Tag: gaze naturale

  • Primul gaz nou la Marea Neagră: Americanii de la Black Sea Oil and Gas vor extrage gaz metan din Marea Neagră în 2021

    La finalul acestui an, lucrările proiectului MGD (Midia Gas Development – Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia) din Marea Neagră vor fi finalizate BSOG îi sunt în spate pe americani de la Carlyle, unul dintre cei mai mari fonduri de investigaţii din lume.

    Primele melocule noi de gaze extrase din Marea Neagră ajungând la ţărm anul acesta, iar momentul acesta este cheie în context în care piaţa duce buze acută de resurse, importurile şi preţurile fiind un nivel istoric. Jumătate din gazele care vor ieşi la suprafaţa din proiectul de mică adâncime din Marea Neagră derulată de americanii de la Black Sea Oil and Gas (BSOG) vor fi achiziţionate de francezii de la ENGIE, grup care la nivel local este cel mai mare distribuitor de gaze .

    La finalul acestui an, lucrările de la proiectul MGD (Midia Gas Development – Proiectul de Dezvoltare Gaze Naturale Midia) din Marea Neagră vor fi finalizate, lucru care trebuie să fie într-un moment extrem de tensionat la pieţe vor ajunge pe plan local cantităţi noi de privirea. BSOG îi are în spate pe americani de la Carlyle, unul dintre cei mai mari fonduri de investigaţii din lume.

    Proiectul MGD este primul proiect de explorare şi exploatare de hidrocarburi din Marea Neagră lansat în România după 1989. Proiectul MGD din portofoliul BSOG constă în săparea a cinci sonde de producţie (o sondă submarină la zăcământul Doina şi patru sonde de producţie la zăcământul Ana) şi un ansamblu submarin de producţie pe zăcământul Doina. O conductă sub­ma­rină de 126 de kilometri va asigura transpor­tul gaze­lor de la platforma Ana la ţărm, până la no­ua staţie de tratare a gazelor din comuna Corbu, judeţul Constanţa.

    „Proiectul BSOG este o mândrie, în pro­porţie de 85% este integral românesc. Tot ce înseamnă partea de execuţie de con­ducte, staţia de uscare de gaze, platforma de producţie totul este GSP (Grup Servicii Pe­troliere) integral, cu un număr limitat de sub­contractori. Proiectul pentru comuni­ta­tea locală este un plus fantastic. Pentru ener­gia românească va aduce în sistem acel un mi­liard de metri cubi de gaze. Sistemul ener­getic românesc are nevoie ca de aer de aces­te gaze, mai ales dacă facem tranziţia din zo­na de cărbune pe gaze“, a spus recent Gabriel Comănescu, preşedintele Grup Ser­vicii Petroliere, compania de proiect pentru construcţiile offshore de la proiectul MDG.

    Capacitatea de producţie estimată va fi de 1 miliard de metri cubi de gaze pe an, echivalentul a circa 10% din consumul de gaze al României, existând deja un contract de vânzare a gazului pe 10 ani cu francezii de la ENGIE.

    „ENGIE va achiziţiona gaze naturale din zăcămintele Ana şi Doina pe o perioadă de minim 10 ani, în conformitate cu legislaţia românească. Volumele contractuale preconizate la finalizarea proiectului reprezintă 0,5 miliarde de metri cubi de gaze pe an. Gazele vor fi livrate la punctul de intrare Vadu în Sistemul Naţional de Transport al gazelor naturale din România“, a fost anunţul făcut de ENGIE la semnarea contractului. Ulterior, francezii au precizat că obiectivul lor principal era de a comercializa şi de a utiliza o pondere importantă din aceste gaze pentru piaţa locală din România, nefiind al acel moment existent un plan pentru exportul cantităţilor. Compania nu a furnizat o actualizare a intenţiilor privind utilizarea noilor cantităţi de gaze până în acest moment.

    Cert este faţă de momentul semnării contractului, finalul anului 2018, piaţa sa schimbat extrem de mult. Astfel, cuplarea preţului din producţia internă de gaze la preţul bursei de la Viena, acolo unde jocurile sunt făcute de Gazprom, fără stabilirea unui mecanism clar de protecţie a consumatorilor vulnerabili, expune România, în prag de sezon rece, la o creştere a facturilor de aproximativ 80%. În această furtună, producţia internă continuă să scadă, consumând o revenire peste aşteptări, lucru care nu dă timp pentru umplerea depozitelor pentru iarnă.

  • România se îndreaptă spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa. Cine sunt vinovaţii pentru dublarea facturilor la gaze şi scumpirea accelerată a energiei?

    Factura finală de gaze a unui apartament din Bucureşti va fi la început de toamnă cu 80% mai mare faţă de cea de anul trecut, iar cea la energie cu 20% mai mare. Fără nicio altă introducere necesară, România se îndreaptă, cu motorele economiei turate la maximum, spre cea mai scumpă iarnă din istoria sa. Şi, ca de fiecare dată, este luată prin surprindere, în ciuda tuturor avertismentelor din ultima jumătate de an.

    Una dintre ofertele pentru gaze naturale promovate de ENGIE România, cel mai mare distribuitor local de gaze naturale, pentru luna aceasta, ENGIE Gas 4U, indică un preţ de 0,169 lei/kWh, într-un abonament cu o valabilitate de 12 luni, pentru care se aplică un discount de preţ de 20% pentru primele trei luni. La final, preţul cu toate taxele incluse şi cu acest discount, ar fi de 0,211 lei pe kWh. O casă de 60 de metri pătraţi consumă lunar circa 600 kWh, aşa că alături de discountul oferit, încheierea unui contract nou cu acest abonament s-ar traduce într-o factură lunară de circa 127 de lei, cel puţin pentru primele trei luni de abonament. Problema? În iulie, anul trecut, pentru acelaşi abonament, preţul final, cu un discount de 10% la acel moment pentru primele şase luni, era de 0,115 lei pe kWh, iar factura de 70 de lei pe lună. Astfel, pasul spre sezonul rece se face cu o factură la gaze naturale crescută cu 80%.
    Dintr-un foc.

    La E.ON, rivalii ENGIE care gestionează reţeaua de distribuţie a gazului natural şi a energiei electrice din nordul României, lucrurile stau la fel, preţul gazului pur pe unul dintre abonamentele promovate de E.ON, E.ON Promo gas, crescând într-un singur an de la 0,079 lei pe kWh la 0,145 lei pe kWh. La aceasta se adaugă alte taxe, accize sau TVA, controlate de statul român.



    Pe zona de energie electrică, factura finală din toamna acestui an ar putea creşte cu 20%. De exemplu, energia pură pe abonamentul Enel Fix Online Salut este acum la 0,32 lei pe kWh, în timp ce anul trecut oferta pe 12 luni se încheia la 0,23 lei pe kWh. Cum energia este circa jumătate din factura finală, rezultă că un consumator rezidenţial clasic, care a trecut totuşi în sectorul consurenţial, va scoate cu 20% mai mult pentru aceeaşi energie consumată.

    Estimările de mai sus sunt calcule ale Business Magazin, făcute pe baza datelor publice, prezente în ofertele furnizorilor de utilităţi. Procentele pot varia în funcţie de abonamentele alese şi deci de clauzele contractuale specifice fiecărui abonament.

    „Cred că preţul certificatului de CO2 este un element foarte important, dar nu este singurul în determinarea preţului energiei, dacă analizăm investiţiile care trebuia realizate încă din anul 2013, an din care producătorii de energie electrică nu mai primesc certificate de emisii cu titlu gratuit.”

    Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management

    „Ca trend, nu ne vom mai întoarce la preţuri de 30-50 de euro pe MWh. La ce se întâmplă acum pe pieţe, aceste preţuri sunt istorie.”

    Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, membru în directoratul CE Oltenia

     


     

    Ce se află totuşi în spatele acestor scumpiri istorice?

    De la 18 euro pe MWh în primul trimestru al anului, contractele pe gaze pentru ultimul trimestru din 2021 se încheie la peste 47 de euro pe MWh, specialiştii internaţionali avertizând deja că Europa se îndreaptă spre o criză de alimentare în sezonul rece. Iarna lungă şi primăvara neobişnuit de rece de anul acesta reprezintă un factor pentru scumpirea masivă. Pe de altă parte, redresarea economică peste aşteptări a creat o cerere care a depăşit prognozele iniţiale. Prin urmare, nici depozitele de înmagazinare nu s-au mai umplut pe perioada verii, aşa cum se întâmplă de obicei. În acelaşi timp, fluxul de GNL (gaz natural lichefiat) către Europa a scăzut, Asia punând pe masă oferte mai bune.

    Preţurile gazelor naturale din Olanda, de referinţă în nord-vestul Europei, au crescut cu 80% în ultimele trei luni, până la maxime istorice, în timp ce gazul natural lichefiat (LNG) din Asia este la cel mai mare nivel din ultimii opt ani, arată datele Reuters. Depozitele europene de gaze sunt în prezent pline în proporţie de 50% până la 60%, comparativ cu 80% vara trecută, spun analiştii.



     

    În România lucrurile nu stau bine

    „Cifra de afaceri din activitatea de înmagazinare a înregistrat o diminuare de 27,1 mil. lei, ca urmare a rezervării unei capacităţi de înmagazinare mai mici în ciclul de înmagazinare 2021-2022 faţă de ciclul de înmagazinare anterior. În semestrul I 2021 clienţii filialei Depogaz au extras din depozite 1.420,7 mil. mc (semestrul I 2020: 923,9 mil. mc), însă au injectat doar 559 mil. mc (semestrul I 2020: 571 mil. mc), rezultând o diminuare a gazelor în depozite de 861,7 mil. mc (semestrul I 2020: 352,9 mil. mc)“, se arată în raportul de pe primul semestru al anului publicat recent de Romgaz. Mai mult, România apare în statisticile Gazprom, cel mai mare furnizor extern de gaz al UE, cu o creştere a cantităţilor importate de 318,3% în perioada ianuarie-iulie faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Pe plan local, creşterea accelerată a importurilor de gaze, care au sărit iar de nivelul de 20% din consumul naţional, se suprapune peste o scădere a producţiei interne şi o creştere a cererii cu 8%.

    „Cererea de energie şi gaze şi-a revenit mult mai repede decât ne aşteptam”, spune Lăcrămioara Diaconu-Pinţea, membru în boardul Complexului Energetic Oltenia, companie care asigură 20% din producţia de energie a României.

    Mai mult, orientarea spre verde a întregului bloc european nu face decât să sporească în continuare cererea de gaze, spre satisfacţia Gazprom.

    „Dacă nu vrem să avem nota de plată prelungită la nesfârşit, trebuie să luăm aceste măsuri de ieşire din cărbuni”, continuă Lăcrămioara-Diaconu Pinţea.

    Pe zona de energie electrică, evoluţia preţurilor de la începutul anului indică acelaşi lucru: ne îndreptăm spre cea mai scumpă iarnă energetică din istoria României.



    Astfel, datele de la Bursa de energie OPCOM arată că pe platforma de tranzacţionare spot, cel mai important ring de vânzare şi cumpărare a energiei din România, media de preţ pentru luna trecută a fost de 94 de euro pe MWh, nivel istoric, în creştere cu aproape 70% faţă de media începutului de an, când energia se tranzacţiona cu 56 de euro pe MWh.

    Încă din primele luni ale anului specialiştii din domeniu au avertizat că scumpirile se vor accentua pe fondul galopului făcut de preţul certificatelor de emisii de carbon şi pe revenirea cererii de energie ca urmare a redresării economice. Problema este că deficitul din zona de producţie, ca urmare a lipsei cronice de investiţii, a obligat România să aducă energie de peste graniţe la un preţ pe măsură.

    „Cred că preţul certificatului de CO2 este un element foarte important, dar nu este singurul în determinarea preţului energiei, dacă analizăm investiţiile care trebuia realizate încă din anul 2013, an din care producătorii de energie electrică nu mai primesc certificate de emisii cu titlu gratuit. De atunci a început acest impact. Dacă atunci preţul certificatului era de 6 euro, acum a ajuns la 58 de euro pe tona emisă”, atrage atenţia Florentina Manea, director general în cadrul Carbon & Energy Management, unul dintre cei mai buni specialişti ai carbonului din România. Certificatele de emisii sunt parte a mecanismului european, stabilit în 2005, privind reducerea poluării, companiile responsabile pentru emiterea de CO2 ca urmare a proceselor de producţie fiind obligate să facă dovada unui astfel de instrument pentru fiecare tonă emisă. În România, cel mai afectat sector este cel de producere a energiei electrice pe baza cărbunilor unde nu se fac alocări gratuite de certificate de CO2.


    „Performanţa bună a pieţei de aluminiu la nivel internaţional a fost parţial afectată de anomaliile preţurilor energiei la nivel local, ALRO confruntându-se cu un context dificil, deoarece piaţa energiei electrice este afectată de presiunea puternică privind decarbonizarea energiei în România şi în Europa.”

    Marian Năstase, preşedintele consiliului de administraţie Alro, cel mai mare consumator de energie din România


    Paradoxal însă, în timp ce toată lumea vorbeşte despre impactul carbonului în scumpirile fără precedent, statisticile arată că România este una dintre cele mai verzi ţări în materie de producţie de energie, cu 57% din capacitatea instalată în hidrocentrale, eoliene sau panouri solare. Mai mult, circa 7% din toată capacitatea sistemului de producţie este reprezentată de energie nucleară, dacă ne raportăm la cei 20.000 MW de pe hârtie. Polonia, cu 70% dependenţă de energie pe cărbuni, are un preţ mai mic decât România.

    Cu acest portofoliu de generare de energie electrică, în care unităţile strategice sunt deja amortizate, blamarea carbonului şi a certificatelor de emisii pentru scumpirea fără precedent a energiei este mai degrabă un discurs politic menit să mascheze 30 de ani de lipsă de investiţii şi o decizie unică la nivel european, spargerea sistemului de producţie în funcţie de sursă. Astfel, în ciuda parcului de producţie verde, semnalul de preţ este stabilit de Complexul Energetic Oltenia, cel mai mare plătitor de certificate de emisii de CO2, restul producătorilor, în proporţie covârşitoare de stat, aliniindu-se după acest semnal. Totodată, deşi la nivel oficial declaraţiile au arătat spre partea de furnizare ca fiind principala vinovată pentru scumpiri, în realitate aproape toată producţia de energie din România este concentrată în mâinile statului.

    Mai departe, scumpirea energiei şi a gazelor naturale generează efecte majore în economie, de la transporturi, la producţia de îngrăşăminte pentru agricultură, preţul alimentelor sau producţia de aluminiu.



    „Impactul creşterii preţului energiei se simte în costul transportului, în principal la îngrăşăminte şi asta este o problemă la nivel european şi la nivel mondial şi ne afectează serios. (…) Preţurile au crescut foarte mult şi deja începe să devină o piatră de moară la piciorul agricultorilor europeni şi mondiali. Vă dau un exemplu, anul trecut pe vremea asta îngrăşămintele de un anumit tip aveau preţuri între
    1.600 şi 1.800 de lei/tonă, iar acum preţurile sunt undeva între 2.900-3.200 de lei/tonă. Deci avem o creştere de 80-85%, ceea ce este foarte mult”, spune Ştefan Gheorghiţă, acţionar al producătorului de cereale Triagroexim şi director de dezvoltare al traderului de cereale Agrinvest

    Azomureş, cel mai mare consumator de gaze local şi principalul producător de îngrăşăminte pentru agricultură, admite că produsele companiei s-au scumpit semnificativ, fiind mai ieftin să ia totuşi gazul de peste graniţe decât de aici.

    „România are rezerve importante de gaze naturale care ar putea aduce beneficii industriei locale, adăugând astfel valoare unei resurse naţionale. Azomureş ar dori să continue să utilizeze gazul românesc în producţia de îngrăşăminte, dar dacă gazul importat este mai ieftin decât cel intern, trebuie în mod natural să ne adaptăm pentru a menţine producţia de îngrăşăminte competitivă în România”, spune Harri Kiiski, CEO-ul Azomureş, companie de circa 2 mld. lei care de una singură reprezintă circa 8% din consumul naţional de gaze al României.


     

    „E clar că îl plătim noi (fenomenul de tranziţie energetică – n.red.), o parte este plătită de companii, o parte de populaţie. Ca element de noutate al pachetului Fit for 55 (care transpune în legislaţie obiectivele Green Deal) a apărut Fondul Social, cu o valoare de 72 miliarde de euro, bani destinaţi sprijinirii categoriilor vulnerabile de consumatori. Dar oricâŢi bani vor veni spre România, condiţiile de acordate a banilor din Fond seamănă destul de mult cu cele din PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă). Şi când vom dori să facem protecţie socială cu banii din Fond, va trebui să îndeplinim nişte reguli.”

    Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate şi energie


     

    Marii consumatori de energie sunt şi ei în corzi

    „Performanţa bună a pieţei de aluminiu la nivel internaţional a fost parţial afectată de anomaliile preţurilor energiei la nivel local, ALRO confruntându-se cu un context dificil, deoarece piaţa energiei electrice este afectată de presiunea puternică privind decarbonizarea energiei în România şi în Europa. Piaţa energiei a fost dominată de o creştere accelerată a preţurilor de furnizare a energiei electrice, care are legatură în principal cu creşterea preţurilor certificatelor de emisii”, spune Marian Năstase, preşedintele Consiliului de Administraţie Alro, cel mai mare consumator de energie din România.

    În acest context fără precedent, autorităţile statului abia acum încep să se mişte. În cel de-al 12-lea ceas, premierul Florin Cîţu a precizat că ar vrea să înţeleagă de ce se scumpeşte energia abia luna aceasta, după ce de aproape şase luni toţi specialiştii spun clar că fenomenul energiei scumpe este aici şi, mai important, că va rămâne în contextul obiectivului de neutralitate climatică asumat la nivel european pentru anul 2050. Mai mult, nu doar România a intrat în acest vârtej, utilităţile urmând să fie cu atât mai costisitoare cu cât vor fi mai verzi, cel puţin în primii ani de tranziţie energetică.

    În Bulgaria, cea mai săracă ţară est-europeană, mai multe companii au anunţat oprirea producţiei din cauza costurilor prea mari ale energiei. Din Spania, un oficial de rang înalt a cerut Comisiei Europene să ia măsuri pentru limitarea scumpirii energiei, atenţionând că altfel se creează presiuni sociale şi tensiuni politice mai ales în state vulnerabile economic. În Germania, patria celui mai ambiţions plan de tranziţie energetică din Europa şi din lume, politicienii se întrec în a promite alegătorilor energie mai ieftină în condiţiile în care se anunţă o schimbare politică majoră după renunţarea cancelarului Merkel la conducerea statului. Iar în Marea Britanie cresc presiunile pentru introducerea de tarife sociale la energie după ce autorităţile au permis majorarea plafonului pentru preţuri.



     

    Pe plan intern, Virgil Popescu, ministrul energiei, dă asigurări că acei consumatori vulnerabili vor primi încă din această toamnă sprijin pentru plata facturilor la energie şi gaze, dacă legea care permite acordarea acestor ajutoare va fi aprobată în Parlament în septembrie. Până atunci, România încă nu are o definiţie clară a consumatorului vulnerabil, deşi unul din 10 români are probleme în a-şi achita factura la utilităţi. 

    „E clar că îl plătim noi (fenomenul de tranziţie energetică – n.red.), o parte este plătită de companii, o parte de populaţie. Ca element de noutate al pachetului Fit for 55 (care transpune în legislaţie obiectivele Green Deal) a apărut Fondul Social, cu o valoare de 72 miliarde de euro, bani destinaţi sprijinirii categoriilor vulnerabile de consumatori. Dar oricâţi bani vor veni spre România, condiţiile de acordare a banilor din Fond seamănă destul de mult cu cele din PNRR (Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă). Şi când vom dori să facem protecţie socială cu banii din Fond, va trebui să îndeplinim nişte reguli”, atrage atenţia Sorin Elisei, director în cadrul Deloitte România, liderul practicilor de sustenabilitate şi energie.

    Prin PNRR, România speră să atragă 29,2 miliarde de euro din fonduri europene nerambursabile şi împrumuturi. Problema este că în timp ce Planul încă nu este aprobat, primele facturi majorate deja au ajuns la utilizatori. Şi aşa vor rămâne pentru că timpul energiei ieftine tocmai a apus.

    „Ca trend, nu ne vom mai întoarce la preţuri de 30-50 de euro pe MWh. La ce se întâmplă acum pe pieţe, aceste preţuri sunt istorie”, a mai spus Lăcrămioara Diaconu-Pinţea.

    Deloc suprinzător, România este luată din nou prin suprindere.

    „Preţurile au crescut foarte mult şi deja începe să devină o piatră de moară la piciorul agricultorilor europeni şi mondiali. Vă dau un exemplu, anul trecut pe vremea asta îngrăşămintele de un anumit tip aveau preţuri între 1.600 şi 1.800 de lei/tonă, iar acum preţurile sunt undeva între 2.900-3.200 de lei/tonă. Deci avem o creştere de 80-85%, ceea ce este foarte mult.”

    Ştefan Gheorghiţă, acţionar al producătorului de cereale Triagroexim şi director de dezvoltare al traderului de cereale Agrinvest

  • Cine este omul care preia conducerea unei companii de care depinde tranziţia energetică din România. Care-i sunt planurile?

    Dragoş Bărbulescu a devenit CEO al Delgaz Grid, companie care face parte din grupul E.ON România şi care administrează o reţea de gaze naturale de peste 23.000 km în 20 de judeţe din partea de Nord şi de Vest a României şi o reţea de electricitate de aproape 82.000 km în şase judeţe din Moldova. Într-o perioadă care va redefini modul în care se va produce şi consuma energia, cu aceste cifre în spate şi 3,4 milioane de consumatori conectaţi, Bărbulescu devine un om cheie al energiei, la cârma unei companii de care depinde tranziţia energetică locală. Care-i sunt planurile?

    Deşi în ultimii 15 ani am participat la multe transformări ale industriei energetice, cred că în următoarea decadă vom asista la o redefinire profundă a acestui sector de activitate, iar rolul nostru de operatori de reţele de distribuţie va deveni cu adevărat esenţial şi extrem de provocator”, spune Dragoş Bărbulescu, cel care de la 1 august a devenit directorul general al Delgaz Grid, compania care administrează reţelele de distribuţie a energiei şi a gazului din cadrul grupului E.ON România, un business de 1,2 miliarde de euro. Cu o experienţă profesională de peste 20 de ani, din care ultimii 14 ani în sectorul de energie, la E.ON România, Dragoş Bărbulescu a deţinut diverse poziţii de management în cadrul grupului german, din care în ultimii 8 ani ca CFO şi membru al Consiliului Director al E.ON România, cu responsabilităţi atât în zona de gaze naturale cât şi în cea de energie electrică. 

    Din noua funcţie, Dragoş Bărbulescu devine direct responsabil de unul dintre cele mai importante portofolii locale de infrastructură energetică, de managementul acestor reţele depinzând parţial succesul pe care România îl va avea în procesul de tranziţie energetică.

    “În acest context, obiectivele pe care mi le propun au toate o legătură puternică cu pregătirea companiei şi angajaţilor noştri pentru a juca acest rol central în procesul de transformare a sectorului energetic într-unul mai verde, descentralizat şi digital. Aşadar, unul dintre obiective este legat de accelerarea investiţiilor în modernizarea reţelelor, care să conducă la îmbunătăţirea siguranţei şi calităţii serviciilor de distribuţie a energiei electrice şi a gazelor naturale pentru cei 3,4 milioane de clienţi deserviţi de Delgaz Grid.”

    Digitalizarea reţelelor este un alt obiectiv cheie pentru că doar aşa acestea vor putea prelua tot mai multă energie regenerabilă din surse diverse şi vor susţine creşterea accelerată a cererii. “Bineînţeles, sprijinim folosirea vectorului energetic gaz natural ca şi combustibil de tranziţie, dar ne preocupă modurile de decarbonizare a utilizării acestuia în reţele şi explorăm folosirea mixului cu hidrogen şi alte gaze verzi.”

    Dincolo de obiectivele tehnice, pregătirea unei echipe capabile să implementeze un astfel de proces tranfomaţional la nivelul infrastructurii energetice va ocupa un loc important pe lista de priorităţi a lui Bărbulescu. De altfel, nu puţine sunt vocile care spun că cel mai mare obstacol pe care România îl va avea pe calea tranziţiei energetice va fi exact lipsa specialiştilor.

    “Ne uităm către o schimbare de mentalitate, de cultură la nivel organizaţional. Provocările generate de tranziţia energetică impun noi moduri de gândire şi de acţiune. Identificarea ideilor inovatoare, crearea unor noi tipuri de aptitudini tehnice şi de leadership vor reprezenta cheia succesului şi depind de capacitatea companiilor de a-şi adapta procesul strategic şi decizional provocărilor momentului. O astfel de transformare reclamă identificarea, recrutarea, pregătirea continuă şi retenţia talentelor din piaţa de profil şi în acest sens, susţinerea unui proces educaţional universitar dar şi profesional de stat sau dual vor reprezenta un alt obiectiv în cadrul mandatului meu.”

    La nivelul reţelelor, lucrurile deja se mişcă, dar mai sunt etape de ars până la a ajunge la performanţele la care deja lucreză infrastructura din vestul Europei.

    “Principalul indicator de performanţă pentru continuitatea în alimentarea cu energie electrică a clienţilor, SAIDI neplanificat (durata întreruperilor neplanificate în alimentarea cu energie într-un an) era în urmă cu 15 ani, când E.ON a preluat fosta Electrica Moldova, de peste 1.500 de minute, iar acum este de 120 de minute pe an. Suntem tot mai aproape de intervalul de valori de circa 20 – 100 minute pe an înregistrate în ţările europene avansate.”

    Astfel, Delgaz Grid a bugetat pentru acest an investiţii de 612 milioane de lei (126 milioane euro), prioritar pentru modernizarea şi extinderea reţelelor de distribuţie a gazelor naturale şi energiei electrice. Bugetul alocat investiţiilor este cu 11% mai mare decât cel din anul precedent, fiind, totodată, cel mai mare din ultimii 16 ani.

    De exemplu, până la finalul acestui an la nivelul Delgaz Grid vor fi instalate circa 349.000 de contoare SMART la consumatori din Moldova şi astfel circa 22% dintre clienţii Delgaz Grid vor avea contorizare SMART. Pentru anii următori compania îşi propune montarea a încă 387.000 de contoare, ceea ce înseamnă că 45% dintre clienţi de energie electrică vor avea instalate contoare inteligente până la sfârşitul anului 2028.

    “O altă prioritate pentru acest an o reprezintă extinderea sistemului de distribuţie a gazelor naturale şi racordarea noilor consumatori, unde am mărit bugetul de resurse proprii alocat cu aproape 300%. Am dimensionat efortul investiţional, în limitele păstrării indicatorilor de performanţă, în conformitate cu noile iniţiative legislative prin care se urmăreşte accelerarea gazeificării la nivel naţional. Până la sfârşitul perioadei de reglementare (2020-2023) am planificat investiţii de circa 2,41 miliarde de lei (481 milioane euro), din care 232 milioane lei (46 milioane de euro) reprezintă fonduri europene nerambursabile atrase.”

    Bărbulescu spune că în ultimii ani compania a soluţionat aproximativ 20.000 de solicitări de racordare la reţeaua de gaze naturale pe an.

    “Anul acesta ne confruntăm cu o creştere majoră, doar în primele şase luni fiind înregistrate circa 28.600 de astfel de solicitări, reprezentând o creştere cu aproximativ 180% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut. Provocarea pentru noi constă în faptul că actuala politică de gazeificare, care pune finanţarea extinderilor şi racordărilor exclusiv în sarcina operatorilor de distribuţie, socializând costurile la nivelul tuturor consumatorilor, nu prevede niciun fel de criterii de prioritizare a investiţiilor în funcţie de planurile de dezvoltare locale şi nevoia reală de consum.”

    La final însă, Bărbulescu spune că mesajul autorităţilor a fost înţeles, în contextul în care situaţia României este atipică. Astfel, într-o ţară cu resurse, o treime din locuitorii săi se încălzesc cu lemne.

    ”Suntem conştienţi de rolul racordării la utilităţi în procesul de dezvoltare locală, precum şi pentru asigurarea unui nivel de trai decent pentru populaţie, dar România prezintă anumite particularităţi geografice şi demografice care ar justifica mai mult identificarea unor soluţii de alimentare individuale sau zonale specifice. Am înţeles mesajul decidenţilor politici de a acţiona mult mai susţinut în sensul accelerării investiţiilor în extinderi şi racordări, mai ales în zona de gaze naturale, unde există un decalaj faţă de celelalte state din regiune, şi am prevăzut bugete suplimentare în acest sens pentru anul în curs şi anii ce vor veni.”

    Problema este că acest program de gazeificare la nivel naţional ignoră direcţiile în care merg lucrurile la nivel european.


    Scurt CV

    Cu o experienţă profesională de peste 20 de ani, din care ultimii 14 ani în sectorul de energie, Dragoş Bărbulescu a deţinut diverse poziţii de management în cadrul grupului E.ON România, din care în ultimii 8 ani ca CFO şi membru al Consiliului Director al E.ON România.

    Este licenţiat în economie în cadrul ASE Bucureşti, şi are o diplomă în management şi leadership de la prestigioasa universitate INSEAD – Franţa.

    Începând cu data de
    1 august 2021, Dragoş Bărbulescu a preluat poziţia de CEO al Delgaz Grid SA, şi respectiv de membru al Consiliului Director al E.ON România, responsabil de aria de reţele de distribuţie.


    “Politica de gazeificare promovată în prezent de factorul decident prezintă avantaje reduse în comparaţie cu perspectiva modernizării reţelei existente la hidrogen şi, mai mult, plasează România pe contrasens cu dezideratele Green Deal. Reţeaua de distribuţie de gaze naturale în care investim accelerat astăzi sub imperiul dezideratului creşterii gradului de racordare la nivel naţional va trebui cel mai probabil înlocuită pentru a corespunde cerinţelor europene de decarbonizare cu mult înainte de finalizarea perioadei de amortizare. Impactul va fi puternic resimţit de consumatorul final în tariful plătit”, atrage atenţia Bărbulescu. Directorul Delgaz Grid mai spune că este esenţial ca investiţiile în infrastructura de gaze naturale să se realizeze coordonat şi în paradigma Green Deal, iar din perspectiva unui operator de distribuţie a gazelor naturale asta înseamnă invariabil adaptarea reţelei la vehicularea gazelor verzi.

    Problema este că faţă de alte state, România deja a ratat startul în cursa hidrogenului, neavând deocamdată o strategie destinată dezvoltării acestei resurse vedetă a tranziţiei energetice.

    “Din păcate, România a ratat startul în cursa pentru includerea hidrogenului în viitorul său mix energetic, regăsindu-se printre puţinele state membre cu o istorie energetică relevantă, dar care nu dispune încă de o strategie dedicată noului combustibil.”

    Bărbulescu spune că vestea bună este că există premise pentru recuperarea decalajului faţă de alte state membre.

    “România dispune de o întreagă panoplie de avantaje, între ele regăsindu-se şi reţeaua relativ extinsă de transport şi distribuţie a gazelor naturale. Reţelele de gaze naturale prezintă avantajul transportului hidrogenului produs în viitoarele hub-uri de producţie naţionale (precum cel anticipat din arealul Dobrogei) la nivelul punctelor relevante de consum şi la costuri minime, prin evitarea transportului în containere metalice pe cale maritimă sau rutieră. Cu toate acestea, profilarea României ca hub relevant de hidrogen depinde imperios de consolidarea capacităţii administrative de a planifica pe termen mediu şi lung.”

    Bărbulescu mai spune că, cel mai probabil, primul pas spre utilizarea hidrogenului va fi aplicarea acestei tehnologii la nivelul industriei energointensive şi mai apoi în sectorul rezidenţial, fie direct în centralele de apartament, fie prin intermediul sistemului de încălzire centralizat.

    Dincolo de hidrogen, prosumatorii, acei consumatori care au devenit producători de energie, reprezintă o altă mare tendinţă a tranziţiei energetice.

    Numărul prosumatorilor racordaţi la reţeaua noastră de electricitate a crescut semnificativ, în condiţiile în care din ce în ce mai mulţi clienţi optează pentru a deveni şi producători de energie regenerabilă. Dacă la sfârşitul anului trecut aveam circa 120 de prosumatori conectaţi la reţea, numai în primele 5 luni ale acestui an numărul acestora a crescut la 600. Totodată, avem deja racordate la reţea 25 de centrale fotovoltaice mari şi 12 centrale eoliene totalizând o putere instalată de circa 121 MW.”

    Racordarea prosumatorilor la reţelele de distribuţie este un proces de anvergură ce necesită optimizare, fiind la început de drum în România, atrage însă atenţia Bărbulescu. Noile modificări legislative implică eforturi financiare pentru operatorii de distribuţie care au obligaţia de a finanţa şi realiza lucrările de proiectare şi execuţie a instalaţiei de racordare aparţinând prosumatorilor. Distribuirea neuniformă, concentrată pe anumite zone de reţea a centralelor de producere a energiei electrice în reţelele operatorilor de distribuţie, are ca efect supraîncărcarea unor circuite, echipamente, zone de reţea. Înlocuirea echipamentelor existente cu unele de capacitate mai mare implică un efort investiţional semnificativ din partea companiilor de profil.

    “Toate acestea necesită costuri operaţionale şi investiţii suplimentare pentru companiile de distribuţie, pentru care este critică existenţa unui cadru de reglementare modern, bazat pe principiul stimulentelor („incentive regulation”) şi respectiv o creştere a surselor de finanţare europeană accesate pentru modernizarea reţelelor.”

    La final însă, toate aceste provocări trebuie adresate şi depăşite în contextul în care obiectivul neutralităţii climatice stabilit de UE pentru anul 2050 pare de neclintit, iar reţelele de energie şi gaze reprezintă infrastructura critică necesară atingerii acestui deziderat.

    “Noul Pact Ecologic European ne poziţionează astăzi în faţa celui mai important ciclu investiţional al industriei energetice şi este obligatoriu ca procesul investiţional programat pentru această decadă să contribuie la creionarea unui nou sistem energetic care să ne permită să atingem obiectivul neutralităţii climatice în perspectiva anului 2050.”

  • Preţurile gazelor naturale ar putea ajunge la niveluri record în această iarnă, în lume

    Preţurile gazelor naturale ar putea ajunge la niveluri record în această iarnă, în condiţiile în care temperaturile ridicate din emisfera nordică duc la scăderea stocurilor pe pieţele cheie, scrie Reuters.

    Preţurile gazelor naturale din Olanda, de referinţă în nord-vestul Europei, au crescut cu 80% în ultimele trei luni, până la maxime istorice, în timp ce gazul natural lichefiat (LNG) din Asia este la cel mai mare nivel din ultimii opt ani, arată datele Reuters.

    Comercianţii cred că preţurile medii din iarnă vor depăşi vârfurile de anul trecut, când îngheţul din nordul Asiei a trimis LNG în creştere cu peste 200%.

    “Nivelurile din depozite sunt destul de scăzute în multe locuri, întrucât o vară fierbinte înseamnă că nu există prea multe şanse de a creşte stocurile, deci acest lucru ar putea deveni o problemă la iarnă, mai ales dacă vor fi din nou temperaturi scăzute”, a declarat un comerciant din Singapore. .

    Preţul mediu pentru un contract de derivate LNG în decembrie în Asia de Nord-Est este de aproximativ 17,65 dolari pe mmBtu şi de aproximativ 17,80 dolari pe mmBtu pentru ianuarie, a spus o sursă din Singapore.

    Pentru comparaţie, preţurile de livrare în decembrie anul trecut a fost în medie de aproximativ 11,50 dolari pe mmBtu, iar în ianuarie s-au apropiat de aproximativ 17 dolari pe mmBtu.

    Asia de Est, care găzduieşte primii doi importatori de LNG din lume, Japonia şi China, a primit cu 18 milioane de tone mai mult în primele şapte luni ale anului 2021 decât în ​​2020, a spus Xi Nan, vicepreşedinte al pieţelor de gaze şi energie la Rystad Energy.

    Japonia a stimulat importurile de LNG pentru a evita o criză de energie ca urmare a temperaturilor crescânde, în timp ce firmele chineze cumpără pentru a satisface cererea maximă din regiunile sudice şi pentru a depozita pentru iarnă.

    Preţurile europene ale gazelor naturale au crescut şi ele, preţurile la hub-ul olandez TTF crescând cu 32% în ultima lună la niveluri maxime, alimentate de întreruperile de mentenanţă de vară din Norvegia, aprovizionarea scăzută a cu LNG, preţurile ridicate ale carbonului şi inventarele scăzute.

    Depozitarea europene de gaze sunt în prezent pline în proporţie de 50% până la 60%, comparativ cu 80% vara trecută, spun analiştii.

    “Există un risc real ca Europa să intre în sezonul de iarnă cu stocuri reduse, infeluenţând preţurile”, au declarat analiştii ING într-o notă recentă.

    Gazprom a renunţat să rezerve capacităţi suplimentare de tranzit a gazelor pentru a satisface cererea, situaţie care sporeşte riscurile de creştere a preţurilor în Europa, au adăugat analiştii.

    În SUA preţurile futures ale gazelor naturale au atins nivelul maxim pe 31 de luni. Timera Energy preconizează temperaturi peste medie până în septembrie şi niveluri de stocare sub media pe cinci ani. Evoluţia actuală a pieţei futures sugerează că preţurile vor rămâne peste 4 dolari pe MMBtu până în martie 2022.

    În ceea ce priveşte oferta, aproape 30 de milioane de tone de LNG suplimentare sunt aşteptate anul acesta, dar vor fi absorbit rapid de primele două regiuni consumatoare din Europa şi Asia, spun analiştii. Cele două pieţe se vor lupta pentru aprovizionarea cu LNG în această iarnă, mai ales dacă vor fi temperaturi scăzute.

  • Cum a ajuns Azerbaidjanul să schimbe piaţa energiei şi harta geopolitică din Europa şi Caucaz

    Azerbaidjan, o ţară mică din agitatul Caucaz, este curtată de Ungaria şi Turcia, a învrăjbit fără să vrea ţări din UE, a tranformat harta energiei din zona Mării Caspice şi sudul Europei şi este pe cale să devină o putere regională. Ce o face atât de influentă: are resurse bogate de petrol şi mai ales de gaze naturale.

    Ungaria, ţară săracă în surse de energie precum petrolul, gazele naturale şi râurile mari, aşteaptă de mulţi ani să primească gaze azere şi şi-a pregătit intens terenul în acest sens.

    Spre exemplu, gigantul maghiar de petrol şi gaze MOL are o participaţie de 1,5 miliarde de dolari, sau 9,5% din afacere, la cel mai mare câmp petrolifer al Azerbaidjanului, Azeri-Chirag-Gunashli, şi una de 9% la principalul oeloduct care deserveşte câmpul, Baku – Tbilisi – Ceyhan. Astfel, Mol este cel mai mare investitor central şi est-european în economia azeră. Azerbaidjanul îşi valorifică potenţialul energetic prin Trans Adriatic Pipeline, pe scurt TAP, care aduce gaze naturale direct în Uniunea Europeană şi în Balcani şi o face din 2020, dar nu în cantităţile pe care şi le-ar dori autorităţile de la Baku. Sau cele de la Budapesta.

    Deşi lucrările de construcţie la conducta de aproape 900 de kilometri au început în 2016, Ungaria şi România nu pot primi gaze azere deoarece Bulgaria nu a terminat de construit un important interconector cu reţeaua de conducte a Greciei (IGB). Bulgaria poate importa gaze azere, şi o face, printr-un alt interconector cu Grecia, dar a amânat de mai multe ori finalizarea IGB (182 de kilometri).

    Cea mai recentă estimare a guvernului bulgar pentru punerea în funcţiune a punctului de conectare menţionează anul 2023. Întârzierile din Bulgaria vin în contextul în care guvernul de la Sofia a aratăt exces de zel în a construi secţiunea bulgară a unui alt gazoduct, unul care aduce în regiune gaze ruseşti. Unii analişti spun că această situaţie arată care sunt priorităţile Bulgariei. La nivel de discurs, guvernul bulgar vrea să-şi reducă dependenţa de gazele naturale ale Rusiei.

    Practic, amână acest pas şi împiedică şi alte state să se îndepărteze de influenţa pe care Rusia o obţine exportând energie în regiune. Guvernul maghiar, care a declarat aprovizionarea cu gaze ca fiind o chestiune de securitate naţională, a cerut finalizarea IGB. Lucrările de conectare a Ungariei la TAP ar trebui să fie gata în octombrie.

    Partea sârbă a proiectului este deja realizată. În prezent, Ungaria este dependentă de gazele ruseşti. În schimb, Bulgargaz din Bulgaria are un acord de import de gaze azere pe 25 de ani pentru 1 miliard de metri cubi pe an, cantitate suficientă pentru a acoperi o treime din consumul ţării.

    Azerbaidjan este astfel în competiţie directă cu Rusia pentru piaţa europeană, iar Rusia a reacţionat, printre altele, prin accelerarea unui proiect, Nord Stream 2, de a aduce gaze direct în Germania prin nordul continentului, ocolind rebela Ucraină.  Azerbaidjan şi Rusia se bat şi pentru piaţa turcă a energiei.

    Exporturile azere de gaze către Turcia au crescut cu 16% în primul trimestru al acestui an, Azerbaidjan devenind astfel al doilea exportator de energie pentru Turcia, după Rusia, care exportă pe acea piaţă de două ori mai multe gaze.

    În 2020, livrările azere au sărit cu 20%, o parte din ele venind prin TAP. Azerbaidjan nu este nici de departe ţara cea mai bogată în resurse energetice din Caucaz. Însă spre deosebire de Kazahstan şi Turkmenistan, care se concentrează pe exporturile către China şi Rusia, azerii şi-au îndreptat atenţia spre Europa şi spre spaţiul transatlantic, scrie revista Modern Diplomacy.

    Pentru că Marea Caspică, de unde extrage petrol şi gaze, este o mare interioară fără legătură cu Mediterana sau Marea Neagră, iar sursele de gaze şi petrol sunt departe de marii consumatori, Azerbaidjanul a făcut eforturi financiare şi diplomatice enorme pentru a-şi putea construi infrastructura necesară pentru a exporta în Turcia, Balcani şi Europa. Livrările azere de petrol ajung până în Italia, care primeşte 26% din total. În eforturile de a deveni un jucător puternic pe piaţa globală a energiei, Azerbaidjanul şi-a încălzit relaţiile cu Turkmenistan, iar cele două state exploatează acum împreună un câmp gazeifer offshore comun numit Dostluq, sau „Prietenie“ în traducere. 

    Aceste este primul proiect de cooperare energetică între două state caspice. Pentru viitor se prevede ca şi gazele şi petrolul turkmene să fie transportate prin infrastructura azeră. Astfel, Azerbaidjanul devine un jucător important pe piaţa energiei din regiune. Iar al doilea război pentru enclava Nagorno-Karabah, recent încheiat, a arătat că această ţară devine şi un jucător pe scena geopolitică.

    Ungaria a susţinut încă de la început, declarativ, Azerbaidjanul în conflictul cu Armenia, iar Turcia a ajutat nu doar prin greutatea sa în politica regională, ci, probabil, şi cu tehnică şi strategie militară. Turcia are experienţa de război a NATO.

    De asemenea, Azerbaidjanul este în relaţii bune cu un alt jucător de categorie grea de pe scena geopolitică regională, Israelul, care îşi asigură 40% din consumul de petrol prin importuri azere, potrivit ziarului turc Hurriyet. Nu mai trebuie spus că cu banii primiţi pe gaze şi petrol Azerbaidjanul îşi echipează armata cu tehnică turcă şi israeliană de ultimă generaţie.

  • Un studiu Declic spune că exploatarea majorităţii resurselor de gaze din Marea Neagră este imposibilă, din cauza cererii în scădere. Transgaz spune că în următoarea perioadă necesarul de gaz al României va creşte cu 80%

    Un studiu realizat la comanda Declic, o platformă pentru campanii online precum petiţiile, arată că, în ultimii 10 ani, consumul de gaz a scăzut cu 10% în România, de la 147 TWh în 2010, la 127 TWh în 2020. În aceeaşi vreme însă, consumul casnic de gaz fosil a crescut cu 20% şi a ajuns în 2020 la o pondere din totalul de consum de gaz de 26%. În metri cubi, consumul anual de gaze naturale al României este de 10 mld. mc.

    Din cauza cererii în scădere, studiul spune că exploatarea gazelor din Marea Neagră nu vor putea fi valorificate: „Principala problemă pentru exploatările de gaz de la Marea Neagră o reprezintă costurile de extracţie, nu taxele aplicate de stat”, spune Andrei Ilaş, analist din piaţa de energie şi autorul studiului.

    El apreciază că ţintele climatice ale Uniunii Euro­pe­vor afecta ex­ploatările off-shore  din Marea Neagră: „Ecuaţia cererii şi ofertei de gaz fosil va face practic imposibilă exploa­tarea majorităţii resurselor de gaze fosile din Marea Neagră, cel puţin până în 2030, dar mai ales după 2030, având în ve­dere ţintele climatice ale Uniunii Europene.”

    România are puţin peste  o treime din gospodării conectate la reţeaua de gaze naturale în acest moment, deşi este al doilea cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană. Spre comparaţie, în Ungaria peste 95% din gospodării au acces la gaze naturale.

    Ion Sterian, directorul general al Transgaz, spunea la finalul lui 2020 că necesarul de gaze al României va creşte cu 8 miliarde de metri cubi (circa 80%), datorită conectării gospodăriilor la reţeaua de gaze şi punerea în funcţiune a mai multor capacităţi pe gaz.

    „BRUA funcţionează şi va transporta gaze prin urmare va trebui mărită capacitatea. În România producţia de gaze, pe declinul producţiei on-shore se va accentua şi va fi necesară exploatarea gazelor din Marea Neagră. Consumul României va creşte cu peste 8 mld. de metri cubi.”

    Creşterea va veni e fondul conectării populaţiei la gaze naturale (Ă4,4 mld. metri cubi anual) şi pe fondul punerii în funcţiune a mai multor termocentrale cu producţie de energie în cogenerare: „Din cererile pe programul guvernamental de racordare a localităţilor la gaze, consumul va creşte cu circa 4,4 mld. metri cubi“.

    „Avem solicitări la Transgaz pe partea de centrale electrice în cogenerare de peste 3,5 mld. de metri cubi de gaze şi aşteptăm alte solicitări pe partea de punere în funcţiune noi capacităţi de producţie industrială.”

    Cu resurse de gaze estimate la 200 metri cubi în Marea Neagră, dintre cele două mari proiecte – perimetrul Midia şi Neptun Deep, doar Midia a avansat, prin decizia Black Sea Oil And Gas (BSOG) de a demara investiţia.  Exxon a decis să se retragă din proiectul Neptun Deep, unde deţinea jumătate, împreună cu OMV Petrom.

    „La începutul lui 2019, în ciuda schimbărilor legislative petrecute în piaţa de energie prin celebra ordonanţă 114, Black Sea Oil and Gas a decis finalizarea investiţiei în proiectul Midia Gas Development Project. Decizia a venit după ce la finalul lui 2018 anunţau un contract de vânzare pe termen lung cu grupul Engie pentru toată producţia din respectivul perimetru”, mai scrie Andrei Ilaş

    Autorul studiului Declic este de părere că cei mai importanţi factori pentru care companiile nu iau decizia de a demara investiţiile în Marea Neagră sunt costurile de extracţie, evoluţia cererii de gaze fosile şi preţul spot şi la termen al gazelor fosile, aspecte care ar fi prioritare legislaţiei actuale, cu taxele contestate de industrie.

    Soluţia pentru ca exploatările din Marea Neagră să devină rentabile din punct de vedere economic este, în viziunea sa, să fie transformate în energie eoliană offshore.

    Autorul studiului mai este de părere că zona de consumatori casnici va înregistra o creştere a consumului de 10 TWh până în 2030, după ce consumul de gaz fosil de către clienţii rezidenţiali a crescut cu aproape 21% din 2010 în 2020, de la 29 TWh în 2010 la 36 TWh în 2021.

    „Sectorul clienţilor rezidenţiali şi cel al producţiei de energie electrică sunt singurele sectoare care vor înregistra o creştere semnificativă a consumului care va ajunge la un maxim de 151 TWh în 2030, cu doar 3% în plus faţă de anul 2010 şi 19% faţă de 2020.”

    Aproximativ 34 TWh de gaz merg către domeniul producerii energiei electrice, 27% în 2016, ultimul an pentru care există date segmentate. Următoarea categorie importantă e reprezentată de consumatorii casnici cu peste 26%, sectorul industriei chimice cu 10% şi alţi consumatori industriali cu 18%.

    O altă presiune pe cererea de gaz fosil, se mai notează în studiu, este reprezentată de creşterea preţului certificatelor de emisii de carbon care au crescut de la 25 euro pe tonă în 2019 la euro pe tonă în mai 2021, existând estimări de creştere pana la 100 EURO pe tonă până în 2030.

    Întrebaţi de ZF cât a costat studiul şi care au fost principalii finanţatori ai studiului, reprezentanţii Declic au răspuns: „Studiul a fost achitat integral din donaţiile membrilor comunităţii Declic. Suntem peste 900.000 de membri în comunitate şi nu avem un top al donaţiilor.”

  • Finanţări de 144 mil. lei, pentru trei proiecte de reţele de gaze naturale

    Ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Cristian Ghinea, a semnat contractele pentru finanţarea a 3 proiecte vizând dezvoltarea reţelelor de gaze naturale, în valoare de 144 de milioane de lei.

    Prin cele 3 proiecte vor beneficia de acces la reţeaua de gaze naturale comuna Ozun din judeţul Covasna, comunele Tomeşti, Dăneşti, Cârţa, Mădăraş şi Sândominic din judeţul Harghita şi Asociaţia de Dezvoltare Intercomunitară Forest, respectiv comunele Ciceu, Siculeni, Racu din judeţul Harghita.

    În total, prin Programul Operaţional Infrastructură Mare (POIM) 2014 – 2020 au fost aprobate recent 10 proiecte ale autorităţilor locale, în urma cărora 15.444 oameni vor fi conectaţi la reţele de gaze naturale.

    „În România este necesară o îmbunătăţire semnificativă în privinţa accesului la reţelele de gaze, rata de conectare este acum de numai 40% din totalul populaţiei. Prin acest tip de proiecte, încercăm să recuperăm deficitul şi este foarte bine că am prins şansa asta prin POIM, sperăm să reuşim şi pe programele viitoare. Îi felicit pe cei care au depus proiecte, pentru rapiditate şi nivelul ridicat de expertiză. Prin PNRR vom veni cu o nouă propunere, să finanţăm proiecte cu o tehnologie avansată, gaze în amestec cu hidrogen”, a spus Cristian Ghinea, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene.

    În total, au fost aprobate 10 proiecte, iar pentru 8 dintre acestea au fost semnate până acum contractele de finanţare, cu o valoare totală de 327,1 milioane lei.

    La nivelul POIM 2014 -2020, alocarea pentru proiecte de dezvoltare a reţelelor inteligente de distribuţie a gazelor naturale este de 235,29 milioane euro. Valoarea proiectelor depuse în cadrul acestui apel este de 2,5 miliarde euro. 219 proiecte se află în evaluare.

     

  • Salariile redevin subiect „strict secret“. Transgaz, Transelectrica, Romgaz şi Electrica au obţinut secretizarea veniturilor salariale cu acordul ANI

    Marile monopoluri de stat din energie, companii lis­ta­te la Bursă, au cerut şi au obţinut din partea Agen­ţiei Naţionale de Inte­gritate (ANI), utilizând legile în vigoare, secretizarea veniturilor.

    În acelaşi regim de confidenţialitate to­ta­lă a câştigurilor au intrat şi Autoritatea Naţională de Reglementare în domeniul Ener­giei (ANRE) şi Banca Naţională a României (BNR).

    Mişcarea vine după ce la nivelul com­pa­ni­ilor de stat din energie sunt vizibile mu­tările unor oameni cu background politic, nu pro­fesional, afiliaţi ai PNL, anonimizarea ve­ni­turilor fiind un pas spre opacizarea aces­tor entităţi. „Prin adresele înregistrate la Agen­ţia Naţională de Integritate cu nr. 15286/2019 şi nr. 4968/06.02.2020, Societatea Naţio­nală de Transport de Gaze Naturale Transgaz S.A a solicitat «anonimizarea veniturilor rea­li­zate de angajaţii societăţii» în temeiul dis­poziţiilor art. 129 alin. (1) din  Contractul Colectiv de Muncă, potrivit căruia «salariile au caracter confidenţial, responsabilitatea păs­trării caracterului confidenţial al acestora re­venind ambelor părţi»“, au răspuns re­pre­zetanţii ANI la solicitarea ZF ca urmare a fap­tului că în declaraţiile de avere ale anga­jaţilor Transgaz veniturile din 2020 nu mai sunt vizibile.

    Situaţia este valabilă şi pentru alte mo­no­po­luri ale statului din energie, secretiza­rea veniturilor venind ca urmare a cererii companiilor.

    Mişcarea vine în contextul în care deja la niv­elul multor companii de stat influenţa po­litică este tot mai vizibilă.

    Spre exemplu, luna trecută acţionarii Romgaz (simbol bursier SNG), cel mai mare producător de gaze naturale din România, au ales, în urma exercitării votului cumu­la­tiv, no­ua componenţă a consiliului de admi­nistraţie, pentru un mandat provizoriu de patru luni.

    Printre noile numiri la Romgaz s-a numărat George Sergiu Nicolescu, fost prefect al judeţului Constanţa, iar anterior inspector, compartimentul pentru situaţii de ur­genţă din cadrul Primăriei oraşului Eforie. În CA-ul Romgaz a intrat şi Gheorghe Silvian Şorici, 49 de ani, absolvent al Facultăţii de ştiinţe economice din Craiova, consilier judeţean PNL la Consiliul Judeţean Sibiu.

    Toate mişcările ridică semne de între­ba­re în ceea ce priveşte gestionarea marilor companii de stat, listate la Bursă, pe criterii transparente.

  • E.ON introduce un chatbot în automatizarea contractării serviciilor de gaze naturale, electricitate şi servicii energetice

    Furnizorul de energie electrică şi de gaze naturale E.ON România, companie membră a grupului german E.ON, împreună cu Druid, companie specializată în tehnologie conversaţională, anunţă lansarea chatbotului Ioana, soluţie care oferă mai multe opţiuni de interacţiune digitală cu clienţii, cum ar fi contractarea online a diferitelor tipuri de servicii oferite de E.ON, comunicarea şi preluarea informaţiilor pentru a obţine rapoarte personalizate, precum şi generarea de alerte referitoare la serviciile companiei.

    “Contractarea serviciilor se va face mult mai simplu şi rapid, în câteva minute, fără a mai fi necesară deplasarea fizică la un Centru de Relaţii cu Clienţii pentru activarea contractelor. IOANA va fi din ce în ce mai pregătită să răspundă şi altor tipuri de solicitări, 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână”, explică Ioan Şandru, Digital & IT Director for Customer Solutions, E.ON.

    Proiectul a fost implementat de Inform Lykos şi a presupus analiza proceselor E.ON în relaţia cu clienţii, implementarea şi configurarea infrastructurii cloud, configurarea şi implementarea tehnologiei conversaţionale Druid, integrarea cu LiveChat pentru rutare spre operatori umani dacă întrebările nu pot fi răspunse automat, instruirea agenţilor echipelor E.ON, implementarea soluţiei de arhivare a documentelor, integrarea cu sistemele interne E.ON, dar şi dezvoltarea şi rularea testelor funcţionale, de performanţă şi de stres.

    “Sunt convins că experienţa modernă, conversaţională, va avea un impact pozitiv nu doar pentru contractarea serviciilor E.ON, dar şi pentru productivitatea angajaţilor din back-office”, adaugă Manolis Kontos, managing director, Inform Lykos.

    La rândul său, Liviu Drăgan, CEO Druid consideră că beneficiile pe care le aduce o astfel de soluţie sunt uriaşe.
     

     

  • De la 1 iulie piaţa gazelor s-a liberalizat. Ce înseamnă acest lucru pentru principalii jucători şi pentru consumatori?

    „Avem oferte mult mai bune decât au fost la 1 iulie, nişte preţuri cu 30-40% mai mici faţă de ce era la 1 iulie. Chiar dacă aceste oferte sunt foarte avantajoase, vedem foarte puţini consumatori care au încheiat un contract cu furnizorii”, explică pentru Business MAGAZIN Dumitru Chisăliţă, analist din zona de energie şi preşedintele Asociaţiei Energia Inteligentă.
    Aproximativ 95% din totalul de consumatori casnici, adică 3,3 mil. de consumatori casnici dintre cei 3,5 milioane în total în România, nu au încheiat încă un contract cu un alt furnizor, potrivit estimărilor lui Dumitru Chisăliţă. Acest fenomen se petrece în condiţiile în care ofertele furnizorilor pentru preţul „mărfii gaz” variază între 50 şi 80 de lei pentru consumatorul final.
    „Pe o piaţă funcţională nu este o asemenea diferenţă. Există o slabă informare la nivelul consumatorului. Aceste 50 de zile care au trecut nu au venit cu nicio campanie de informare şi atunci ca atare lumea este dezorientată, cum era şi la 1 iulie”, mai spune Dumitru Chisăliţă.


    Începând cu data de 1 iulie 2020 preţul la gaze pentru populaţie a fost liberalizat. Această liberalizare înseamnă că de la 1 iulie preţul amestecului de gaze naturale ( aşa zisa „marfă gaz”) este lăsat liber, în baza mecanismului cerere-ofertă. În acest condiţii, consumatorii pot opta pentru ofertele concurenţiale ale furnizorilor de gaze din România. Restul tarifelor rămân reglementate de autorităţi – tariful de transport, tariful de distribuţie şi TVA-ul.
    Practic, începând cu data de 1 iulie fiecare consumator casnic are posibilitatea de a încheia un nou contract cu furnizorul de gaze. Dacă clientul nu semnează contractul, furnizarea de gaze nu se sistează, ci va fi realizată de actualul furnizor. Consumatorul poate oricând în această perioadă să îşi modifice furnizorul. Estimările lui Dumitru Chisăliţă arată că 95% din consumatorii casnici au ales această variantă.
    Avocaţii sfătuiesc consumatorii să verifice atunci când semnează contractul, în primul rând, oferta de preţ.
    „În primul rând, consumatorul trebuie să fie atent la preţ. Deşi pare simplu, în realitate pentru consumatorul obişnuit compararea ofertelor este destul de anevoioasa mai ales atunci când sunt şi alte servicii incluse (spre ex. diferite tipuri de servicii tehnice periodice pentru verificarea/revizia tehnică a instalaţiilor, ori un preţ pentru un abonament zilnic, la care se adaugă şi consumul efectiv), fiind astfel dificilă identificarea preţului per MWh. În plus, consumatorii trebuie să aibă în vedere şi faptul că în factură furnizorul va mai adăuga şi tarifele reglementate de transport şi distribuţie prevăzute de legislaţia în vigoare”, spune Ruxandra Bologa, avocat al casei de avocatură NNDKP şi unul dintre coordonatorii practicii de Energie şi Resurse Naturale din cadrul NNDKP.
    Cei mai mari jucători din piaţa de gaze naturale din România sunt Engie şi E.ON, care deţin, cumulat, 90% din piaţă. Odată cu liberalizarea preţului gazelor, două companii mari din piaţa de furnizare energie electrică – CEZ şi Enel – au venit cu oferte pentru furnizarea de gaze către consumatorii casnici. În noile condiţii concurenţiale, furnizorii vin şi cu pachete de gaz-energie electrică sau servicii.
    „Nu se sesizează mişcări importante în piaţa de gaze pentru populaţie deocamdată. Este vară şi consumul este foarte scăzut. Sper că liberalizarea să aducă o mai bună calitate a serviciilor oferite şi preţuri competitive pentru consumatori. Sper ca, peste un an, să arate ca o piaţă matură cu un model de piaţă bine conturat, o piaţă cu reguli clare pentru toate părţile participante”, spune Răzvan Nicolescu, partener Deloitte şi liderul industriei de energie şi resurse naturale.


    Dumitru Chisăliţă este de părere că piaţa va arăta la fel peste un an, dacă autorităţile statului nu se vor implica în informarea consumatorilor casnici şi în asigurarea respectării regulilor pieţei de către companii.
    „Dacă nu se va întâmpla nimic, adică ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în Energie – n. red.) va sta la fel de liniştit, protecţia consumatorului va dormi pe o ureche, Consiliul Concurenţei pe alta, guvernul nu se va implica, părerea mea este că piaţa gazelor pentru consumatorii casnici va fi la fel ca acum”, spune Dumitru Chisăliţă.


    Ce spun jucătorii pieţei, la două luni de la liberalizare?
    La solicitarea Business MAGAZIN, 5 dintre companiile prezente pe piaţa gazelor au răspuns următoarelor întrebări:
    1. Cum arată piaţa gazelor după liberalizare?
    2. Cum se traduce această măsură în efectele pe care le vor resimţi consumatorii şi cum se va calcula preţul corect în această piaţă liberă?
    3. Care sunt provocările pe care le va aduce această măsură pentru jucătorii pieţei?
    4. Va fi influenţată în vreun fel liberalizarea pieţei gazelor de contextul crizei generate de COVID-19?
    5. Cum apreciaţi că va arăta piaţa gazelor după un an de la implementarea acestei măsuri?
    6. Cum arată piaţa locală a gazelor comparativ cu pieţele vestice?


    Claudia Griech, director general adjunct, E.On Energie România

    4 miliarde de lei a fost cifra de afaceri a E.ON Energie în 2019

    1. Vedem deja primele efecte, respectiv o intensificare a competiţiei între furnizorii prezenţi pe piaţă, dar şi intrarea unor noi jucători. Totodată, avem pe piaţă oferte mai atractive comparativ cu condiţiile prevăzute în contractele reglementate. Credem că pe viitor vor avea câştig de cauză serviciile şi soluţiile de calitate care aduc plusvaloare, care sunt gândite să satisfacă nevoile specifice ale clienţilor, iar acestea devin tot mai complexe. Preţul gazului natural este important, desigur, dar calitatea şi sustenabilitatea serviciilor şi soluţiilor va prima. Pe primele şase luni ale anului curent am avut o creştere cu peste 30% a numărului clienţilor casnici eligibili faţă de finele anului trecut, iar comparativ cu sfârşitul anului 2018, creşterea este de aproape 100%. Şi în ultima lună, după liberalizare, portofoliul nostru a continuat să crească.
    2. Preţul final al gazelor naturale pentru clienţii casnici cuprinde atât costul de achiziţie al gazului de pe piaţa internă cât şi următoarele costuri suplimentare pentru noi: costul gazului din import pentru acoperirea vârfurilor de consum din perioada rece, precum şi costul serviciilor de înmagazinare, al serviciilor de transport, al serviciilor de distribuţie şi al serviciilor de furnizare. Tarifele aferente serviciilor reglementate de transport, distribuţie şi înmagazinare subterană a gazelor naturale reprezintă costuri externe care nu pot fi negociate de compania noastră, fiind stabilite de către ANRE. Preţul final al gazelor naturale este influenţat în cea mai mare măsură de evoluţia costurilor de achiziţie a gazelor naturale din surse interne şi import, mai ales în sezonul rece, când consumul nu poate fi asigurat
    în totalitate din surse interne,
    apelându-se şi la importuri, aşa cum o arată experienţa anilor anteriori. Preţurile vor fi influenţate cu siguranţă de preţul gazelor la hub-urile europene şi de acoperirea atât din surse locale, cât şi din surse europene.
    3. Provocarea noastră, în contextul liberalizării dar şi al transformărilor prin care trece domeniul energiei, este de a face trecerea de la statutul de furnizor tradiţional de energie şi gaze naturale, la calitatea de partener care oferă soluţii şi servicii moderne, inovatoare, pliate pe specificul şi nevoile clienţilor din toate categoriile. Strategia E.ON este de a oferi clienţilor un portofoliu cât mai variat de produse, care să asigure nu doar un preţ competitiv, ci şi economii prin reducerea consumului, împreună cu servicii de utilizare în siguranţă a instalaţiilor de gaze naturale. Scopul nostru este să îmbunătăţim viaţa oamenilor pentru un viitor mai sustenabil iar produsele şi soluţiile E.ON sunt menite să reducă emisiile de carbon. Creşterea numărului de clienţi care optează pentru soluţiile noastre ne fac încrezători în ceea ce priveşte rezultatele de business pe termen mediu şi lung.
    4. Pandemia de COVID-19 are impact asupra pieţei de energiei în ansamblul ei, aceasta fiind afectată în principal de scăderea cererii, dar nu afectează liberalizarea în sine. Pandemia a influenţat şi comportamentul clienţilor, în sensul că aceştia se îndreaptă tot mai mult spre servicii şi soluţii digitale. Devenim tot mai digitali şi noi şi clienţii noştri şi aceasta într-un ritm accelerat. În luna iunie s-a înregistrat, o creştere cu aproximativ 230% faţă de luna iunie a anului trecut a conturilor online noi E.ON Myline. Tot în luna iunie, aplicaţia Myline pentru telefonul mobil a fost descărcată de un numar de clienţi  de cinci ori mai mare faţă de aceeaşi lună a anului trecut. Şi plata online a facturilor a devenit tot mai uzuală, în luna iunie fiind făcute cu 145% mai multe plăţi digitale comparativ cu iunie 2019. În primele şase luni ale acestui an, numărul plăţilor efectuate prin Myline a depăşit 2,5 milioane.
    5. Ne aşteptăm în continuare la un grad ridicat de volatilitate a pieţei, nu ştim, de exemplu, cum va evolua pandemia şi ce noi măsuri vor institui autorităţile.  Însă, doar o piaţă liberalizată poate aduce cele mai bune oferte pentru clienţii noştri şi poate stimula investitorii, cu condiţia să fie complet funcţională. Aceasta înseamnă o piaţă lichidă şi competitivă, cu preţuri transparente şi acces egal pentru toţi jucătorii importanţi, spre beneficiul clienţilor. Totodată, este nevoie de dezvoltarea unui mecanism robust şi corect de suport pentru a-i proteja pe consumatorii vulnerabili.


    Michele Abbate, director general Enel Energie si Enel Energie Muntenia: Obiectivul nostru este să devenim lideri şi pe piaţa liberă a gazului

    5,5 mld. lei este cifra de afaceri cumulată a Enel Energie şi Enel Energie Muntenia

    1. Enel a introdus primele sale oferte de gaze pentru consumatorii casnici pe piaţa liberă în 2017. Liberalizarea pieţei începând cu 1 iulie 2020 a readus acest subiect pe agenda consumatorilor şi furnizorilor. La Enel am observat o sporire substanţială a contractelor semnate în prima jumătate a anului, în special online, unde am înregistrat o creştere de 500% a contractelor de gaze semnate în comparaţie cu perioada similară a anului trecut. Competitivitatea pe piaţă se va traduce în beneficii pentru consumatori şi îi va provoca pe furnizori să ofere diverse astfel de avantaje.
    2. Preţul este unul dintre elementele cheie în alegerea furnizorului, iar acesta este stabilit pe baza evoluţiei preţului de achiziţie a gazelor naturale, care depinde de cerere şi ofertă. De asemenea, consumatorii se uită şi la alte beneficii incluse în oferta de gaz de pe piaţa liberă, cum ar fi validitatea preţului sau reducerile oferite, tipul de produs bazat pe comportamentul de consum (de exemplu, o casă de vacanţă sau o casă permanentă) sau chiar experienţa clienţilor în timpul semnării contractului dar şi pe durata acestuia.
    3. Competitivitatea permite unei pieţe să se dezvolte cu adevărat. Pentru Enel, liberalizarea pieţei gazelor este o oportunitate de a ne demonstra din nou poziţia de lider, aşa cum s-a întâmplat pe piaţa liberă a energiei electrice, şi de a dezvolta noi servicii şi produse pentru a răspunde mai bine nevoilor consumatorilor.
    4. Efectele pandemiei de COVID-19 se resimt la nivel global, în toate domeniile. În ceea ce priveşte serviciile, există dovezi ale unei creşteri substanţiale în ceea ce priveşte serviciile digitale. Fie că vorbim despre semnarea unui contract 100% digital, o opţiune disponibilă pentru clienţii Enel încă din 2017, sau despre noi modalităţi de interacţiune online cu clienţii, mediul online câştigă teren şi ne aşteptăm ca acest comportament de consum să continue.
    5. Peste un an ne aşteptăm ca piaţa să fie din ce în ce mai competitivă, deoarece clienţii vor fi cei care vor avea puterea de a alege. Evoluţia va fi corelata cu intervenţiile pe care regulatorul le va avea în următoarea perioadă. În ceea ce ne priveşte, ne străduim în continuare să facem procesul de schimbare a furnizorului cât mai accesibil pentru clienţi. Producţia de gaze în România se află pe un trend descendent, cu o scădere de circa 2% de la un an la altul, conform datelor operatorului de transport de gaze pentru 2017-2019, cel mai probabil din cauza declinului natural al câmpurilor de producţie. Nu vedem niciun impact potenţial al liberalizării pieţei gazelor asupra producţiei de gaze.
    În ceea ce priveşte generarea de energie electrică, producţia de electricitate a scăzut semnificativ în 2019, iar România a devenit importator net. Tendinţa continuă în 2020, în special din cauza vechimii centralelor existente (în mare parte pe cărbune), precum şi pierderilor economice generate de costurile certificatelor de emisii de carbon (EUA).


    Mircea Bica, CEO Nova Power & Gas

    200 milioane de lei a fost cifra de afaceri a Nova Power & Gas în 2019

    1. Odată cu competiţia reală a venit scăderea preţurilor pentru consumatorii finali. La mai puţin de 2 luni de la momentul liberalizării nu se vad efecte semnificative, dar multe companii au intrat agresiv pe segmentul de consumatori casnici. Pe termen scurt, consumatorii vor continua să analizeze ofertele din piaţă, iar odată cu apropierea sezonului rece credem că dinamica preţurilor va creşte semnificativ. Pe termen mediu şi lung, furnizorii cu ofertele financiare mai bune şi fără costuri ascunse vor câştiga piaţa.
    2. Concurenţa va aduce beneficiile pe care le aduce concurenţa în orice domeniu, de la scăderea preţurilor până la creşterea calităţii. Cred însă că preţul corect trebuie să pornească de la preţul din piaţa angro, cu oferte dinamice care să ofere consumatorilor şansa de a profita de perioadele în care preţurile sunt mai mici.
    3. Provocările sunt foarte mari, de la schimbări de organizare şi strategie, până la optimizări permanente ale ofertelor şi investiţii mari în dezvoltarea de platforme şi în comunicare. La Nova, ne-am propus sa oferim cele mai bune oferte din piaţă cu preţ fix garantat şi contractare online, cu documentaţie simplificată, în doar câteva minute, şi am reuşit. Încă de la 1 iulie suntem pe prima poziţie în comparatorul de preţuri ANRE şi majoritatea contractelor sunt semnate online.
    4. Efectele crizei sunt mai vizibile în piaţa consumatorilor industriali, non-casnici. Poate doar în comportamentul consumatorilor casnici cărora le-au fost afectate veniturile şi caută mai activ să îşi reducă costurile lunare.
    5. Depinde foarte mult de cât de activ vor intra în cursă furnizorii din piaţa liberă, dar cred ca vom asista la o schimbare a comportamentului de selecţie a furnizorului. Dacă până acum opţiunile erau clare pentru fiecare zonă geografică în parte, de acum publicul va începe să compare ofertele, aşa cum face cu selecţia altor produse sau servicii. Nu ne e teamă că nu va şti să aleagă. 
    6. Cererea pentru gaze naturale în UE în 2020 rămâne stabilă în comparaţie cu 2018 şi 2019 la un nivel de aproximativ 3.907 TWh / an. Rusia (39%) şi Norvegia (27%) rămân principala sursă de import de gaze naturale pentru UE, producţia internă a UE scăzând odată cu reducerea producţiei în Marea Britanie şi Olanda.
    În Europa, un impact major asupra preţului gazului natural în iarna următoare îl vor avea NordStream 2 şi GNL. Direcţia şi magnitudinea vor fi determinate de disponibilitatea şi capacitatea lor. România va prelua trendurile în industria energiei electrice şi a gazului natural din ţările vestice precum Germania, Austria, Franţa. La fel se va întampla şi cu piaţa Futures sau Spot.


    Harald Rainer Kraft, reprezentant AIK Energy în România
    1,2 miliarde de lei a fost cifra de afaceri a AIK Energy în 2019

    1. Suntem încă la începutul acestei lungi tranziţii spre o piaţă complet liberalizată, iar majoritatea furnizorilor s-au adaptat la noile condiţii. Observăm o concurenţă puternică între furnizorii nou apăruţi pe piaţă, dar cu flexibilitate mai mare, care acum prezintă oferte foarte avantajoase faţă de cei doi jucători tradiţionali. Evoluţia pieţei în timp va fi principalul indicator pentru a observa dacă această abordare este sau nu una câştigătoare, dar semnalele pe care le-am primit până acum ne arată că suntem pe drumul cel bun. AIK Energy este unul dintre furnizorii implicaţi activ în eforturile de echilibrare a pieţei de gaze naturale în România şi ne ambiţionăm să fim alături de clienţii noştri cu oferte competitive.
    2. Predicţiile curente de preţ – atât de pe piaţa internă, cât şi de pe cele externe – indică o stagnare a trendului descendent din ultimele luni, pe măsură ce ne apropiem de sezonul rece. În acest context, considerăm că şi preţurile către clienţii finali (casnici şi non-casnici) se vor stabiliza, existând chiar posibilitatea să crească uşor.
    Consumatorii au fost principalii câştigători ai liberalizării pieţei de gaze naturale. Putem spune că au beneficiat din plin şi de un context favorabil de scădere semnifictivă a preţurilor, dar şi fără aceste influenţe ale pandemiei, creşterea competitivităţii în piaţă conduce la oferte mai atractive. Este dificil de estimat preţul corect, sunt foarte multe elemente care conduc la construirea lui (de la sursele de energie, condiţiile de producţie şi de distribuţie, gradul de risc pe care fiecare furnizor şi-l asumă, economia statului etc.), iar toate acestea pot varia de la un an la altul. Dar cu siguranţă, un preţ corect ar trebui să aibă un nivel mai mic faţă de cel existent în piaţă înainte de momentul liberalizării. De aceea, încurajăm consumatorii să se informeze corect şi să aleagă oferta potrivită pentru nevoile lor.
    3. Este încă devreme să evaluăm rezultatele, au trecut mai puţin de două luni de la momentul liberalizării. Strategia actuală a AIK Energy este să vină în sprijinul consumatorilor prin campanii de informare privind dreptul de a alege şi ce presupune de fapt liberalizarea completă a pieţei de furnizare a gazelor naturale, dar şi cu oferte foarte avantajoase, preţ fix garantat pentru 12 luni şi servicii calitative oferite de adevăraţi profesionişti ai energiei. Suntem o companie activă pe piaţa din România, fiind deja cel mai mare importator de gaze naturale, iar acum, ambiţia noastră este să devenim şi principalul furnizor de energie.
    6. Strategiile principalilor producători (atât de gaze naturale, cât şi de energie electrică) sunt corelate cu cererea din piaţă. Întrucât segmentul casnic este unul minoritar în mixul energetic naţional – 28,5% la gaze naturale şi 25% la energie electrică – impactul liberalizării asupra cererii va fi unul minor. În contextul actual de piaţă, influenţele majore asupra cererii au venit mai degrabă din consecinţele pandemiei de COVID-19 asupra economiei. Am putea aduce drept exemplu Germania, unde regulatorul „Bundesnetzagentur” nu intervine pe piaţă, ci doar o supraveghează. În acest context, pentru toti furnizorii este garantat un acces nediscriminatoriu la reţelele de transport. Iar concurenţa sănătoasă între furnizori este menţinută de Consiliul Concurenţei. Acum suntem martorii lansării pieţei libere de gaze, participanţii au şi ei temperament, entuziasm şi energie, şi la propriu şi la figurat. Este inevitabil ca o astfel de piaţă tânără să fie suprareglementată. Înţelegem acest lucru şi ne adaptăm activitatea astfel încât să respectăm cu stricteţe toate normele legislaţiei primare şi, bineînţeles, ale reglementărilor secundare emise de ANRE. Suntem conştienţi, pe baza experienţei din celalate state europene unde suntem prezenţi, că din chiar prima clipă de liberalizare a pieţei a început un proces foarte important care se numeşte „maturizare”.


    Cornelia Szabo, CEO CEZ Vânzare
    1,96 miliarde de lei a fost cifra de afaceri a CEZ vânzare în 2019

    1. După o lună şi jumătate de la liberalizarea pieţei (la momentul redactării articolului n.red.), piaţa angro îşi menţine coordonatele: avem acelaşi număr de producători care pun în vânzare gazele şi cam tot acelaşi număr de furnizori sau traderi care tranzacţionează. În schimb, pe piaţa de retail (vânzarea la cosumatorii finali) sunt furnizori care şi-au intensificat acţiunile de creştere de portofoliu clienţi casnici. Această situaţie, combinată cu scăderea preţurilor în piaţa angro, poate fi benefică pentru clienţi, cu condiţia ca, la semnarea contractelor de furnizare gaze naturale, clienţii să acorde atenţie tuturor prevederilor pentru a fi siguri că oferta pe care o accesează este şi cea mai avantajoasă şi nu vor avea surprize neplăcute în ce priveşte preţul final sau termenii contractuali. Pe termen scurt şi mediu (6 -12 luni) ne aşteptăm ca lichiditatea şi transparenţa în piaţa angro să crească, odată cu obligaţia producătorilor să pună în vânzare etapizat, pe pieţele centralizate o cantitate mai mare de gaze decât în trecut. Având în vedere că preţul de import a devenit egal sau chiar mai mic cu cel din producţia internă, ne aşteptăm ca preţul din producţia internă să îl urmeze pe cel din import (în trecut, o cantitate mare de gaz se îndrepta către segmentul clienţilor casnici reglementaţi). Din experienţa din ultimele 12 luni, se poate vedea că importul este deja o alternativă importantă şi că preţul acestuia este cel în jurul căruia se situează şi preţul de intern. În piaţa de retail ne aşteptăm la o creştere a concurenţei şi o diversificare a ofertelor oferite de furnizorii nou intraţi în piaţă sau care doresc să îşi mărească portofoliul de clienţi casnici. Efectul acestui comportament se va vedea pe termen mediu şi lung (12-24 luni) odată cu creşterea gradului de conştientizare a liberalizării de către consumatorii casnici. Este important să se aibă în vedere şi modalitatea de îndeplinire a celorlalte obligaţii ale furnizorilor, cum ar fi soluţionarea petiţiilor în termenele prevăzute în reglementări, informarea consumatorilor, respectarea cerinţelor referitoare la facturare, etc., astfel încât serviciile oferite clienţilor casnici să rămână la un nivel ridicat de calitate şi după
    1 iulie.  Deşi intense, discuţiile din ultima perioadă pe marginea ofertelor lansate în piaţă de furnizorii de gaze s-au limitat la preţul oferit şi la durata acestuia de valabilitate, şi mult mai puţin pe asigurarea unui serviciu de calitate şi continuitate. În perspectiva noastră, calitatea şi continuitatea în alimentarea cu gaze rămân condiţii esenţiale de care clienţii trebuie să ţină cont.
    2. Liberalizarea în esenţă are efecte benefice pe termen mediu şi lung. Conjunctura actuală a pieţei angro (afectată de consumul foarte mic din iarna 2019-2020 şi efectele pandemiei la nivel european) aduce efecte pozitive pentru consumatorul casnic, în sensul că pe termen scurt preţul poate înregistra o scădere faţă de prima parte a anului 2020. Liberalizarea preţurilor însemnă şi alinierea acestora la tendinţele europene. Astfel, dacă în trecut preţul pentru consumatorii casnici era controlat şi nu putea depăşi un anumit nivel, începând cu 01.07.2020 preţul plătit de un client casnic va fi aliniat, cel puţin, cu evoluţia preţurilor la nivel de România, dar şi la nivelul preţurilor cu care se tranzacţionează gazele în Europa.
    Strategia CEZ Vânzare este în continuare una de expansiune în piaţa de gaze atât în zona de clienţi casnici cât şi de agenţi economici. La baza acestei expansiuni se află mai mult decât oferte competitive din perspectiva preţului, , ci mai ales diferenţierea prin calitatea şi diversitatea serviciilor pe care le oferim clienţilor noştri, prin implicarea noastră, prin proiecte de responsabilitate socială în viaţa comunităţilor locale în care activăm. Este o investiţie pe termen lung, cu angajamente solide şi efort susţinut, însă cu un impact real şi cu beneficii sustenabile.
    4. Din datele analizate de noi, putem spune că liberalizarea nu a fost şi nu credem că va fi afectată de această pandemie. Este clar că pandemia va schimba anumite comportamente de consum, iar pe termen scurt efectele pandemiei sunt de natură financiară. Una dintre tendinţele pe care le anticipăm este aceea ca plăţile facturilor să fie făcute cu întârziere sau chiar mai grav, ca o parte din clienţii agenţi economici să intre în insolvenţă.
    5. În mod normal o piaţă liberalizată ar trebui să aibă o lichiditate mare, să poată avea un preţ al pieţei format pe criterii concurenţiale şi un grad mare de schimbare al furnizorului. Desigur, toate aceste aspecte sunt direct influenţate de legile primare şi secundare aplicabile domeniului, atât în zona de tranzacţii angro cât şi în zona de retail. Estimăm că, la un an de deschidere de piaţă, vom avea mai mulţi jucători care să îşi dorească un număr de clienţi casnici crescut, ne aşteptăm ca lichiditatea în piaţa angro să crească şi ne aşteptăm ca piaţa angro să ofere mai multe tipuri de produse pentru tranzacţii şi o flexibilitate mai mare.
    6. În ţările vestice piaţa a fost liberalizată cu mult timp înaintea pieţei din România. Faţă de ţările vestice, România are un avantaj major: producţia internă de gaz care poate acoperi mai mult de 80% din consumul intern. Astfel, dependenţa de gazul din import este mult mai mică, ceea ce ne face mai puţin expuşi la diverse situaţii ce pot apărea în contextul politic din Europa şi Rusia.