Tag: locuinta

  • Cine sunt „ăştia”: Când „acasă” e în jurul lumii

    Florian Ioniţă este corporate engineering systems owner în cadrul jucătorului elveţian din industria farma Novartis. Numele funcţiei pe care o deţine sună la fel de complicat ca jobul său. Cel puţin pentru un necunoscător. Când vine vorba să sumarizeze o zi din viaţa de la birou, executivul român care locuieşte la Basel, în Elveţia, spune că lucrează în prezent cu două laptopuri, două telefoane, patru displayuri şi câteva minţi de geniu în background pentru fabricarea unei linii de producţie complet digitale.

    Iar când nu lucrează, foloseşte una dintre cele trei valize mereu pregătite pentru a schimba avioanele către Germania, Elveţia sau România, cu precădere. Dar şi atunci este întotdeauna însoţit de geanta diplomat cu telefoane, tablete şi baterii externe, pentru un acces nelimitat la informaţie şi comunicare fără limite.

    Şi totuşi, ce presupune jobul său actual? „Aş concluzia că este un job ce presupune gândire în viitor, contacte cu sute de colegi din lume şi intuiţie pentru a şti cum putem lucra la capacitate şi eficienţă maximă pentru companie”, spune executivul român. De exemplu, în acest moment, el este implicat împreună cu colegii săi din Novartis la proiectarea unei fabrici de medicamente complet digitale. „Viitorul trebuie fructificat în acţiuni în timp real, având în vedere că în industria noastră progresul şi inovaţia medicinei cere automat susţinere din partea de inginerie.”

    Florian Ioniţă şi-a început cariera la Centrala Nucleară din Cernavodă când încă era student. Uitându-se în urmă, el afirmă că toată cariera sa a fost complet influenţată de sfaturile primului său manager (Ian Horne). Un rol major a jucat şi intuiţia sa personală cu privire la viitorul omenirii – atât din punctul de vedere al mediului de business, cât şi politic. „După primele experienţe internaţionale, respectiv în Spania şi Olanda, în timpul recesiunii din 2008-2009, am înţeles imediat unde, când şi în ce direcţie trebuie să îmi îndrept cariera.”

    Mutările au fost, în general, „foarte inspirate”, având acces mereu la mediul de business internaţional şi la ultimele noutăţi din domeniile sale de interes, respectiv inginerie şi IT.

    Executivul român lucrează pentru Novartis de doi ani şi jumătate, perioadă în care a ocupat mai multe funcţii, lucrând atât în München, Germania, cât şi în Basel, Elveţia. Înainte de Novartis însă, Florian Ioniţă şi-a construit o carieră internaţională, lucrând în Barcelona, Spania, pentru compania de logistică Vanderlande, în Singapore pentru gigantul din energie Eni, în România pentru grupul GSP din Constanţa, sau în Copenhaga, capitala Danemarcei, pentru Maersk Drilling, un alt grup din domeniul energiei. Care este elementul de legătură în acest puzzle? Domeniul IT. „Prima plecare cu impact major, atât din punct de vedere personal, cât şi profesional, a fost în SUA, în 2006. Am mers pentru doar patru luni, împins de nevoia financiară de a-mi continua studiile cu orice preţ.”

    Absolvent al Universităţii Ovidius din Constanţă (cu o diplomă în inginerie mecanică), el deţine şi un executive MBA de la Tiffin University. „Viaţa internaţională a început din necesitatea de a evolua. A continuat datorită deschiderii către nou, către viziune şi un mediu profesional bazat strict pe valoarea adăugată adusă unei poziţii dintr-o companie.”

    A revenit în ţară timp de doi ani şi jumătate (între 2011 şi 2014) – perioadă în care a lucrat pentru GSP Holding, grupul de companii specializate în forajul marin şi în construcţii offshore deţinut de omul de afaceri constănţean Gabriel Comănescu. Despre perioada aceea spune că a învăţat „exact cum nu trebuie să fie un mediu de lucru. Poate am fost ghinionist, însă cum mereu extrag ce-i mai bun, am fugit rupând pământul cu o mare lecţie, atât profesională, cât şi personală.”   

    Şi totuşi, la întrebarea dacă se gândeşte să se întoarcă în ţară, răspunsul este simplu: „Da, evident”. Doar că pe termen mediu, sau chiar lung. Un motiv este diferenţa mare dintre veniturile executivilor din top management şi ale celor din zona de execuţie. Spre exemplu, un director de fabrică din România are un salariu de opt ori mai mare decât un muncitor, raport care se regăseşte şi în alte ţări din regiune, în timp ce în Europa de Vest decalajul este mult mai mic, de 3 la 1, potrivit datelor companiei de consultanţă şi executive search Korn Ferry.
    „Din păcate, românii expaţi sunt, momentan, doar relativ luaţi în calcul de corporaţiile internaţionale şi mai ales de companiile locale. Astfel, sunt bariere încă din start. Se preferă angajarea expaţilor străini şi nu a noastră.”

    Dacă ar fi să revină sau când o va face, va fi din poziţia de angajat. „Cel puţin asta îmi oferă limita mea intelectuală. Încă nu sunt capabil să generez o idee sau model de business care să-mi ofere şansa de a avea un angajat care să poată primi exact ceea ce eu pretind de la un angajator. Mai bine să fiu eu un angajat eficient, decât un angajator cu oameni parţial sau complet nefericiţi şi limitaţi.” 

    Deşi a locuit în toate colţurile lumii, vine acasă frecvent şi este de părere că puţine lucruri s-au schimbat în ultimii ani. Curăţenia, infrastructura, calitatea în servicii (exceptându-le pe cele din HoReCa), dar mai ales modul de a gândi şi acţiona al oamenilor sunt lucruri care nu s-au schimbat prea mult în ultimii 10 ani. „De apreciat sunt excepţiile oraşelor Sibiu şi Cluj-Napoca, unde trecerea timpului este vizibilă, generându-mi întrebări vizavi de ce anume este diferit în aceste medii.”

    Este de părere că principalele două schimbări care ar trebui să aibă loc în România ar trebui să fie în domeniile educaţiei şi sănătăţii, deoarece o societate educată şi sănătoasă este şi va rămâne „autodezvoltatoare, verticală şi ajustabilă la schimbările globale”. Câteva exemple în acest sens sunt Olanda, Singapore şi Coreea de Sud.  


    De ce anume vă e cel mai dor din România?

    Consider că dorul de România are momentele lui. În acest moment, se limitează la familie – incluzând labradorul meu Buddy -, la timpul frumos cu prietenii la „cârciumă” şi la libertatea în sensul deplin al cuvântului. Apreciez şi mă simt excelent în vestul Europei, însă uneori lipsa de flexibilitate, alături de modul strict de a petrece timpul liber sunt câteva chestiuni problematice aici. În schimb, România oferă oameni zâmbitori, pozitivi şi foarte deschişi atunci când sunt în timpul liber şi petrec. Mă hrănesc cu aceste momente când revin în ţara. Mersul la piaţă aproape zilnic şi (încă) posibilitatea de a achiziţiona alimente în kilograme şi nu pe bucată adaugă mereu un zâmbet acasă. Sunt foarte, foarte multe locuri, lucruri şi medii frumoase în România, însă personal nu am găsit balanţa până acum. Poate vârsta, poate mentalitatea, poate dorinţa de a face totul fără graniţe sunt impedimente

    Dar la polul opus, de ce vă e cel mai puţin dor?

    De limitele inexplicabile ale oamenilor, şocante, aş spune. Trăim într-o lume complet deschisă, cu acces la orice informaţie în timp real, dar noi încă adormim fără a învaţa ceva peste zi, fără a ne întreba ce putem face să progresăm, să schimbăm lucrurile, să evoluăm. Simplu şi direct cu aplicaţie în orice domeniu şi mediu. 

    Cum e traficul în România faţă de unde locuiţi? Dar cafeaua şi scena culinară?

    Aş evita subiectul doar prin prisma faptului că ies din casă sau birou şi intru pe autostradă cu trei benzi pe sens, coborând apoi direct în centrul oraşului. Poate Copenhaga, München sau Basel sunt excepţii. Prietenii fac glume şi spun că înainte de întoarcerea în România este bine să încerc construcţia unei autostrăzi private. 

    Pe de altă parte, nefiind un băutor de cafea aş spune că în general viaţa din cârciumile din România (aşa numesc eu orice locaţie indiferent de nivelul ei) este printre cele mai plăcute din lume. Aşa cum menţionam anterior, partea care mă atrage cel mai mult acasă este cea de veselie şi timp fain. Din punct de vedere culinar sunt foarte mulţumit acasă. Varietatea şi libertatea locurilor sunt exemplare. Faptul că în orice oraş din ţară, la orice oră, poţi merge la cumpărături sau poţi ieşi la cârciumă este extraordinar. 

  • După ce a fost nevoit să îşi vândă casa pentru a porni propria afacere, a transformat un simplu magazin într-o afacere de miliarde de dolari

    Richard Michael Schulze, fondatorul retailerului de electronice şi electrocasnice Best Buy, s-a născut în ianuarie 1941 în Saint Paul, Minnesota. După ce a abandonat liceul, s-a înrolat în forţele aeriene ale Statelor Unite, iar mai târziu a lucrat ca agent de vânzări pentru o companie de produse electronice.
    În 1966 el şi-a ipotecat casa pentru a fonda în Saint Paul un magazin de echipamente audio numit Sound of Music. Afacerea s-a extins rapid, prin deschiderea a încă opt unităţi.
    După ce o tornadă a distrus unul dintre magazine, o altă unitate a atras un număr mare de clienţi prin prisma preţurilor mici. Vânzările au crescut rapid, iar antreprenorul a decis să redenumească businessul Best Buy. În urma acestui pas, compania a inaugurat o serie de magazine deschise în spaţii mari, de peste 1.500 mp, cu preţuri mici şi cu un buget generos alocat promovării. Noul format de business a devenit foarte popular şi, datorită cererii în creştere pentru bunuri electronice, lanţul a crescut până în 1989 la 40 de unităţi.
    A urmat o extindere a gamei de produse Best Buy, iar în ofertă au fost incluse produse software şi hardware, muzică şi filme. În 1994 el a crescut spaţiul magazinelor până la 4.000-5.000 mp. În 1995 lanţul a înregistrat vânzări de 5 miliarde de dolari în cele 155 de unităţi; un an mai târziu Schulze a decis să introducă în oferta magazinului şi aparate şi ustensile de bucătărie.
    În mai 2012 fondatorul Best Buy a anunţat că se retrage din funcţia de preşedinte al companiei după ce, în urma unei investigaţii, s-a descoperit că ştia despre relaţia pe care CEO-ul Best Buy o avea cu una dintre angajate şi totuşi nu a anunţat comisia de audit despre această situaţie.
    În acelaşi an, pe 6 august, el a anunţat că intenţionează să cumpere businessul la licitaţie, în acel moment deţinând doar 20% din companie. Acest lucru a determinat o creştere uşoară a preţurilor acţiunilor Best Buy. Până la sfârşitul lui februarie 2013 discuţiile dintre reprezentanţii businessului şi antreprenor se încheiaseră.
    Alături de doi investitori privaţi, el a încercat să obţină trei locuri de consiliu în schimbul achiziţionării unui pachet minoritar în companie. Cu toate acestea, nu a reuşit să strângă banii necesari. Pe 25 martie 2013 Best Buy a anunţat că Richard Schulze se va realătura companiei cu un nou titlu: preşedinte emerit. De-a lungul carierei sale, meritele i-au fost recunoscute inclusiv de autorităţi: pe 9 noiembrie 1991 guvernatorul Minnesotei, Arne Carlson, a instaurat o zi numită Richard M. Schulze Day. În 2000, antreprenorul a donat 50 de milioane de dolari Universităţii St. Thomas, cea mai mare donaţie din Minnesota făcută până la vremea aceea unei universităţi. Banii au contribuit la deschiderea unei facultăţi de drept şi a unei şcoli de antreprenoriat. El a primit din partea universităţii o diplomă onorifică. Schulze a fost căsătorit cu Sandra J. până la moartea acesteia, în 2001, cei doi având patru copii. Ulterior, antreprenorul s-a recăsătorit cu Maureen. Astăzi cuplul locuieşte în Naples, Florida. Fondatorul Best Buy are o avere estimată de publicaţia internaţională Forbes la 3,8 miliarde de lei. În prezent, compania are 997 de locaţii, o echipă de 125.000 de angajaţi, iar anul trecut a înregistrat venituri de peste 42 de miliarde de dolari. 

  • Localitatea care costă cât o casă

    O astfel de localitate accesibilă celor care dispun de câteva milioane de dolari este Campo, un orăşel la circa 80 de kilometri sud-est de San Diego din SUA, scos la vânzare de proprietarul său, care l-a cumpărat în urmă cu 25 de ani pentru echivalentul a 3 milioane de dolari din ziua de azi.

    Bază militară prevăzută şi cu lagăr de prizonieri în cel de Al Doilea Război Mondial, Campo păstrează aerul de epocă, multe dintre locuinţele şi magazinele sale funcţionând în foste cazarme, şi are circa 100 de locuitori, care şi-ar dori de la noul proprietar o sală de fitness, o spălătorie automată de haine şi o creşă. Preţul de vânzare va fi cuprins între 5,5 şi 6 milioane de dolari, estimează experţii imobiliari.

  • O afacere la care sigur nu v-aţi gândit, dar care sparge piaţa. Un tânăr din Bucureşti şi-a pornit cu numai 5.000 de euro un business chiar din propria locuinţă. Ce face i-a lăsat pe toţi cu gura căscată

    Ciprian Scutar a pus bazele afacerii Nooca în iunie 2018, printr-o investiţie de 5.000 de euro, din fonduri proprii, însă activitatea businessului a început în luna ianuarie a acestui an, în mediul online.

    În prezent, antreprenorul co­mer­cia­lizează unt de arahide, unt de migdale şi cremă de ciocolată.

    „Totul a început din pasiune pentru gătit. Nu eram mulţumit de ce era în comerţ şi am început să fac unturi şi creme acasă. Am împărtăşit cu câţiva prieteni, iar ei m-au încurajat şi am dat curs ideii. Tot câţiva prietenii m-au ajutat să-mi fac site-ul, iar prietena mea s-a ocupat de logo-ul firmei. Am început cu o investiţie minimă, de 5.000 de euro, deşi m-am gândit la programul Start-Up Nation, dar a căzut, pentru că suntem din Bucureşti şi primim cu 15 puncte mai puţin“, povesteşte Ciprian Scutar, fondatorul brandului Nooca.

    Produsele realizate în fabrică se vor adresa segmentului B2B, dar şi altor companii producătoare, din domeniul alimentar, precum laboratoarele de prăjituri.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Te-ai gandit sa pleci din Romania? Locuri in care esti platit doar sa vii si sa vrei sa locuiesti acolo. Ba, uneori ti se da si o vaca

    Baltimore, Maryland

    Baltimore, Maryland, SUA, e iar un loc unde esti asteptat cu bratele deschise. Al saptelea cel mai periculos oras din America vrea sa-si schimbe renumele si oamenii sa vada ca nu e asa de rau. Asa ca vei primi 5.000 de dolari ca sa-ti cumperi o casa aici. Iar daca vei lua una abandonata, vei capata chiar 10.000 de dolari!

    New Richland si Harmony, Minnesota

    Daca iti plac ideea de pustiu si temperaturile mici in mare parte a anului, exista cateva astfel de orase in Minnesota si toate te vor. Atata vreme cat reusesti sa-ti construiesti o casa in decurs de un an, pamantul va fi al tau gratuit.

    In New Richland si Harmony, golful e traditie, iar foarte aproape e si un lac care s-ar putea sa iti placa, St. Olaf.

    Mishima, Japonia

    Daca te atrag zone mai exotice de atat, poti incerca satul Mishima, din Japonia. Iar daca esti o persoana singura, care nu mai e la prima tinerete, esti cu atat mai binevenit! Satul e asezat pe trei insule mici, iar populatia e formata din circa 400 de persoane, cei mai multi in etate.

    Ti se vor oferi 100.000 de yeni, adica 840 de dolari, pentru mutat, si bani lunar, pentru primii trei ani in care locuiesti aici.In plus, casele sunt chiar ieftine. Poti inchiria una cu trei dormitoare cu mai putin de 200 de dolari pe luna.

    Esti binevenit aici si daca ai pereche. Daca apare si un copil, nasterea e suportata de autoritati, la fel si scoala. Iar daca esti singur, vei fi platit sa mergi la intalniri. Bonus, vei primi si o vaca!

    Insula Pitcairn, Pacific

    Iar daca visul tau de-o viata e sa locuiesti pe una dintre cele mai izolate insule, poate vrei sa iei in considerare Pitcairn, situata in Pacific. Cu o populatie de 50 de persoane si o intindere de uscat de circa 3,2 kilometri, e de ajuns doar sa te prezinti aici si vei primi pamant gratuit.

    Chiar daca e vorba de un paradis in adevaratul sens al cuvantului, in 2015, de exemplu, o singura persoana s-a aratat interesata sa locuiasca aici. Asta si pentru ca e un singur magazin “cu de toate”, deschis doar trei zile pe saptamana. Altfel, trebuie sa comanzi orice ai nevoie din Noua Zeelanda (aflata la o distanta de peste 6.000 dde kilometri), o data la fiecare trei luni. Dar ce conteaza asta, cand ai la picioare una dintre cele mai frumoase plaje din lume!

  • Clienţii sunt din ce în ce mai interesaţi de apartamentele noi. Ce caută când vine vorba de o locuinţă

    Piaţa imobiliară este acum mult mai matură decât în 2008, potrivit Imoteca care a făcut o analiză amplă asupra evoluţiei preţurilor pentru proprietăţile noi, oferta disponibilă pe piaţă şi comportamentul cumpărătorilor de locuinţe. Piaţa imobiliară este într-un punct foarte bun în anul 2019, în ciuda zvonurilor că ar urma o nouă criză ce ar lovi din nou sectorul imobiliar.

    Preţurile pe piaţa rezidenţială de apartamente noi au rămas constante, cu un ritm de vânzări la fel de constant. S-au înregistrat mici ajustări de preţ faţă de anul trecut, ca medie generală un minus de 3-4%. Aceste scăderi sunt în general pe piaţa proiectelor de volum şi sunt fireşti în condiţiile unei creşteri mari de produs.

    În 2018 pe piaţă au fost mai puţine produse livrate, anul acesta estimările arată o creştere cu 40% a locuinţelor noi finalizate, în jur de 14.000 de unităţi.

    Un număr mai mare de locuinţe scoase la vânzare creşte presiunea pe preţuri pentru dezvoltatori care, pentru a vinde tot ce finalizează, au nevoie de preţuri bune. Aşa că faţă de maximul istoric de preţuri pentru apartamente noi care s-a înregistrat în 2006-2007 şi prima jumătate din 2008 (înainte de debutul crizei din octombrie 2008) preţurile din prezent sunt semnificativ mai mici, departe de un maxim istoric în piaţa rezidenţială. De exemplu, în 2008 media de preţ la apartamentele noi era la 2.160 euro/mp util pe când anul trecut a fost cu 42% mai jos, adică 1.260 euro/mp util.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • N-am nimic, dar închiriez. Noul trend în rândul tinerilor americani

    Celor cărora le surâde un stil de viaţă cu chirie le e din ce în ce mai uşor să trăiască aşa cum doresc, datorită multelor firme care s-au specializat în a le pune la dispoziţie de la spaţii de lucru şi locuinţe la tot felul de obiecte necesare ori articole vestimentare şi accesorii contra unei sume, de multe ori abonament lunar.

    Chiriaşii de meserie nu sunt neapărat persoane cu venituri reduse, ba din contră, şi preferă acest stil de viaţă datorită flexibilităţii pe care le-o oferă şi posibilităţii de a deţine temporar tot felul de lucruri pe care le pot schimba când se plictisesc fără a rămâne cu cele vechi pe cap. O parte din cei care preferă să închirieze tot ce au nevoie o fac şi la gândul că nu se ştie ce le rezervă viitorul, lecţie învăţată în urma recesiunii economice încheiate cu ceva vreme în urmă.

    Printre companiile care se adresează celor care vor să fie proprietari temporar se numără Feather, Crate & Barrel, West Elm şi Fernish, care închiriază piese de mobilier pentru diferite perioade şi activează în marile metropole americane, Rent the Runway, Urban Outfitters, care închiriază articole vestimentare, la concurenţă, mai nou, cu retaileri sau case de modă care au introdus şi ele propriile servicii de închiriere, mai ales pe bază de abonament lunar. Se pot închiria, la fel de bine, şi electrocasnice sau corturi ori alte articole de vacanţă.

  • Andreea Comşa, Premier Estate: TVA de 5% pentru a doua locuinţă a fost o gură de oxigen în 2019, iar modificarea Prima casă ar putea fi a doua

    Reducerea cotei de TVA la 5% şi pentru a doua locuinţă nouă a majorat vân­zările aparta­men­telor cu trei camere pe măsură ce mulţi dintre cei care au cumpărat în trecut un apartament nou cu una sau două camere au dorit să facă acum un upgrade, spun jucătorii din piaţa imobiliară locală.

    „TVA de 5% la a doua locuinţă a ajutat piaţa în acest an. Cererea pentru apartamente cu trei camere a crescut puternic în primele cinci luni ale acestui an. Am văzut un trend ascendent deja în ultimii doi ani, însă anul acesta cererea a explodat. Până atunci, cereerea viza în special apartamentele de două camere.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Veşti bune pentru românii care vor să achiziţioneze o locuintă: Se schimbă radical regulile pe piaţa imobiliară

    În această săptămână, a fost publicată  în Monitorul Oficial Legea nr. 97/2019 pentru modificarea şi completarea Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii care schimbă radical regulile pe piaţa imobiliară privind construcţia şi livrarea de locuinţe, conform proiectului legislative.

    În luna noiembrie a anului trecut, a fost depusă la Senat o propunere legislativă pentru modificarea Legii nr.10/1995 privind calitatea în construcţii care va regelementa piaţa de construcţii pentru cei care vor să-şi cumpere o locuinţă nouă.

    Această lege reglementează momentul în care cumpărătorii unei locuinţe se vor putea muta în imobilul cumpărat. Astfel, aceştia se vor putea muta doar după ce recepţia lucrărilor a fost efectuată, indifferent dacă vorbim despre construire, consolidare sau extindere.

    În acest context, legea nr. 10/1995 privind calitatea în construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 765 din 30 septembrie 2016, cu completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează:

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea unei moştenitoare. Cine este tânăra de 32 de ani care o să conducă un imperiu de 1 miliard de euro

    Când tatăl ei a murit în 1980, Corinne Mentzelopoulos  a moştenit un imperiu care includea 1600 de magazine, 80 de clădiri în centrul Parisului, un hotel care a fost şi casa lui Louis XIV, dar şi o vie care astăzi a făcut-o miliardară.
     
     
    Alexandra Mentzelopoulos este fiica lui Corinne Mentzelopoulos, grecoaica din Bordeaux care deţine afacerea de vinuri Chateau Margaux, cumpărată în urmă cu patru decenii de tatăl ei, scrie Bloomberg. Alexandra are doar 32 de ani, locuieşte la Londra unde deţine un bar şi un restaurant şi se pregăteşte să conducă un imperiu de 1 miliard de euro în Franţa.

    “Este o afacere de familie, vreau să fiu pregătită în fiecare detaliu al ei. După 500 de ani, nu poţi să te umfli în pene şi să crezi că schimbi totul”, spune Alexandra Mentzelopoulos.

    Bunicul Alexandrei, un magnat grec din domeniul retailului, a plătit în 1977 sumă de 72 milioane franci (aproximativ 16 milioane dolari) pentru business-ul de vinuri Margaux.

    Explozia cererii de vinuri în ultimii zeci de ani a făcut ca activele Margaux să valoreze cu uşurinţă 1 miliard de dolari în prezent.

    Corinne Mentzelopoulos spune că nu este interesată să vândă afacerea, chiar dacă preţul de vânzare vehiculat (1 miliard de dolari) ar putea să o facă una dintre cele mai bogate femei din Franţa. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, Margaux, care are doar 81 de angajaţi, ar putea deveni una dintre cele mai mici afaceri care ar putea valora 1 miliard de dolari. Domeniul are 262 de hectare şi produce 280.000 de sticle de vin pe an, iar fiecare sticlă are un preţ de retail de 1000 de dolari.

    Pe măsură ce numărul super-bogaţilor a crescut, vinul bun nu mai e doar un hobby esoteric, ci o investiţie de masă, colectată de un sfert dintre milionari, potrivit Barclays Plc. Mai ales chinezii bogaţi au determinat cererea, vinul devenind al doilea cel mai colecţionat produs de lux, după maşinile clasice.

    “Pentru că este o afacere de familie vreau să cunosc toate detaliile business-ului”, spune Alexandra care este văzută ca viitoarea conducătoare a imperiului.