Tag: noroc

  • Cum să faci zeci de mii de euro după ce ieşi de la serviciu

    Carmen Baboian are 33 de ani şi este inginer navalist. Are însă o mare pasiune pentru flori şi de câţiva ani a pornit o afacere: are un atelier de flori, Petalia, şi realizează, doar la comandă, buchete personalizate. Angajaţi din corporaţii, medici, avocaţi şi consultanţi financiari sunt cei mai numeroşi clienţi, dar tânăra antreprenoare povesteşte că sunt zile în care face până la zece aranjamente florale, aşa cum sunt zile în care nu are nicio comandă.

    Zece este însă numărul maxim de buchete pe care le face într-o singură zi, pentru că „îmi ia mult să armonizez un aranjament. Uneori, când este vreo comandă mai complicată, durează chiar şi câteva ore„. Îşi începe ziua de lucru la ora zece dimineaţa şi se întâmplă să nu termine ce are de făcut până la miezul nopţii sau chiar mai târziu. Chiar şi aşa, programul nu i se pare o povară, fiind pasionată de ceea ce face şi, spune ea, „n-aş putea trăi niciodată într-un birou„. Înainte de a pune pe roate propriul butic cu flori, pentru care nu are şi un showroom, ci doar atelierul şi prezentarea online a aranjamentelor pe care le-a realizat, a lucrat în departamentul de contabilitate din firma soţului său.

    Spune despre afacerea sa că este un butic, iar comenzile sunt personalizate, aşa că trebuie să ştie cât mai multe detalii despre persoana căreia îi este destinat buchetul. Antreprenoarea caută flori rare – de pildă în culori sau nuanţe neobişnuite, de exemplu zambile galbene – şi foloseşte accesorii în aranjamente – scorţişoară, bucăţi de ciocolată, muguri, scoarţă de copac, panglici sau hârtie de mătase.


     Cât câştigă cel mai bine plătit freelancer din România: “Niciun job nu m-ar putea convinge să devin angajat”

     Cum să faci ZECI DE MII DE EURO din vârful patului


    Când alege florile de la furnizor, povesteşte ea, poate petrece chiar şi ore întregi în frigiderele în care sunt păstrate florile („sunt un coşmar pentru ei„), pentru a alege ceea ce o mulţumeşte. Alegerea corectă a florilor este esenţială, argumentează ea, mai cu seamă vara, când aranjamentele trebuie să reziste ore în şir în caniculă. De aceea preferă să ia flori de import, din Belgia, Olanda sau Thailanda; caută, pe internet, florile pe care şi le doreşte, le comandă, iar furnizorul le aduce la Bucureşti. În România găseşte cel mai adesea flori de sezon – lalele şi zambile primăvara.

    „Un aranjament este cu atât mai expresiv cu cât are mai multe tipuri de flori. Fiecare floare are un mesaj, fiecare decor floral poate crea o poveste. Încerc să combin cel puţin trei feluri de flori într-un aranjament„, spune ea, iar preţul mediu se plasează în jurul a 150 de lei. Tot ea povesteşte că nu există preţuri prestabilite şi că pentru aranjamentele destinate ocaziilor are nevoie, în general, de cel puţin o lună pentru a se gândi cum să armonizeze buchetele. În zilele când nu are comenzi, cutreieră magazinele pentru a găsi accesorii pe care să le poată folosi în aranjamente, fie ele cutii în care să aşeze florile, panglici sau cine mai ştie ce.

    Ideea afacerii i-a venit treptat; îi plăceau foarte mult florile, iar în florării nu găsea ce-şi dorea. „Priveam cu ochii unui neştiutor cum un domeniu atât de ofertant, precum cel de design floral, avea aspecte interesante şi profesioniste doar pe alocuri şi că aproape în totalitate era guvernat de un soi de destin pecetluit, florile fiind atribuite cu precădere chioşcurilor de la colţul străzii.„ A durat mai mult de un an să înveţe lucrurile de bază în tehnica aranjării şi îngrijirii florilor „şi încă învăţ„.
     

  • Cum arată astăzi viaţa primului angajat al McDonald’s România

    VIAŢA MEA A MERS MAI DEPARTE FĂRĂ SĂ SUFERE UN ŞOC”, spune el despre despărţirea de McDonald’s, o relaţie pe care a început să o construiască acum două decenii, când avea 35 de ani. La fel ca orice altă relaţie a implicat dedicare, timp şi sacrificii. “Viaţa nu înseamnă doar muncă şi bani”, spune el astăzi când are mai mult timp să călătorească, să se dedice familiei cu care merge de câte ori poate la concerte de muzică simfonică în ţară sau în străinătate.

    Ultimii ani – cei din era post McDonald’s – îi descrie ca fiind mai liniştiţi, deşi recunoaşte că încă este implicat în multe businessuri locale, alături de prieteni şi familie. Banii nu poate spune că îi lipsesc nici astăzi, când controlează afaceri pe care el însuşi le estimează la 30 de milioane de euro. “Ce e diferit este că am un centimetru de zgură (termenul său pentru stres, n. red.) mai puţin pe creier.”

     De unde provin carnea şi cartofii pe care le mănânci la McDonald’s în România?

    AFACERILE SALE SUNT VARIATE, DE LA RESTAURANTE – controlează alături de Dragoş Petrescu lanţurile City Grill, Trattoria Buongiorno, Hanu’ Berarilor şi Caru’ cu Bere (în administrare) – la hoteluri – apart-hotelul Safir din Venus şi de la bijuterii – o fabrică în Mihăileşti şi mai multe magazine în Capitală – la imobiliare şi investiţii bursiere.”Domeniul imobiliar încă îţi mai poate asigura un nivel bun de profit”, explică Alecu motivul pentru care ultimul său pariu este în imobiliare, unul dintre domeniile cele mai lovite de criză. Începând cu 2009, îngheţarea creditării pe de-o parte şi instabilitatea economiei şi a pieţei muncii pe de alta i-au determinat pe români să îşi amâne achiziţiile de case şi apartamente. Preţurile au urmat şi ele un trend descendent. Cu toate acestea, există şi o limită, care, crede Alecu, a fost atinsă: “Mai jos de jos nu se poate merge”.

    Marian Alecu recunoaşte că nu o să mai vedem preţurile din perioada de boom şi nici câştigurile de atunci ale companiilor din domeniu, însă profit încă se face. “Necesarul de locuinţe este încă departe de a fi satisfăcut în România”, spune el. De aceea a investit circa două milioane de euro în blocul de nouă etaje din Bucureşti, bloc a cărui construcţie a ajuns deja la nivelul opt şi până în iunie va fi gata. Banii pentru investiţie au venit din fonduri proprii. “În primul rând nu am avut credite şi nici nu vreau să am. În al doilea rând e foarte dificil să obţii acum o finanţare.” Din totalul de 66 de apartamente 15% sunt deja vândute, preţul unui apartament cu două camere fiind de circa 50.000 de euro. Aceasta nu este prima sa investiţie în domeniul imobiliar şi nu va fi nici ultima. “Am mai construit blocuri în Bucureşti şi Predeal. O să iau lucrurile pas cu pas, odată vândute apartamentele acestea, mă apuc de altele.”

     Cum se fac 200 de milioane de euro pe an din ŞAORMA

    IN PARALEL CU DOMENIUL IMOBILIAR MARIAN ALECU OFERĂ ŞI CONSULTANŢĂ PENTRU START-UP-URI ŞI PENTRU COMPANII CARE VOR SĂ SE RESTRUCTUREZE. Businessul îi aduce câteva sute de mii de euro pe an – peste 650.000 de euro anul trecut. Marjele de profit sunt însă foarte mari, costurile fiind minime. Deşi este implicat în mai multe afaceri, Alecu spune că lucrează în medie şase ore pe zi. Anterior, în perioada când lucra pentru McDonald’s, orele de lucru nu erau contorizate. “Munceam cât era nevoie, uneori chiar 14 ore pe zi, şi nu doar cinci zile pe săptămână.”

    El explică totuşi că s-ar putea retrage din afaceri oricând şi nu i-ar părea rău. S-ar dedica exclusiv hobbyurilor şi familiei. “Plimbatul câinelui (un lup – n. red.) este momentul preferat al zilei.” Pentru moment nu se gândeşte la asta pentru că are suficient timp să călătorească şi să facă sport – tenis, înot, caiac (vara pe Snagov) – două ore pe zi. Pe lista destinaţiilor sale de vacanţă se numără Miami, Paris, Viena şi Bucovina, unde merge de Crăciun şi de Paşte, la aceeaşi pen-siune pe care a descoperit-o în ’92. “Sunt flexibil şi pot să îmi fac programul cum vreau. În perioada când eram în McDonald’s călătoream foarte des, însă în interes de business. Mergeam de câte 15 ori pe an doar în SUA.”

  • Cum să câştigi la loto milioane de patru ori la rând

    A fost numita cea mai norocoasa femeie de pe planeta, dupa ce a castigat de patru ori loto milioane de dolari, insa acum norocul ei este pus sub semnul intrebarii si sunt tot mai multi cei care cred ca aceste castiguri nu au fost tocmai intamplatoare, scrie Daily Mail, in editia electronica.

    Joan R. Ginther, in varsta de 63 de ani, din Texas, a castigat de patru ori la randul poturi de cateva milioane de dolari datorita pasiunii sale de a juca la loto. Prima oara a castigat 5,4 milioane de euro. 10 ani mai tarziu, a fost iarasi castigatoare si a plecat acasa cu doua milioane de euro. La doar doi ani distanta, a mai castigat trei milioane de dolari, pentru ca in primavara lui 2008 sa incaseze potul cel mare, de 10 milioane de dolari.

    Specialistii in statistica au facut cateva calcule din care a reiesit ca sansele ca o persoana sa castige de atatea ori atat de multi bani la loto sunt de una la 18.000.000.000.000.000.000.000.000. Mai mult, un asemenea noroc nu apare decat o data la fiecare 1.000.000.000.000.000 de ani, potrivit cotidianului britanic Daily Mail.

    Suspiciunile asupra metodei prin care a castigat femeia au aparut in special dupa ce a fost facut public ca aceasta este, de fapt, o profesoara de matematica, cu doctorat in statistica, urmat la Universitatea Stanford. In aceste conditii, a lucra cu probabilitati nu a reprezentat nicio problema pentru Joan R. Ginther.

    In trei dintre datile in care a castigat, “sursa” au fost trei lozuri razuibile, cumparate din acelasi minimarket din orasul Bishop. Unul dintre profesorii de la Institutul de cercetare pentru Jocuri de Noroc si Jocuri Comerciale, din Nevada, spune ca femeia a calculat probabilitatile prin care putea identifica dintr-un sir de bilete razuibile care anume este cel castigator, in functie de locul in care este plasat in sirul respectiv.

    Loteria din Texas nu o suspecteaza insa pe femeie si declara ca aceasta a fost nascuta “sub o stea norocoasa” si astfel a reusit sa castige de atatea ori.

  • Norocul conteaza mai mult in lumea finantelor decat in jocul de poker

    Intr-un studiu realizat recent si publicat in prestigiosul
    National Bureau of Economic Research, Steven Levitt, cunoscut
    pentru cercetarile sale din domeniul economiei infractionale, si
    Thomas Miles, specialist in efectele dreptului asupra economiei, au
    studiat in detaliu rezultatele unui mare turneu de poker ce a fost
    organizat la Las Vegas (2010 World Series of Poker). “Jucatorii
    identificati a priori ca fiind foarte abili au obtinut o
    rentabilitate a investitiei de peste 30%, comparativ cu 15% pentru
    toti ceilalti jucatori”, au concluzionat autorii studiului.
    “Diferentele observate la nivelul ratei de rentabilitate a
    investitiei sunt, din punct de vedere statistic, extrem de
    semnificative si mult mai importante decat cele observate pe
    pietele financiare”, au explicat autorii studiului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O zi la cazinourile din Las Vegas. Cum sa joci salariul altora pe un an intr-o singura seara

    La o masa de poker din cazinoul hotelului MGM Grand, intr-o
    seara obisnuita din timpul saptamanii, patru domni bine imbracati,
    cel mai probabil manageri veniti in Las Vegas in interes de
    serviciu, pariaza pe o mana de carti cel putin o mie de dolari.
    Joaca deja de vreo ora si au in fata doar jetoane cu valoare mare,
    care atrag in jurul mesei multi curiosi cu privire la soarta
    jocului si norocul jucatorilor. De obicei, pariuri atat de mari nu
    se fac la orice masa obisnuita din cazinou, dar nu este nici o
    raritate absoluta. “Cei patru au jucat spre 150.000 de dolari”,
    spune crupierul Dave mult mai tarziu, dupa ce jocul s-a
    incheiat.

    In suma a intrat si ceasul unuia dintre jucatori. “E elvetian?”,
    il intreaba de la capatul celalalt al mesei de poker americanul pe
    nume Mike pe cel care a pierdut deja inca din prima seara 30.0000
    de dolari, suma care pentru altii este salariul pe un an intreg sau
    chiar mai multi, daca vorbim spre exemplu de un angajat din
    Romania. Posesorul da afirmativ din cap, precizand ca modelul Patek
    Philippe l-a costat cam 15.000 de dolari si ca e dispus sa-l dea
    mai ieftin, doar sa mai faca rost de bani pentru a recupera
    pierderile. “Iti dau 5.000 pentru el”, continua Mike cu un aer
    destul de generos, avand in fata cumulat probabil vreo 50.000 de
    dolari. Au negociat pret de cateva maini de carti si s-au inteles
    intr-un final pentru putin peste 7.000 de dolari, bani care oricum
    au fost pierduti pana la finalul serii.

    In aceelasi cazinou, zeci de jucatori se inghesuie la mese de
    poker, blackjack sau ruleta in speranta ca vor pleca din Las Vegas
    bogati sau vor avea macar norocul sa castige suficient cat sa
    acopere o parte din cheltuielile cu aceasta vacanta. Sumele puse la
    bataie sunt insa mult mai mici. “Am inceput cu 250 de dolari”,
    spune Garrett, un american din Texas care joaca de vreo trei ore
    blackjack. Acum mai are in fata doar vreo 50 de dolari si desi
    ajunsese la un moment dat sa castige jetoane de aproape 400 de
    dolari, a continuat sa joace. “Mi-am luat gandul ca o sa mai
    recuperez ceva, dar in loc sa iau banii pe care ii mai am, continuu
    sa pariez tot ca sa plec mai repede si de fiecare data am noroc”,
    mai spune el.

    S-a retras intr-un final cu un jeton negru, in valoare de 100 de
    dolari, si unul verde, de 25 de dolari, jumatate din suma pe care a
    avut-o initial. Langa el, un domn cu accent australian scotea a
    patra transa de cate 150 de dolari ca sa joace. Regula de aur este
    ca atunci cand pierzi sa pleci de la masa si sa-ti asumi minusul,
    dar putini o respecta si ajung chiar sa isi goleasca si mai mult
    conturile la unul din bancomatele plasate strategic prin tot
    cazinoul, care percep un comision urias la retragere, de peste 10%
    din suma, mizand ca vor castiga inapoi macar cat au pierdut. Ceea
    ce de obicei nu se intampla.


    In Las Vegas, nici macar nu e ora pranzului si cazinourile incep
    sa se aglomereze. Preferate sunt aparatele de jocuri de noroc de
    tip “slot machine”, care cel putin in statul Nevada aduc spre 70%
    din incasarile cazinourilor, mai exact 6,5 miliarde de dolari anul
    trecut fata de 3,4 miliarde de dolari din restul jocurilor,
    proportie care se va mentine si anul acesta. Totul porneste ca o
    distractie, pentru ca nimeni dintre cei care vin in Vegas, mai ales
    pentru prima data, nu poate pleca fara sa joace macar cativa
    dolari.

    “Joaca pentru inceput cativa dolari. Poate au noroc, poate nu.
    Pe parcurs insa, multi uita motivele pentru care au intrat in
    cazinou si incep sa joace mai mult decat isi permit”, spune Spring,
    un crupier de origine asiatica din cazinoul MGM Grand. De obicei,
    norocos este doar unul dintr-o suta. Restul castiga intr-o noapte,
    dar au pierdut deja bani in alte seri si sunt oricum pe minus, mai
    spune Spring, care ajunge uneori sa aiba la masa aceleasi persoane
    chiar si pentru zece ore la rand.

    O contributie majora la acest lucru are inclusiv decorul
    cazinoului in sine. In primul rand, toate drumurile trec prin
    cazinou, asa incat, chiar daca nu voiau acest lucru, o parte dintre
    cei care trec pe acolo ajung sa se opreasca pentru un joc. Apoi,
    din clipa in care dau primii bani pe jetoane de cazinou, jucatorii
    tind sa piarda notiunea banilor, iar jetoanele devin moneda unica,
    fie ca este vorba despre jocuri, fie despre bacsisul platit
    chelneritelor care vin periodic cu bauturi alcoolice. De aceea
    poate fetele ajung chiar sa tina minte preferintele unui jucator si
    ii aduc de baut chiar inainte ca acesta sa apuce sa mai ceara.