Tag: momente

  • Tineri manageri de top: Alexandru Corneliu Slăvilă, Grup Renault România

    Alexandru Slăvilă este responabil de toate echipele de concepţie şi proiectare (proces, proiectare structură, tehnologie de realizare, concepţie suprafeţe şi programe pentru maşini unelte controlate numeric) a ştanţelor şi matriţelor de ambutisare utilizate în realizarea pricipalelor piese de caroserie ale maşinilor Dacia, Renault şi Nissan. Acestea sunt formate din 65 de colaboratori, ingineri conceptori, proiectanţi şi şefi de compartimente.

    Alexandru Slăvilă a debutat în mediul universitar ca asistent-cercetător la universităţile tehnice din Piteşti şi Belfort (Franţa). Cariera sa în cadrul grupului Renault a început în 2007, mai întâi ca proiectant, apoi ca responsabil de echipă proces ambutisare, iar din 2011 este responsabil de toate activităţile de concepţie şi proiectare din Matriţe Dacia. În 2006 a obţinut titlul de doctor în inginerie mecanică la UTBM (Université de Technologie Belfort-Montbéliard) Franţa, iar în cadrul grupului Renault a urmat un complex program de formare profesională şi dezvoltare managerială.

    Anul trecut a contribuit la lansarea noilor modele Renault (Megane 4, Kadjar, Espace şi Talisman) prin coordonarea concepţiei şi proiectării unor ştanţe şi matriţe care produc acum piese de caroserie.

    Matriţe Dacia este singurul centru de proiectare şi fabricare a matriţelor din cadrul Grupului Renault; întins pe o suprafaţă de 17.000 metri pătraţi, în Piteşti (Argeş), acesta a fost complet modernizat, începând din anul 2007, cu investiţii în valoare de 25 de milioane de euro. Centrul este specializat în conceperea şi realizarea utilajelor de ambutisare a reperelor de caroserie de mari dimensiuni. La conceperea unui nou vehicul, Grupul Renault aplică principiile ingineriei simultane, context în care Matriţe Dacia contribuie prin verificarea şi îmbunătăţirea fezabilităţii pieselor ambutisate. Prin activitatea de fabricaţie matriţe din România, Dacia este singurul furnizor intern de utilaje de ambutisare al Grupului Renault, pentru aproape toate proiectele din lume. Uzine ale Renault şi Nissan din România, Maroc, India, Turcia, Slovenia, Argentina, Brazilia, Franţa, Spania şi Rusia au fost dotate sau sunt în curs de a fi dotate cu utilaje concepute la Matriţe Dacia.

    Pe termen lung, Alexandru Slăvilă se vede într-un loc unde îşi poate continua dezvoltarea profesională, astfel încât să-şi poată pune în valoare aptitudinile şi experienţa acumulată.

  • Tineri manageri de top: Răzvan Orbulescu, FrieslandCampina România

    Este direct responsabil de strategia de piaţă a producătorului de lactate, coordonând activitatea a 13 oameni. Lucrează de aproape 18 de ani în industria lactatelor, din care 16 la FrieslandCampina, şi spune că „această companie, parte a unei cooperative deţinute de fermieri olandezi, este cel mai important reper din carierea mea profesională. În urmă cu 16 ani, am pus bazele marketingului, la nivel local, pentru FrieslandCampina şi am format o echipă naţională de marketing, alături de care am reuşit să integrăm în portofoliul companiei brandurile internaţionale, alături de cele locale. În acest proces, am reuşit să transformăm Napolact, dintr-o marcă locală, aşa cum era în 2006, într-unul dintre cele mai importante branduri la nivel naţional. „Între 2010 şi 2012 a condus pentru FrieslandCampina operaţiunile de marketing şi new business din Ungaria.

    Cele mai grele momente din carieră sunt asociate cu perioada de recesiune economică; începând cu 2009, consumul a înregistrat o scădere semnificativă. „Am fost nevoiţi, de-a lungul acestui interval, să luăm o serii de decizii dificile. Cu toţii am avut de învăţat după aceste momente; cred că fiecare dintre noi şi-a redefinit o parte din modul de a fi şi de a acţiona.“

    Răzvan Orbulescu consideră că felul în care a evoluat brandul Napolact este cea mai mare reuşită a sa. „Am văzut acum 10 ani nevoia românilor de a reveni la valorile tradiţionale şi am pornit de la valorile acestui brand de tradiţie, construind game de produse care oferă oamenilor beneficii reale: transparenţă, simplitate, puritate. Nu este puţin lucru să transformi o marcă locală, aşa cum era Napolact în 2006, într-un brand naţional premium. Suntem în al treilea an în care creştem în volum cu aproape 15%, iar în ultimii cinci ani am adus de două ori mai mulţi consumatori la brandul Napolact. Planul nostru e să facem din Napolact brandul nr. 1 al industriei de lactate.“

    Răzvan Orbulescu este absolvent al Facultăţii de Management, din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, şi al unui master în analiză şi evaluarea afacerilor la Universitatea de Vest din Timişoara; a urmat şi o specializare în management la International Institute for Management Development, Lausanne, Elveţia.

  • Tineri manageri de top: Paul Dan Zbughin, JTI

    Este responsabil de planificare şi analiză financiară în cadrul producătorului de ţigarete, companie cu 1.000 de angajaţi, în condiţiile în care ţigaretele sunt, după cum spune chiar el, cel mai taxat produs din România (aproape 80% din preţ e reprezentat de acciză şi TVA). „Anul trecut, JTI a contribuit la bugetul de stat cu 800 de milioane de euro, însemnând accize, TVA, contribuţii, taxe şi impozite locale“, spune Dan Zbughin.

    Pe lângă analiză, planificarea şi managementul profitului operaţional şi fluxul de numerar al companiei, o parte importantă a activităţilor sale de zi cu zi constă în participarea în proiecte interdepartamentale cum sunt cele legate de evaluarea şi eficientizarea distribuţiei, dezvoltarea şi implementarea strategiei de preţuri, elaborarea strategiei cu privire la accize şi diverse proiecte comerciale. Lucrând în cadrul unui producător de ţigarete, „trebuie să fii permanent pregătit pentru situaţii de criză, dat fiind că schimbările legate de fiscalitate sunt mult mai dese decât în alte industrii. Ca urmare, trebuie să schimbăm planurile şi strategia de afaceri şi să realizăm scenarii pornind de la noile moduri de taxare. Amintesc adaptarea strategiei companiei în momente dificile, cauzate de politica fiscală incoerentă – mărirea accizei cu 50% în doar nouă luni în 2009, creşterea TVA în 2010 de la 19 la 24%, decalarea plăţii accizei din iulie în aprilie în 2013, «indexarea» cursului la care se calculează acciza cu inflaţia în 2014 sau stabilirea ulterioară a unui curs de schimb arbitrar euro/leu pentru 2015“.

    Absolvent al Facultăţii de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul ASE şi al unui master în audit, Dan Zbughin urmează în prezent cursurile Association of Chartered Certified Accountants. Cariera sa în cadrul JTI a început în urmă cu 11 ani, ca junior; a preluat apoi coordonarea unei echipe din cadrul departamentului, ulterior fiind numit la conducerea departamentului de planificare şi analiză financiară. „În prezent, sunt detaşat până la sfârşitul anului în cadrul JTI Slovacia, unde sunt responsabil pentru activităţi legate de procese interne, control intern, preţuri de transfer, taxe, trezorerie şi credit control.“

    Întrebat unde se vede pe termen lung, răspunde că „mai important este cum ajung în punctul în care voi fi peste 10 ani. Şi sper ca în fiecare zi din aceşti 10 ani să învăţ câte un lucru nou şi să reuşesc să mă dezvolt atât in plan personal, cât şi profesional. Dacă voi face asta, sunt sigur că voi fi foarte mulţumit de punctul în care mă voi afla peste un deceniu“.

  • O colecţie de fotografii impresionante ce au câştigat premii peste tot în lume – GALERIE FOTO

    Există o vorbă care spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte şi nu putem fi decât de acord. Există oameni dedicaţi de pe tot globul care surprind momente impresionante atât în natură, cât şi în mediul urban, surprind tradiţii şi momente impresionante, iar unele dintre aceste fotografii sunt premiate la concursuri internaţionale. În galeria foto de mai jos puteţi vedea câteva dintre fotografiile impresionante ce au adunat premii şi recunoaştere la diferite concursuri de fotografie din lume.

     

  • Tânăra de 37 de ani din conducerea Lenovo: “Povestea mea este una clasică: implică mult efort şi ceva noroc în momentele cheie”

    Echipa condusă de Diana Georgescu a obţinut în 2015 rezultate remarcabile, având în vedere scăderile la nivel mondial, dar şi local. „Pe o piaţă în scădere cu 4,9%, am reuşit să creştem cu 8,3% faţă de anul anterior, cu o cotă de piaţă de 26,1%, reuşind să ne menţinem locul 1 în România, conform rezultatelor publicate de IDC.“ Ea conduce o echipă formată din 11 persoane, dintre care trei s-au alăturat în aprilie 2016 ca responsabili de reţelele magazinelor partenere din cele trei mari zone ale ţării: Est, Vest şi Sud. 

    Diana Georgescu a absolvit Facultatea de Comerţ şi Marketing din cadrul Academiei de Studii Economice Bucureşti şi a început să lucreze încă din 1997, din primul an de facultate. „Povestea mea este una clasică: implică  mult efort şi ceva noroc în momentele cheie. Primul loc de muncă serios a fost la RTC Holding, unde am început ca product manager, iar după doi ani, în 2005 am primit cea mai mare provocare de până acum – rolul de director import & distribuţie IT în cadrul firmei Octra NewTech, pentru care am preluat şi responsabilitatea de administrator“, spune ea. „Lenovo a apărut în 2010 ca o nouă oportunitate şi a reprezentat trecerea către următorul nivel în cariera mea. Activitatea într-o multinaţională cu 160 de subsidiare în toată lumea, cu peste 40.000 de angajaţi, m-a ajutat să descopăr noi arii de interes, să înţeleg contextul macroeconomic şi să lucrez într-un mediu multicultural care promovează o mai bună conectare a realităţii mediului de business din România la contextul global.“

    Crede că cel mai dificil moment al carierei nu a venit încă, dar spune că a depăşit momentele grele din business printr-o viaţă personală echilibrată, prin familie, prieteni şi multe activităţi recreative. „Consider că energia necesară unei bune funcţionări este regenerabilă, suntem ca o baterie alimentată de alternator, trebuie doar să-ţi găseşti propriul sistem care să o ţină în funcţiune mereu.“

  • O colecţie de fotografii impresionante ce au câştigat premii peste tot în lume – GALERIE FOTO

    Există o vorbă care spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte şi nu putem fi decât de acord. Există oameni dedicaţi de pe tot globul care surprind momente impresionante atât în natură, cât şi în mediul urban, surprind tradiţii şi momente impresionante, iar unele dintre aceste fotografii sunt premiate la concursuri internaţionale. În galeria foto de mai jos puteţi vedea câteva dintre fotografiile impresionante ce au adunat premii şi recunoaştere la diferite concursuri de fotografie din lume.

     

  • Qatar Airways cumpără 40 de aeronave Boeing, evaluate la 11,7 miliarde de dolari

    Boeing şi Qatar Airways anunţă o comandă de 30 de aeronave Dreamliner 787-9 şi 10 aeronave 777-300ER, aeronave evaluate la un preţ de listă de 11,7 miliarde de dolari. 

    Linia aeriană a semnat şi o scrisoare de intenţie pentru 60 de aeronave 737 MAX 8, evaluate la un preţ de listă de 6,9 miliarde de dolari.

    Noile avioane vor completa flota actuală Qatar Airways de 84 de aeronave Boeing 787 şi 777, cumpărate în ultimii nouă ani. Cu această ocazie, Qatar Airways creşte comanda deja existentă pentru avioane Boeing cu două culoare de la 65, la 105, inclusiv 60 de aeronave 777X.

    Relaţia dintre Qatar Airways şi Boeing a fost reînnoită în 2006. De atunci, au existat mai multe momente de referinţă în cadrul parteneriatului: Qatar Airways a fost prima linie aeriană care a operat modelul 787 în Orientul Mijlociu şi va fi, totodată, prima care va opera Boeing 777X. Mai mult, după finalizarea comenzii pentru 737 MAX 8, acesta ar fi primul model Boeing cu un singur culoar care se alătură flotei Qatar Airways în peste 15 ani.

    Qatar Airways are una dintre cele mai tinere flote din lume. Aflat în al 19-lea an de funcţionare, Qatar Airways dispune de o flotă modernă, formată din 190 de aeronave, care deservesc peste 150 de destinaţii de afaceri şi de vacanţă, pe şase continente.

     

  • Artistul care pictează pe apă. Impresionantele opere de artă realizate după o tehnică antică – VIDEO

    Lucrările artistului turc Garip Ay durează doar câteva momente, însă sunt considerate a fi adevărate opere de artă. Acesta reuşeşte să creeze aceste capodopere cu ajutorul unei tehnici antice, denumite Ebru.

    Ebru este o tehnică străveche persană de pictură pe apă ce a devenit mai târziu o formă tradiţională de artă decorativă specifică Turciei. Acest stil se mai numeşte marmorat şi constă în adăugarea unei substanţe naturale în apă, pentru a se obţine un lichid îngroşat pe suprafaţa căruia se aplică vopsele insolubile în apă, fără ca acestea să se îmbine între ele. Apoi, cu ajutorul unor beţe de metal, sunt create diverse modele şi forme. Când pictura este gata, aceasta poate fi transferată pe o suprafaţă absorbantă cum ar fi hârtia, materiale textile sau lemnul.

     

     

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Artistul care pictează pe apă. Impresionantele opere de artă realizate după o tehnică antică – VIDEO

    Lucrările artistului turc Garip Ay durează doar câteva momente, însă sunt considerate a fi adevărate opere de artă. Acesta reuşeşte să creeze aceste capodopere cu ajutorul unei tehnici antice, denumite Ebru.

    Ebru este o tehnică străveche persană de pictură pe apă ce a devenit mai târziu o formă tradiţională de artă decorativă specifică Turciei. Acest stil se mai numeşte marmorat şi constă în adăugarea unei substanţe naturale în apă, pentru a se obţine un lichid îngroşat pe suprafaţa căruia se aplică vopsele insolubile în apă, fără ca acestea să se îmbine între ele. Apoi, cu ajutorul unor beţe de metal, sunt create diverse modele şi forme. Când pictura este gata, aceasta poate fi transferată pe o suprafaţă absorbantă cum ar fi hârtia, materiale textile sau lemnul.

     

     

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Coşmarul angajatului eficient: şedinţa

    În orice organizaţie sunt oameni care aşa consideră că muncesc, stând în şedinţe“, spune, resemnat, Marius P., director într-o multinaţională din sectorul serviciilor IT, despre situaţiile în care este nevoit să stea până la final în şedinţele în care discuţiile participanţilor se duc în cu totul alte direcţii, fără legătură cu tema întâlnirii de business.

    Cazul lui Marius nu este singular, sunt multe situaţii în care managerii din companiile locale sunt nevoiţi să ia parte la şedinţe inutile, care nu fac decât să îi oblige să stea peste program, ca să recupereze pierderea de vreme din „meetinguri“.

    „Am văzut, destul de frecvent, cazuri de şedinţe ineficiente şi am observat că acestea au repercusiuni în felul în care se conduce o organizaţie. Dacă nu există un obiectiv comun şi dacă nu se ia o decizie în urma unei şedinţe, atunci aceasta poate fi considerată timp pierdut“, admite Anca Georgescu Aladgem, membru în boardul Telekom şi fondator al companiei de consultanţă ChangeWorks – Center for Personal and Organisational Development. Din punctul său de vedere, pentru ca o şedinţă să fie utilă, participanţii trebuie să plece cu o serie de lucruri de făcut de acolo.

    Pregătirea şedinţei, o agendă clară a discuţiilor, stabilirea participanţilor şi a rolului lor în şedinţă şi identificarea concluziilor aşteptate în urma întâlnirilor sunt caracteristicile unei şedinţe eficiente, spun specialiştii. Cu cât este mai bine planificată, organizată şi condusă, cu atât şansele pentru o încheiere cu succes a unei şedinţe care să nu fie considerată inutilă sunt mai mari. „Durata unei şedinţe depinde de scopul întâlnirii. Astfel, dacă avem o întâlnire de planificare strategică, această va dura mai mult, dacă este vorba de o întâlnire de planificare operaţională, timpul se reduce etc. Personal cred în întâlnirile scurte, bine pregătite, bine comunicate, cu un scop clar şi cu audienţa potrivită. Când mă refer la o întâlnire scurtă am în vedere 30 – 45 de minute, adică timpul maxim de concentrare al unui adult“, explică Dan Burlacu, consultant în cadrul companiei de training şi consultanţă în domeniul dezvoltării profesionale Ascendis. Unele şedinţe, cum sunt cele de aliniere, sunt necesare, pentru că de multe ori apar probleme la limita dintre două departamente care trebuie clarificate, explică Anca Georgescu Aladgem. „Pentru o şedinţă eficientă este foarte importantă agenda discuţiilor şi materialele discutate, care să fie precirculate. Dacă sunt prezentări PowerPoint cu 70 de slide-uri şi sunt 15 astfel de prezentări într-o şedinţă, aceasta se poate transforma rapid într-o o pierdere de vreme“, explică ea. Într-o şedinţă este, de asemenea, foarte important să fie la masă persoanele care trebuie. „Dacă lipseşte persoana considerată «guru» pe subiectul discutat, atunci şedinţa nu are rost“, mai spune Anca Georgescu.

     În ceea ce priveşte frecvenţa şedinţelor, consultantul de la Ascendis spune că aceasta depinde de diverşi factori, cum ar fi tipul activităţii organizaţiei (dacă este, de exemplu, de retail, producţie, ori cercetare şi dezvoltare) sau de modelul de business (pentru că există organizaţii care lucrează foarte mult cu echipe interdepartamentale pe proiecte specifice, caz în care o întâlnire săptămânală pentru verificarea statusului este recomandată).

    „Nivelul de dezvoltare al organizaţiei este un alt cadru ce poate dicta frecvenţă întâlnirilor. O organizaţie matură va avea o altă dinamică a întâlnirilor versus o organizaţie care se află la început de drum ori se reorientează în piaţă“, adaugă Dan Burlacu de la Ascendis.

    Pentru Daniela L., 33 de ani, schimbarea tipului de organizaţie pentru care lucrează a condus şi la o schimbare a practicii în materie de şedinţe. Când lucra la o companie cu acţionariat românesc, spune ea, întâlnirile erau de tip „face to face“ şi îi ocupau cam 30-40% din timpul petrecut la muncă.

    „După ce m-am angajat la o multinaţională lucrurile s-au schimbat radical. Modul de lucru este foarte diferit, într-o zi normală ajung şi la 70-80% din timp petrecut în săli de conferinţe unde am vestitele «call-uri» cu echipa din Europa. E foarte mult timp pierdut şi multe momente în care discuţiile degenerează sau când colegii din Europa lucrează de acasă şi astfel ajungi să auzi un copil pe fundal sau un câine care latră şi nu se mai opreşte“, spune Daniela, care lucrează în departamentul de marketing al unui centru de servicii de externalizare care deserveşte de la Bucureşti clienţi din întreaga Europă. Pentru ea, cel mai dificil este să constate că, după ce a stat toată ziua în astfel de şedinţe, nu mai are timp să pună în aplicare ce are de făcut efectiv la serviciu şi este nevoită să lucreze peste program.

    La rândul său, Marius P. încearcă să evite şedinţele atât cât este cu putinţă, iar atunci când le organizează el face tot posibilul să fie cât mai scurte şi eficiente. Iar atunci când este invitat la şedinţe se scuză dacă se poate, după ce şi-a prezentat opinia sau informaţiile solicitate, şi dacă el consideră că prezenţa sa nu mai aduce valoare adăugată în acel moment. „În compania noastră, o colegă a avut o iniţiativă foarte bună, care s-a implementat: stand-up meetings. În ideea de a avea şedinţe cât mai scurte şi eficiente, s-au cumpărat nişte mese mai înalte, din acelea de cocktail de la evenimente, iar participanţii stăteau în picioare, ideea fiind de a avea şedinţe de 15- 30 de minute. Asta până când unii au început să vină la şedinţe cu scaunele după ei, iar ulterior sala de şedinţe a fost desfiinţată şi mesele împărţite pe la diverşi şefi de departamente. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită“, îşi aminteşte Marius.

    Ideal ar fi ca o şedinţă să dureze maximum una sau două ore, spun specialiştii. În cazuri mai rare, când se discută despre strategia companiei şi şedinţa are loc o dată pe an, aceasta poate avea o durată ce ajunge chiar şi la 1,5 zile. „Dar aici nu mai este vorba de o şedinţă, ci de un workshop care este gestionat de un facilitator“, adaugă Anca Georgescu Aladgem.

    Dincolo de tipul de şedinţe şi de practicile din organizaţii în legătură cu acest subiect, mai există studii care arată că există diferenţe între femei şi bărbaţi în ceea ce priveşte modul de abordare a şedinţelor. „De foarte multe ori bărbaţii iau decizia înainte de şedinţă, la bere, şi folosesc şedinţa ca să formalizeze deciziile luate anterior. În schimb, femeile consideră şedinţele forumul în care se dezbat ideile şi în urma cărora se iau decizii şi se stabilesc planuri de acţiune“, mai spune Anca Georgescu.

    În ceea ce priveşte pierderile pe care le pot aduce companiilor şedinţele inutile, acestea se traduc şi în scăderi în materie de: focus, claritate, motivare, devotament profesional al angajaţilor şi productivitate. „Nu în ultimul rând, o companie pierde timp şi bani din pricina întâlnirilor ineficiente. Din câte ştiu, un angajat petrece în medie 6 ore / săptămână în cadrul şedinţelor, iar aproximativ 35% din timp este ineficient folosit. Dacă ne uităm la dimensiunea companiei, la numărul angajaţilor, la salariul mediu şi la 52 de săptămâni, vom ajunge imediat şi la cifre“, conchide Dan Burlacu de la Ascendis.