BusinessMagazin

Tag: lipsa

  • Criptomonedele se prăbuşesc: Bitcoin scade cu aproape 50%, iar piaţa pierde 93,5 miliarde dolari

    Criptomonedele au primit o lovitură dură în contextul în care piaţa s-a confruntat cu vânzări agresive, concomitente cu vânzările din pieţele bursiere, întrucât băncile centrale şi politicienii nu au reuşit încă să absoarbă şocurile economice generate de criza coronavirusului.

    Valoarea totală a întregii pieţi de criptomonede a scăzut cu 93,5 miliarde dolari, potrivit datelor culese de pe platforma Coinmarketcap.com la 04.30 (ora României), reprezentând un declin masiv.

    Bitcoin a scăzut cu 48% în ultimele 24 de ore, tranzacţionându-se într-un punct chiar şi la 4.001 dolari per monedă, potrivit Coindesk.

    Prăbuşirea din piaţa criptomonedelor vine în contextul vânzărilor agresive din pieţele de acţiuni. Pe măsură ce numărul cazurilor de infectare cu coronavirus a trecut de 128.000 de oameni la nivel global, băncile centrale şi politicienii nu au reuşit până acum să liniştească pieţele prin deciziile anunţate.

    În acelaşi context, bursa americană a încheiat cea mai proastă şedinţă bursieră de la crahul din 1987 cunoscut drept „Lunea Neagră”.

    Bursele europene au trecut joi prin cea mai proastă şedinţă de tranzacţionare din istorie, iar bursele din Asia au urmat vineri sentimentul din SUA şi din Europa şi au înregistrat scăderi chiar şi de 10% pe unele pieţe.

     

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    „Să scot un produs pe piaţă cât mai repede, indiferent dacă este bun sau prost” este o mentalitate la care tinerii nu au renunţat încă, deşi ecosistemul antreprenorial a avut o creştere fulminantă în ultimii 10 ani, observă Adeo REssi, CEO-ul celui mai mare accelerator de start-up-uri de la nivel global. Cum se poate remedia acest lucru, astfel încât România să devină principala destinaţie din regiune pentru start-up-uri?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    Citiţi continuarea pe www.businessmagazin.ro

  • Şefii care se plâng că nu au angajaţi noi, dar pe cei vechi ii desconsideră sunt de fapt principalul motiv pentru care angajaţii renunţă tot mai des la locul lor de muncă

    Există puţine lucruri la fel de satisfăcătoare ca renunţarea la o slujbă proastă. În fiecare lună, începând cu anul 2000, Biroul de Statistică a Muncii din SUA publică cifre cu privire la numărul angajaţilor care au renunţat la locul de muncă (denumit adesea „rata renunţării”). În august 2019, un număr record de 4,47 milioane de angajaţi şi-au părăsit locul de muncă. Aceasta reprezintă aproximativ 3% din totalul forţei de muncă din SUA, scriu cei de la CNBC.

    Spre comparaţie, în august 2009, ratele de renunţare, ajustate şi neajustate, au fost de 1,4%, respectiv 1,7%. Numărul demisiilor a crescut pe măsură ce economia şi-a revenit după criză. În 2018, peste 3,5 milioane de americani şi-au părăsit locul de muncă în fiecare lună, iar rata de renunţare a atins un nivel de 2,9%. Şi asta, spune Paul McDonald, director executiv al firmei de consultanţă în HR Robert Half, pentru că „există un număr extraordinar de mare de oportunităţi pentru angajaţi”.

    Într-adevăr, cele mai recente cifre ale Biroului de Statistică a Muncii indică faptul că există aproximativ 7,3 milioane de locuri de muncă în Statele Unite şi că rata şomajului este de doar 3,5%.

    Un motiv important pentru care angajaţii renunţă la job: salariul

    Deseori, singurul mod în care angajaţii îşi pot creşte semnificativ câştigurile pe piaţa muncii actuale este să renunţe la locurile de muncă şi să îşi găsească un nou job. „Există o serie de factori care determină oamenii să meargă să caute un nou loc de muncă”, spune McDonald. „Principalul motiv este salariul.”

    „Cel mai bun mod pentru ca un angajat să câştige mai mult este să renunţe la locul de muncă şi să meargă la o altă companie”, a declarat şi Brian Kropp, vicepreşedinte la firma de cercetare Gartner, pentru CNBC. „Companiile sunt dispuse să plătească cu aproximativ 15% mai mult pentru noi angajaţi, dar sunt dispuse să le ofere angajaţilor actuali o creştere anuală de doar 2% sau 3%”, explică el. „Aşadar, ceea ce au realizat mulţi angajaţi este că pe piaţa actuală a muncii, cel mai bun lucru este să mergi la o altă companie pentru a obţine mai mulţi bani, decât să încerci să obţii mai mulţi bani rămânând în compania actuală.“

    Cititi materialul integral aici 

  • Şefii care se plâng că nu au angajaţi noi, dar pe cei vechi ii desconsideră sunt de fapt principalul motiv pentru care angajaţii renunţă tot mai des la locul lor de muncă

    Există puţine lucruri la fel de satisfăcătoare ca renunţarea la o slujbă proastă. În fiecare lună, începând cu anul 2000, Biroul de Statistică a Muncii din SUA publică cifre cu privire la numărul angajaţilor care au renunţat la locul de muncă (denumit adesea „rata renunţării”). În august 2019, un număr record de 4,47 milioane de angajaţi şi-au părăsit locul de muncă. Aceasta reprezintă aproximativ 3% din totalul forţei de muncă din SUA, scriu cei de la CNBC.

    Spre comparaţie, în august 2009, ratele de renunţare, ajustate şi neajustate, au fost de 1,4%, respectiv 1,7%. Numărul demisiilor a crescut pe măsură ce economia şi-a revenit după criză. În 2018, peste 3,5 milioane de americani şi-au părăsit locul de muncă în fiecare lună, iar rata de renunţare a atins un nivel de 2,9%. Şi asta, spune Paul McDonald, director executiv al firmei de consultanţă în HR Robert Half, pentru că „există un număr extraordinar de mare de oportunităţi pentru angajaţi”.

    Într-adevăr, cele mai recente cifre ale Biroului de Statistică a Muncii indică faptul că există aproximativ 7,3 milioane de locuri de muncă în Statele Unite şi că rata şomajului este de doar 3,5%.

    Un motiv important pentru care angajaţii renunţă la job: salariul

    Deseori, singurul mod în care angajaţii îşi pot creşte semnificativ câştigurile pe piaţa muncii actuale este să renunţe la locurile de muncă şi să îşi găsească un nou job. „Există o serie de factori care determină oamenii să meargă să caute un nou loc de muncă”, spune McDonald. „Principalul motiv este salariul.”

    „Cel mai bun mod pentru ca un angajat să câştige mai mult este să renunţe la locul de muncă şi să meargă la o altă companie”, a declarat şi Brian Kropp, vicepreşedinte la firma de cercetare Gartner, pentru CNBC. „Companiile sunt dispuse să plătească cu aproximativ 15% mai mult pentru noi angajaţi, dar sunt dispuse să le ofere angajaţilor actuali o creştere anuală de doar 2% sau 3%”, explică el. „Aşadar, ceea ce au realizat mulţi angajaţi este că pe piaţa actuală a muncii, cel mai bun lucru este să mergi la o altă companie pentru a obţine mai mulţi bani, decât să încerci să obţii mai mulţi bani rămânând în compania actuală.“

    Cititi materialul integral aici 

  • Cum poate deveni România destinaţia principală de finanţare a start-up-urilor din Europa de Est?

    “Nu mai poţi lansa ceva ce nu este bun. Pur şi simplu nu mai poţi face asta. Celebra metodă lean, care este de fapt pentru dezvoltare de produse, a fost bună, dar nu mai funcţionează în modul în care trebuia să funcţioneze. Practic multe start-up-uri spun că trebuie să scoată acel MVP (n.r: Minimum Viable Product – produs viabil) şi este suficient, dar nu mai poţi proceda aşa”, spune Adeo Ressi, CEO al Founder Institute la nivel global, într-o discuţie cu Business MAGAZIN.

    Adeo Ressi (47 ani) este cel care a lansat în urmă cu zece ani Founder Institute – cel mai mare accelerator de startup-uri din lume – pe care l-a dus la antreprenori din 200 de oraşe, inclusiv din Bucureşti. În ultimii zece ani, Adeo Ressi a colaborat cu peste 4.000 de antreprenori de tehnologie în scopul lansării de companii şi pentru a genera 25 de miliarde de dolari în valoare pentru acţionari. Ressi consideră că cea mai mare schimbare în domeniul start-up-urilor din ultimii 10 ani vine chiar din modul în care lumea se raportează la antreprenoriat. 

    „Noi am început acum zece ani şi aş spune că cea mai mare schimbare este că antreprenoriatul şi start-up-urile reprezentau o industrie mică, de nişă, dar acum ele sunt peste tot, în fiecare oraş din fiecare ţară. Astăzi există peste tot oameni tineri care se simt destul de siguri pe ei pentru a lansa o companie de tehnologie. Prin comparaţie, în urmă cu zece ani, un număr foarte mic de oameni se gândea la companii şi chiar şi mai puţini erau cei care încercau să construiască ceva”, atrage atenţia Adeo Ressi.

    El spune că antreprenoriatul a înflorit, dar nu toate elementele din piaţă au ţinut pasul cu ecosistemul, astfel încât finanţarea rămâne în continuare problematică pentru mulţi fondatori.

    „Finanţarea este încă un segment care a rămas în urmă. Lucrez cu echipa mea pentru a crea un laborator de venture capital şi teza noastră este că lumea are nevoie de încă 1.000 de fonduri de tip venture capital pentru a ţine pasul cu inovaţia. Voi, în România, aveţi anumite aspecte care au înflorit, dar şi voi aveţi probleme cu finanţarea. Totuşi, antreprenoriatul per total a evoluat şi a ajuns un fenomen global”, adaugă el. Cu nouă businessuri fondate, dintre care două au ajuns să genereze câte 1 miliard de dolari fiecare în valoare livrată acţionarilor, Ressi consideră că actualele modele pe care le folosim pentru start-up-uri sunt expirate.

    România poate deveni „un punct central” în regiune

    Adeo Ressi crede că România poate profita de momentul actual, când Europa de Est trece printr-o „renaştere”, aşa cum o numeşte el, şi poate deveni principalul hub pentru start-up-uri din regiune. „Dacă discutăm de această regiune, ea trece printr-o renaştere: România, Bulgaria, Ucraina, dacă ne uităm, toate experimentează o creştere frumoasă, o perioadă de inovaţie. Totuşi, România are câteva avantaje în faţa vecinilor. La ce te uiţi de obicei? Stat de drept, talente şi inovaţie. Dacă luăm aceste trei puncte, există mici diferenţe în regiune, însă România face un pas în faţă în ceea ce priveşte inovaţia”, crede Ressi. 

    Ce îl determină pe Ressi să creadă asta? El spune că în România vezi mai mult inovaţie directă, bazată pe start-up-uri care generează idei regionale, în comparaţie cu Bulgaria sau Ucraina, unde inovaţia este adusă de companii mari care livrează servicii în regiune.

    În prezent există trei huburi majore în Europa pentru start-up-uri: Londra, Berlin şi Paris, iar România ar putea deveni hubul regional din cealaltă parte a Europei. „În Europa de Est nu e niciun hub de finanţare. Ar putea fi o oportunitate mare pentru România să devină un lider clar în regiune dacă încearcă să atragă şi să inspire investitorii de tip angel şi fondurile de venture capital pentru a face aici cel mai mare bazin de finanţare. Asta poate fi făcut foarte uşor cu stimulente şi cu fonduri care se încurajeze acumularea de capital (n.r.: matchmaking funds – când statul pune o parte din capital şi fondul o parte, pentru a încuraja formarea ecosistemului)”, povesteşte CEO-ul.

    Referitor la programele pe fonduri europene prin care se finanţează start-up-uri, Ressi este critic şi le echivalează cu „ajutorul social dat familiilor cu mai puţine posibilităţi”.

    „Uniunea Europeană a făcut o greşeală mare, pentru că modul în care împarte bani astăzi generează ceea ce eu numesc ajutor social pentru start-up-uri. Asta înseamnă că oricine cu o idee bună sau rea are oportunitatea să ia bani, iar modul în care aceşti bani sunt administraţi şi oferiţi stabileşte un standard foarte jos de performanţă. Practic, este echivalentul familiilor cu posibilităţi reduse în lumea start-up-urilor”, crede el.

    El spune că aceste fonduri, dacă există, ar trebui să se îndrepte spre businessuri cu impact social, care utilizează finanţările pentru a face lumea mai bună. „Dacă UE, România şi alte ţări vor să se implice în ajutor social dat start-up-urilor, ar trebui să direcţioneze totuşi acei bani către businessuri de impact. Pentru că acele businessuri deja fac o serie de sacrificii, prin scopul ales, în încercarea de a face lumea mai bună. Deci ajutorul ar trebui să se îndrepte exclusiv spre aceste start-up-uri”, adaugă Ressi.

    El crede că dacă vrei să atragi capital în ţara ta pentru a avea un ecosistem de finanţare destul de puternic ai doar două modalităţi prin care o poţi face: prin reduceri de taxe sau prin stimulente.

    Adeo Ressi a colaborat cu guvernul din Singapore pentru a gândi un program naţional prin care să creeze un hub de finanţare şi de inovaţie. „Lucrez cu guvernul pentru a construi un sistem de tip matchmaking. Ei au făcut un sistem destul de agresiv, în care statul pune 85% din fond, iar privatul pune 15%. Rezultatul? Şapte ani mai târziu, toată lumea se mută către Singapore. Dacă vrei să atragi capital, în toată Asia, mergi în Singapore, pentru că există mai multe fonduri decât în toată regiunea”, adaugă el.

    Ce altceva mai poate face un guvern? Ressi crede că există doar două variante: reduceri de taxe şi stimulente. Iar în unele cazuri ajută să ţii uşa deschisă pentru imigranţi. „Dacă te uiţi în SUA, imigraţia a fost oprită efectiv de Donald Trump, iar Canada a decis să deschidă uşile. Deci acum, dacă te uiţi la noii antreprenori, noile fonduri, se întâmplă mai multe lucruri în ecosistem în Canada decât în SUA”, spune el. Întorcându-ne la România, una dintre variantele pentru care poate opta un guvern este cea a reducerii de taxe – într-un mod care generează de fapt mai multe venituri la buget.

    „Pe partea de taxe trebuie să fii cât poţi de agresiv, dar şi de inteligent. Reducerea impozitului aplicat pe câştigurile obţinute din investiţii este o idee foarte bună, prin care ajuţi indivizi care vor să îşi asume riscuri să facă bani, dar în acelaşi timp asta îţi ajută economia să crească semnificativ. Pentru că start-up-urile plătesc taxe, cumpără produse şi servicii cu taxe aplicate şi angajează oameni care plătesc taxe şi impozite. Deci acel puţin pe care îl pierzi prin reducerea impozitelor este câştigat prin mai multe metode şi chiar înmulţit”, spune Ressi. El dă exemplul Berlinului şi spune că în urmă cu 20 de ani era un oraş sărăcăcios şi lipsit în mare parte de inovaţie. Printr-un plan de transformare majoră, Berlinul a ajuns unul dintre principalele huburi de finanţare din Europa.

    Cum se construieşte un start-up?

    Din experienţa sa de „antreprenor în serie”, Adeo Ressi recomandă ca fondatorii să construiască start-up-uri pentru viitor, nu pentru a le vinde. El se recomandă drept „inginer social” (n.r.: social engineer) şi spune că vrea să schimbe lumea start-up-urilor, ajutând antreprenorii cu idei curajoase.

    „Am înfiinţat şi am închis mai multe afaceri, iar unele încă sunt funcţionale. Ce am învăţat ca antreprenor este că atunci când construieşti ceva trebuie să o faci ca să reziste, nu ca să îl vinzi. Când vinzi un proiect, de obicei moare. Poate nu moare în totalitate, ci se preschimbă în altceva, dar de cele mai multe ori moare în totalitate. Dacă vrei să construieşti ceva, construieşte pentru viitor, condu-l pentru mult timp şi în loc să vinzi gândeşte-te cum poţi preda ştafeta unui alt lider care va susţine şi dezvolta viziunea în continuare”, accentuează Adeo Ressi.

    El pune foarte mare accent pe ideea de aliniere la viziunea unui fondator şi a unui proiect, astfel încât sfătuieşte antreprenorii să atragă finanţare doar din surse pe care le pot alinia crezului lor. „Dintr-o perspectivă antreprenorială ar trebui mereu să atragi capital de la cineva care are o viziune şi valori aliniate cu ale tale şi cu ale companiei tale. Deci când construieşti un business vrei ca tu, echipa ta, investitorii, clienţii şi toată lumea să fie aliniată cu viziunea şi valorile tale”, crede Ressi.

    Dar unde poţi găsi aceşti investitori? Ce faci când mare parte din capitalul privat disponibil la nivel global stă în vistieriile marilor companii?

    „Momentan, unele dintre cele mai mari sume sunt blocate în cuferele şi profiturile marilor corporaţii. Aceste companii mari vor fi rupte în bucăţi în următorul deceniu şi vor fi nevoite să se reinventeze.”

    Astfel, Ressi explică regula de 20%, aşa cum o numeşte el, prin care marile companii se pot reinventa constant, pot ajuta ecosistemul şi îşi pot păstra cea mai mare parte din câştiguri.

    „Perspectiva mea este că orice business mare de astăzi ar trebui să ia 20% din profiturile lor şi să le investească înapoi în inovaţie. Jumătate dintre ei trebuie să fie în investiţii în afara businessului, adică în start-up-uri şi alte proiecte, iar ceilalţi jumătate înapoi în business. Dacă această regulă ar fi urmată, ar reuşi să păstreze mare parte din profituri, dar şi o şansă mai mare să supravieţuiască inovaţiei. Dacă nu fac asta, au şanse mari să ajungă următoarele General Electric sau Sears”, crede CEO-ul Founder Institute.

    În cadrul interviului, el a discutat şi despre consumator, în special despre consumatorul viitorului. Astfel, potrivit lui, consumatorii din deceniul următor sunt adolescenţii de astăzi, iar pentru a-i deservi pe aceştia, cei care fac produse şi servicii trebuie să le urmărească foarte atent comportamentul.

    „Peste zece ani, clienţii vor fi cei care au acum 15 ani şi sunt adolescenţi. Dacă te uiţi astăzi la aceşti oameni, ei sunt una dintre cele mai diferite generaţii pe care le-am văzut. Valorile, credinţele lor sunt diferite, le pasă de planetă şi cheltuie bani doar pe lucrurile de care le pasă. Eu nu văd un viitor în care motoarele cu combustie, spre exemplu, vor fi cumpărate vreodată de un tânăr care are acum între 15 şi 25 de ani. Viitorul arată bine pentru că avem o generaţie de consumatori cărora le pasă de lume”, conchide Adeo Ressi.

  • 30 de ani de business, un timp prea scurt pentru ca antreprenorii români să înveţe să se asocieze

    Dacă trecem în business, progresele au fost evidente, în cei 30 de ani România reuşind să-şi formeze o clasă de antreprenori, pornind de la patroni şi oameni de afaceri.
    Ceea ce nu au învăţat antreprenorii români după 30 de ani este cum să se asocieze, cum să facă afaceri împreună, cum să facă faţă concurenţei şi multinaţionalelor care an de an câştigă teren.
    Într-o economie competitivă, cel mai puternic va câştiga întotdeauna, pentru că este un proces de anduranţă şi stabilitate pe termen lung.
    Conform unei analize făcute de Impetum Grup, un holding care reuneşte mai multe businessuri, începând cu CITR, cea mai mare firmă de insolvenţă, şi până la Roca X, un fond de investiţii dedicat start-up-urilor din IT, din cele 27.880 de firme cu active între 1 şi 50 de milioane de euro, 60% sunt deţinute de autodidacţi şi 80% au un singur sau doi asociaţi.
    Businessul românesc este extrem de polarizat: 660.000 de companii, cu active între 0 şi 1 milion de euro, fac 21% din totalitatea cifrei de afaceri, 24.967 de companii cu active între 1 şi 10 milioane de euro realizează 23% din cifra de afaceri, 2.913 companii cu active între 10 şi 50 de milioane de euro au 17% din cifra de afaceri, iar 729 de companii cu active mai mari de 50 de milioane de euro realizează nu mai puţin de 39% din cifra de afaceri.
    50% dintre companiile de impact pentru economia românească sunt în stare de dificultate, conform datelor din bilanţ.
    Asocierea este un cuvânt care lipseşte în businessul românesc, iar rezultatul este cel de mai sus: majoritatea covârşitoare a antreprenorilor români sunt foarte mici, mici şi puţini sunt mijlocii.
    Dedeman al fraţilor Pavăl, grupul Fildas-Catena al Ancăi Vlad, Altex al lui Dan Ostahie, FAN Courier, One United, Banca Transilvania, Sphera Group (Pizza Hut şi KFC) sunt câteva excepţii care au reuşit să-şi depăşească condiţia şi mulţi se întreabă cum au realizat acest lucru.
    Antreprenorii români nu au bani, se bazează pe creditele furnizor şi împrumuturile de la bancă şi preferă să facă afaceri pe cont propriu.
    Până la urmă nu ar trebui să fie blamaţi, pentru că asta vine din istoria noastră de popor individualist, care încearcă mai mult să se apere decât să se deschidă şi să intre pe teritoriul altora.
    Ion Ţiriac, cel mai bogat român, a reuşit să ajungă aici printr-un model de business bazat pe holding. Iar pentru fiecare afacere a încercat să găsească un partener care să „muncească”, de cele mai multe ori un grup internaţional. Modelul a fost de succes.
    De partea cealaltă, Marcel Bărbuţ, care în trei decenii a creat AdePlast, dar pe care o boală incurabilă l-a scos de tot din joc, a preferat să scrie în testament ca afacerea să fie vândută, chiar a indicat şi cumpărătorul, grupul elveţian Sika, preferând această soluţie în loc ca businessul să meargă mai departe cu fiii lui.
    Când a fost vândut, AdePlast a avut un profit operaţional de aproape 15 milioane de euro, iar elveţienii au plătit peste 150 de milioane de euro, banii urmând să fie împărţiţi între copiii lui. Pentru mulţi antreprenori români care şi-au început businessul în anii ’90 şi care acum se îndreaptă spre pensionare, principala problemă este cui transferă ceea ce au realizat. Mulţi nu au încredere că urmaşii lor pot duce businessul mai departe.
    Lipsa culturii de asociere face ca aceste businessuri şi branduri româneşti să nu meargă mai departe decât o generaţie. La acest lucru se adaugă şi faptul că proprietarii nu au construit o cultură de management neutră, care să poată să conducă afacerile mai departe fără probleme.
    De asemenea, antreprenorii români preferă să-şi vândă produsele sau să se vândă multinaţionalelor decât să încerce parteneriate cu omologii lor români. Aceasta este realitatea în care trăieşte businessul românesc.
    Asocierea, cultura unui management profesionist sunt lucruri pe care cei din prima generaţie le-au învăţat mai puţin. 

  • Cele mai bune locuri de muncă. Bugetari care primesc salarii de mii de euro lunar din banii populaţiei deşi ei nu au nicio funcţie şi nici nu fac nimic

    În a doua guvernare a premierului italian Giuseppe Conte au fost numiţi 42 de miniştri adjuncţi şi subsecretari, însă pentru 30 dintre ei nu s-a spus ce sarcini vor avea, scrie Euronews.

    O multitudine de oficiali din diferite ministere nu au încă un titlu şi nu au putere politică. Aceşti politicieni, cărora li se plătesc salarii de 8.000 de euro net pe lună (cu toate că nu sunt parlamentari), nu au încă o jurisdicţie, cu toate că au trecut deja cinci luni de când au preluat funcţia.

    „Dacă nominalizaţi, dar nu numiţi un rol, nominalizarea nu are niciun motiv, guvernul este disfuncţional. Dacă nu doriţi subsecretari, nu ar trebui să-i nominalizaţi. Admiteţi că nominalizarea este inutilă, deoarece vă admite neputinţa ”, spune Gaetano Azzariti, un expert constituţional la Universitatea La Sapienza din Roma.

    În plus, problema se referă la ministerele cheie, inclusiv cel al afacerilor externe, finanţelor şi dezvoltării economice. „Situaţia politică este schizofrenică”, spun diverse voci.
     

  • Ce spune Primăria despre faptul că nu mai are bani să plătească stimulente tinerilor căsătoriţi din Capitală?

    Stimulentele financiare ce ar trebui acordate tinerilor căsătoriţi cu domiciliul în Bucureşti şi copiilor nou-născuţi în Capitală, potrivit unor hotărâri guvernamentale din 2017, respectiv 2018, nu au fost acordate în totalitate pentru dosarele depuse în a doua parte a anului trecut, potrivit unor surse Business MAGAZIN.

    „Cele două instituţii subordonate Primăriei Muncipiului Bucureşti, care acordă cele două stimulente, respectiv Direcţia Generală de Asistenţă Socială a Municipiului Bucureşti şi Centrul pentru Tineret al Municipiului  Bucureşti, nu au putut efectua plăţile aferente din cauza faptului că la sfârşitul anului trecut Guvernul nu a alocat toate sumele necesare provenite din cotele pe impozitul pe venitul global. Aceste plăţi vor fi efectuate, cu întârziere, imediat ce Primăria Capitalei va dispune de sumele necesare”, au răspuns reprezentanţi ai direcţiei de presă a Primăriei Municipiului Bucureşti într-un răspuns oficial acordat Business MAGAZIN.

    Reprezentanţii instituţiei reamintesc în acelaşi răspuns că PMB nu are altă sursă de venit decât cota din impozitul pe venit global (IGV), alocată de la Guvern prin Ministrul Finanţelor Publice, prin Legea bugetului de stat, fiind singura primărie din ţară care nu încasează taxe şi impozite locale, acestea fiind încasate de primăriile de sector.

    Potrivit datelor Centrului pentru Tineret al Municipiului  Bucureşti,  stimulentul financiar pentru constituirea familiilor, care se realizeaza prin această instituţie, a fost acordat pentru 2000 de familii de la începutul anului şi până în prezent, însumând un total de trei milioane de lei, potrivit reprezentanţilor biroului de marketing, comunicare şi relaţii publice.

    Numărul total al cererilor privind acordarea stimulentului financiar pentru constituirea familiilor, depus şi aprobate de la lansarea programului (mai 2017) şi până acum este de 21.800, au spus reprezentanţii CTMB, fără să precizeze care este numărul dosarelor depuse şi aprobate pentru care nu au fost făcute plăţile până în prezent.

    „Vă aducem la cunoştinţă faptul că vor fi efectuate plăţile pentru toate dosarele depus în anul anterior, într-un timp cât mai scurt, respectând ordinea cronologică a depuneri acestora”, au răspuns reprezentanţii Primăriei Muncipiului Bucureşti, întrebaţi care este orizontul de timp în care se vor realiza toate plăţile pentru dosarele aprobate.

    Legat de stimulentele financiare pentru nou-născuţi, reprezentanţii PMB au spus că acestea au fost acordate în totalitate pentru toate dosarele depuse în luna noiembrie 2019. „În ceea ce priveşte stimulentul financiar pentru nou-născuţi, menţionăm că, în ciuda constrângerilor de ordin financiar, DGASMB a efectuat toate demersurile necesare în vederea obţinerii finanţării pentru plata stimulentului financiar pentru nou-născuţi. Astfel, suma aferentă dosarelor depuse în luna noiembrie a fost achitată la sfârşitul lunii ianuarie 2020”, au precizat reprezentanţii PMB.

    Procedura de aplicare pentru acordarea acestor stimulente prevede că  părinţii care îndeplinesc, cumulativ, condiţiile stipulate, pot depune documentele necesare obţinerii sumei de 2.500 de lei net/nou-născut în termen de o lună de la data naşterii copilului, plata urmând a fi efectuată la sfârşitul lunii următoare depunerii.

     

  • De ce dacă este interzis cu desăvârşire fumatul, există în continuare scrumiere în toaletele din avion

    Oricine a zburat vreodată cu un avion a observat semnul mai mult decât evident prin care se interzice fumatul, aflat deasupra majorităţii scaunelor. Toate acestea în contextul în care Administraţia Federală a Zborurilor (Federal Aviation Administration) a interzis fumatul în 1988 pe toate zborurile domestice din Statele Unite, iar apoi, în 2000, interdicţia s-a extins la toate avioanele comerciale din Statele Unite. Ulterior, şi operatori aerieni cu origini pe alte continente au luat decizia interdicţiei fumatului. Aşadar, de ce trebuie ca oamenilor să li se reamintească de faptul că nu au voie să fumeze în avion?

    Operatorii de zbor trebuie să respecte legile federale care presupun şi semnalarea în mod vizibil a interdicţiilor, în special cele împotriva fumatului. Desigur că cei care zboară în mod constant sunt familiarizaţi cu demonstraţiile de siguranţă şi ştiu că nu au voie să fumeze în avion, totuşi există mereu pasageri noi care nu cunosc aceste legi sau care chiar aleg să le ignore.

    De fapt, sute de persoane au fost acuzate şi pedepsite din cauză că au fumat în avion în ultimii ani. Din cauza faptului că anumiţi oameni aleg să încarce aceste reguli şi al hazardului de siguranţă pe care îl creează astfel, regulile FAA impun existenţa unor scrumiere în toaletele avioanelor, ca parte din „echipamentul minim” necesar al acestora. Legea afirmă că în timp ce fumatul nu este permis în aeronave, toaletele trebuie să includă „scrumiere care pot fi îndepărtate în apropierea intrării fiecărei părţi a uşilor toaletelor”.

    „Chiar dacă fumatul este interzis, mai mulţi oameni continuă să fumeze în aeronave. Astfel, există un loc pentru a pune ţigara, altul decât în coşul de gunoi sau într-un alt loc unde scrumul ar putea genera un incendiu”, a spus un oficial al FAA într-un articol publicat pe site-ul smartsign.com.

    Dar de ce semnul împotriva fumatului este menţinut aprins pe durata zborului? În afară de faptul că acestea reprezintă un mod constant de a ne reaminti că fumatul nu este permis la bord, semnele sunt acolo şi din motive legate de costuri. În plus, multe dintre aeronavele folosite în prezent de liniile comerciale şi-au primit certificările în anii ’80.

    Înainte de 1988, semnele de interzicere a fumatului erau folosite pentru a delimita locurile unde se fumează şi cele în care nu se fumează; odată ce aceste designuri au fost lansate în producţie, schimbările erau prea scumpe pentru aeronavă.  

     

  • Ce afacere şi-a făcut fosta soţie a lui Ion Ţiriac jr. A ajuns la afaceri de 1 milion de euro din vânzarea de haine la mâna a doua

    Antreprenoriatul nu lipseşte de pe cartea de vizită a Ilenei Lazariuc, cunoscută mai degrabă pentru activitatea sa din lumina reflectoarelor. Cum şi-a transformat propria garderobă într-o afacere ce se îndreaptă spre venituri de 1 milion de euro? 

    „Consumatorul român are încă idei preconcepute legate de cumpărarea unor obiecte deţinute anterior de altcineva şi chiar de ideea de revânzare a propriei garderobe”, spune Ileana Lazariuc, fondatoarea Dwome, un magazin exclusivist pe ale cărui rafturi se află haine prepurtate de la branduri celebre.

    Numele Ilenei Lazariuc, fiica actriţei Anastasia Lazariuc, nu era asociat cu antreprenoriatul până nu demult. Originară din Republica Moldova, a debutat la vârsta de 15 ani ca fotomodel şi, după ce a făcut parte dintr-o formaţie muzicală, s-a lansat şi în lumea filmului. Ulterior, în 2009 s-a căsătorit cu Ţiriac jr., fiul celui care până de curând era cel mai bogat om din România, divorţând acum doi ani în secret.

    În decembrie 2014 a intrat în lumea antreprenoriatului şi conduce Dwome, despre care spune că este „provocarea unui business luxury de nişă care se află încă la început în România”.

    „Ideea a pornit din dressingul meu, care devenise neîncăpător, dar cunoşteam de ceva timp acest model de business din alte ţări”, povesteşte ea.

    În ultima perioadă, piaţa magazinelor second-hand s-a dezvoltat considerabil, dar nu şi cea a magazinelor second-hand de lux. Ileana Lazariuc consideră că prin educaţie şi informare putem forma mentalitatea consumatorului român atunci când vine vorba de a purta haine care au fost date mai departe de deţinătorii anteriori.

    „Piaţa magazinelor second-hand de lux este încă la început şi cu siguranţă se poate dezvolta mult mai mult. Prin mai multă informare şi renunţarea la false concepţii, putem ajunge şi noi la nivelul de dezvoltare a acestui business de pe alte pieţe. Potenţialul este foarte mare”, spune ea.

    Lazariuc mai observă că principala dificultate întâlnită în piaţă de retailerii de haine second-hand este „reticenţa clientelei de a cumpăra produse pre-owned, încă ne luptăm cu preconcepţiile”. O altă problemă se leagă de piaţa produselor contrafăcute: „Avem o echipă specializată în selecţia, evaluarea şi autentificarea produselor”.

    În 2018 şi în primele nouă luni din 2019, Dwome a avut afaceri de 750.000 de euro. În această perioadă, circa 1.500 de clienţi şi furnizori au trecut pragul magazinului fizic din Bucureşti sau au cumpărat prin magazinul online, care oferă livrare în toată ţara, dar şi în afara ei. „Oriunde în lume”, spune fiica actriţei Anastasia Lazariuc.

    Cei care trec pragul magazinului sunt preocupaţi de zona de fashion şi „cumpără întotdeauna inteligent”, potrivit Ilenei Lazariuc. Cât despre consumatorul român în general? „Este foarte preocupat de imaginea sa, de tendinţe şi de fashion în general. Însă faţă de cel din afară, are încă idei preconcepute legate de cumpărarea obiectelor prepurtate şi chiar de ideea de revânzare a propriei garderobe.”

    Gama de produse şi branduri pe care Dwome o oferă este foarte largă şi cuprinde produse al căror preţ începe de la 50 de euro şi ajunge până la 10.000 de euro, în cel din urmă caz fiind vorba de produse exclusiviste: „Practic ne adresăm oricărui buget”.

    Magazinul se concentrează în acest moment în primul rând pe creşterea numărului de clienţi, atât pe plan local, cât şi în afara ţării, dar mai ales pe creşterea în online a businessului.
    Pe de altă parte, Ileana Lazariuc afirmă că ecologizarea este un alt aspect pe care retailerii de haine trebuie să îl ia în calcul, în contextul în care industria modei consumă şi poluează. „Reciclarea şi salvarea resurselor trebuie să devină şi pentru noi o prioritate, iar moda consumă foarte multe resurse”, spune ea.