magazine au adus din ce în ce mai multe încasări. Acestea din urmă contribuie cu 30% la încasările Galeriilor Noblesse, iar planurile Loredanei Preda sunt să crească acest nivel.

    Unele proiecte la care compania a lucrat se apropie de un milion de euro. Deocamdată planurile de extindere pentru Galeriile Noblesse se opresc la showroomul din piaţa Rosetti. „Consider că Bucureşti este centrul comercial al ţării. Ca provocare pentru noi nu ar fi deschiderea unui showroom în alt oraş, ci ieşirea cu proiecte în afară. Acesta este un obiectiv pe care mi-l doresc.„

  • Povestea tinerei care a renunţat să lucreze pentru Mobexpert şi şi-a făcut propria afacere cu mobilă de lux

    “DACĂ TOTUL MERGE CONFORM PLANURILOR NOASTRE, vom deschide anul viitor într-o locaţie centrală un birou de consultanţă în amenajări interioare, vom integra şi o ofertă de bucătării, iar în zona mobilierului de copii vrem să dezvoltăm comerţul online. Nu ne dorim să facem volum (…)”, spune Diana Staicu. Ea deţine francizele BoConcept, cu mobilă de lux, şi Flexa, cu mobilier pentru copii. Primul magazin BoConcept a fost deschis în august 2006, iar showroomul Flexa, în noiembrie 2009.

    Diana Staicu a terminat Facultatea de Relaţii Economice Internaţionale în 1997 şi încă de atunci a început să lucreze ca şi colaborator al unor companii de comerţ exterior, iar apoi full-time din august 1997 în departamentul comercial al World Trade Center – Hotel Sofitel. Spune că în perioada petrecută aici s-a format ca specialist de vânzări şi marketing, iar în aprilie 1999 s-a alăturat echipei de marketing din cadrul Dialog (astăzi Orange).

    Mai spune că la Orange a făcut marketing pur şi că a fost frumos, însă „birocraţie mare”, iar ritmul în care dorea să se dezvolte era prea lent. De aceea în 2003 a acceptat propunerea lui Dan Şucu, proprietarul Mobexpert, de a conduce magazinul din Pipera: „Era cel mai mare şi cu cea mai diversă colecţie de mobilier şi decoraţiuni din ţară (de la acea vreme – n.red.). A trebuit să mă adaptez rapid, într-o lună am învăţat toţi furnizorii şi toată colecţia de mobilier, a trebuit să mă integrez în echipă (…) În Mobexpert mi-am consolidat pasiunea pentru mobilă şi amenajări interioare şi am realizat că acest domeniu mi se potriveşte.„

    A DESCOPERIT BRANDUL BOCONCEPT ÎNTÂMPLĂTOR, LA SALONIC, ÎN 1999, DUPĂ CE A VIZITAT MAI MULTE SHOWROOMURI DE MOBILĂ ŞI DECORAŢIUNI INTERIOARE, dar abia după şapte ani a deschis primul magazin din România. A fost atrasă de linia modernă, curată a colecţiei de mobilă, dar şi de atmosfera prietenoasă din magazin şi spune că păstrează şi acum primele decoraţiuni cumpărate de la Salonic.

    Aceasta ar fi pe scurt povestea primului magazin BoConcept din România, însă cu cel de-al doilea brand pe care îl deţine, Flexa, a fost o altă istorie. „Având BoConcept deja deschis, am observat că sunt mulţi clienţi interesaţi de mobilier de calitate pentru copii. Cu suportul Ataşatului Comercial al Ambasadei Danemarcei în România, am semnat contractul de franciză exclusivă pentru România cu Flexa.”


     

  • Unul dintre cei mai căutaţi milionari ai lumii vorbeşte pentru prima dată cu presa

     Mr. Pink este, probabil, printre cei mai greu de găsit sau cunoscuţi oameni de afaceri, deşi nu se ascunde. Până în prezent nu a dorit să discute cu presa, să dea detalii despre viaţa sa, să povestească cum şi-a început afacerile care i-au umplut conturile de milioane de euro. Nici despre viaţa sa privată nu s-au ştiut prea multe detalii până când nu a întâlnit-o pe Monica Gabor.

    “Nu vorbeşte cu presa. Nu are nevoie de publicitate”, acesta era mesajul standard pe care îl auzea oricine încerca să dea de Mr. Pink.

    Milionarul era cunoscut în toată lumea datorită produselor sale, dar nimeni nu ştia exact cine este. Băutura lui energizantă care îi poartă numele l-a făcut celebru şi bogat. Băutura Mr. Pink a ajuns până în România, graţie Monicăi Gabor, iubita omului de afaceri asiatic.

    Ei i s-au alăturat multe alte vedete care au acceptat să promoveze Mr Pink cu ginseng – Lindsay Lohan, copiii lui Michael Jackson, şi mulţi alţii.

    Cititi mai multe pe www.apropo.ro

  • Acasă la Ioan Niculae: Zimnicea respiră în ritmul dictat de cel mai bogat om din România

    „Staţi un pic, staţi un pic! Care-i mai mare câştig? Banii sau viaţa?”. Pe versurile solistei de muzică populară Emilia Ghinescu, înconjurat de influenţi oameni de afaceri şi politicieni şi cu fiica cea mică în dreapta lui, cel mai bogat om din România şi-a inaugurat noua fabrică de ulei de 35 de milioane de euro. La Zimnicea, oraşul trăieşte în ritmul dictat de Ioan Niculae.

    ODATĂ IEŞIT DIN ALEXANDRIA, DRUMUL SPRE ZIMNICEA ÎŢI ALUNGĂ TOATE AŞTEPTĂRILE. Pe o şosea îngustă, denivelată, semi-asfaltată şi plină de căruţe, cei nici 40 de kilometri par mai lungi ca niciodată. Zgomotul din microbuzul inscripţionat Bio Fuel Energy, după numele celei mai mari rafinării de bioetanol din sud-estul Europei, se aseamănă cu cel al unei doze de suc în maşina de spălat. În partea dreaptă, floarea-soarelui cât vezi cu ochii. În stânga, culturi de viţă de vie. Din când în când, o plăcuţă albă pe care stă scris cu verde InterAgro aminteşte ale cui sunt toate.

    Cu ceva răbdare, asfaltul şi indicatorul „Bun venit la Zimnicea” indică destinaţia finală. Prima clădire care iese în cale este gara, mascată de o peninsulă de mărăcini mai înalţi decât puţinii trecători şi o cărare de pământ care duce de la drum la peron. Mai mergem un pic şi botul alb de Logan cu numere de MAI pândeşte aşezat lângă un gard. Deşi şoferul frânează când vede echipajul de poliţie, iar viteza urcase peste limita legală, la trecerea pe lângă oamenii legii vine şi apostrofarea prin geamul întredeschis: „V-aţi găsit să staţi cu radarul când ne grăbim mai tare că se taie panglica!”. Alte două curbe, un nou echipaj zărit în josul dealului, linie continuă, vine depăşirea şi un salut cordial între alţi poliţişti şi şofer. Într-un alt judeţ şi într-o altă zi permisul ar fi rămas sigur în torpedoul Daciei inscripţionate cu Poliţia.

    CU ZECE MINUTE TRECUTE PESTE ORA 11, MICROBUZUL CU NORUL DE PRAF ÎN URMĂ AJUNGE ÎN PORT, unde parcarea era plină, iar bitumul proaspăt turnat stă să fiarbă. Printre maşini se zărea negrul bătut de soare al limuzinelor cu preţuri de şase cifre care contrastează cu peisajul ruralo-industrial. „Această inagurare are loc datorită faptului că domnul Ioan Niculae este de aici. Sunt mândru şi mă bucur că sunt primar în oraşul Zimnicea”.

    Cu Maria Grapini, ministrul pentru IMM-uri, venită în cel mai sudic oraş din România, deşi „trebuia să fie la Guvern la ora 12”, Vasile Turcu, proprietarul Romconstruct, zâmbitor şi accesorizat cu pantofi lucioşi din piele vişinie, şi flancat de Radu Timiş, fondatorul CrisTim, în căutarea curajului pierdut de a mai investi, Ioan Niculae a prezentat cel mai nou pariu al grupului InterAgro. Discursul celui mai bogat om din România, urmat de creştineasca slujbă de sfinţire a fabricii, a durat patru minute. Durerile lui Niculae sunt aceleaşi: „De foarte mulţi ani ne îndoim de capacitatea românilor de a face astfel de investiţii. Acum trei ani de zile inauguram aici în stânga fabrica de bioetanol de 100 de milioane de euro şi nici n-am reuşit bine să tăiem panglica şi s-o punem la piept că politicienii au schimbat legea, făcând dintr-o investiţie care era mai mult decât rentabilă una cu care ne-am chinuit foarte mult să ajungem pe zero. Dacă şi la treaba asta cu uleiul vor face la fel, voi veni la Guvern”. Omul de afaceri spune că Zimnicea, capitala oficială a agro-imperiului său, nu mai este de mult timp o zonă săracă a ţării, iar problema faţă de alte localităţi din provincie este găsirea de forţă de muncă din zonă pentru că „în oraş nu mai găsim nimic”. Mesajul adresat oficialilor de la Bucureşti s-a legat din nou de importanţa creării de noi locuri de muncă, „dincolo de bătaia politică, show-urile de televiziune, noi Constituţii”.

    SLUJBA SE ÎNCHEIE REPEDE, IAR CEI PESTE O SUTĂ DE INVITAŢI ÎNCEP TURUL FABRICII. Printre ei, baroni ai cerealelor pe care jurnaliştii îi văd la faţă doar în poze de arhivă, politicieni de toate culorile politice veniţi de la Bucureşti, oficialităţi din Teleorman, dar şi de pe malul bulgăresc uşor de zărit chiar din curtea fabricii.

    MELA DUMBRAVĂ, DIRECTORUL ECONOMIC AL FABRICII, a renunţat la slujba de o viaţă din bancă tocmai ca să se alăture imperiului de lângă Dunăre: „Eu cred că Ioan Niculae nu ţine în viaţă doar Zimnicea, ci toată zona de sud şi o parte a României. Dacă vă uitaţi în toate direcţiile, eu cred că domnul Niculae a făcut totul ca să dezvoltăm partea economică: a început cu agricultura şi a continuat cu industria„. Angajata subliniază şi că e mai puţin important că Zimnicea are sau nu infrastructură – „important este că eu şi toţi cei 11.000 de angajaţi vrem să muncim şi să gestiomăm toate aceste investiţii aşa cum trebuie”.

    Ioan Niculae zâmbeşte rar, iar la Zimnicea n-a făcut-o deloc. A vorbit însă de promisiunea sa făcută în urmă cu zeci de ani când şi-a propus să dezvolte cât mai mult împrejurimile.

  • Povestea românului de 32 de ani care a cucerit Arabia

    În comparaţie cu cea mai mare parte a corporatiştilor români, Alexandru Coşbuc, vicepreşedinte adjunct pentru proiecte internaţionale la Siveco, vorbeşte liniştit, cu voce scăzută, privindu-te atent; după atâţia ani petrecuţi în Dubai, a învăţat de la şeici câteva dintre secretele artei de a negocia şi de a întreţine o discuţie agreabilă şi folositoare. Biroul pe care îl conduce acolo şi care ajunge la o cifră de afaceri de până la zece milioane de euro anual colaborează în prezent cu ministerul educaţiei din Dubai, pentru care a pus la punct 7.000 de lecţii electronice, cea mai mare bibliotecă de lecţii electronice în limba arabă din lume. Lecţiile sunt interactive, conţin simulări, animaţii şi experimente, elevul putând pătrunde în interiorul lanţului ADN sau putând călători în sistemul solar. Lecţiile sunt disponibile oricărui elev, pentru că un program guvernamental dotează fiecare elev cu o tabletă.

    Coşbuc lucrează la extinderea prezenţei companiei sale în zonă, discutând în prezent cu autoritatea nucleară, cu casa de asigurări de sănătate sau cu autoritatea de reglementare în telecomunicaţii. Dar, peste toate acestea, în cei aproape şapte ani de muncă în Emirate, Alexandru Coşbuc a devenit unul dintre puţinii oameni din businessul local care cunosc secretele reuşitei în lumea arabă, ale negocierilor cu autorităţile locale şi ale reuşitei într-o lume ce diferă fundamental de civilizaţia occidentală.

    Cum aţi reacţiona, de exemplu, când interlocutorul arab, întrebat fiind dacă este interesat de un proiect oarecare, v-ar răspunde „mai târziu„. Aţi fi mulţumit, desigur, o amânare nu înseamnă mare lucru în lumea occidentală. Dar în Emirate „mai târziu” înseamnă de fapt „nu”. Un „nu” spus voalat şi prieteneşte, dar un nu.

    Întrebarea vine firesc: cum este Dubaiul? „Eu îi spun Babilonul modern„, zâmbeşte Coşbuc, „sunt multe naţii, mulţi oameni, clădiri înalte…Este ţara unde totul este la superlativ, au cea mai înaltă clădire din lume, cel mai luxos hotel, de şapte stele, singura pârtie de schi din deşert, insulele artificiale”.

    Dar, mai mult decât partea vizibilă a dezvoltării emiratului, Dubaiul dispune de autorităţi cu viziune şi care gândesc pe termen lung. Viziunea este mai apoi mediatizată foarte bine; „acum discută de viziunea 2020, prin care Emiratele Arabe îşi doresc să devină una dintre cele mai bune ţări din lume. Şi chiar sunt, în termeni economici, în materie de politici sociale, de sănătate, de educaţie. Bolnavii care nu pot fi trataţi pe plan local sunt trimişi pe cheltuiala Guvernului în străinătate, în educaţie au programe în care se cultivă elitismul, care identifică studenţii buni, aceştia fiind încurajaţi să îşi continue studiile în Statele Unite, Franţa sau Anglia, la universităţi de prestigiu.

    „Ştiu că nu sunt organizaţi, că nu au un management bun al timpului, ştiu că sunt nehotărâţi şi că se schimbă de multe ori. Dar şi-au deschis ţara, au luat cei mai buni străini, le-au oferit case şi locuri de muncă bune, s-au bazat pe americani, nemţi, europeni de tot felul sau pe consilieri din Singapore. Aceştia din urmă au elaborat planul urbanistic al Dubaiului”, spune Coşbuc.

    Dubaiul poate fi, de fapt, în sine o lecţie de administraţie. Vorbim de planuri guvernamentale pe termen lung, de deschidere în faţa culturii occidentale, a tehnicii şi educaţiei, de spirit comercial şi de temeinicie. Şi de un anume mod de lucru: spre deosebire de Europa, unde cele mai multe decizii se iau la nivel înalt, de secretar de stat, în Emirate există o delegare eficientă până la nivel de director şi şef de proiect pentru foarte multe atribuţii. „Există ţări mai mari şi mai bogate care nu au acceptat e-guvernarea, serviciile occidentale, cunoştinţele şi expaţii din Vest, Arabia Saudită de exemplu”, spune Coşbuc. Poziţia saudită este atât urmarea sumelor importante provenite din petrol, cât şi a dorinţei autorităţilor de a păstra Mecca şi Medina „curate”. 

  • Oameni de afaceri din România: Cerem demisia comisarului Oettinger. Declaraţiile lui arată lipsa de realism de la nivelul liderilor europeni

     “Respingem ca inadmisibilă declaraţia domnului comisar Günther Oettinger, declaraţie care aduce grave prejudicii unui stat membru al Uniunii Europene (UE), fără nicio justificare şi în afara oricăror proceduri şi cutume ale UE. Cerem Guvernului să solicite demisia imediată a comisarului pentru comportament contrar spiritului şi realităţilor pe care se fundamentează UE. România este o ţară democratică, stabilă politic, care parcurge un drum cu dificultăţi majore generate de o destructurare haotică a economiei”, se arată într-un comuicat al AOAR.

    Oettinger, şi-a exprimat preocuparea că state precum Italia, România şi Bulgaria sunt “neguvernabile”, Guvernul german negând ulterior că ar putea face o astfel de apreciere privind Italia, fără însă a retracta în privinţa României şi Bulgariei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Coreea de Nord împiedică aprovizionarea angajaţilor sud-coreeni din complexul Kaesong

     Zece reprezentanţi ai celor 123 de firme sud-coreene prezente la Kaesong ceruseră permisiunea de a pătrunde în zona industrială pentru aprovizionarea angajaţilor.

    “Coreea de Nord ne-a informat că solicitarea de aprovizionare a fost respinsă”, a anunţat ministrul sud-coreean pentru Unificare, Kim Hyung-Seok. “Este regretabil că Phenianul a respins solicitarea şi împiedică un act umanitar”, a spus el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro