Tag: mister

  • MISTERUL dispariţiei zborului MH370 a fost ELUCIDAT. Vestea tristă anunţată de Malaysia – VIDEO

    Fragmentul de fuselaj, care are lungimea de doi metri şi este parte a eleronului unei aripi, a fost găsit săptămâna trecută pe o plajă din zona Saint-André, pe Insula Réunion.

    MISTERUL dispariţiei zborului MH370 a fost ELUCIDAT. Vestea pe care o aştepta o lume întreagă – VIDEO

  • Unul dintre cele mai mari mistere din istorie, aproape de a fi ELUCIDAT!

    Unul dintre cele mai mari mistere din istorie este aproape de a fi elucidat.

    Autorităţile au făcut publice progresele făcute în căutări.

    VEZI AICI DESPRE CE E VORBA

  • Detaliul pe care puţini pasageri îl observă: De ce sunt găurite ferestrele avioanelor

    Misterul găurilor de doar câţiva milimetri pe care le putem observa la baza geamurilor din majoritatea avioanelor de pasageri este explicat de către pilotul şi autorul Mark Vanhoenacker, Senior First Officer la British Airways, într-un material publicat de revista Slate.

    Fiecare fereastră din cabina pasagerilor este compusă, de regulă, din trei geamuri, ale căror roluri diferă în funcţie de poziţia lor. Principalul scop al panoului aflat cel mai aproape de pasager, de pildă, este acela de a proteja următorul strat de zgârieturi.

    CARE ESTE EXPLICAŢIA PREZENŢEI GĂURILOR ÎN FERESTRELE DIN AVIOANE

  • Marele mister al managerilor de fonduri de hedging din SUA: de ce câştigă atât de mult?

    ÎN FRUNTEA LISTEI DIN ACEST AN, POTRIVIT INSTITUTIONAL INVESTOR ALPHA, SUNT PATRU PERSONAJE CUNOSCUTE BINE ÎN LUMEA FINANCIARĂ: David Tepper, manager la Appaloosa Management, cu 3,5 miliarde de dolari; Stephen Cohen, de la SAC Capital, cu 2,4 miliarde de dolari; John Paulson, de la Paulson & Co., cu 2,3 miliarde de dolari, şi James Simons, de la Renaissance Technologies, cu 2,2 miliarde de dolari.

    Aceste cifre şi cele prezentate de alte publicaţii sunt estimări bazate pe mărimea fondurilor şi randamentul din anul încheiat, scrie revista americană The New Yorker. Industria fondurilor de hedging este secretoasă. Persoane precum Tepper şi Paulson nu dau anunţuri la ziar că le-a crescut averea cu câteva miliarde. Chiar dacă cifrele nu sunt certe, nici măcar avocaţii foarte bine plătiţi ai fondurilor nu contestă că unele dintre acestea generează profituri uriaşe pentru investitori şi manageri.

    Din când în când această situaţie stârneşte mânia oamenilor obişnuiţi.

    Suma totală de 21,1 miliarde de dolari acumulată anul trecut de primii 25 de manageri de fonduri în funcţie de câştiguri depăşeşte salariile cumulate ale tuturor educatorilor angajaţi în grădiniţele din SUA, notează portalul american Vox. Economistul Paul Krugman a profitat de ocazie şi a cerut taxe mai mari pentru administratorii de fonduri de hedging.

    CUM CÂŞTIGĂ ATÂT DE MULŢI BANI? Mai clar, de ce investitorii în fondurile de hedging – cei ai căror bani sunt riscaţi pentru obţinerea de profit – continuă să le permită managerilor de fonduri să le impună termeni oneroşi? În urmă cu câţiva ani, managerii afirmau că îşi câştigă banii asigurând constant randamente peste cele ale pieţei, însă situaţia s-a schimbat. Timp de cinci ani consecutiv, randamentele fondurilor de hedging s-au situat sub cele ale bursei.

    Anul trecut a fost chiar unul foarte dificil pentru fonduri. Indicele S&P 500, compus din acţiunile unora dintre cele mai importante companii listate în SUA, a avut un an foarte bun, cu un randament de 32%. Potrivit Bloomberg, randamentul net, după comisioane, asigurat de fondurile de hedging s-a situat la 7,4%. Diferenţa de aproape 25% este enormă.

    NVESTITORII ÎN FONDURI AU FOST JUPUIŢI. Investitorii acestor fonduri au plătit, însă, sume mari de bani şi pentru aceste rezultate foarte slabe, scrie The New Yorker. Un american poate investi prin orice firmă mare de brokeraj pentru un comision anual de 0,1%. La fiecare 100.000 de dolari investiţi, plăteşte 100 de dolari. La investiţia într-un fond de hedging important se cere de obicei plata unui comision de management de circa 2.000 de dolari pentru fiecare 100.000 de dolari, la care se adaugă „un comision de performanţă„ de 20%. Procentajele fac parte dintr-o formulă, „2-20„, devenit standard în industrie. Şefii de fonduri de hedging din vârful topului câştigurilor personale s-au descurcat considerabil mai bine decât media.

    Dar nici măcar aceştia nu au depăşit piaţa pe ansamblu cu prea mult. Cifre exacte nu sunt disponibile, însă au fost publicate estimări. Fondurile de top ale Appaloosa, firma lui David Tepper, au obţinut un randament de 42%. Un fond al lui Paulson a câştigat peste 60%, dar firma sa are şi fonduri care nu au mers la fel de bine. Aceştia sunt însă cei cu rezultatele cele mai bune. În multe cazuri, managerii de fonduri au încasat sute de milioane de dolari chiar dacă nu au depăşit piaţa decât cu puţin.

    Din cauza comisioanelor ridicate şi a sumelor de miliarde de dolari pe care le au în administrare, unii manageri pot obţine câştiguri mari chiar dacă obţin randamente mai mici decât cele ale indicilor folosiţi ca referinţă.

  • Povestea lui Amancio Ortega, fondatorul imperiului Zara

    Este cel mai bogat om din Spania şi al treilea din lume, cu o avere estimată la 57 miliarde de dolari. Amancio Ortega s-a născut în Busdongo de Arbas, un orăşel din provincia Leon, Spania, în anul 1936, perioadă când în ţară izbucnise războiul civil. Tatăl său lucra la căile ferate, iar mama era menajeră. Când era copil, familia lui s-a mutat în La Coruña.

    Acolo, Amancio a început să lucreze de la vârsta de 13 ani, fiind comis-voiajor pentru un magazin de tricouri numit Gala. A realizat aici că distribuirea hainelor consumă o sumă mare de bani, fiind de părere că un sistem de distribuţie direct către magazine şi către clienţi ar fi soluţii care ar ajuta la economisire. Ideile sale sunt puse în practică în 1960, când devine managerul unui magazin de haine adresat oamenilor înstăriţi din La Coruña, unde va produce haine de calitate la preţuri reduse. Succesul l-a determinat pe Ortega ca trei ani mai târziu să-şi deschidă propria afacere.

    La 27 de ani, deschide Confeccions GOA (iniţialele numelui său scrise invers). Primul magazin Zara ia naştere doi ani mai târziu pe strada cea mai circulată din La Coruña şi este numit aşa pentru că numele său preferat, Zorba, era deja luat. Strategia controlului total asupra producţiei şi distribuţiei l-a propulsat rapid pe Ortega în rândul celor mai puternici oameni ai lumii: ce desena astăzi apărea pe rafturile magazinelor în cel mult trei săptămâni. În 1988, reţeaua de magazine Zara depăşeşte graniţele şi ajunge în Porto, Portugalia, iar numele companiei este schimbat în Inditex.

    Până în 1990, Ortega reuşeşte să îşi lanseze magazinele în Statele Unite ale Americii şi în Franţa, iar apoi în Mexic, Belgia, Suedia sau Grecia. Sub umbrela Inditex a lansat noi mărci de îmbrăcăminte şi accesorii: Pull & Bear (1991), Massimo Dutti (1996), Bershka (1998), Stradivarius (1999), Oysho (2001), Zara Home şi Skhuaban. În 2001, Ortega devine cel mai bogat om din Spania, intrând şi în topul Forbes al miliardarilor pe locul 43, cu o avere estimată la 6,6 miliarde de dolari. În prezent, Inditex este un imperiu al modei, cu magazine deschise în mai bine de 80 de ţări din întreaga lume.

    Un studiu realizat de Financial Times şi firma de consultanţă PricewaterhouseCoopers a plasat trustul pe poziţia a treia în topul celor mai mari retaileri ai lumii, după Wal-Mart şi Tesco. Astăzi, Amancio este pe jumătate retras din afacere, lărgindu-şi orizonturile înspre domeniile imobiliar, petrolier sau turistic. Inditex a pătruns pe piaţa autohtonă în anul 2003 cu magazinul Pull & Bear, urmat de Zara, un an mai târziu. În prezent, Inditex este prezent pe piaţa locală prin mărcile Zara, Zara Home, Bershka, Stradivarius, Pull & Bear, Oysho şi Massimo Dutti.

  • Misterul zborului MH370: Căutările continuă, la trei săptămâni după dispariţia avionului

    Investigaţia a generat zvonuri, speculaţii şi piste false la scară largă, jucÂndu-se cu nervii Şi emoţiile rudelor pasagerilor dispăruţi, care se agaţă Încă de speranţa că cei dragi ar putea fi În viaţă. Soarta zborului MH370 rămâne un mister, de la motivul pentru care a deviat cu mii de kilometri de la traseu şi a pierdut orice legătură cu lumea şi până la cauza prăbuşirii.

    Este de neînţeles, pentru rudele celor dispăruţi şi pentru milioanele de spectatori care au urmărit în presă desfăşurarea evenimentelor, cum autorităţile au putut pierde o aeronavă modernă, de mari dimensiuni, în era informaţiei, a sateliţilor şi sistemelor GPS, a reţelelor de comunicaţii care inter-conectează civilizaţia.

    Deşi pare departe de deznodământ, drama zborului MH370 poate oferi deja câteva lecţii de importanţă critică pentru modul În care se desfăşoară În prezent zborurile civile Şi proce-durile în situaţii de urgenţă. Atenţia sporită acordată iniţial de autorităţi unei posibile ameninţări teroriste care ar fi putut determina dispariţia avionului a obturat alte cauze, mult mai probabile din punct de vedere statistic, şi a dat speranţe că pasagerii dispăruţi ar putea fi în viaţă. În pofida progreselor semnificative în materie de tehnologie şi instruirea echipajelor de zbor, eroarea umană rămâne principala cauză a accidentelor aviatice. În ultimii 10 ani, mai mult de jumătate din incidente au fost cauzate de erori umane – ale piloţilor, controlorilor de trafic aerian, echipelor de mentenanţă etc. -, iar un sfert de probleme tehnice; sabotajul a fost responsabil de mai puţin de 10% din incidentele aviatice din ultimii 
10 ani, procentaj similar celui atribuit fenomenelor mete-orologice.

    Desigur, statistica nu poate spune ce s-a întâmplat cu zborul MH370, însă promovarea ipotezei teroriste, de către autorităţi şi de către presă, în primele zile după dispariţia avionului a fost un act iresponsabil atât faţă de rudele pasagerilor, cât şi faţă de profesioniştii aflaţi deja în căutarea aeronavei.

    Apariţia şi promovarea pistelor false, diseminarea de informaţii incomplete sau contradic-torii privind traiectoria aeronavei după ultimul contact cu radarul şi turnul de control pot lărgi nejustificat aria de căutare, ajunsă în acest caz, la un moment dat, până în India şi Ka-zahstan. Astfel, eforturile de căutare pot fi întârziate până în punctul în care salvatorii ratează fereastra de timp în care pot fi găsiţi eventuali supravieţuitori.

  • Cel mai mare mister din istoria aviaţiei

    Amelia Earhart era pe cale să devină una dintre cele mai influente femei din istoria modernă atunci când, în timpul unei călătorii în jurul lumii, a dispărut în mod misterios. Contactul cu avionul ei s-a pierdut în jurul insulei Howland, un atol pustiu din Oceanul Pacific.

    După zeci de ani în care cercetătorii nu au găsit niciun indiciu, în ultimii ani o serie de elemente au readus cazul în atenţia publică. Mai întâi, resturi de avion au fost găsite lângă insulă. La scurt timp, scafandrii au descoperit o sticlă cu soluţie împotriva pistruilor; este cunoscut faptul că Amelia Earhart era deranjată de pistrui şi că urma tratamente pentru eliminarea acestora.

    Astfel, devine tot mai plauzibil scenariul ca Earhart şi navigatorul ei, Fred Noonan (aflat şi el în avion), să-şi fi petrecut restul zilelor ca naufragiaţi pe insula din Oceanul Pacific.

  • Misterul se adânceşte în legătură cu soarta avionului Boeing 777 aparţinând Malaysia Airlines. Milioane de persoane din întreagă lume caută pe Internet rămăşiţele avionului

     Piloţii au reuşit să aterizeze cu avionul avariat pe o pistă improvizată, sau au zburat deliberat în “umbra” unui alt avion, pentru a evita aparatele radar? Avionul Boeing a zburat mai multe ore? A aterizat în Maldive, sau în Pakistan?

    Unele dintre ipotezele privind soarta avionului seamănă mai mult cu un scenariu la Hollywood şi nu au nicio legătură cu aviaţia, dar dispariţia fără urmă a Boeingului 777 permite aparţia unor explicaţii incredibile.

    Una dintre cele mai recente teorii, apărută pe reţelele de socializare, susţine că un incendiu în cabina piloţilor sau un eveniment grav apărut la bordul avionului a determinat scoatereea din funcţiune a sistemului de comunicaţie ale Boeingului, la puţin timp după decolare, şi i-a obligat pe piloţi să încerce o aterizare de urgenţă.

    Foşti piloţi ai unor curse de linie susţin că această ipoteză ar explica de ce avionul s-a abătut de la traseul stabilit – un demers “deliberat”, potrivit autorităţilor malaysiene – şi s-a îndreptat spre vest, renunţând la planul de zbor Kuala Lumpur-Beijing.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • JOCURILE OLIMPICE de la Soci: Detaliile ceremoniei de deschidere, învăluite în mister

    Ca la Londra în 2012, Comitetul de organizare a fost zgârcit în informaţii cu privire la cele două ore şi jumătate ale spectacolului ce va atinge punctul culminant în momentul în care Jocurile vor fi declarate oficial “deschise”, se arată într-un material AFP. La doi paşi de plajele Mării Negre, opt perioade istorice şi mândriile culturii ruse vor fi celebrate sub ochii lui Vladimir Putin. Dar în afară de aceste tablouri, nimic sau aproape nimic.

    Epopeea rusă a fost împărţită în trei acte: Rusia medievală, Imperiul, apoi secolul XX. Vor fi aduse omagii oraşelor Kostroma, vârf de lance al rezistenţei în faţa invaziilor mongole şi tătare, Sankt Petersburg şi Moscova, lui Petru cel Mare şi avangardei artistice de la debutul secoului XX, ce i-a avut în prim-plan pe Kazmir Malevici şi Serghei Eisenstein. Fără a fi uitate balurile imperiale şi Reconstrucţia.

    Aceste scene le vor fi prezentate celor 40.000 de spectatori cu impresionante efecte pirotehnice şi cu figuranţi în costume sclipitoare. Repetiţiile au lăsat să se audă un nivel sonor ridicat. Corurile Armatei Roşii şi-au făcut auzite vocile, iar mass-media rusă a anunţat prezenţa pianistului Denis Maţuev, violonistului Iuri Başmet şi grupului preferat al lui Putin, Lube.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro