BusinessMagazin

Tag: inventie

  • Cum a descoperit această tânără bateria care ar putea rezista veşnic

    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Irvine din California au inventat o batierie ce ar putea fi încărcată de sute de mii de ori fără a-şi pierde autonomoia, astfel oamenii nu vor mai fi nevoiţi să înlocuiască bateriile din dispozitivele lor. Viaţa laptopurilor, telefoanelor, maşinilor sau chiar navelor spaţiale s-ar prelungi considerabil.
     
    May Le Thai, candidat PhD al universitatii, a explicat că ea şi colegii ei au folosit nanowire, un material de câteva mii de ori mai subtire decat un fir de păr, foarte conductiv şi cu o suprafaţă suficient de mare pentru a sustine date şi transfer de electroni. Acest material a mai fost folosit de oamenii de ştiinţă în dezvoltarea bateriilor, dar problema este că filamentele sunt fragile şi nu ţin procesului de încărcare şi descărcare, astfel într-o baterie normală, filamentele se expandează şi se sparg.
     
    Cei de la universitatea Irvine au rezolvat problema învelind un nanowire de aur într-o capsulă de dioxid de mangan şi plasând-o apoi într-un gel similar cu plexiglas-ul pentru a îmbunătăţi fiabilitatea. Toate aceste lucruri au fost realizat accidental!
     
    May Le Thai a testat această descoperire de peste 200.000 de ori de-a lungul a trei luni şi nu a detectat o deteriorare a capacităţii sau puterii bateriei. 
     
    “Mya se juca când a învelit totul cu un gel foarte subţire şi a început ciclul. A descoperit ca adăugând gelul putea să realizeze ciclul de sute de mii de ori fără să se piardă din capacitatea bateriei. Este o nebunie pentru că de obicei aceste lucruri “mor” dupa 5.000-7.000 de cicluri în cel mai bun caz” a spus profesorul departamentului de chimie de la UCI, Reginald Penner.
     
    Această descoperire are potenţial să revoluţioneze toate gadgeturile din prezent.

  • Cum a descoperit această tânără bateria care ar putea rezista veşnic

    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Irvine din California au inventat o batierie ce ar putea fi încărcată de sute de mii de ori fără a-şi pierde autonomoia, astfel oamenii nu vor mai fi nevoiţi să înlocuiască bateriile din dispozitivele lor. Viaţa laptopurilor, telefoanelor, maşinilor sau chiar navelor spaţiale s-ar prelungi considerabil.
     
    May Le Thai, candidat PhD al universitatii, a explicat că ea şi colegii ei au folosit nanowire, un material de câteva mii de ori mai subtire decat un fir de păr, foarte conductiv şi cu o suprafaţă suficient de mare pentru a sustine date şi transfer de electroni. Acest material a mai fost folosit de oamenii de ştiinţă în dezvoltarea bateriilor, dar problema este că filamentele sunt fragile şi nu ţin procesului de încărcare şi descărcare, astfel într-o baterie normală, filamentele se expandează şi se sparg.
     
    Cei de la universitatea Irvine au rezolvat problema învelind un nanowire de aur într-o capsulă de dioxid de mangan şi plasând-o apoi într-un gel similar cu plexiglas-ul pentru a îmbunătăţi fiabilitatea. Toate aceste lucruri au fost realizat accidental!
     
    May Le Thai a testat această descoperire de peste 200.000 de ori de-a lungul a trei luni şi nu a detectat o deteriorare a capacităţii sau puterii bateriei. 
     
    “Mya se juca când a învelit totul cu un gel foarte subţire şi a început ciclul. A descoperit ca adăugând gelul putea să realizeze ciclul de sute de mii de ori fără să se piardă din capacitatea bateriei. Este o nebunie pentru că de obicei aceste lucruri “mor” dupa 5.000-7.000 de cicluri în cel mai bun caz” a spus profesorul departamentului de chimie de la UCI, Reginald Penner.
     
    Această descoperire are potenţial să revoluţioneze toate gadgeturile din prezent.

  • Cum a descoperit această tânără bateria care ar putea rezista veşnic

    Oamenii de ştiinţă de la Universitatea Irvine din California au inventat o batierie ce ar putea fi încărcată de sute de mii de ori fără a-şi pierde autonomoia, astfel oamenii nu vor mai fi nevoiţi să înlocuiască bateriile din dispozitivele lor. Viaţa laptopurilor, telefoanelor, maşinilor sau chiar navelor spaţiale s-ar prelungi considerabil.
     
    May Le Thai, candidat PhD al universitatii, a explicat că ea şi colegii ei au folosit nanowire, un material de câteva mii de ori mai subtire decat un fir de păr, foarte conductiv şi cu o suprafaţă suficient de mare pentru a sustine date şi transfer de electroni. Acest material a mai fost folosit de oamenii de ştiinţă în dezvoltarea bateriilor, dar problema este că filamentele sunt fragile şi nu ţin procesului de încărcare şi descărcare, astfel într-o baterie normală, filamentele se expandează şi se sparg.
     
    Cei de la universitatea Irvine au rezolvat problema învelind un nanowire de aur într-o capsulă de dioxid de mangan şi plasând-o apoi într-un gel similar cu plexiglas-ul pentru a îmbunătăţi fiabilitatea. Toate aceste lucruri au fost realizat accidental!
     
    May Le Thai a testat această descoperire de peste 200.000 de ori de-a lungul a trei luni şi nu a detectat o deteriorare a capacităţii sau puterii bateriei. 
     
    “Mya se juca când a învelit totul cu un gel foarte subţire şi a început ciclul. A descoperit ca adăugând gelul putea să realizeze ciclul de sute de mii de ori fără să se piardă din capacitatea bateriei. Este o nebunie pentru că de obicei aceste lucruri “mor” dupa 5.000-7.000 de cicluri în cel mai bun caz” a spus profesorul departamentului de chimie de la UCI, Reginald Penner.
     
    Această descoperire are potenţial să revoluţioneze toate gadgeturile din prezent.

  • Cine este responsabil pentru inventarea „păcănelelor”

    Ce diferenţia aparatul lui Fey de celelalte era posibilitatea de a returna câştigul în monede. Aparatul lui avea trei bobine, fiecare cu câte 10 simboluri imprimate. Alinierea a trei simboluri sub formă de clopoţei aducea câştigul marelui premiu, de aceea, aparatul a fost numit „Bell„ (clopot). Un articol apărut într-o cronică din San Franscisco la data de 15 aprilie 1887 vorbea despre cum un grup de proprietari de saloane şi restaurante care se adunaseră la o demonstraţie a noului aparat „Liberty Bell„, potrivit cărţii „Slot Machine Mania„.

    Articolul descrie cum maşinăria se activa după ce într-un slot era introdusă o monedă, se trăgea un mâner, iar apoi bobinele se învârteau. Patronii au fost impresionaţi şi toţi cei prezenţi au prevăzut succesul aparatului. Cu mai bine de o sută de ani mai târziu, putem spune că predicţia lor s-a adeverit. 

    Designul lui Fey avea să devină standardul pentru viitoarele maşini electronice de joc, dar, din nefericire pentru el, în acea perioadă legile pentru patente nu acopereau şi zona dispozitivelor din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Fey nu şi-a vândut aparatele, dar le-a plasat în salonuri de joc şi în săli de bowling, tutungerii şi alte locuri de acest tip, colectând o taxă de 50% din câştigurile clienţilor.

    În 1907, Fey s-a asociat cu Herbert Mills, proprietarul companiei Mills Novelty. În 1910, aceasta a introdus aparatul de joc „Operator Bells„, cu câte 20 de simboluri pe fiecare bobină, ca modalitate de limitare a câştigurilor. Compania Mills a produs 30.000 de astfel de aparate care cântăreau circa 50 de kilograme.  Popularitatea „păcănelelor„ a crescut în SUA, chiar dacă nu erau legale în multe dintre statele americane. În 1940, acestea au intrat în Las Vegas, în cazinoul Flamingo. La început, au fost instalate în cazinouri ca o diversiune pentru soţiile şi prietenele jucătorilor de la mesele de poker. Tehnologia modernă a schimbat acest criteriu, în unele locuri acestea aducând 80% din profiturile cazinourilor.

  • Cine este responsabil pentru inventarea „păcănelelor”

    Ce diferenţia aparatul lui Fey de celelalte era posibilitatea de a returna câştigul în monede. Aparatul lui avea trei bobine, fiecare cu câte 10 simboluri imprimate. Alinierea a trei simboluri sub formă de clopoţei aducea câştigul marelui premiu, de aceea, aparatul a fost numit „Bell„ (clopot). Un articol apărut într-o cronică din San Franscisco la data de 15 aprilie 1887 vorbea despre cum un grup de proprietari de saloane şi restaurante care se adunaseră la o demonstraţie a noului aparat „Liberty Bell„, potrivit cărţii „Slot Machine Mania„.

    Articolul descrie cum maşinăria se activa după ce într-un slot era introdusă o monedă, se trăgea un mâner, iar apoi bobinele se învârteau. Patronii au fost impresionaţi şi toţi cei prezenţi au prevăzut succesul aparatului. Cu mai bine de o sută de ani mai târziu, putem spune că predicţia lor s-a adeverit. 

    Designul lui Fey avea să devină standardul pentru viitoarele maşini electronice de joc, dar, din nefericire pentru el, în acea perioadă legile pentru patente nu acopereau şi zona dispozitivelor din domeniul jocurilor de noroc. Prin urmare, Fey nu şi-a vândut aparatele, dar le-a plasat în salonuri de joc şi în săli de bowling, tutungerii şi alte locuri de acest tip, colectând o taxă de 50% din câştigurile clienţilor.

    În 1907, Fey s-a asociat cu Herbert Mills, proprietarul companiei Mills Novelty. În 1910, aceasta a introdus aparatul de joc „Operator Bells„, cu câte 20 de simboluri pe fiecare bobină, ca modalitate de limitare a câştigurilor. Compania Mills a produs 30.000 de astfel de aparate care cântăreau circa 50 de kilograme.  Popularitatea „păcănelelor„ a crescut în SUA, chiar dacă nu erau legale în multe dintre statele americane. În 1940, acestea au intrat în Las Vegas, în cazinoul Flamingo. La început, au fost instalate în cazinouri ca o diversiune pentru soţiile şi prietenele jucătorilor de la mesele de poker. Tehnologia modernă a schimbat acest criteriu, în unele locuri acestea aducând 80% din profiturile cazinourilor.

  • Un tânăr creat o isterie în lumea întreagă cu ultima sa invenţie. A făcut milioane de dolari într-un timp record

    Wayne Fromm este un inventator canadian care se consideră creatorul “selfie stick-ului”.

    Când spune asta, el nu se bazează pe faptul că a fost primul care a făcut asta, ci primul care şi-a imaginat aplicarea, dezvoltarea unui astfel de device. Primul om care a creat un selfie stick a fost Hiroshi Ueda în anii 80, pe vremea când era inginer la Minolta. Dar aparatul lui era limitat, funcţiona doar cu camere foto Minolta.

    “Selfie stick-ul meu se putea ataşa orice cameră sau smartphone. Iniţial, selfie stick-ul era mai complex şi mult mai rezistent. Am trecut peste selfie stick cu un tractor şi nu a păţit nimic”, povesteşte Fromm. Selfie stickul original era menit să ţină camere de până la 12 kg.
    Wayne Fromm a patentat selfie stick-ul încă din 2005, sub denumirea “Apparatus for supporting a camera and method for using the apparatus”. Versiunea lui Fromm a intrat pe piaţă in 2006 cunoscut publicului ca “Quik Pod”.

    Curând acesta s-a confruntat cu o problema falsurilor. Când îşi căuta produsul pe Alibaba (Amazonul Chinei), Fromm găsea produse contrafăcute, iar după ce selfie stick-ul a devenit la moda, aceste produse au început să apară şi în Statele Unite. A văzut produse care chiar aveau poze promoţionale cu fiica lui.

    Fromm şi-a dat seama că nu are cum să oprească apariţia falsurilor. Nu avea cum să-şi atribuie creaţia conceptului. Inventase Quik Pod, dar nu inventase idee de a ataşa camera pe băţ.

    Canadianul, în schimb, a mizat pe calitate pentru piaţa high-end şi a abordat compania GoPro cu care a reuşit să facă un parteneriat.
    Wayne Fromm a reuşit să vândă peste un milion de unităţi de Quik Pod până acum.

    “Vânzările au fost bune în această industrie. Quick Pod se află în 42 de ţări”, a spus Fromm.

  • Noi ne chinuim să construim trotuare normale, în timp ce alţii fac trotuare şi pe apă – VIDEO

    Podul sau pontonul este realizat din bucăţi de plastic ce sunt destul de rezistente pentru a putea merge pe ele, dar îndeajuns de uşoare pentru a pluti pe apă. Sistemul este simplu de instalat şi flexibil, potrivit pentru cei care au nevoie de un ponton improvizat, potrivit site-urilor care vând astfel de produse.

    Astfel de produse se găsesc la vânzare şi pe site-ul Alibaba. Produsele se vând la bucată, una fiind în jur de 20 de dolari. Comanda minimă fiind de câteva sute de bucăţi.

  • Istoria incredibilă a ursuleţului de pluş: rolul crucial jucat de un preşedinte american

    Povestea ursuleţilor de pluş începe în 1902, atunci când preşedintele american Theodore Roosevelt, aflat la vânătoare, a refuzat să împuşte un urs brun de Louisiana. Mai mult ziare locale au relatat întâmplarea, iar un meşter din zonă a realizat doi urşi umpluţi cu pluş pe care i-a numit “Teddy’s Bears”.

    La scurt timp, toată lumea voia câte o jucărie similară; tot mai multe companii au început să scoată pe piaţă ursuleţi de pluş, iar în timp numele s-a schimbat din “Teddy’s bear” în “Teddy bear”, aşa cum este numită şi astăzi jucăria în Statele Unite.

    În 1992, ursul brun de Louisiana a fost inclus pe lista speciilor pe cale de dispariţie; la acel moment, mai existau doar 120 de exemplare. Acest lucru s-a schimbat însă recent: la începutul acestui an, autorităţile au anunţat că în Lousiana trăiesc acum peste 740 de urşi bruni.

  • Cum a reuşit o femeie care a petrecut 10 ani la închisoare să devină un lider al unei companii

    Ce spuneţi de o haină impermeabilă care se încălzeşte singură şi se poate transforma într-un sac de dormit? Ar putea fi un obiect indispensabil pentru toţi oamenii fără casă.

    De astfel de invenţie este responsabilă Veronika Scott, 21 de ani, şi compania sa “The Empowerment Plan”. După ce a absolvit facultatea ea a fondat “The Empowerment Plan”, o organizaţie nonprofit care angajează părinţii (single parent) din adăposturi locale şi îi antrenează pentru a deveni croitorese/croitori şi care fac produsul menţionat mai sus. Astfel aceşti oameni au un loc de muncă cu un venit stabil, au o locuinţă şi-şi pot recâştiga independenţa.

    Din 2012 până în prezent organizaţia nonprofit a angajat 30 de oameni, a impactat 75 de copii şi a distribuit 15.000 de haine indivizilor fără adăpost de-a lungul a 30 de state din SUA, Canada, Australia sau Noua Zeelandă. În următoarea perioadă vor să ajungă şi în alte oraşe şi vor să lanseze şi un produs pentru retail, astfel The Empowerment Plan se va putea autosusţine.

    Astfel ceea ce a început ca un proiect menit să le ofere celor fără adăpost o metodă de a se încălzi în perioadele reci ale anului s-a transformat într-un model care întrerupe ciclul sărăciei.

    Veronika nu a construit compania de una singură şi a povestit pentru Forbes modul în care femeie care a petrecut 10 ani la închisoare a devenit un lider în cadrul organizaţiei:

    Annis Maxwell avea 58 de ani când am întlnit-o şi tocmai fusese eliberată din închisoare, după 10 ani. A presupus că nu-i voi oferi un job, dar am simţit ceva special la această femeie şi trebuia să-i dau şansa de a avea un nou început.

    Am avut mare noroc că am angajat-o. Nu avea niciun motiv să aibă încredere într-o tânără de 21 de ani fără experienţă de business şi a riscat la fel cum am riscat şi eu. Am construit compania împreună. A devenit un fel de lider, o mamă a echipei. Credea foarte mult în ceea ce făceam. Abia după ce a murit în 2013 mi-am dat seama de amprenta pe care şi-a lăsat-o asupra mea. 

  • Revoluţie japoneză după 6 ani de muncă. Vom rămâne cu bani în portofel. O mare marcă de maşini e “vinovată”

    Honda, Nissan, Toyota sau Mazda sunt companii care la orice lansare de model nou au venit cu ceva în premieră. Respectul pe care l-au atras din partea constructorilor rivali este cunoscut. Multe invenţii sunt folosite acum de către mari brand-uri auto germane sau americane. Ultima invenţie Honda e un prag nou în industria auto şi rezultatul folosirii ei e o economie importantă în portofel o data ce va fi instalată pe modelele de serie.

    IATĂ AICI INVENŢIA JAPONEZĂ DE ULTIMĂ ORĂ CARE VA REVOLUŢIONA PIAŢA DE MAŞINI