Tag: industria auto

  • Cum să-ţi iei maşină pe abonament şi să o schimbi când vrei tu

    La salonul auto din Los Angeles, Volvo a anunţat SUV-ul compact XC40 care este disponibil la abonament de 600 de dolari pe lună cu un contract pe doi ani. “Exact cum ai achiziţiona un telefon”, potrivit Slate care citează The Verge.

    Apare întrebarea: abonamentul nu este la fel ca leasing-ul? Nu chiar.

    Atunci când achiziţionezi o maşină prin leasing plăteşti o sumă lunară până când expiră contractul apoi mai plăteşti o sumă şi maşina îţi aparţine. Este o metodă bună de a conduce o maşine pe care nu ţi-ai putea permite să o cumperi cu banii jos. Atunci când o cumperi prin leasing trebuie să-ţi faci RCA, Casco şi să faci reviziile necesare şi să te ocupi de reparaţii.

    Spre deosebire de leasing, prin abonament poţi “deţine” o maşină câte luni vrei. De exemplu, ai putea ca jumătate de an să nu ai nevoie de maşină, apoi următoarele şase luni ai putea să o iei pe abonament. De asemenea, nu trebuie să-ţi baţi capul cu RCA, Casco etc. Totuşi, la finalul contractului de abonament s-ar putea să nu ai opţiunea să cumperi automobilul în cauză.

    Şi românii au acces la acest mod de a achiziţiona o maşină. Un progam similar a fost anunţat în vară de către David Gedlicka, Porsche Finance Group. „Alături de Porsche România oferim în cadrul unui pro­gram-pilot de 100 de auto­mobile un serviciu prin care un client poate con­duce acel automobil timp de un an, iar după un an poate înlocui maşina astfel încât să aibă un automobil nou tot timpul, iar aici este trecerea de la a deţine un automobil la a privi maşina ca soluţie de mobilitate. Serviciul este disponibil pentru clienţi indi­viduali, dar oricine îl poate contracta“, a spus David Gedlicka, directorul general al Porsche Finance Group în România pentru Ziarul Financiar.

    În cadrul acestui program-pilot sunt acum disponibile două modele, 50 de automobile Volkswagen Golf şi 50 de auto­mobile Volkswagen Tiguan. Prin acesta se achită un avans după care se plăteşte lunar o rată tip de 12 luni, iar după un an clientul retur­nează maşina, achită un alt avans şi reia ra­tele. Spre exemplu, pentru un Golf tre­buie să se achite o rată lunară de 270 de euro plus TVA, iar pentru un Tiguan 440 de euro plus TVA, iar toate cheltuielile sunt incluse.

    Porsche are un model numit “Porsche Passport” prin care utilizatorul poate alege între 8 modele (inclusiv 718 Boxster şi 718 Cayman S) pentru 2000 de dolari pe lună sau poate să aleagă între 22 de modele pentru 3000 de dolari pe lună. Cu acest “paşaport” clienţii Porsche pot schimba modelele oricând doresc, potrivit Slate.

    Astfel de abonamente sunt atractive pentru tinerii care locuiesc în oraşe aglomerate şi care nu vor să deţină o maşină. 

  • Cele mai ÎNTUNECATE SECRETE ale industriei auto germane. Câţi oameni mor pentru ca producătorii auto să facă miliarde de euro

    Despre celălalt ingredient, ignoranţa (faţă de corupţie, de exploatarea copiilor, de violenţa poliţiei şi chiar de moarte) scrie Handelsblatt, principalul ziar financiar al Germaniei.

    Analiza din Handelsblatt, ”Cele mai întunecate secrete ale industriei auto germane“, începe cu povestea lui Mzoxolo Magidiwana, un tânăr sud-african de 24 de ani. Cunoscuţii îi spun ”mortul viu“ pentru că nu-şi va reveni niciodată după traumele fizice suferite când poliţia a deschis focul asupra lui şi a colegilor săi în urmă cu cinci ani. Gloanţele i-au sfâşiat abdomenul, iar în braţul drept nu mai are nicio putere; şi nici nu mai poate merge bine. A fost operat, dar găurile prin care au ieşit gloanţele sunt încă vizibile. 

    Magidiwana a fost unul dintre liderii celor 3.000 de mineri care au intrat în grevă pe 12 august 2012 pentru a protesta faţă de condiţiile de muncă precare şi faţă de salariile mici de la mina de platină Marikana, din Africa de Sud. Muncitorii erau plătiţi cu echivalentul a doar 400 de euro pe lună pentru munci care le rupeau spatele la propriu. Sub pământ, erau pândiţi de accidente, iar praful omniprezent îi îmbolnăvea. La suprafaţă, respirau fumul toxic provenit din topitoria de platină.

    Reacţia brutală a poliţiei locale, care a acţionat în coordonare cu compania minieră britanică Lonmin, a fost mai târziu descrisă ca un masacru. Forţele de ordine au tras 400 de gloanţe în mulţime, ucigând 37 de muncitori şi rănind mult mai mulţi.

    Iar acum, după cum spune Magidiwana, ”companiile germane poartă o parte din responsabilitatea tragediilor de la Marikana“. El se referă la producătorii de automobile din Germania care cumpără platină produsă în mina sud-africană. Şi nu doar companiile germane cumpără platină de la Lonmin. Minerii sud-africani îşi riscă propria sănătate şi propria viaţă pentru ca nemţii să fie sănătoşi. Iar crimele şi abuzurile din zona Marikana nu au încetat după masacrul de acum cinci ani. Lonmin este furnizor de platină pentru producătorii occidentali. Colosul german din industria chimică BASF este unul dintre importatorii cei mai importanţi. Compania foloseşte platina pentru placarea convertizoarele catalitice, care sunt apoi instalate pe maşinile germane. Se poate spune că muncitorii sud-africani îşi pun în pericol sănătatea pentru ca nemţii să aibă aerul curat în oraşele lor. Indirect, se poate spune chiar că autovehiculele germane au o parte din responsabilitate pentru moartea şi suferinţa muncitorilor nu numai din Marikana, ci din minele din întreaga lume. Acest lucru este valabil pentru multe alte companii mari şi respectabile care procesează materii prime obţinute din mine, cum ar fi producătorii de telefoane mobile Apple şi Samsung.

    În Congo, mii de copii sapă în mine după cobalt. În China, pulberea din exploatarea grafitului poluează aerul şi apa. Grafitul este folosit la bateriile maşinilor electrice şi cele ale telefoanelor mobile inteligente. În Peru, protestele muncitorilor din minele de cupru au degenerat în violenţă. Produsele din toate aceste mine ajung în maşinile germane.

    Lanţul de aprovizionare a industriei auto germane pare curat, însă materiile prime cu care este alimentat rămân murdare. Mult timp, producătorii de automobile au ignorat problema. Tot ce îi interesa era ca preţul să fie mic şi calitatea materialelor să fie bună. Însă în ultimii ani au devenit mai conştienţi de responsabilităţile pe care le au în societate. Bombardaţi cu rapoartele şocante despre abuzurile privind drepturile omului şi de scandalul emisiilor toxice ale motoarelor diesel VW, executivii din industria auto au acţionat în sensul verificării procedurilor de achiziţie şi al găsirii de soluţii. Daimler, BMW şi VW nu neagă că există o problemă în lanţul de aprovizionare şi că trebuie să-i găsească cumva o rezolvare. BMW se concentrează pe această problemă din 2012, căutând să facă cât mai transparente posibil sursele lanţului de aprovizionare. Producătorul de maşini de lux aproape că a reuşit acest lucru cu sursele sale de oţel şi a identificat 30 de materii prime pentru a căror provenienţă doreşte mai multă transparenţă.

    ”Încălcarea drepturilor omului sau abuzurile în ceea ce priveşte poluarea sau exploatarea mediului nu sunt conforme cu principiile noastre sau nu se încadrează în standardele premium ale produselor noastre şi ar putea avea drept consecinţă evitarea maşinilor noastre de către clienţi“, explică Ferdinand Geckeler, managerul de sustenabilitate al BMW.

    Geckeler spune că BMW are un sistem de semaforizare pentru materii prime fără provenienţă certificată. O agenţie externă monitorizează lanţurile de aprovizionare ale BMW, evaluează dealerii, companiile miniere şi ţările de origine şi atribuie culori. Materialele marcate cu verde pot fi achiziţionate fără nicio reţinere. Galben indică faptul că achiziţiile se fac cu condiţia îmbunătăţirii standardelor. Produsele marcate cu roşu sunt evitate.

    ”Scopul nostru este ca 95% dintre furnizorii noştri să primească lumină verde. Însă pentru 1 până la 3 procente lumina este încă roşie“, spune directorul Geckeler. Este recunoscut faptul că lanţul de aprovizionare nu va fi niciodată fără riscuri.

    Scandalul dispozitivelor cu care VW şi-a dotat motoarele diesel pentru a trişa în testele de poluare de laborator i-a pus în gardă pe producătorii auto în legătură cu riscurile publicităţii negative.

    ”Problemele de mediu sau sociale legate de producţia de materii prime într-o ţară îndepărtată pot ajunge acum în ziarele de aici în câteva ore“, spune Horst Wildemann, profesor de economie şi specialist în logistică auto la Universitatea Tehnică din München. ”Şefii companiilor sunt într-adevăr speriaţi de aşa ceva. Scandalul motoarelor pe motorină le-a arătat că sentimentul public poate pune în pericol divizii întregi de afaceri.“

    O maşină medie germană cântăreşte aproximativ 1.300 de kilograme, din care metalele reprezintă aproximativ o tonă: oţel, fier, aluminiu, cupru şi cantităţi mici de platină. Autovehiculele electrice nu au componente metalice grele, cum ar fi motorul cu combustie, dar folosesc sute de kilograme de materii prime pentru baterii: litiu, cobalt, grafit, nichel şi mangan.

  • Revolta din industria auto: Salariul minim a crescut, dar drumuri tot nu avem. Statul nu a făcut nimic

    „Salariile în România au crescut, iar cel minim pe economie s-a mărit fără ca statul român să facă nimic pentru performanţa angajaţilor. Acum este mai scump să produci în Teleorman sau Vaslui deoarece infrastructura de acolo este la fel de slabă însă salariul minim este mai mare. Creşterile ar trebui legate de productivitate“, a explicat Christian von Albrichsfeld, directorul de ţară al Continental pentru România.

     

    Yves Caracatzanis, preşedintele şi directorul general al Automobile Dacia, este de părere că acum este nevoie de o perspectivă din partea guvernului şi este nevoie de predictibilitate, dar şi de lucrări rapide de infrastructură în condiţiile în care acestea se amână la nesfârşit.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Industria auto angajează peste 150.000 de persoane şi contribuie la aproape jumătate din exporturile româneşti

    De la an la an, industria autovehicolelor se bucură de o rentabilitate puternică. În 2016 a înregistrat o rată de creştere impresionantă, + 9% faţă de 2015, iar media globală a avansat cu 1,6%. În acest ritm, se poate vorbi despre o creştere de 6 – 7 % pe an până în 2020.

    Până acum sectorul a fost condus de producătorii de automobile, unde Dacia-Renault a fost pe locul 11 la nivel european, cu aproape 360.000 de unităţi de produse în 2016. În prezent cea mai mare parte a creşterii provine de la producătorii de piese şi componente auto.

    În ceea ce priveşte piaţa furnizorilor, aceasta include atât fabrici de producţie proprii, cum ar fi Daimler, cât şi numeroşi contractori, precum Delphi, Draexlmaier, Leoni sau Continental, dar şi antreprenori locali mici, care la rândul lor sunt furnizori pentru marile companii producătoare.

    Marii jucători de pe piaţă nu sunt transparenţi în privinţa estimărilor şi datelor financiare, iar finanţarea bancare este furnizată de obicei la nivel de grup în condiţii favorabile în comparaţie cu cele locale.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei interne, industria automobilelor s-a apreciat în trimestrul IV 2016 pentru autoturisme noi (-1,7% Q1-Q2 până la 32.500 unităţi), însă a scăzut puternic în general datorită încetinirii vânzărilor la mâna a doua, până la un total de 101.500 de autoturisme vândute
    (-15,2% Q1-Q2).

    Anul 2016 a fost unul din cei mai buni din ultimul deceniu, înregistrându-se o creştere a numărului de înmatriculări de vehicule de 17,4% ,ajungând la 510.000 de unităţi, dintre care automobile noi reprezintă aproximativ 22% (115.000 de unităţi).

    De asemenea, piaţa leasingului financiar a crescut cu 25% în 2016, până la două miliarde de euro, dintre care aproape 77% reprezintă automobile şi vehicule utilitare uşoare. Companiile au reprezentat 97% din totalul clienţilor de leasing financiar, urmate de persoanele fizice 2% şi 1% de sectorul public. Flota de autovehicule de leasing operaţional a crescut cu 8%, până la 60.000 de vehicule în 2016 (adică aproximativ 13% din toate înregistrările de autoturisme noi), cu aşteptări de creştere similare pentru 2017.

     

    Cifra de afaceri totală a sectorului auto în 2016 a depăşit 20 de miliarde de euro, determinată de exporturi, pe măsură ce piaţa locală este relativ mică şi se concentrează pe vehiculele second-hand.

     

    Principalele companii auto care activează în Romania sunt: Dacia (>cifră de afaceri de 4,2 miliarde euro în 2015), Ford (0,8 miliarde euro), iar din urmă vine grupul Volskwagen în calitate doar de comerciant şi distribuitor, cu o cifră de 0,4 miliare euro.

     

    Principalii producători de componente şi consumabile sunt: Continental (5 diviziuni), cu cifra de afaceri totală de 2,3 miliarde euro, Autoliv (sisteme de securitate) cu 0,7 miliarde euro, Takata (volane) – 0,5 miliarde euro, Michelin – 0,5 miliarde euro şi Delphi cu o cifra de 0,4 miliarde euro. Potrivit aceluiaşi studiu, piaţa auto este dominată de grupurile Dacia (Renault), Continental şi alte grupuri cu prezenţă globală (TRW, Bosch, Delphi, Ford şi alţii).

     

    Reprezentanţii Euler Hermes au oferit şi o analiză SWOT (puncte forte, slăbiciuni, oportunităţi şi ameninţări) a domeniului:

     

    Puncte forte

    • potenţial de creştere a volumelor, generată de cererea externă;
    • evoluţia tehnologică ar putea creşte abilitatea de ajustare a costurilor şi recuperare a profitabilităţii.

    Puncte slabe

    • ciclicitatea sectorului;
    • transparenţa limitată pe evoluţia financiară a subsidiarelor care fac parte din grupuri internaţionale.

    Oportunităţi

    • creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor care alimentează vânzările interne de autovehicule;
    • capacităţile locale în IT ajută la dezvoltarea unor centre regionale de inginerie/IT, pentru companiile furnizorilor;
    • subvenţiile fiscale ar putea să rămână o pârghie în atragerea de noi investitori.

    Ameninţări

    • infrastructura defectuoasă reprezintă o ameninţare serioasă pentru asigurarea unor timpi rapizi de livrare, esenţiali pentru menţinerea şi atragerea de noi investiţii;
    • oferta de personal calificat rămâne limitată, în condiţiile în care cererea înregistrează creşteri constante;
    • potenţiale şocuri datorate costurilor de mediu (vezi VW), costurilor tehnice (Takata/Toyota) sau fluctuaţiilor costurilor cu materiile prime.

     

     

  • Industria auto angajează peste 150.000 de persoane şi contribuie la aproape jumătate din exporturile româneşti

    De la an la an, industria autovehicolelor se bucură de o rentabilitate puternică. În 2016 a înregistrat o rată de creştere impresionantă, + 9% faţă de 2015, iar media globală a avansat cu 1,6%. În acest ritm, se poate vorbi despre o creştere de 6 – 7 % pe an până în 2020.

    Până acum sectorul a fost condus de producătorii de automobile, unde Dacia-Renault a fost pe locul 11 la nivel european, cu aproape 360.000 de unităţi de produse în 2016. În prezent cea mai mare parte a creşterii provine de la producătorii de piese şi componente auto.

    În ceea ce priveşte piaţa furnizorilor, aceasta include atât fabrici de producţie proprii, cum ar fi Daimler, cât şi numeroşi contractori, precum Delphi, Draexlmaier, Leoni sau Continental, dar şi antreprenori locali mici, care la rândul lor sunt furnizori pentru marile companii producătoare.

    Marii jucători de pe piaţă nu sunt transparenţi în privinţa estimărilor şi datelor financiare, iar finanţarea bancare este furnizată de obicei la nivel de grup în condiţii favorabile în comparaţie cu cele locale.

    În ceea ce priveşte evoluţia pieţei interne, industria automobilelor s-a apreciat în trimestrul IV 2016 pentru autoturisme noi (-1,7% Q1-Q2 până la 32.500 unităţi), însă a scăzut puternic în general datorită încetinirii vânzărilor la mâna a doua, până la un total de 101.500 de autoturisme vândute
    (-15,2% Q1-Q2).

    Anul 2016 a fost unul din cei mai buni din ultimul deceniu, înregistrându-se o creştere a numărului de înmatriculări de vehicule de 17,4% ,ajungând la 510.000 de unităţi, dintre care automobile noi reprezintă aproximativ 22% (115.000 de unităţi).

    De asemenea, piaţa leasingului financiar a crescut cu 25% în 2016, până la două miliarde de euro, dintre care aproape 77% reprezintă automobile şi vehicule utilitare uşoare. Companiile au reprezentat 97% din totalul clienţilor de leasing financiar, urmate de persoanele fizice 2% şi 1% de sectorul public. Flota de autovehicule de leasing operaţional a crescut cu 8%, până la 60.000 de vehicule în 2016 (adică aproximativ 13% din toate înregistrările de autoturisme noi), cu aşteptări de creştere similare pentru 2017.

     

    Cifra de afaceri totală a sectorului auto în 2016 a depăşit 20 de miliarde de euro, determinată de exporturi, pe măsură ce piaţa locală este relativ mică şi se concentrează pe vehiculele second-hand.

     

    Principalele companii auto care activează în Romania sunt: Dacia (>cifră de afaceri de 4,2 miliarde euro în 2015), Ford (0,8 miliarde euro), iar din urmă vine grupul Volskwagen în calitate doar de comerciant şi distribuitor, cu o cifră de 0,4 miliare euro.

     

    Principalii producători de componente şi consumabile sunt: Continental (5 diviziuni), cu cifra de afaceri totală de 2,3 miliarde euro, Autoliv (sisteme de securitate) cu 0,7 miliarde euro, Takata (volane) – 0,5 miliarde euro, Michelin – 0,5 miliarde euro şi Delphi cu o cifra de 0,4 miliarde euro. Potrivit aceluiaşi studiu, piaţa auto este dominată de grupurile Dacia (Renault), Continental şi alte grupuri cu prezenţă globală (TRW, Bosch, Delphi, Ford şi alţii).

     

    Reprezentanţii Euler Hermes au oferit şi o analiză SWOT (puncte forte, slăbiciuni, oportunităţi şi ameninţări) a domeniului:

     

    Puncte forte

    • potenţial de creştere a volumelor, generată de cererea externă;
    • evoluţia tehnologică ar putea creşte abilitatea de ajustare a costurilor şi recuperare a profitabilităţii.

    Puncte slabe

    • ciclicitatea sectorului;
    • transparenţa limitată pe evoluţia financiară a subsidiarelor care fac parte din grupuri internaţionale.

    Oportunităţi

    • creşterea puterii de cumpărare a consumatorilor care alimentează vânzările interne de autovehicule;
    • capacităţile locale în IT ajută la dezvoltarea unor centre regionale de inginerie/IT, pentru companiile furnizorilor;
    • subvenţiile fiscale ar putea să rămână o pârghie în atragerea de noi investitori.

    Ameninţări

    • infrastructura defectuoasă reprezintă o ameninţare serioasă pentru asigurarea unor timpi rapizi de livrare, esenţiali pentru menţinerea şi atragerea de noi investiţii;
    • oferta de personal calificat rămâne limitată, în condiţiile în care cererea înregistrează creşteri constante;
    • potenţiale şocuri datorate costurilor de mediu (vezi VW), costurilor tehnice (Takata/Toyota) sau fluctuaţiilor costurilor cu materiile prime.

     

     

  • Un mare producător de componente auto deschide o fabrică la Arad

    Potrivit unui comunicat transmis de Primăria Arad, viceprimarul Călin Bibarţ s-a întâlnit, vineri, cu reprezentanţii producătorului de componente auto Roki Romania Manufacturing, cu care a discutat despre deschiderea unei fabrici de filtre pentru industria auto.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Roland Berger: Industria auto şi procesele de asamblare parcurg schimbări istorice

    37% din consumatorii globali deja consideră autoturismele electrice că o alternativă atractivă. Analiza realizată de Roland Berger înregistrează sistematic procesele de transformare în industria auto şi este bazată pe un studiu de caz cu peste 10.000 consumatori din peste 10 ţări
    Autovehiculele electrice devin din ce în ce mai prezente pe piaţă. Nu în ultimul rând, introducerea facilităţilor de asistenţă la condus şi succesul tehnologiei autonome implementate până în prezent prefigurează o penetrare rapidă a pieţei de către autoturismele autonome.

    În viziunea clienţilor, viitorul va aparţine autovehiculelor cu propulsie electrică şi a celor care se conduc singure. Până la 46% din consumatorii globali nu ar mai cumpără unautoturism dacă ar avea acces la taxiuri ce se conduc singure, cunoscute şi ca robotaxiuri. De asemenea, 37% din consumatori deja iau în considerare că următorul autoturism achiziţionat să fie unul electric.

    Acestea sunt concluziile studiului Automotive Disruption Radar, publicaţie Roland Berger ce monitorizează constant evoluţia şi impactul principalelor tendinţe disruptive, precum noile concepte de mobilitate, tehnologia autonomă, interconectivitatea şi serviciile digitale sau sistemele de propulsie electrică. Analiză surprinde prin intermediul a 25 de indicatori situaţia curentă şi principalele evoluţii în cinci arii relevante: reglementare, tehnologie, infrastructură, activitate industrială şi interes al clienţilor.

    Pentru a evalua opinia consumatorilor, sunt incluse, de exemplu, punctele de vedere a peste 10.000 de consumatori din 10 ţări: China, Franţa, Germania, India, Japonia, Olanda, Singapore, Coreea de Sud, Marea Britanie şi SUA.
    “Industria auto se confruntă cu numeroase tendinţe disruptive pe care trebuie să le gestioneze simultan şi această transformare radicală va avea consecinţe importante asupra întregului sector”, spune Marcus Berret, partener în cadrul centrului global de competenţe auto Roland Berger.

    “Lanţurile valorice complete vor suferi modificări şi vor apărea noi modele de afaceri – producătorii de echipamente originale (OEM) şi furnizorii de echipamente vor trebui să se adapteze la noul peisaj competiţional.”

    Pe plan internaţional, clienţii din Singapore şi China exprimă cel mai puternic interes pentru noile concepte de mobilitate. 84% dintre participanţii la studiu în Singapore şi 83% în China au menţionat cel puţin o persoană care nu a mai dorit achiziţionarea unui autoturism personal.
    Modelele car sharing şi rîde sharing au avut parte de un răspuns mai puţin favorabil în alte ţări dezvoltate economic, cum ar fi Marea Britanie (37%), Franţa (34%) şi Japonia (29%). Statele Unite s-a situat pe ultimul loc cu 22%.

    “Atitudinea consumatorilor s-a schimbat, influenţată în special de tendinţele economiei de tip sharing”, a declarat Codruţ Pascu, partener în cadrul biroului Roland Berger Bucureşti. “Astfel, noile modele de afaceri sunt intr-o evoluţie ascendentă. În măsură în care robotaxiurile vor deveni o alternativă economic viabilă faţă de a deţine un autoturism, ponderea acestora se va accentua semnificativ în următorii ani”.
    Consumatorii din ţările cu o densitate mare a populaţiei, precum Olanda (59%), Japonia (56%) şi Singapore (51%) îşi pot imagina utilizarea robotaxiurilor în detrimentul autoturismului personal. Germania nu este departe cu aproape 47%. Pe de altă parte, clienţii din ţările mari, cum ar fi SUA (35%), India (33%) şi China (27%), sunt mai puţin deschişi la această idee.

    “Vehiculele electrice autonome sunt aşteptate să fie pregătite pentru comercializare până în anul 2021”, explică Berret. “Toţi producătorii mari lucrează intens cu furnizorii şi cu jucători din afară industriei auto, cum ar fi firmele IT, pentru a deveni competitivi în acest domeniu. La nivel global, aproximativ 40.000 de angajaţi lucrează la noi servicii de mobilitate şi conducere autonomă”.

    Autovehiculele electrice sunt foarte populare în China. Electromobilitatea este un alt domeniu în care industria auto evidenţiază variaţii regionale semnificative. Clienţii din China exprimă o atitudine pozitivă faţă de vehiculele electrice – 60% din aceştia au în vedere un autoturism electric pentru următoarea achiziţie. În Coreea de Sud mai mult de jumătate dintre cei întrebaţi ar consideră un autoturism electric.

    Clienţii menţionează preţurile ridicate drept principala barieră în calea achiziţionării unui astfel de vehicul. “Vehiculele electrice reprezintă încă o parte restrânsă a pieţei – însă ponderea modelelor electrice în producţia totală a cunoscut o creştere semnificativă în 2016”, explică Codruţ Pascu.
    “Progresul în tehnologia bateriilor oferă vehiculelor o autonomie mai mare şi, în consecinţă, o accesibilitate mai ridicată. În plus, costurile au scăzut semnificativ: costul bateriilor pentru vehiculele electrice este estimat la aproximativ 120 de euro per kilowatt în 2020, semnificativ mai mic faţă de costul iniţial de producere a primelor modele.”

    “Aceste evoluţii arată că întreagă industrie auto se apropie de sfârşitul unei ere. Iar noile tendinţe ale pieţei sunt determinate de o schimbare a aşteptărilor clienţilor”, spune Codruţ Pascu.

    Deşi înregistrând o rată de penetrare încă foarte mică pe piaţă locală, ultimele 12 luni au marcat o creştere semnificativă a ofertei comerciale de autoturisme hibride şi complet electrice. De asemenea, efervescenţă electrică a cuprins şi jucători din alte sectoare care au demarat proiecte de infrastructură de încărcare (în special retail, inclusiv vânzare carburanţi şi utilităţi). “Ne aşteptăm la o creştere accelerată a numărului de autoturisme
    cu propulsie electrică, atât hibride, cât şi complet electrice” susţine Szabolcs Nemeş, principal în cadrul biroului Roland Berger Bucureşti.
    “Noile subvenţii vor contribui la această tendinţa, atenuând preţurile de achiziţie mai mari în comparaţie cu modelele ce beneficiază de motoare cu combustie internă”.

    În ceea ce priveşte tehnologia de conducere autonomă, Szabolcs Nemeş consideră că trebuie subliniat avansul semnificativ deja existent: “Deşi sistemele complet autonome sunt încă în stadiul de testare şi calibrare, stadii incipiente de autonomie sunt deja prezente pe multe autoturisme sub formă echipamentelor de asistenţă sau a celor de conducere autonomă parţială, precum asistenţă la parcare, asistenţă pentru menţinerea/
    schimbarea benzii de circulaţie, asistenţă la frânare, etc”.

    După cum demonstrează exemplele internaţionale, rată de acceptanţă a acestor soluţii poate lua amploare foarte rapid. Cadrul de reglementare are un cuvânt foarte important, însă tendinţa este clară spre un viitor electric, cu facilităţi extinse de către tehnologia autonomă.

  • Dorin Oancea: O colecţie de titluri care arată că nu ne temem de cine trebuie

    O colecţie de titluri:

    Milenialii au omorât democraţia

    Milenialii au omorât legăturile de dragoste

    Milenialii au distrus focus grupurile

    Milenialii au distrus moda alergatului

    Milenialii omoară Big Mac

    Milenialii omoară lanţurile Buffalo Wild Wings şi Applebee`s

    Vor distruge milenialii Home Depot?

    Milenialii se simt bine fără balsam de rufe

    Milenialii omoară crowdfunding-ul

    Lipsa de maniere a milenialilor omoară eleganţa

    Distrug milenialii industria auto?

    De ce îţi omoară milenialii şefii?

    Milenialii ruinează Jocurile Olimpice

    Milenialii omoară industria de şerveţele?

    Milenialii nu merg în croaziere şi nu intră în cazinouri

    De ce nu mai fac milenialii sex?

    Foarte bine, mileniali, aţi distrus strângerea mâinilor

    Milenialii spun că Visul American a murit? Ei l-au ucis

    Milenialii distrug industria petrolieră

    Milenialii au ruinat, oficial, brunch-ul

    Cum au ucis milenialii programele de loialitate ale hotelurilor

    Milenialii părăsesc bisericile

    Mienialii omoară magazinele universale

    Milenialii ucid sitcomurile

    Milenialii nu mai mănâncă cereale pentru că este prea mult de muncă

    Milenialii distrug golful

    Milenialii omoară concediile

    Vor omorî milenialii industria modei?

    Milenialii aproape au omorât dopul de plută

    Milenialii omoară ideea de a deţine o casă

    Milenialilor nu le plac motocicletele şi au ruinat vânzările de Harley

    Milenialii ar putea ucide NFL

    Milenialii omoară America: partea întâi

    Milenialii omoară programele de gimnastică

    Milenialii omoară turismul canadian

    În timpul ăsta noi ne temem de încălzirea globală.