Pentru Europa Centrală şi de Est, situaţia riscurilor reflectată în CDS s-a îmbunătăţit cu 29%, ajutată de reducerea cu 19% a costului CDS în Europa de Vest, de creşterea probabilităţii ca Grecia să rămână în zona euro şi de restricţiile impuse unor tranzacţii speculative în zona euro.
Pentru Slovenia, România, Letonia, Lituania, Slovacia, Bulgaria şi Polonia, costul CDS a scăzut cu mai mult de 30%.
Cu cât economia globală se va stabiliza mai clar, cu atât pentru fluxurile de capital privat către pieţele emergente va conta mai mult factorul intrinsec al creşterii economice din aceste ţări, notează IFI; în schimb, dacă mediul economic global va rămâne volatil, va conta mai mult factorul extrinsec, al percepţiei globale asupra riscului de a investi.
Conform modelării IFI, realizată pe baza studiului fluxurilor de capital pe parcursul unui deceniu, o creştere a PIB real cu 1% în pieţele emergente este asociată de obicei cu o creştere cu 82,1 mld. dolari a fluxurilor de capital privat, socotite la cursul din 2012.
Dacă Letonia a anunţat lichidarea datoriei către FMI până la finele lui 2012, ceea ce reflectă forţa ei financiară actuală, alte ţări rămân să plătească în cursul acestui an: Serbia, România şi Ucraina sunt pe cale să încheie noi acorduri cu Fondul, în timp ce Ungaria cel mai probabil nu va reuşi să încheie un nou acord cu FMI în cursul lui 2013.
Fitch nu anticipează modificări de rating în 2013 pentru aceste ţări, apreciind că perspectiva de rating pentru Europa Emergentă este stabilă.
Fără ele este însă de neconceput o redresare economică reală, întrucât statele nu pot suplini golul cu bani publici, din moment ce se confruntă cu presiunea datoriilor şi a reducerii deficitelor, notează economiştii de la McKinsey Global Institute. Soluţia văzută de McKinsey ar fi stimularea investiţiilor private prin dereglementarea unor sectoare ca energia şi transporturile, ţinând cont că bani privaţi există – companiile europene listate dispuneau în 2011 de rezerve de numerar de nu mai puţin de 750 mld. euro.
Purchasing Managers Index (PMI), indicele realizat pe baza sondajului în rândul directorilor de achiziţii din industrie şi servicii din zona euro, a ajuns în noiembrie la 46,5 puncte, faţă de 45,7 în octombrie, pentru a zecea lună consecutiv când se situează sub pragul “neutru” de 50 de puncte.
“Recesiunea pare să se fi adâncit în ultimul trimestru, însă sunt semne că activitatea de business se ameliorează, în special în servicii”, arată studiul Markit. Irlanda a fost singura ţară din zona euro unde valoarea indicelui a trecut de 50 de puncte, în timp ce Franţa, Italia şi Spania rămân în teritoriu negativ, însă în ultimele două, scăderea deja a început să fie mai moderată decât în ultimele luni.
Iniţial, migranţii au continuat să trimită bani acasă, preferând să reducă din cheltuielile lor personale, însă odată cu întoarcerea recesiunii ar putea fi nevoiţi să taie din sumele trimise ori să vină acasă. “Lucrătorii care pot circula liber în zona euro, precum cei din Polonia şi România, se întorc deja acasă în număr mare, spre deosebire de cei din Africa sau America Latină, care preferă să rămână, de teama că nu vor mai putea reveni în Vest”, susţine OECD.
Pe de o parte, Germania a consemnat câştiguri mai mici de productivitate şi o creştere mai mare a salariilor, pe de altă parte, ţări ca Irlanda şi Spania au înregistrat câştiguri mai mari de productivitate, în paralel cu o moderare a salariilor. Această ajustare nici nu a început însă în Franţa şi Spania.
Dacă ţări precum Austria, Slovenia, Cehia şi Croaţia au populaţia aproape integral bancarizată, Polonia, Bosnia-Herţegovina sau Kazahstan au un potenţial uriaş, cu aproximativ o treime din populaţie încă nebancarizată în prezent. România nu se află printre ţările fruntaşe la acest capitol, gradul de bancarizare situându-se la doar 56% din totalul populaţiei de peste 15 ani.
Băncile străine şi-au redus activele externe din ECE6 (Croaţia, Republica Cehă, Ungaria, Polonia, România, Slovacia) cu 45 mld. dolari în perioada menţionată, 40% din ieşirile totale de capital revenind Ungariei, în timp ce în al doilea trimestru al anului curent, reducerea expunerii băncilor în ţările respective a însumat cca 8,6 mld. dolari (0,8% din PIB). Datele sunt conţinute într-un raport al Erste Group realizat de Juraj Kotian, director de cercetare pentru macroeconomie şi instrumente financiare cu venit fix în cadrul grupului.
În acelaşi timp, în perioada T3 2011 – T2 2012, investitorii de portofoliu au retras din ECE6 1,7 mld. euro, respectiv 0,2% din PIB, comparativ cu 39,6% în Portugalia sau 26,4% în Spania, după ajustarea cu datoriile băncilor centrale şi sprijinul acordat autorităţilor. “În context internaţional, retragerea capitalului străin din regiunea ECE (cu excepţia Ungariei) a fost foarte temperată şi este greu de crezut că va exercita o presiune semnificativă asupra balanţei de plăţi, aşa cum se întâmplă în ţările de la periferia zonei euro”, arată Juraj Kotian.
Datorită acestei evoluţii, la care se adaugă şi faptul că regiunea a reuşit în mare parte să îşi reducă substanţial necesarul de finanţare externă, ECE este mai puţin vulnerabilă la procesul de dezintermediere financiară. “Fondurile europene s-au dublat în ultimii trei ani (18 mld. euro în 2011 pentru ECE6), lucru care a schimbat radical situaţia finanţării externe a ECE. Multe ţări din regiune au reuşit să îşi reducă substanţial necesarul net de finanţare externă, ceea ce înseamnă că încetinirea intrărilor de capital nu prezintă un risc semnificativ pentru stabilitatea externă a regiunii”, subliniază Kotian.
ECE este mai puţin vulnerabilă la reducerea gradului de îndatorare comparativ cu anul 2008. Investiţiile străine directe şi fondurile europene nete, care reprezintă finanţare fără îndatorare, finanţează împreună aproape în totalitate contul curent din toate ţările ECE6. România nu se află însă (pentru moment) în această situaţie, în contextul în care a rămas în urmă în ceea ce priveşte atragerea de fonduri europene în comparaţie cu ţările intrate în UE cu trei ani mai devreme.
