BusinessMagazin

Tag: IT&C

  • Vremuri faste pentru industria IT

    Felix Enescu spune că bugetul pentru IT este al treilea cel mai important dintr-o companie, după sumele alocate departamentului de logistică şi celui de HR. În următorii ani, importanţa departamentului de IT “va creşte pe măsură ce companiile devin din ce în ce mai dependente de informaţie şi IT, iar abilitatea lor de a lua decizii este din ce în ce mai influenţată de abilitatea de a analiza volume mari de date şi de a furniza soluţii într-un timp cât mai scurt”, a spus Felix Enescu. În schimb, “acea parte a departamentelor de IT care se ocupă de infrastructură, virtualizare, servere va tinde să fie din ce în ce mai mult externalizată către furnizori specializaţi.

    La fel ca în anii precedenţi, angajaţii din industria IT au avut un an foarte bun din punct de vedere al veniturilor, crede Oana Datki, country manager al Consulteam, reprezentantul pe piaţa locală al gigantului cu activităţi în resurse umane Mercer. Salariile angajaţilor din companiile de IT au avut anul trecut o “creştere spectaculoasă”, faţă de restul industriilor, unde salariile pentru top manageri au scăzut în ultimii 4 ani cu 15 până la 20%, a precizat Datki.

    În România, salariul pentru un angajat din top management în companiile de IT este de 13 ori mai mare decât al unui angajat entry level. Salariul de bază anual pentru absolvenţii care sunt la primele joburi într-o companie IT, pe poziţiii entry level, este de aproximativ 50.000 de lei (11.367 de euro), adică un salariu brut lunar de aproximativ 950 de euro, în timp ce pentru top management salariile urcă până la 300.000 de lei anual (68.205 euro), adică aproximativ 5.700 de euro salariul brut lunar. Salariul brut pentru directorii departamentelor IT din companii din alte industrii este de aproximativ 15.000 de lei lunar (aproximativ 3.400 de euro). Diferenţele între salariile din Bucureşti şi cele din alte regiuni ale ţării sunt de aproximativ 20% în favoarea Capitalei.

  • Allview atacă Bulgaria

    Deja au fost semnate primele parteneriate cu sub-dealeri ai operatorului Mtel, dar şi cu Vivacom sau GSM Handy. Planurile Allview vizează atât extinderea în Bulgaria, cât şi lansarea produselor în majoritatea ţărilor din Europa de Est.

    În România, producătorul a vândut anul trecut 48.000 de tablete din totalul de peste 160.000 de unităţi din întreaga piaţă şi 18.000 de telefoane mobile inteligente.

  • Cele mai “fierbinţi” gadgeturi ale momentului (GALERIE FOTO)

    Stick-N-Find, spre exemplu, este un sistem prin care să nu mai rătăciţi niciodată obiecte prin locuinţă. În linii mari, pe orice obiect folosit în viaţa de zi cu zi poate fi lipit un mic emiţător Bluetooth, aşa încât atunci când aveţi nevoie de respectivul obiect să vă conectaţi la o aplicaţie pe telefonul mobil inteligent şi să nu faceţi altceva decât să vă plimbaţi prin casă până când telefonul indică prin semnale luminoase şi sonore că vă apropiaţi de obiectul căutat.

    Ideea neobişnuită, dar cu siguranţă utilă, a fost propusă pe un site care oferă antreprenorilor acces la finanţare similar bine-cunoscutului Kickstarter. Antreprenorii din spatele Stick-N-Find sperau să strângă 70.000 de dolari, însă au atras finanţare de aproape un milion de dolari (mai precis 931.970 de dolari). Iar Stick-N-Find este numai unul dintre exemplele de gadgeturi fierbinţi ale acestui an.

  • Piaţa computerelor, încotro?

    Estimarea îi aparţine lui Tiberiu Dobre, country manager al diviziei de imprimante şi sisteme personale al HP România, care nu oferă însă o fereastră de timp pentru realizarea acestui obiectiv.

    Vânzările de computere s-au prăbuşit în România în 2009 din cauza crizei economice, declinul fiind de 65%, până la 430.000 de unităţi, însă în următorii ani au revenit pe pantă ascendentă.

  • Tabletele pentru copii, un ajutor sau un pericol?

    PROBABIL MULŢI DINTRE VOI VĂ VEŢI ÎNTREBA DACĂ O TABLETĂ ESTE ÎNTR-ADEVĂR UN DISPOZITIV POTRIVIT PENTRU UN COPIL. Răspunsul nu este chiar simplu, însă dacă ştiţi ce să alegeţi şi cum să coordonaţi activitatea celui mic pe tabletă, un astfel de dispozitiv se va dovedi de un real folos.Astfel, prin acţiuni simple şi plăcute, precum realizarea de puzzle-uri, prin desenat sau colorat, copilul poate folosi o tabletă pentru a învăţa tot felul de lucruri: să recunoască anumite obiecte, să scrie, să citească etc.

    După cum vă spuneam, pe piaţă există deja câteva tipuri de tablete pentru copii, dar înainte de a intra în detalii, ar trebui să vorbim puţin despre ce înseamnă o astfel de tabletă destinată celor mici.
    Pe scurt, ea are o formă asemănătoare oricărei alte tablete, cu un ecran tactil pe faţa frontală. Fiind destinată însă copiilor, care o pot uşor scăpa sau arunca, o astfel de tabletă trebuie să fie bine construită şi pe cât posibil rezistentă la şocuri. Iar atunci când vine vorba de utilizarea zilnică, o tabletă de acest gen trebuie să ofere o interfaţă cât mai simplă şi mai intuitivă, pe care copiii să o poată înţelege. Pe lângă interfaţă, ea necesită acces la aplicaţii utile dezvoltării unui copil, fie că vorbim de jocuri logice, cărţi de poveşti sau de colorat, dicţionare şi multe altele.

    Şi, nu în ultimul rând, tabletele pentru copii trebuie să permită părinţilor să controleze atent şi să monitorizeze activitatea odraslelor, acest lucru făcându-se prin sisteme de tip Parental Control, care oferă părinţilor posibilitatea de a limita activităţile pe care un copil le poate efectua. Astfel, cel mic va putea accesa doar anumite aplicaţii şi tipuri de programe alese în prealabil de părinţi, în vreme ce restul de opţiuni îi vor fi ascunse. Iar acest lucru este benefic, deoarece împiedică accesul copilului la tipuri de conţinut ce îl pot afecta în mod negativ.

    ACUM CĂ AM LĂMURIT TOATE ACESTE ASPECTE, să aruncăm rapid un ochi şi peste oferta producătorilor de tablete pentru copii, pe care eu le împart oarecum în două categorii: tabletele educative adresate strict celor mici, precum şi tabletele generaliste, ce pot rula programe pe placul acestora. În prima categorie enumerăm tablete precum Evolio Tabby sau LeapFrog LeapPad Explorer, oferta fiind încă limitată. Cel de-al doilea model oferă acces la o colecţie largă de aplicaţii educative, însă acestea sunt disponibile în limba engleză. Versiunea celor de la Evolio are un preţ mai accesibil şi oferă un ecran mai mare, un set de 12 aplicaţii în limba română plus acces la Google Play Store.

    În cea de a doua categorie putem include orice tabletă compactă disponibilă pe piaţă, de la modele cu preţuri accesibile, oferite de firme româneşti precum Allview, Eboda, Evolio, Serioux sau mai cunoscuţii Asus sau Acer până la modele de top precum Nexus-ul celor de la Google sau iPad Mini-ul celor de la Apple. Desigur, am eliminat din discuţie tabletele de dimensiuni mai mari, acestea fiind automat mai grele şi mai dificil de utilizat de către copii. În cazul tuturor acestor dispozitive aplicaţiile educative preinstalate lipsesc, însă le veţi putea descărca din magazinele aferente. Dacă vă orientaţi spre o tabletă cu Android, ar trebui să vă asiguraţi că aceasta are acces la Google Play Store, iar în cazul unui iPad Mini lucrurile sunt mult mai simple, acesta putând accesa AppStore-ul Apple.

    Diferenţierea între cele două tipuri de tablete enumerate mai sus poate fi la rândul ei dificilă. Pe scurt însă, tab-urile educative pot fi considerate ca exclusiv destinate copiilor, fiind viu colorate şi oarecum limitate în privinţa performanţelor şi funcţiilor pe care le pot îndeplini. În cazul celei de-a doua clase de tablete, diferenţa este făcută de preţ, pe de o parte, şi de performanţe, pe de alta, ce se traduce într-o experienţă mai mult sau mai puţin fluidă în utilizarea zilnică. Şi probabil ştim cu toţii câtă răbdare au copiii şi cât de repede vor arunca o jucărie de acest tip dacă vor vedea că nu răspunde cu fermitate cerinţelor.

    Acestea fiind spuse, mă aştept ca în lunile viitoare să vedem o infuzie de tablete şi de aplicaţii educative pentru copii în limba română, ce vor duce la rândul lor la creşterea cererii de astfel de dispozitive. şi aceasta deoarece tabletele pentru copii pot fi cu adevărat benefice dezvoltării gândirii şi aptitudinilor celor mici şi nu doar o modalitate de a-i ţine ocupaţi, însă doar atunci când sunt folosite sub o strictă monitorizare şi planificare a părinţilor.

    Citiţi mai multe articole ale lui Andrei Mihai Gîrbea pe http://www.andreigirbea.com/

  • Drama sectorului public

    IN ULTIMII DOI ANI, PIAŢA LOCALĂ DE IT A «RESPIRAT» FOARTE GREU”, rezumă Eugen Schwab-Chesaru, directorul general pentru Europa de Est al companiei de consultanţă Pierre Audoin Consultants (PAC), situaţia în care se află industria IT din România. În 2012, de pildă, un an pentru care se estima iniţial o scădere, a reuşit un avans de doar 2% comparativ cu anul precedent, până la aproximativ 1,45 miliarde de euro, iar anul acesta nu se arată nici el mai promiţător, valoarea pieţei urmând să urce până la 1,5 miliarde de euro, conform estimărilor PAC.

    Dificultăţile întâmpinate de piaţa IT anul trecut sunt puse pe seama unui sector public paralizat, unde se simte din ce în ce mai acut lipsa unei strategii unitare pentru investiţiile în tehnologie. Nu doar că sunt blocate proiectele noi şi iniţiativele pentru adoptarea soluţiilor informatice în administraţia publică locală şi centrală, dar este remarcat şi un vid în ceea ce priveşte luarea deciziilor. Nimeni sau aproape nimeni nu mai este dispus să rişte să semneze alocări de proiecte IT, chiar dacă unele dintre ele au parcurs deja etapele normale şi n-ar mai exista temeiuri legale de amânare a semnării contractelor, potrivit unei informări anterioare a PAC. Deşi vorbim de investiţii anuale mici faţă de nevoi, acestea ar aduce un plus semnificativ dacă s-ar realiza transparent, într-un mod coordonat şi cu un obiectiv clar.

    Sectorul public împreună cu companiile unde statul are putere de decizie covârşitoare generează aproximativ jumătate din vânzările locale de software, servicii şi echipamente din sectorul corporate din România, conform raportului de cercetare de piaţă Software and IT Services Industry realizat recent de PAC. Aproape 30% din cheltuielile pentru componente hardware din piaţă sunt atribuite acestui sector, pondere care este de 25% în cazul aplicaţiilor software şi de puţin peste 30% la servicii IT. Astfel, o scădere de 15-20% a încasărilor în acest segment se poate traduce într-un declin de până la 10% din piaţa IT din România.

    Din întreaga industrie, componenta hardware reprezintă aproximativ 45%, procent care nu se va modifica în mod semnificativ în următorii trei ani, însă nevoia de echipamente ar putea duce la o creştere în segmentul de software, care va avea, potrivit estimărilor companiei de consultanţă, o contribuţie de puţin peste 20%, în timp ce serviciile IT vor avea o cotă în jurul unei treimi.
    “Pentru perioada 2012-2016, vom vedea o creştere agregată a industriei locale de 8,7%”, estimează Eugen Schwab-Chesaru.

  • Reacţii în lanţ

    S-au întâmplat câteva lucruri interesante în ultimul timp şi mi se pare că există o oarecare conexiune între ele. În primul rând, Microsoft a lansat Surface Pro. Apoi Dell s-a “privatizat” (adică a ieşit de pe bursă). În fine, HP a lansat Pavilion 14 Chromebook. Să le luăm pe rând.

    Toate lumea pare de acord că Surface este un instrument grozav, o veritabilă capodoperă inginerească. Problema este că varianta RT (care merge pe procesoare ARM) nu prea s-a vândut. Microsoft nu a dat date, IDG estimează vreo 900.000 de bucăţi vândute, dar comentatorii de la InfoWorld nu sunt convinşi şi chiar avansează ipoteza că ar fi vorba de mai puţin de 500.000.

    Explicaţia este că au fost multe retururi şi de fapt a fost o mare confuzie între cumpărători, care au aflat cu dezamăgire că Windows RT nu rulează programe Windows standard, oferta de aplicaţii este subţire, iar cea de conţinut (muzică, filme, jocuri, e-books) trebuie căutată pe la alţii. Acum toate speranţele se îndreaptă către Surface Pro, care este mult mai puternic şi merge cu “adevăratul” Windows 8 şi poate rula aplicaţii Windows standard. Cronicile sunt entuziaste, aşa că rămâne de văzut cum vor fi vânzările.

    Problema o reprezintă poziţionarea pe piaţă, iar aici Microsoft s-a bâlbâit. Comentatorii au dat o mână de ajutor: Surface RT este o tabletă care poate fi eventual folosită şi ca laptop, iar varianta Pro este mai întâi laptop. Ambele variante încearcă să împace capra cu varza şi pericolul este ca cei interesaţi de tablete să caute tablete “pure”, iar cei ce vor un laptop să caute un ultrabook.

    Înţelepciunea populară spune că o tabletă nu este un înlocuitor de PC (sunt complementare), iar tabletele sunt în principal utilizate pentru consum media (deci trebuie să fie simple). Se pare că cei de la Microsoft s-au prins mai târziu de asta, aşa că abia acum au făcut o înţelegere cu Barnes & Noble, cumpărând cu 300 de milioane de dolari 17,6% din divizia de material digital şi educaţional.

    Asta ar însemna mai mult conţinut pentru partea de tabletă, dar şi o concurenţă cu tabletele Nook, care au de partea lor preţul. Microsoft a intrat şi într-un alt bucluc: s-a pus rău cu producătorii de PC-uri, care nu văd cu ochi buni un Microsoft care produce hardware şi cu care practic nu au cum să concureze. Google a fost oarecum în aceeaşi postură când a cumpărat Motorola, însă a gestionat corect problema pe principiul “don’t be evil” şi a evitat conflictul, însă Microsoft are o altă reputaţie în business.

    Aşa că oamenii lui Ballmer încearcă să rezolve (măcar parţial) problema tot cu bani, profitând de poziţia destul de delicată a companiei Dell, pe care a sprijinit-o cu 2 miliarde de dolari la re-privatizare. Din această poziţie va putea să exercite o influenţă majoră asupra gamei de produse şi se poate bănui uşor în ce direcţie. Însă apropierea de Dell va supăra şi mai tare pe ceilalţi mari producători de PC-uri, care se văd confruntaţi de câţiva ani cu o scădere sensibilă a pieţei, în strânsă legătură cu expansiunea dispozitivelor mobile.

    Cel mai afectat de “alianţa” dintre Dell şi Microsoft este desigur HP şi este posibil ca lansarea gamei Pavilion 14 Chromebook să fie o bună cale de a-şi diversifica oferta, evitând o dependenţă mult prea mare faţă de Microsoft – de altfel oficialii HP vorbesc limpede despre “multi-OS”, aşa că e de aşteptat să meargă şi pe sisteme Linux, ocupând astfel nişa pe care aproape sigur Dell o va abandona.

    Însă odată cu restructurarea serviciilor Google, cu îmbogăţirea rezervei de aplicaţii pentru Chrome şi cu cei 100 GB de stocare în cloud oferiţi, Chromebook devine o alternativă extrem de atractivă, mai cu seamă pentru cei axaţi pe Android în zona mobilă. Este cert că lansarea Surface Pro a tulburat apele, pentru că dacă (şi numai dacă) se va dovedi un succes, va fi un “game changer”. Mai întâi pentru că va demonstra valabilitatea modelului hibrid, iar apoi pentru că va proba că există cerere pentru tablete “profesionale”. Este cert însă că Steve Ballmer a făcut un pariu imens pe combinaţia Surface – Windows 8. Miza nu este doar poziţia sa la Microsoft, ci viitorul întregii companii din Redmond. La limită, chiar supravieţuirea.

  • Dell, întoarcerea la modelul antreprenorial

    Deşi se află pe un loc fruntaş în ierarhia producătorilor de PC-uri, compania a pierdut startul în cursa smartphone-urilor şi a tabletelor, precum şi cu tranziţia către cloud computing şi se confruntă cu pericolul scăderii masive a vânzărilor. De aceea, Michael Dell a preferat să se întoarcă la abordarea antreprenorială, iar după delistare compania va traversa, probabil, un proces amplu de reorganizare a activităţii. Valoarea tranzacţiei este de 24 miliarde de dolari, iar Michael Dell va păstra controlul, în timp ce Microsoft va deveni unul dintre cei mai importanţi acţionari.

    Microsoft va investi două miliarde de dolari la Dell prin această operaţiune, iar fondul Silver Lake Management va aduce peste un miliard de dolari. Michael Dell va contribui cu participaţia pe care o deţine, de 15,7%, evaluată la 3,6 miliarde de dolari, şi va investi alte 700 milioane de dolari cash din averea personală pentru a întregi pachetul majoritar.

    Producătorul de PC-uri este listat la bursă de 25 de ani. Compania a fost fondată cu aproape 30 de ani în urmă în campusul Universităţii din Texas cu un capital de 1.000 de dolari. La un moment dat, valoarea de piaţă a companiei depăşea 100 miliarde de dolari. Dell a fost cel mai mare producător de PC-uri până în 2007, când a fost depăşit de Hewlett-Packard, răsturnare care l-a determinat pe Michael Dell să revină în funcţia de CEO după o pauză de trei ani.

  • Importanţa noilor tehnologii în eficientizarea businessului

    Un producător român de echipamente industriale a cumpărat de două ori aceeaşi piesă în valoare de 200.000 de dolari din cauza lipsei de coordonare dintre angajaţi şi a unui sistem informatic prin care să fie gestionat fluxul operaţional, povesteşte Ioana Răzvan, directorul diviziei Dynamics Business Group din cadrul Microsoft România.

    Un alt exemplu despre care vorbeşte este cel al unei companii din domeniul construcţiilor care a realizat că nu putea justifica sute de litri de combustibil per utilaj în fiecare lună, pierderi care au determinat compania să investească într-un sistem informatic prin care aceste discrepanţe au fost eliminate.”Soluţii software precum ERP (enterprise resource planning) sau CRM (customer relationship management) impun o rigoare la nivel operaţional, iar informaţia structurată şi centralizată poate duce la evitarea unor asemenea situaţii”, explică Răzvan.

    Mai mult de jumătate dintre companiile mici şi mijlocii funcţionează însă fără o altfel de planificare structurată a operaţiunilor pe bază de sisteme software şi doar 30% folosesc un sistem de tip ERP, spune executivul Microsoft, companie care numără 20 de parteneri şi în jur de 400 de clienţi pe acest segment, în special din rândul IMM-urilor. De altfel, cu numai 105 milioane de euro investite pentru proiecte ERP noi sau mentenanţa celor deja implementate în 2012, România este printre ţările cu cel mai slab apetit din Europa, conform cercetărilor companiei de consultanţă Pierre Audoin Consultants.

    “O aplicaţie software integrată a devenit însă obligatorie în ultimii ani”, punctează Ioana Răzvan, mai ales că un astfel de sistem poate duce la o creştere semnificativă a productivităţii companiei în ansamblu. În SUA, de pildă, din 1995 încoace, de când a început era digitală, productivitatea muncii a crescut cu până la 3% în fiecare an, avans în cea mai mare parte atribuit sistemelor informatice adoptate de companii.

    Nu multe sunt însă companiile care realizează necesitatea unor asemenea soluţii software şi nici în rândul celor care plănuiesc să investească în acest sens drumul nu este complet lin. Pentru că, dincolo de companiile care au foarte bine definite necesităţile şi ştiu ce soluţii să cumpere, există o altă categorie de clienţi unde apar adesea discrepanţe între soluţia software care le trebuie şi cea pe care ajung în final să o folosească. “În cele mai multe situaţii, cămaşa este ori prea mare, ori prea mică, deşi ar trebui să se potrivească perfect”, conchide plastic Ioana Răzvan.