BusinessMagazin

Tag: informatica

  • Bitdefender a identificat prima ameninţare cibernetică pentru spionaj creată cu instrumente disponibile la liber pe internet

    Ameninţarea denumită Netrepser foloseşte mecanisme avansate de phishing (tehnici de înşelăciuni informatice) şi are misiunea principală să colecteze informaţii pe care să le sustragă în mod sistematic, ceea ce demonstrează că atacul ar face parte dintr-o amplă campanie de spionaj. Specialiştii Bitdefender susţin că Netrepser nu a vizat mase, ci a afectat un număr limitat de terminale aparţinând unor adrese IP marcate ca ţinte sensibile, majoritatea victimelor fiind agenţii sau instituţii guvernamentale.

    Netrepser foloseşte diverse metode pentru a fura informaţii, de la interceptarea tastelor până la furtul de parole şi de cookie-uri (informaţii salvate local de un calculator la navigarea în Internet), şi este mascată într-un set de aplicaţii legitime dar controversate, furnizate de compania NirSoft. Aplicaţiile NirSoft sunt folosite de regulă pentru recuperarea parolelor şi pentru monitorizarea traficului din reţea, folosind o interfaţă în linie de comandă care poate rula chiar şi pe ascuns. De mult timp însă, companiile de securitate informatică au avertizat că instrumentele dezvoltate de NirSoft reprezintă potenţiale riscuri de securitate şi pot fi modificate cu uşurinţă pentru a dezvolta ameninţări informatice şi, deci, comite abuzuri, potrivit unui comunicat de presă.

    Chiar dacă Netrepser se foloseşte de tool-uri gratuite disponibile pe internet să ducă la bun sfârşit anumite sarcini, complexitatea atacurilor şi ţintele vizate arată că ameninţarea reprezintă mai mult decât o unealtă obişnuită.

    „Abordarea folosită de către dezvoltatorii Netreprser este extrem de neobişnuită pentru o campanie de spionaj. Atacatorii mizează pe cartea simplităţii ca să se infiltreze în mediul victimei, chiar cu riscul de a stârni suspiciuni. Netrepser este exemplul perfect de instrument de spionaj foarte avansat care vizează instituţii de calibru şi colectează informaţii într-o manieră inedită. Putem spune că este complet opusul unei ameninţări avansate persistente (APT), dat fiind că se combină cu instrumente gratuite de pe internet pentru a-şi face misiunea”, spune Bogdan Botezatu, specialist în securitate cibernetică la Bitdefender.

    Deşi e-mailul reprezintă principalul vector prin care se infectează victimele, specialiştii Bitdefender nu exclud ca anumite versiuni ale atacurilor să folosească şi alte tehnici de infiltrare în infrastructurile victimelor.

  • StarTech Team lansează Sigurantapenet.ro, prima platformă de educare a utilizatorilor de Internet din România

    Rezultatele sondajului relevă însă importanţa pe care o au accesul la informaţie şi educarea utilizatorilor de Internet pentru a limita acest fenomen. Astfel, peste 90% dintre intervievaţi consideră că reuşitele atacurilor cibernetice ar scădea dacă oamenii ar fi mai bine informaţi în legătură cu pericolele la care se expun pe Internet.

    Comportamentul utilizatorilor este adesea vulnerabilitatea cel mai mult exploatată de către infractorii cibernetici. Astfel, peste 70% dintre respondenţi admit că au divulgat informaţii personale prin e-mail, iar 30% dintre aceştia susţin că au vost victime ale atacurilor informatice.

    Cu toate acestea, respondenţii admit că ştiu despre amploarea fenomenului, peste 92% dintre aceştia fiind familiarizaţi cu termenul de „criminalitate informatică”, iar aproape 56% dintre ei se consideră bine informaţi cu privire la riscurile la care se expun atunci când folosesc Internetul.

    Cât despre situaţiile la care se simt cel mai expuşi, 82% dintre respondenţi au menţionat riscul de infectare cu viruşi şi programe malware, iar 56% au menţionat furtul de date personale.

    În acest context, StarTech Team, prin StarTech Academy, program de formare a specialiştilor IT,  lansează Sigurantapenet.ro, prima platformă de educare a utilizatorilor de Internet din România, care pune accent pe protejarea împotriva fraudelor informatice.

    „Securitatea informatică este cea mai importantă provocare a erei digitale în care ne aflăm, iar creşterea accelerată a fenomenului criminalităţii informatice, cât şi slaba conştientizare a riscurilor la care se expun utilizatorii de Internet au fost principalele argumente pentru care am luat această iniţiativă. Intrând pe Sigurantapenet.ro, utilizatorii vor afla cum să se protejeze atunci când navighează pe Internet, cum acţionează hackerii, care sunt vulnerabilităţile la care se expun copiii pe Internet şi programele dăunătoare pe care le folosesc zilnic”, spune Bogdan Tudor, CEO StarTech Team.

    „Platforma poate deveni un instrument util şi pentru segmentul de business; companiile vor fi mai puţin vulnerabile la atacurile infractorilor cibernetici dacă angajaţii lor vor parcurge toate aceste module. Scade astfel factorul de risc asupra securităţii IT generat de angajaţi.  Este o investiţie de doar 30 de minute, cât durează parcurgerea modulelor şi susţinerea testelor. Însă, informaţiile pe care utilizatorii şi le vor însuşi, le vor oferi posibilitatea de a se feri de ameninţările informatice şi de a-şi proteja viaţa personală şi profesională”.

  • Felicitări! Şapte medalii obţinute de olimpicii români la Turneul International de Informatica

    Echipele de seniori şi juniori ale României au obţinut şapte medalii la ediţia 2016 a Turneului Internaţional de Informatică Shumen din Bulgaria: trei medalii de aur, trei medalii de argint şi o medalie de bronz.

    Medaliile de aur au fost cucerite de Adrian Emanuel Dicu (clasa a VIII-a/Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova), Andrei Costin Constaninescu (clasa a XI-a/Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti) şi Costin Andrei Oncescu (clasa a X-a/Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” din Câmpulung). Cei trei elevi laureaţi cu argint sunt Alexandra-Maria Udriştoiu (clasa a VIII-a/ Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova), Andrei Coman (clasa a VIII-a/Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Capitală) şi Andrei Popa (clasa a XI-a/Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui). Medalia de bronz a fost câştigată de Maria-Alexa Tudose (clasa a VIII-a/Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti). Din echipa ţării noastre a făcut parte şi Radu Alexandru Muntean (clasa a XII-a/ Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Capitală).

    Olimpicii români au fost însoţiţi şi pregătiţi de profesorii Marius Nicoli (Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova), Daniela Elena Lica (Centrul de Excelenţă Prahova), Ciprian Cheşcă (Liceul Tehnologic „Costin Neniţescu” din Buzău) şi studentul Radu Vişan (Universitatea Politehnică Bucureşti.

    Competiţia s-a desfăşurat în localitatea bulgară Shumen, în perioada 24-27 noiembrie, fiind la a VII-a ediţie în format internaţional (iniţial concursul se adresa exclusiv liceelor de informatică din ţara gazdă). Au participat loturi naţionale şi echipe ale mai multor licee cu profil informatic din Bulgaria, România şi Rusia.

  • Felicitări! Şapte medalii obţinute de olimpicii români laTurneul International de Informatica

    Echipele de seniori şi juniori ale României au obţinut şapte medalii la ediţia 2016 a Turneului Internaţional de Informatică Shumen din Bulgaria: trei medalii de aur, trei medalii de argint şi o medalie de bronz.

    Medaliile de aur au fost cucerite de Adrian Emanuel Dicu (clasa a VIII-a/Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova), Andrei Costin Constaninescu (clasa a XI-a/Liceul Internaţional de Informatică din Bucureşti) şi Costin Andrei Oncescu (clasa a X-a/Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” din Câmpulung). Cei trei elevi laureaţi cu argint sunt Alexandra-Maria Udriştoiu (clasa a VIII-a/ Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova), Andrei Coman (clasa a VIII-a/Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Capitală) şi Andrei Popa (clasa a XI-a/Liceul Teoretic „Mihail Kogălniceanu” din Vaslui). Medalia de bronz a fost câştigată de Maria-Alexa Tudose (clasa a VIII-a/Colegiul Naţional „Ion Luca Caragiale” din Ploieşti). Din echipa ţării noastre a făcut parte şi Radu Alexandru Muntean (clasa a XII-a/ Colegiul Naţional de Informatică „Tudor Vianu” din Capitală).

    Olimpicii români au fost însoţiţi şi pregătiţi de profesorii Marius Nicoli (Colegiul Naţional „Fraţii Buzeşti” din Craiova), Daniela Elena Lica (Centrul de Excelenţă Prahova), Ciprian Cheşcă (Liceul Tehnologic „Costin Neniţescu” din Buzău) şi studentul Radu Vişan (Universitatea Politehnică Bucureşti.

    Competiţia s-a desfăşurat în localitatea bulgară Shumen, în perioada 24-27 noiembrie, fiind la a VII-a ediţie în format internaţional (iniţial concursul se adresa exclusiv liceelor de informatică din ţara gazdă). Au participat loturi naţionale şi echipe ale mai multor licee cu profil informatic din Bulgaria, România şi Rusia.

  • BANCOMATE din Europa, inclusiv din România, vizate de numeroase atacuri cibernetice în 2016. AVERTISMENTUL experţilor în securitate informatică

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • Cum să creşti un geniu. “Nu cred că există niciun alt studiu în lume care să ofere o imagine atât de completă asupra modului în care evoluează elevii supradotaţi”

    Cum trebuie stimulaţi copiii supradotaţi şi ce anume îi ajută să-şi atingă potenţialul? Sunt universităţi care au dezvoltat programe speciale pentru susţinerea copiilor şi tinerilor cu abilităţi cognitive ieşite din comun. Un studiu întins pe mai multe zeci de ani dezvăluie ce trebuie făcut pentru a stimula copiii care vor ajunge oamenii de ştiinţă ai secolului XXI.

    Anul 1968, o zi călduroasă de vară: profesorul Julian Stanley întâlneşte un copil, de 12 ani sclipitor, dar în acelaşi timp şi extrem de plictisit, pe nume Joseph Bates. Elevul din Baltimore era atât de avansat faţă de colegii săi din clasa de matematică încât părinţii aranjaseră ca el să urmeze un curs de informatică la Universitatea Johns Hopkins, acolo unde Stanley era profesor. Dar nici asta nu părea a fi de ajuns pentru tânărul Bates: pentru a scăpa de mediocritate, el luase decizia de a preda limbajul de programare FORTRAN studenţilor pe cale de absolvire.

    Neştiind cum să procedeze cu Bates, profesorul său de informatică îi făcuse cunoştinţă cu Stanley, binecunoscut pentru activitatea sa în domeniul performanţei cognitive. Pentru a afla mai multe despre copil, acesta l-a supus unui număr de teste precum examenul de admitere la facultate (SAT), rezervat în mod normal celor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.

    Scorul obţinut de Bates a fost mult peste media obţinută de candidaţii de la Johns Hopkins, aşa că profesorul a decis să caute o şcoală care să ofere cursuri avansate de  matematică şi ştiinţă; atunci când planul său a dat greş, Stanley a convins conducerea universităţii să îl accepte pe tânărul de 12 ani ca student. În lucrările sale ulterioare, Julian Stanley a face referire la Bates ca „studentul zero“ din cadrul Studiului Precocităţii Matematice; acest experiment avea să transforme modul în care tinerii supradotaţi sunt identificaţi şi susţinuţi de sistemul american de educaţie.

    Experimentul realizat de Julian Stanley reprezintă cel mai longeviv studiu al intelectului copiiilor, urmărind evoluţia şi activitatea a peste 5.000 de subiecţi timp de 45 de ani. Cantitatea uriaşă de date generată de-a lungul anilor a dus la scrierea a peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a oferit aspecte unice în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor în ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică (STEM) şi altele.

    În martie 1972, Julian Stanley a strâns 450 de copii cu vârste între 12 şi 14 ani şi le-a dat un test de matematică. „Prima mare surpriză a fost să văd atât de mulţi adolescenţi care pot rezolva probleme pe care nu le mai întâlniseră“, explică Daniel Keating, la acea vreme doctorand în cadrul Universităţii Johns Hopkins. „A doua a fost să văd că mulţi dintre cei adunaţi au obţinut rezultate mai bune decât alţi studenţi care se aflau deja pe băncile facultăţii.“

    Stanley nu imaginase experimentul ca un proiect care să se întindă pe zeci de ani, dar după primul interviu de follow-up, la cinci ani după examen, un coleg pe nume Benbow i-a propus să extindă studiul astfel încât să poată urmări subiecţii de-a lungul vieţii, adăugând factori precum interese, preferinţe dezvoltate şi starea generală de bunăstare. „Nu cred că există niciun alt studiu în lume care să ofere o imagine atât de completă asupra modului în care evoluează elevii performanţi în domeniul ştiinţelor exacte“, subliniază şi Cristoph Perleth, psiholog la Universitatea Rostock din Germania.

    Atunci când Stanley a demarat experimentul său, alegerile erau destul de limitate pentru adolescenţii cu o inteligenţă peste medie din Statele Unite, aşa că el a căutat un mediu care să favorizeze talentul. „Era evident pentru Julian că identificarea potenţialului nu este suficientă; acesta trebuie dezvoltat într-un mod corespunzător pentru a menţine interesul activ“, povesteşte Linda Brody, care a participat la studiu alături de Stanley şi conduce, în prezent, un program similar la Johns Hopkins.

    La început, atenţia a fost împărţită egal între elevi; părinţii altor copii au început însă să îi scrie lui Stanley după ce auziseră de rezultatele obţinute cu Joseph Bates. Până la vârsta de 17 ani, Bates luase deja licenţa şi masterul în informatică şi urma cursuri de doctorat la Universitatea Cornell din Ithaca. Ani mai târziu, în rolul de profesor la Carnegie Mellon, el avea să devină unul din pionerii inteligenţei artificiale. „Eram destul de timid, iar presiunea exercitată la liceu nu m-ar fi ajutat prea mult“, spune Joseph Bates, ajuns la vârsta de 60 de ani. „Dar la facultate, alături de alţi tocilari m-am potrivit perfect, chiar dacă eram mult mai tânăr.“

    Atunci când primii absolvenţi ai programului şi-au atins potenţialul maxim, a devenit clar cât de mare este diferenţa dintre aceştia şi restul societăţii. Mulţi dintre cei care inovează în ştiinţă, tehnologie sau cultură sunt chiar cei identificaţi devreme, prin programe aşa cum este cel lansat de Stanley la Universitatea Johns Hopkins. Printre cei care au absolvit se numără Mark Zuckerberg, Sergey Brin şi chiar Stefani Germanotta, cunoscută mai bine sub numele de scenă Lady Gaga.

     

  • Povestea copilului din România care la 13 ani construieşte roboţi. Are 97 de medalii de la olimpiade şi concusuri

    Vlad Coneschi are doar 13 ani, dar este deja considerat copilul minune al roboticii. Vlad are 97 de medalii: 70 de aur, 17 de argint şi 10 de bronz, toate obţinute la concursuri şi olimpiade de matematică, informatică şi robotică. Vlad Coneschi este elev în clasa a VII-a la Şcoala Gimnazială Eugen Ionescu din Slatina şi a participat recent la olimpiada de robotică, unde a luat locul I la faza naţionala şi s-a calificat pentru faza internaţională care va avea loc în noiembrie, în India. Vlad şi alţi doi colegi au prezentat un robot care ştie să sorteze gonoiul în funcţie de mărime şi culoarea containerului.

    La olimpiada de informatică, Vlad a fost de asemenea medaliat cu aur, însă la premiere a fost dezamăgit de un amănunt aparent banal. „Premiul în bani pentru medalia de aur a fost, din partea ministerului, de 51,6 lei. Mi-au dat o bancnotă de 50 de lei şi patru monede de 50 de bani. Am rămas, astfel, dator ministerului cu 40 de bani. Cam asta este grija pe care o poartă instituţiile statului celor care vor să facă performanţă“, le-a declarat Vlad Coneschi celor de la Adevărul.

    Se poate lăuda cu invenţii de top, inclusiv maşinăria împotriva infractorilor şi teroriştilor. Iar performanţele lui nu se opresc aici. Are centura neagră la Tai Kwando şi a făcut şi dansuri, până acum trei ani. Îşi mai găseşte timp şi pentru cântat, o altă mare pasiune a lui, iar acum lucrează la un proiect de teatru interactiv pentru copii.

  • Cum să creşti un geniu

    Cum trebuie stimulaţi copiii supradotaţi şi ce anume îi ajută să-şi atingă potenţialul? Sunt universităţi care au dezvoltat programe speciale pentru susţinerea copiilor şi tinerilor cu abilităţi cognitive ieşite din comun. Un studiu întins pe mai multe zeci de ani dezvăluie ce trebuie făcut pentru a stimula copiii care vor ajunge oamenii de ştiinţă ai secolului XXI.

    Anul 1968, o zi călduroasă de vară: profesorul Julian Stanley întâlneşte un copil, de 12 ani sclipitor, dar în acelaşi timp şi extrem de plictisit, pe nume Joseph Bates. Elevul din Baltimore era atât de avansat faţă de colegii săi din clasa de matematică încât părinţii aranjaseră ca el să urmeze un curs de informatică la Universitatea Johns Hopkins, acolo unde Stanley era profesor. Dar nici asta nu părea a fi de ajuns pentru tânărul Bates: pentru a scăpa de mediocritate, el luase decizia de a preda limbajul de programare FORTRAN studenţilor pe cale de absolvire.

    Neştiind cum să procedeze cu Bates, profesorul său de informatică îi făcuse cunoştinţă cu Stanley, binecunoscut pentru activitatea sa în domeniul performanţei cognitive. Pentru a afla mai multe despre copil, acesta l-a supus unui număr de teste precum examenul de admitere la facultate (SAT), rezervat în mod normal celor cu vârsta cuprinsă între 16 şi 18 ani.

    Scorul obţinut de Bates a fost mult peste media obţinută de candidaţii de la Johns Hopkins, aşa că profesorul a decis să caute o şcoală care să ofere cursuri avansate de  matematică şi ştiinţă; atunci când planul său a dat greş, Stanley a convins conducerea universităţii să îl accepte pe tânărul de 12 ani ca student. În lucrările sale ulterioare, Julian Stanley a face referire la Bates ca „studentul zero“ din cadrul Studiului Precocităţii Matematice; acest experiment avea să transforme modul în care tinerii supradotaţi sunt identificaţi şi susţinuţi de sistemul american de educaţie.

    Experimentul realizat de Julian Stanley reprezintă cel mai longeviv studiu al intelectului copiiilor, urmărind evoluţia şi activitatea a peste 5.000 de subiecţi timp de 45 de ani. Cantitatea uriaşă de date generată de-a lungul anilor a dus la scrierea a peste 400 de lucrări ştiinţifice şi a oferit aspecte unice în ceea ce priveşte dezvoltarea abilităţilor în ştiinţă, tehnologie, inginerie, matematică (STEM) şi altele.

    În martie 1972, Julian Stanley a strâns 450 de copii cu vârste între 12 şi 14 ani şi le-a dat un test de matematică. „Prima mare surpriză a fost să văd atât de mulţi adolescenţi care pot rezolva probleme pe care nu le mai întâlniseră“, explică Daniel Keating, la acea vreme doctorand în cadrul Universităţii Johns Hopkins. „A doua a fost să văd că mulţi dintre cei adunaţi au obţinut rezultate mai bune decât alţi studenţi care se aflau deja pe băncile facultăţii.“

    Stanley nu imaginase experimentul ca un proiect care să se întindă pe zeci de ani, dar după primul interviu de follow-up, la cinci ani după examen, un coleg pe nume Benbow i-a propus să extindă studiul astfel încât să poată urmări subiecţii de-a lungul vieţii, adăugând factori precum interese, preferinţe dezvoltate şi starea generală de bunăstare. „Nu cred că există niciun alt studiu în lume care să ofere o imagine atât de completă asupra modului în care evoluează elevii performanţi în domeniul ştiinţelor exacte“, subliniază şi Cristoph Perleth, psiholog la Universitatea Rostock din Germania.

    Atunci când Stanley a demarat experimentul său, alegerile erau destul de limitate pentru adolescenţii cu o inteligenţă peste medie din Statele Unite, aşa că el a căutat un mediu care să favorizeze talentul. „Era evident pentru Julian că identificarea potenţialului nu este suficientă; acesta trebuie dezvoltat într-un mod corespunzător pentru a menţine interesul activ“, povesteşte Linda Brody, care a participat la studiu alături de Stanley şi conduce, în prezent, un program similar la Johns Hopkins.

    La început, atenţia a fost împărţită egal între elevi; părinţii altor copii au început însă să îi scrie lui Stanley după ce auziseră de rezultatele obţinute cu Joseph Bates. Până la vârsta de 17 ani, Bates luase deja licenţa şi masterul în informatică şi urma cursuri de doctorat la Universitatea Cornell din Ithaca. Ani mai târziu, în rolul de profesor la Carnegie Mellon, el avea să devină unul din pionerii inteligenţei artificiale. „Eram destul de timid, iar presiunea exercitată la liceu nu m-ar fi ajutat prea mult“, spune Joseph Bates, ajuns la vârsta de 60 de ani. „Dar la facultate, alături de alţi tocilari m-am potrivit perfect, chiar dacă eram mult mai tânăr.“

    Atunci când primii absolvenţi ai programului şi-au atins potenţialul maxim, a devenit clar cât de mare este diferenţa dintre aceştia şi restul societăţii. Mulţi dintre cei care inovează în ştiinţă, tehnologie sau cultură sunt chiar cei identificaţi devreme, prin programe aşa cum este cel lansat de Stanley la Universitatea Johns Hopkins. Printre cei care au absolvit se numără Mark Zuckerberg, Sergey Brin şi chiar Stefani Germanotta, cunoscută mai bine sub numele de scenă Lady Gaga.

     

  • Facebook de România – doi tineri români au dezvoltat o nouă reţea socială pentru „meditaţii”: „Credem că la baza oricărei probleme cu care ne confruntăm se află lipsa educaţiei”

    Dragoş Dobrean şi Răzvan Chelemen, doi tineri care au studiat la Facultatea de Matematică-Informatică din Cluj-Napoca, au dezvoltat Five, o aplicaţie care pune la dispoziţia utilizatorilor posibilitatea să interacţioneze cu cei care au interese comune cu ale lor sau, din contră, cu utilizatori mai experimentaţi în anumite domenii şi de la care ar putea primi „meditaţii”.

    Cei doi tineri apreciază că au investit în dezvoltarea aplicaţiei aproximativ 25.000 de euro, sumă în care spun că sunt incluse atât timpul investit, cât şi celelalte costuri aferente – publicitate, servere, dispozitive.

    În ce priveşte monetizarea platformei, spun că în prezent prioritatea lor se concentrează pe dezvoltarea unui produs bun, astfel că în prezent aplicaţia poate fi descărcată gratuit de pe platforma AppStore. „Nu ne gândim foarte mult la monetizare în adevăratul sens al cuvântului, urmând business model-ul “a la” Twitter. Depinde foarte mult de tracţiune şi de investitorii pe care o să îi atragem.” Pentru primul an de funcţionare şi în lipsta unei investiţii semnificative, se aşteaptă la cel puţin 100.000 de utilizatori activi.

    Profilul fiecărui utilizator care se înscrie în aplicaţie este construit în jurul a două mari secţiuni – lucruri la care el se pricepe şi lucruri de care este interesat. Spre exemplu, un utilizator priceput la programare şi sport, pasionat în acelaşi timp de muzică şi care doreşte să cânte la pian, are posibilitatea să caute prin intermediul aplicaţiei, în zona care se află, persoane care se pricep să cânte la pian. Din toate aceste persoane, utilizatorul poate să aleagă să se întâlnească cu una dintre ele într-un anumit loc şi să discute problemele cu care se confruntă în demersul de a învăţa să cânte la pian. 

    Dezvoltarea aplicaţiei a durat aproximativ un an de zile, din cauza faptului că amândoi erau angajaţi şi urmau în acelaşi timp şi cursurile din cadrul programului masteral la care sunt înscrişi. „Lipsa timpului a fost cel mai dificil aspect legat de dezvoltarea aplicaţiei, fiind destul de dificil să balansăm volumul mare de muncă la care am fost supuşi şi în acelaşi timp să avem şi o viaţă cât de cât normal”, spun cei doi tineri. Totodată, dezvoltarea aplicaţiei a fost îngreunată şi din cauza faptului că nu au avut în echipă un designer. „A fost mai mult un proces laborios în care am folosit metoda <trial and error> până când am fost relativ mulţumiţi de rezultat; am fost sfătuiţi de David Stroe, unul dintre cei mai buni designeri din zona noastră care ne-a îndreptat initial către un conceptu în jurul căruia am construit aplicaţia.”

    La dezvoltarea aplicaţiei au lucrat doar Dragoş Dobrean şi Răzvan Chelemen.Cei doi au urmat studiile Facultăţii de Matematică şi Informatică din cadrul Universităţii Babes Bolyai din Cluj-Napoca. La sfârşitul primului an de facultate, Dobrean a început să lucreze în cadrul unei companii care dezvolta aplicaţii web, ajungând într-un final să evolueze spre realizarea de aplicaţii pentru dispozitivele care folosesc sisteme de operare de la Apple  (iOS, tvOS, macOS, watchOS).

    „Pasiunea pentru aplicaţiile mobile a venit din faptul că e mult mai uşor să îţi vezi progresul, după o zi de muncă în general reuşeşti să faci să se mişte ceva pe ecran, practic te simţi mai apropiat de utilizator şi simţi că deciziile tale pot să îi facă ziua mai bună. Cât despe aplicaţii web enterprise, poţi să îţi petreci zile întreci lucrând la o funcţionalitate ascunsă în spatele unui buton asupra căruia nu ai niciun cuvânt de spus în felul în care arată sau unde este amplasat şi, de cele mai multe ori, nu va fi folosit”, descrie el diferenţa dintre dezvoltarea de aplicaţii pentru telefon şi web enterprise.

    Dragoş Dobrean urmează în prezent cursurile programului masteral de Sisteme distribuite din cadrul UBB Cluj şi este angajat într-o companie unde dezvoltă diverse soluţii pe platformele iOS şi watchOS.

    Răzvan Chelemen a avut un prim contact cu industria software în anul doi de facultate, când a participat la un program ce avea ca scop învăţarea platformei iOS din cadrul unei companii. A urmat un internship acolo, iar apoi un altul într-o altă companie, unde s-a şi angajat. Primii paşi făcuţi în direcţia obţinerii unei investiţii pentru aplicaţia Five sunt câteva prezentări făcute în cadrul mai multor evenimente dedicate din Cluj-Napoca, dar şi-au propus să aplice şi la câteva acceleratoare de start-up-uri şi să-i şi contacteze pe investitorii care ar putea fi interesaţi de produsul lor.

    „Investitorii pe care îi ţintim noi sunt oamenii care nu se concentrează doar pe profitul de la sfârşitul lunii sau al anului, ci mai degrabă de cei care cred în ideea noastră şi doresc să facă ceva pentru ca întrega societate să devină mai educate. Noi credem că la baza oricărei probleme cu care ne confruntăm este lipsa educaţiei, iar investiţia în această ramură este una care, pe lângă un câştig financiar, aduce şi un câştig reflectat în generaţiile următoare, cât şi amprenta ta la realizarea unei lumi educate faţă de cea în care te-ai născut”, explică tinerii. Ei spun că iau în calcul discuţiile şi cu investitorii străini – „Nu cred că localizarea geografică reprezintă un impediment, cât timp sunt oameni care cred la fel de mult ca şi noi în ideea noastră.”

  • O româncă de 28 de ani a realizat ceva unic în lume. Companii precum Google sau Lincoln Labs îi fac sute de oferte

    Raluca Ada Popa este doctor în informatică şi una dintre cele mai de succes femei din lume. La doar 29 de ani, tânăra din Sibiu şi-a luat doctoratul la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi a pus la punct softul care ar putea să ne protejeze datele confidenţiale împotriva hackerilor si guvernelor. Giganţii IT au fost dispuşi să ofere sume considerabile pentru a beneficia de proiectele acesteia.

    Proiectul ei este denumit CryptDB şi începând din 2013 este folosit de companii de renume precum Google şi Lincoln Labs. Raluca Ada Popa proiectează sisteme informatice nedescifrate până acum de nimeni; Mylar, spre exemplu, este un program al româncei care criptează datele mai bine decât orice alt program de pe piaţă. Programul a fost dezvoltat şi publicat în 2013-2014 şi este folosit de spitalul Newton-Wellesley din Boston.

    În anul 2013-2014 a aplicat pentru un post de profesor universitar, iar după interviuri a primit oferte de angajare de la toate facultăţile de top din lume, inclusiv MIT, Stanford, Berkeley, Harvard, Princeton şi a decis să accept oferta de la Berkeley.

    Raluca Ada Popa a câştigat anul acesta premiul  pentru cel mai bun student român din străinătate. Premiul a fost acordat de Liga Studenţilor Români din Străinătate în urma jurizării realizate de peste o mie de personalităţi din mediile academic, cultural, public şi privat, studenţi şi absolvenţi români şi membri LSRS din peste 50 de ţări. Liga Studenţilor Români din Străinătate  a sărbătorit, în 2015, şase ani de activitate.