BusinessMagazin

Tag: mama

  • PRAG discriminatoriu pentru ALĂPTAREA în public, consideră Salvaţi Copiii. Ce vârsta maximă trebuie să aibă bebeluşul pentru ca mama sa să nu fie amendată

    „În procesul legislativ al Senatului României, se află, din 14 februarie, o propunere legislativă privind alăptarea în spaţii publice. Salvaţi Copiii România consideră că acest proiect de lege răspunde nevoii de protecţie a mamelor şi copiilor lor împotriva oricărei forme de discriminare ori de încălcare a dreptului la hrană al copiilor, sancţionând cu amendă evacuarea dintr-un spaţiu public a mamei şi copilului, interzicerea în orice mod a alăptării sau refuzul de a furniza servicii unei persoane pe motiv că mama îşi hrăneşte copilul la sân”, se arată într-un comunicat remis, luni, de Salvaţi Copiii.

    Asociaţia reclamă însă faptul că proiectul prede protecţie doar pentru mamele care alăptează copiii de până la doi ani şi solicită Parlamentului să elimine din proiectul de lege această discriminare.

    „În forma actuală, propunerea legislativă se adresează exclusiv mamelor care alăptează, în spaţii publice, copii care nu au împlinit 24 de luni (copil alăptat de până la 24 de luni), lăsând de înţeles că, în sfera de protecţie a legii, nu sunt incluse şi situaţiile când copiii depăşesc această vârstă. Pornind de la recomandarea OMS de a fi încurajată hrănirea la sân până la împlinirea vârstei de 2 ani a copilului şi dincolo de această vârstă. Salvaţi Copiii cere Parlamentului României eliminarea discriminării, pe criteriul vârstei copiilor, din proiectul de lege privind alăptarea în spaţii publice”, se mai arată în comunicatul Salvaţi Copiii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mircea Badea se ia de mamele din România nemulţumite că statul le taie din îndemnizaţie

    Mircea Badea citat de DCNews.”Înţeleg că, la un moment dat, în Piaţa Victoriei, au protestat- că acum protestează toată lumea în Piaţa Victoriei, ceea ce e foarte bine- mamele. Mamele au protestat. Te aşteptai la 200.000 de mame, că sunt multe mame. Erau vreu 20.

    ”În vremea lui Băsescu vă schilodeau”

    Mamele au protestat în Piaţa Victoriei. `Ne-au scăzut indemnizaţiile, ne furaţi viitorul`spun mamele. Toţi se simt furaţi. (…) Să fim bine înţeleşi: noi- nu spun o noutate, am spus-o şi pe vremea lui Băsescu când erau probleme, dar atunci nu protesta nimeni, că atunci vă băteau jandarmii, acum e un protest de omenie, pe vremea lui Băsescu vă schilodeau, atunci nu ieşeaţi din case, dragi hashtagişti şi mămicuţe indignate, că vă băteau, acum, fiind jandarmul de catifea, e mai bine, sigur, să fie jandarmul de catifea. Noi trebuie să decidem ce fel de ţară suntem, sigur, noi nu suntem o ţară, suntem o colonie. (…)

    ”Agresivitatea nu-mi place deloc”

    Sigur că ţara noastră trebuie să decidă: noi, ţara, statul, vrem să sprijinim natalitatea? Dacă vrem s-o sprijinim, sigur că trebuie ca statul să ia nişte măsuri ca părinţii să fie sprijiniţi de către stat, adică să fie o politică de stat de sprijinire a părinţilor, mai ales a mamelor. Eu sunt pentru asta. Să dăm indemnizaţie la mame? Da, să le dăm. Ceea ce însă mă oripilează este cum pun problema duduile de la protest. Ele nu pun problema cum am pus-o eu: dom`ne, staţi puţin, statul mai sprijină natalitatea, mai interesează pe români să mai existe şi peste 20-30 de ani şi să nu dispară pe cale naturală? Deci un discurs de om. `Ne furaţi viitorul!`. Ei, agresivitatea asta mie nu-mi place deloc.

    Carmen Brumă, niciun ban de la stat

    Eu nu sunt mamă, dar cunosc o mamă, a copilului meu, care nu a luat nici măcar un leu de la statul român. Eu având în bula mea un exemplu cotidian, nu a luat un leu de la stat. Putea să ia? Mulţi bani putea să ia. Bă, un leu n-a luat. Atunci, văzând eu cum pun problema, în mod agresiv şi cu furatul, una-două, cu furatul în gură, ei, dacă eşti cu furatul în gură, ia fii atentă aici, măi mămico: dacă ai acest discurs agresiv, noi putem avea senzaţia că ai făcut un copil pe care trebuie să ţi-l crească statul, ori tu n-ai făcut un copil pe care să ţi-l crească statul, ci un copil pe care trebuie să-l creşti tu.

    ”Copil ca să-l crească statul?”

    Decizia de a face un copil e unul egoist, tu decizi să faci un copil, nu-l întrebi pe el. Nu mi-a spus statul să fac un copil, eu cu maică-sa am decis, nu am făcut copilul pentru patrie. Decizia raţională e să faci un copil când eşti în stare să faci un copil. Discursul `Ne furaţi viitorul`… Tu ai făcut un copil ca să ţi-l crească statul?” a spus Mircea Badea, în emisiunea de marţi seară.

  • Cronică de film: viaţa, aşa cum e ea

    E un film despre oameni care se îndrăgostesc de viaţă, despre îmbrăţişarea a tot ceea ce existenţa poate oferi. E un film care aminteşte că lucrurile simple, aşa cum ar fi o masă delicioasă, ascultarea greierilor într-o zi de vară sau cititul unei cărţi, sunt cele care ne definesc ca persoane. Dacă unele dintre aceste lucruri vă lipsesc, la finalul acestui film veţi fi conştienţi de ceea ce trebuie să căutaţi.

    Reacţiile iniţiale din partea publicului au fost mixte, dar asta cred că se explică mai degrabă prin linia principală a filmului – o poveste de dragoste dintre doi bărbaţi – decât prin realizarea efectivă a acestuia. Pare că subiectele de acest gen nu sunt încă pentru toată lumea, iar asta subliniază doar frânele pe care le avem setate, instinctiv poate, în ceea ce priveşte acceptarea unui comportament diferit de al nostru.
    Elio Perlman (Timothée Chalamet), un tânăr de 17 ani, îşi petrece vara în Crema, în nordul Italiei, alături de tatăl său, profesor de istorie, şi de mama sa. Iniţial, personajele ne sunt prezentate într-o vilă somptuoasă, moştenită de mama tânărului, care pare ruptă din vederile din Toscana.

    Cinematografia semnată de Sayombhu Mukdeeprom este superbă – aproape că simţi mirosul ierbii atunci când camera se plimbă prin grădina vilei, printre piersici sau viţa de vie.

    Acţiunea efectivă începe atunci când profesorul primeşte un stagiar de 24 de ani pe nume Oliver, interpretat excelent de Armie Hammer. Oliver este prezentat încă de la început ca un om care iubeşte viaţa, bucurându-se de fiecare secundă petrecută în micul oraş italian.
    Elio, pe de altă parte, reprezintă adolescentul prins între normele sociale transmise de părinţi şi atracţia către propria normalitate – mi s-a părut un rol extrem de dificil şi cred că vârsta reală a lui Chalamet, de 22 de ani, l-a ajutat să înţeleagă mai bine modul în care trebuie să exprime trăirile tânărului Elio. Acest lucru e valabil şi în cazul lui Hammer, care are aproape 31 de ani; experienţa se vede şi cazul său.

    Regizorul Luca Guadagnino intervine doar atât cât e nevoie: povestea curge de la sine, fără a exista prea multe momente amplificate doar de dragul unor repere în film. Call Me by Your Name nu se vrea un film alert sau unul în care publicul să nu înţeleagă ce se întâmplă; din contră, e unul în care toate elementele se aşază coerent, formând imaginea de ansamblu pe care scriitorul André Aciman a schiţat-o în nuvela sa.

    Poate cel mai surprinzător lucru la Call Me by Your Name e modul în care regizorul ne lasă cu senzaţia cu lucrurile ce par iniţial complicate, aşa cum ar fi căutarea propriului drum, sunt de fapt extrem de simple. Iar scena de final, atunci când tatăl lui Elio îi oferă acestuia sfaturi despre viaţă şi viitor, este una cu o încărcătură emoţională aparte.

    În concluzie, Call Me by Your Name este un omagiu adus vieţii şi traiului simplu. Tema centrală este doar un pilon în jurul căruia toţi cei implicaţi au construit o poveste extraordinară.

    NOTA: 8,5/10

     

  • Filmul “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, marele câştigător la gala BAFTA 2018

    Filmul “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri”, de Martin McDonagh, este o dramă acidă despre o mamă care închiriază trei panouri publicitare pentru a atrage atenţia publicului asupra lentorii cu care se desfăşoară ancheta privind asasinarea fiicei sale. Lungmetrajul, care fusese nominalizat la nouă premii BAFTA, a mai primit trofee pentru cel mai bun scenariu original, cel mai bun rol principal feminin – Frances McDormand – şi cel mai bun rol secundar masculin – Sam Rockwell.

    “Three Billboards Outside Ebbing, Missouri” a primit anul acesta şi Globul de Aur pentru cel mai bun film-dramă şi este considerat favorit la premiile Oscar, care vor fi decernate pe 4 martie. De asemenea, filmul a fost marele câştigător la gala premiilor decernate de Sindicatul actorilor americani (Screen Actors Guild/ SAG), unde a obţinut trofeul pentru cea mai bună distribuţie.

    Marele favorit al galei, cu 12 nominalizări, filmul “The Shape of Water”, de Guillermo del Toro, a primit premiile BAFTA pentru cea mai bună regie, cea mai bună regie artistică şi cea mai bună muzică originală.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Trăia într-un apartament de 10 milioane de dolari, avea o menajeră şi valet, iar acum doarme în parc. Cum a fost posibil

    Marianne Friedman-Foote şi-a petrecut majoritatea nopţilor în Central Park, înfăşurată într-un sac de dormit, la doar o milă depărtare de apartamentul de 10 milioane de dolari unde a crescut.

    Friedman-Foote, acum în vârstă de 63 de ani, era cândva o moştenitoare din cartierul Manhattan, nepoata unui influent producător de textile din New York. Avea o menajeră, lua lecţii de balet şi a absolvit studiile unei prestigioase şcoli gimnaziale din New York. La o lună după moartea mamei sale, averea familiei sale i-a alunecat printre degete. Friedman-Foot s-a confruntat cu o depresie severă şi cu o dependenţă de heroină. ”Am crescut într-o casă cu valet. Dar lucrurile rele se întâmplă, nu-i aşa?”, a declarat Friedman-Foote într-un interviu acordat the New York Post. În prezent, trăieşte împreună cu soţul său, Frank, în nordul Central Park. Îşi ţin lucrurile în punci de gunoi şi dorm pe o saltea de spumă.

    Familia lui Friedman-Foote deţinea un întreg etaj dintr-o clădire modernă aflată pe Park Avenue. După moartea mamei sale, apartamentul a fost vândut cu trei milioane de dolari, pe care i-a cheltuit împreună cu sora sa, Georgia. Cele două erau nepoatele magnatului din industria textilelor Isidor Kaplan.

    În pofida averii lor, Friedman-Foote nu are amintiri plăcute legate de copilăria sa. Mama ei era depresivă şi avea uneori atacuri de panică. După moartea părinţilor, a părăsit casa acestora. A absolvit Boston University, a devenit asistentă şi s-a căsătorit cu primul său soţ. Cuplul a avut o fiică pe nume Giselle – dar, în urmă cu trei decenii, soţul ei a fost relocat în New York. S-au mutat înapoi în cartierul copilăriei ei şi, la scurt timp după, s-au despărţit. Soţul ei s-a mutat în Florida şi a luat-o pe Giselle cu el, iar Friedman-Foote nu şi-a văzut fiica de atunci.

    După moartea mamei sale şi după ce şi-a împărţit moştenirea cu sora sa, şi-a cunoscut actualul soţ, pe Frank, un angajat în domeniul construcţiilor. Cei doi au cheltuit banii moşteniţi şi au ajuns ca în cele din urmă să locuiască împreună cu o prietenă; au fost evacuaţi din apartamentul ei după moartea acesteia.

    Un avocat a preluat pro bono cazul lor şi speră ca oraşul le va găsi un loc în care să trăiască; crede că vor muri dacă va trebui să petreacă iarna în parc. Între timp, stau la prietenii lor atunci când ei îi primesc.

  • Capitalistul săptămânii: Amancio Ortega

    Este cel mai bogat om din Spania şi al doilea din lume, cu o avere estimată la circa 78 de miliarde de dolari. Amancio Ortega s-a născut într-un orăşel din provincia Leon, Spania, în anul 1936, perioadă când în ţară izbucnise războiul civil. Tatăl său lucra la căile ferate, iar mama era menajeră. Când era copil, familia lui s-a mutat în La Coruña.
    Acolo, Amancio a început să lucreze de la vârsta de 13 ani, fiind comis-voiajor pentru un magazin de tricouri numit Gala. A realizat aici că distribuirea hainelor consumă o sumă mare de bani, fiind de părere că un sistem de distribuţie direct spre magazine şi clienţi ar fi soluţii care ar ajuta la economisire. Ideile sale sunt puse în practică în 1960, când devine managerul unui magazin de haine adresat oamenilor înstăriţi din La Coruña, unde va produce haine de calitate la preţuri reduse. Succesul l-a determinat pe Ortega ca trei ani mai târziu să-şi deschidă propria afacere.
    La 27 de ani, deschide Confeccions GOA (iniţialele numelui său scrise invers). Primul magazin Zara ia naştere doi ani mai târziu pe strada cea mai circulată din La Coruña şi este numit aşa pentru că numele său preferat, Zorba, era deja luat. Strategia controlului total asupra producţiei şi distribuţiei l-a propulsat rapid pe Ortega în rândul celor mai puternici oameni ai lumii: ce desena astăzi apărea pe rafturile magazinelor în cel mult trei săptămâni. În 1988, reţeaua de magazine Zara depăşeşte graniţele şi ajunge în Porto, Portugalia, iar numele companiei este schimbat în Inditex.
    Până în 1990, Ortega reuşeşte să îşi lanseze magazinele în Statele Unite ale Americii şi în Franţa, iar apoi în Mexic, Belgia, Suedia sau Grecia. Sub umbrela Inditex a lansat noi mărci de îmbrăcăminte şi accesorii. În prezent, Inditex este un imperiu al modei, cu magazine deschise în mai bine de 80 de ţări din întreaga lume. Pe piaţa locală, compania a intrat în 2003.
    Astăzi, Amancio este pe jumătate retras din afacere, lărgindu-şi orizonturile înspre domeniile imobiliar, petrolier sau turistic.

  • Prezentatoare nouă la Pro TV, pentru emisiunea lui Cove

    Dana Rogoz intră în proiect şi va avea rolul povestitorului care va comenta din exterior interacţiunile băieţilor cu pretendentele lor, dar şi posibilele conflicte care vor apărea pe parcursul show-ului între mamele băieţilor şi viitoarele nurori, potrivit reprezentanţilor postului TV, conform paginademedia.ro.

     

  • Povestea uluitoare a femeii care a creat într-un hambar un produs care-i aduce acum câştiguri anuale de milioane

    Joanna Jensen, în vârstă de 47 de ani, a pus bazele Childs Farm în casa ei din Basingstoke, Anglia în 2010. Motivul? Nu găsea şamponul şi balsamul potrivit pentru pielea sensibilă şi părul fin al fiicelor sale.

    La început, a făcut totul în hambarul ei, experimentând rezultatele produselor pe cai. Businessul ei a început să se dubleze anual încă de la lansare datorită preţului redus al acestor produse – între 1,50 şi 10,99 lire sterline. Produsele sunt vândute acum în toată lumea iar valoarea vânzărilor de retail a acestora a ajuns în 2017 la 12 milioane de lire sterline.

    ”În 2017, businessul a crescut cu 175%”, spune ea. Înainte de a avea copii, Jensen a lucrat în investment banking, a renunţat însă la carieră pentru a-şi dedica timpul creşterii copiilor, Mimi şi Bella, în vârstă de 9 şi 11 ani. După ce fiicele ei s-au născut, s-a concentrat pe creşterea cailor de rasă şi şi-a transformat casa într-o pensiune tip B&B.
     

  • Vedeta TV care crede că a avea copii este o povară şi că femeile ar trebui să fie plătite mai puţin bani decât bărbaţii

    Multe femei care nu au copii, sunt convinse că „meseria” de mamă este una uşoară. Este şi cazul lui Anne Hegerty, vedetă TV în Marea Britanie, care consideră că mamele cu copii nu ar trebui să primească salariu întreg.

    Întrebată dacă bărbaţii ar trebui plătiţi mai bine decât femeile care lucrează part-time pentru a se ocupa de creşterea copiilor, Anne Hegerty în vârstă de 59 de ani, cunoscută sub numele de „Dădaca” în cadrul quiz show-ului britanic „The chase”(Urmărirea), a avut un răspuns categoric.

    Potrivit Mail Online, Hegerty a adus o ofensă mamelor care au un job part-time, pentru a avea timp să stea cu copiii lor, declarând că speră ca acele femei care lucrează doar trei zile pe săptămână, să fie plătite doar cu trei cincimi din cât primesc bărbaţii, întrucât lucrează mai puţine ore.

    Totodată, ea s-a declarat mulţumită de decizia de a nu avea copii, cu toate că admite faptul că a luat în calcul la un moment dat să devină mamă. Totuşi, crede că acest statut ar fi fost o povară, pe care e bucuroasă că a evitat-o.

    Anul trecut, în august, Hegerty a fost diagnosticată cu sindromul Asperger, o formă de autism, despre care spune că o face să se concentreze pe anumite subiecte până ajunge să cunoască totul despre acel domeniu, însă fără a transforma asta într-o obsesie.

     

  • Cum a construit o studentă o afacere de 1 MILIARD de euro în casa mamei sale cu bani imprumutaţi de la rude

    În anii studenţiei, văzând cât de dificil era să înveţe cele mai de bază funcţii ale platformelor de design online existente în 2006, i-a venit ideea proiectării unei platforme mult mai simple, accesibilă oricui. “Până şi pentru cele mai simple task-uri, precum trimiterea unui fişier PDF de calitate înaltă, erau necesare 22 de click-uri.”, a povestit aceasta, într-un interviu acordat pentru BBC. 
     
    Aşa a apărut Canva, unul dintre dintre cele mai populare website-uri de grafică şi design, proiectat de Melanie Perkins chiar în locuinţa mamei sale din Perth, Australia. Banii necesari pentru construcţia platformei şi software i-a împrumutat de la rude.
     
    Împreună cu prietenul său, Cliff Obrecht, în prezent co-fondator Canva, a testat ideea mai întâi la scară mica, fondând Fusion Books, un web-site pe care liceele îşi puteau proiecta anuarele online. 
     
    În 2010, văzând că din ce în ce mai mulţi utilizatori foloseau Fusion Books, se hotărăşte să plece în California, pentru a căuta potenţiali investitori pentru Canva. Acolo l-a întâlnit pe cunoscutul investitor Bill Tai, care a recomandat-o şi altor investitori din Silicon Valey, invesind el însuşi în Canva.
     
    În 2013, cu un fond de investiţii de 3 mil. dolari, platform Canva este lansată. În 2016-2017, încasările Canva au crescut de la 6,8 milioane de dolari la 23,5 milioane dolari, potrivit siteului Australian Financial Review, iar momentan se focuseaza pe extindere.
     
    Utilizatorii pot folosi gratis funcţiile de bază, plătind pentru cele mai complexe, care asigură, de altfel, veniturile companiei.
    Astazi, afacerea din Sidney este evaluată la 1 miliard de dolari, după ultimele investiţii, compania având 10 milioane de utilizatori în 179 de tari.
     
    Melanie Perkins este acum CEO, iar Cliff, prietenul său, este COO, deţinând în continuare şi Fusion Books.