BusinessMagazin

Tag: gaze

  • Incidentul Nord Stream: scurgerea de gaze ar putea continua până săptămâna viitoare

    Un purtător de cuvânt al Nord Stream AG a declarat pentru Reuters că nu este posibil să ofere nicio estimare privind viitorul gazoductului până când nu vor fi evaluate pagubele.

    El a adăugat că va putea efectua o astfel de evaluare doar după ce specialiştii vor reuşi să ajungă în zonă. Se estimează că scurgerea de gaze va continua cel puţin până luni.

    „Evaluarea pagubelor poate fi efectuată la faţa locului imediat ce reuşim să ne apropiem de zonă. În acest moment este o zonă restricţionată”, a spus reprezentantul companiei.

    Experţii au declarat că efectuarea unei evaluări a modului în care s-a produs avaria este foarte dificilă deoarece gazul continuă să se scurgă în apă.

    Alţi specialişti au spus că în zonă ar putea fi trimis un vehicul operat de la distanţă pentru a examina conducta.

  • Estimare: Fisurile din gazoductele Nord Stream sunt cea mai mare scurgere de gaz cu efect de seră

    Scurgerile din conductele Nord Stream, care au pompat volume uriaşe de metan în Marea Baltică şi în atmosferă, ar putea degaja de cinci ori mai mult gaz cu efect de seră faţă de dezastrul de la Aliso Canyon, cea mai mare eliberare terestră de metan cunoscută. De asemenea, este echivalentul unei treimi din totalul emisiilor anuale de gaze cu efect de seră ale Danemarcei, a avertizat miercuri un oficial danez.

    „Oricine a ordonat acest lucru ar trebui să fie urmărit penal pentru crime de război şi să meargă la închisoare”, a declarat Rob Jackson, un climatolog de la Universitatea Stanford.

    Doi oameni de ştiinţă au analizat pentru Associated Press estimările oficiale ale celui mai pesimist scenariu furnizate de guvernul danez – 778 de milioane de metri cubi de gaz. Ei au calculat că ar fi echivalentul a aproximativ jumătate de milion de tone de metan. Dezastrul de la Aliso Canyon a eliberat 90-100.000 de tone metrice.

    Andrew Baxter, un inginer chimist care a lucrat în trecut în industria petrolieră şi a gazelor offshore, iar în prezent lucrează la grupul de mediu EDF, a considerat că estimarea daneză este probabil prea mare. El avea o estimare mai conservatoare. Dar era totuşi mai mult decât dublu faţă de dezastrul de la Aliso Canyon.

    „Este catastrofal pentru climă”, a spus el.

    Se suspectează că sabotajul a fost cauza scurgerilor. Unii oficiali europeni şi experţi în energie au declarat că Rusia este probabil vinovată, deoarece beneficiază direct de preţurile mai mari la energie. Dar alţii au avertizat că nu trebuie să arate cu degetul până când anchetatorii nu vor putea determina ce s-a întâmplat.

    Metanul văzut bolborosind la suprafaţa apei a fost un indiciu al unui „flux ascendent puternic”, potrivit lui Paul Balcombe, membru al facultăţii de inginerie din cadrul departamentului de inginerie chimică de la Imperial College din Londra.

    Pierderea de presiune în conductă a însemnat probabil că o cantitate mare de gaz a fost deja pierdută, a spus el. Impactul scurgerii de gaz este încă în curs de definire, a spus Balcombe, dar este probabil să fie semnificativ.

    Metanul este un contribuitor major la schimbările climatice, fiind responsabil pentru o parte semnificativă a perturbărilor climatice cu care oamenii se confruntă deja. Acest lucru se datorează faptului că este de 82,5 ori mai puternic decât dioxidul de carbon în ceea ce priveşte absorbţia căldurii solare şi încălzirea Pământului.

    Böttzauw a declarat într-o conferinţă de presă că agenţia se aşteaptă ca gazul să iasă din conductele care merg din Rusia în Germania până duminică.

    „Credem că jumătate din gaz a ieşit până acum din una dintre cele două conducte”, a spus Böttzauw. „Vorbim despre o scurgere uriaşă de câteva milioane de metri cubi de gaz”.

  • Criza Energiei din Europa va durea la fel de tare ca prăbuşirea economică din 2009, dacă UE greşeşte şi nu găseşte o soluţie rapid. Preţurile gazelor cresc din nou, deşi Europa spune că e pregătită pentru o iarnă fără gaz rusesc

    Daunele economice cauzate de oprirea fluxurilor de gaze ruseşti se adună rapid în Europa şi riscă să eclipseze în cele din urmă impactul crizei financiare globale din 2009, scrie Bloomberg.

    Bazându-se pe un model al pieţei şi economiei energetice europene, Bloomberg Economics proiectează o contracţie de 1% a produsului intern brut, scăderea începând cu al patrulea trimestru. Dacă lunile următoare vor găzdui o iarnă aspră, iar cei 27 de membri ai Uniunii Europene nu reuşesc să împartă eficient rezervele limitate de combustibil, contracţia ar putea ajunge până la 5%.

    Criza este aproape la fel de severă ca recesiunea din 2009. Şi chiar dacă această soartă încă poate fi evitată, economia zonei euro este încă pe cale să-şi petreacă anul 2023 suferind a treia cea mai mare contracţie de la al Doilea Război Mondial, Germania fiind printre cele mai afectate state de pe continent.

    „Europa se îndreaptă foarte clar către o recesiune destul de profundă”, a declarat Maurice Obstfeld, un fost economist-şef la FMI, care este acum membru senior la Institutul Peterson pentru Economie Internaţională din Washington.

    Perspectivele sumbre împing guvernele, la şapte luni de la izbucnirea războiului în Ucraina, să pompeze miliarde de euro în gospodăriile afectate, în acelaşi timp în care sunt nevoite să intervină financiar pentru a salva companiile lovite de criză, impunând, totodată, o serie de restricţii energetice pentru a amortiza şocurile economice. Şi acele eforturi de salvare ar putea să nu fie încă insuficiente.

    Contribuind la presiunea asupra companiilor şi consumatorilor, Banca Centrală Europeană strânge, de asemenea, economia, deoarece noua sa concentrare asupra inflaţiei în creştere determină cea mai rapidă creştere a ratelor dobânzilor din istoria sa. Preşedintele BCE, Christine Lagarde, a declarat luni că se aşteaptă ca factorii de decizie să ridice costurile împrumuturilor la următoarele reuniuni. Comercianţii sunt de părere că Banca Centrală va impune o creştere de 75 de puncte de bază la următoarea reuniune de politică monetară din 27 octombrie.

    „Perspectivele se întunecă”, a spus Lagarde parlamentarilor UE la Bruxelles. „Ne aşteptăm ca activitatea să încetinească considerabil în trimestrele următoare.”

    Cu toate acestea, oficialii europeni continuă să facă eforturi substanţiale pentru a evita coşmarul economic de la orizont. Potrivit Bloomberg NEF, eforturile Europei de a cumpăra gaz natural lichefiat ar putea compensa lipsa gazelor ruseşti pentru iarna de anul acesta.

    Regiunea ar putea importa cu aproape 40% mai mult GNL în iarna viitoare decât în anul precedent, în timp ce vara viitoare ar putea creşte achiziţiile cu aproximativ 14% pentru a reconstrui stocurile pierdute, a spus BNEF într-un raport publicat marţi. Pe lângă distrugerea cererii din cauza preţurilor mai mari la energie, aceste transporturi sunt suficiente pentru a acoperi oprirea completă a livrărilor ruseşti de la 1 octombrie, se arată în comunicat.

    Pentru a obţine combustibil suplimentar, cumpărătorii europeni vor trebui să cumpere cu 90% mai mult GNL decât au asigurat prin contracte pe termen lung, sporind şi mai mult concurenţa cu Asia. Acest lucru va sprijini preţurile globale ale gazelor care au crescut de când Europa a încercat să-şi reducă dependenţa de Rusia, după ce marele furnizor a invadat Ucraina la sfârşitul lunii februarie.

    Totuşi, instabilitatea preţurilor la gaze continuă să fie o realitate semnificativ periculoasă. Gazele naturale europene au avansat după patru zile de pierderi, deoarece problemele raportate la conducta Nord Stream, închisă în prezent, au sporit incertitudinea cu privire la viitoarea aprovizionare rusească.

    Contractele futures de referinţă au crescut cu până la 6,4%, după ce au scăzut la un minim de două luni la începutul acestei săptămâni. Luni seara, Nord Stream a raportat o cădere de presiune pe ambele şiruri ale conductei şi a declarat că investighează incidentul. Deşi închiderea legăturii nu are niciun impact asupra proviziilor, problema în cauză creşte periculos nervozitatea pe piaţă.

    Nord Stream, conducta care circulă sub Marea Baltică, a livrat anul trecut aproape 40% din gazul Rusiei către Europa. Dar Gazprom PJSC a redus fluxurile pe acea rută în mai multe etape începând din iunie, invocând o serie de probleme tehnice, înainte de a opri complet livrările. Nord Stream 2, care trece aproape de prima conductă, a fost construită şi umplută cu gaz anul trecut, dar nu a livrat niciodată combustibil în Europa, pe fondul distanţei dintre Kremlin şi Occident.

  • Europa îşi continuă cursa disperată pentru noi surse de energie pentru a scăpa de dependenţa de gazele ruseşti

    Europa caută să-şi diversifice sursele de aprovizionare cu gaze pen­tru a compensa reducerea dramatică a livrărilor din Rusia. Recent, grupul nor­ve­gian Equinor a semnat cu Polo­nia un contract pe termen lung, la preţurile pieţei, care ar putea aco­peri 15% din nevoile ţării. În paralel, Germania a încheiat un contract cu Emiratele Arabe Unite privitor la gaze naturale lichefiate şi motorină. De asemenea, gigantul francez din e­ner­gie TotalEnergies a parafat un acord de 1,5 miliarde de dolari cu QatarEnergy pentru a ajuta la creşte­rea pe termen mediu a livrărilor de gaze către Europa.

    Compania norvegiană Equinor a semnat un important acord pe ter­men lung cu gigantul polonez din sectorul gazelor PGNiG pentru livra­rea de gaze către Polonia via Baltic Pipe, un gazoduct pe cale să fie inau­gurat, scrie La Tribune.

    Contractul priveşte livrarea a 2,4 miliarde de metri cubi de gaze pe an pe o perioadă de 10 ani, echiva­lentul a 15% din consumul anual polonez. Potrivit Warsaw Voice, PGNiG a semnat un acord şi cu compania da­neză Orsted. Contractul urma să înceapă din 1 ianuarie 2023, însă livrările vor fi amânate cu câteva luni. Astfel, adunând toate contracte­le semnate de PGNiG şi propria pro­duc­ţie a gigantului, rezultă o capaci­tate de aproximativ 5,5 miliarde de metri cubi din 1 ianuarie 2023. În tim­pul anului, după începerea livră­rilor de către Orsted, volumele vor creşte cu încă 1 miliard de metri cubi.

    PGNiG a semnat şi alte con­tracte pentru livrări de gaze, dar nu le-a anunţat în mod oficial încă. Astfel, 6 miliarde de metri cubi de gaze pe an ar putea fi livrate către Polonia via Baltic Pipe din 1 ianuarie.

    În paralel, Germania, la rândul său foarte dependentă de gazele ruseşti, încearcă prin toate mijloacele să-şi diversifice sursele de aprovizio­nare, notează La Tribune. Ţara a semnat cu Emiratele Arabe Unite un acord privind livrarea în 2022 şi 2023 de GNL şi motorină.

    Compania petrolieră ADNOC ar urma să furnizeze până la 250.000 de tone de motorină pe lună în 2023. Contractul a fost semnat în timpul vizitei cancelarului german Olaf Scholz în Golf pentru încheierea de noi acorduri în domeniul energiei.

    De asemenea, gigantul francez TotalEnergiei a încheiat un acord de 1,5 miliarde de dolari cu compania qatareză QatarEnergy pentru a ajuta la creşterea pe termen mediu a livrărilor de gaze către Europa, relatează Deutsche Welle.

    Şeful QatarEnergy, Saad Sherida al-Kaabi, a anunţat că TotalEnergies va prelua o participaţie de 9,375% în cadrul proiectului North Field South, parte din cel mai mare câmp gazeifer al lumii. Qatar a anunţat că firmele străine pot deţine participaţii de până la 25% în cadrul proiectului.

    Se aşteaptă ca gazele naturale lichefiate din proiect să fie livrate începând cu 2026. Şeful TotalEnergies Patrick Pouyanne a remarcat că acordul vine într-un moment perfect pentru a ajuta la soluţionarea crizei energetice din Europa.

     

     

  • Povestea inginerului care a renunţat la o carieră peste hotare, pentru a-şi construi propria firmă în România, cu venituri anuale de milioane de euro şi clienţi gigant : „Dacă oferi tinerilor stabilitate şi perspective de viitor, niciunul nu îşi va dori să plece din ţară”

    ​Chiar dacă Cristian Papaianopol se consideră o persoană norocoasă, el nu lasă nimic la voia întâmplării. Planificarea atentă şi precizia, specifice de altfel şi profesiei pe care şi-a ales-o, au stat la baza afacerii Consultech Industrial Supplies, pe care o dezvoltă pe nişa echipamentelor industriale începând cu anul 2014. Care sunt planurile sale pentru anii ce urmează?

    „Sunt clienţi pe care îi cunosc de 10-15 ani şi, deşi am colegi, ingineri de vânzări, ingineri de proiect în echipă, preferă să discute cu mine, având în vedere faptul că le cunosc instalaţia din momentul în care am proiectat-o şi ridicat-o împreună cu clientul, iar apoi am fost alături de afacerea lor pe măsură ce aceasta s-a dezvoltat. Am crescut simultan cu clienţi precum Ana Are, Annabella Râureni, Heidi Ciocolată ş.a.”, povesteşte antreprenorul Cristian Papaianopol, într-o discuţie făcută prin Zoom, chiar din maşina sa. Se întorcea la momentul interviului de la vizita făcută unuia dintre clienţi, o fabrică de sucuri din mere aflată lângă Focşani, unul dintre clienţii despre care se mândreşte să spună că s-au dezvoltat simultan cu propria afacere.

    CEO-ul şi fondatorul Consultech Industrial Supplies este implicat deseori în toate activităţile companiei, mai cu seamă datorită relaţiilor construite cu mulţi dintre aceşti clienţi şi a crezului că serviciile reprezintă o componentă esenţială a afacerii: „Creezi loialitate, prin urmare oferi o dependenţă sănătoasă a clientului faţă de tine, dacă eşti serios, profesionist şi implementezi un echipament premium, funcţional, eficient”.

    Mai concret, Consultech Industrial Supplies este o afacere tip Business to Business (B2B), axată pe distribuţia de echipamente industriale, nişate pe aplicaţii din varii industrii. Clientul standard al companiei poate fi, de exemplu, o fabrică din domeniul metalurgic sau alimentar, ce are necesităţi multiple acoperite de liniile lor de business: răcire apă de proces, tratare apă de proces şi apă de răcire, filtrare aer şi control emisii, servicii cu caracter tehnic, revizii anuale.

    În portofoliul echipamentelor distribuite de companie, se numără, spre exemplu, turnurile de răcire, un echipament esenţial în varii industrii: „Este un echipament care răceşte apa sau alte fluide – cum ar fi glicolul, gazele, freonul, amoniacul – cu o aplicabilitate foarte răspândită. Răcim apa folosită în procesele industriale sau în cazul instalaţiilor mari de climatizare, de pildă. Este folosit în oil & gas, rafinării, până la fabrici de bere, centre comerciale, clădiri de birouri.”

    Printre clienţii care folosesc un astfel de echipament se numără Palatul Parlamentului şi centrul comercial Băneasa (pentru instalaţia de climatizare). Cel mai recent proiect realizat de ei a avut ca beneficiar compania OMV Petrom şi a fost, potrivit antreprenorului, un proiect de importanţă strategică naţională: „Era vorba despre aducerea gazelor naturale extrase de ei din subsolul României, la calitatea pe care Transgaz o acceptă pentru a fi apoi distribuite în reţeaua de distribuţie naţională pentru a fi folosite de utilizatorii casnici sau de utilizatorii  industriali.

    Când este extras din pământ, gazul conţine anumite elemente ce fac gazul natural impropriu folosirii; noi am făcut condiţionarea gazelor naturale pe care Transgaz le primeşte de la Petrom”. Un alt exemplu din rândul clienţilor lor este cel al companiei Prutul Galaţi, care şi-a extins anul acesta capacitatea de rafinare a uleiului de floarea sorelui, în urma unei investiţii de milioane de euro, potrivit antreprenorului. Consultech Industrial Supplies are un portofoliu fix de câteva sute de clienţi, reprezentaţi  mai ales de unităţi de producţie din diverse ramuri ale industriei, centre comerciale, cât şi autorităţi publice.

    Costurile unui proiect realizat de companie variază în funcţie de complexitatea acestuia şi pornesc de la 10.000 – 20.000 de euro şi pot ajunge până la valori de milioane de euro. „De aici vine şi creşterea noastră şi potenţialul de creştere în următorii ani”. Cifra de afaceri anuală a companiei, care va ajunge la finalul acestui an la 4,3 milioane de euro, se împarte între clienţi diverşi (60%), iar restul de 40%, între proiecte de anvergură (10-20 de proiecte cu valori mai mari). De-a lungul istoriei sale, compania s-a extins, atât în ceea ce priveşte domeniile de activitate (precum biotehnologiile, reciclarea plasticelor, gazul natural), cât şi din perspectiva geografiei; au ajuns astfel la creşteri anuale mai mari de 15%. 25% din business este generat în prezent de exporturi – proiectele firmei având ca destinaţie şi pieţe precum Grecia, Bulgaria, Croaţia şi Moldova.

    Cum a ajuns Cristian Papaianopol să dezvolte un astfel de business în România? Fiu de militar în aviaţie, disciplina a fost o constantă în viaţa sa încă din copilărie: „Am crescut şi am fost educat cu dragoste, rigurozitate şi disciplină. Sunt concepte ce nu sunt antagonice, ci se combină armonios”. A învăţat, de asemenea, limbi străine de mic, de la 6 ani şi, datorită specificului profesiei tatălui său, a călătorit împreună cu familia în diverse ţări. Când a venit momentul alegerii disciplinei de studiu, a ales ingineria: „M-a atras la această profesie faptul că un utilaj nu seamănă cu altul, că lucrezi cu noţiuni precise, nu aproximative. O dimensiune de 1 metru reprezintă 1.000 de milimetri şi nu o aproximare. Pe măsură ce realizezi mai multe proiecte, devii mai bun, mai responsabil – trebuie să nu cădem însă în capcana repetitivităţii – există totuşi diferenţe între proiecte, doar esenţa este la fel, trebuie să fii atent la detalii”. 

    După absolvirea facultăţii în 1998, a început să lucreze în Spania la o multinaţională elveţiană faimoasă în acele vremuri, Sulzer Escher Wyss AG. A început de pe o poziţie de Product Manager şi a evoluat treptat, până la funcţia de director de vânzări internaţionale pentru divizia de turnuri de răcire EWK. În toată această perioadă, a iniţiat vânzări şi în România încă din anul 2008, în paralel cu deschiderea canalelor de distribuţie din alte ţări şi continente: Iran, Maroc, Tunisia, Turcia, Italia, Bulgaria ş.a. „Fiecare piaţă – în cazul nostru fiecare ţară – are caracteristici specifice cu privire la nevoile pentru echipamente industriale. Piaţa este foarte segmentată şi cernută în Europa de Vest, însă, în Europa de Est – în Balcani, funcţionează mult mai bine conceptul de instalaţie – proiect la cheie, chiar plecând de la echipamente de mărime mică.” Din aceste motive, explică Papaianopol, ca urmare a limitărilor pe care le avea ca angajat, a decis, de comun acord cu EWK, să treacă la munca pe cont propriu, ca distribuitor. Alegerea s-a dovedit a fi una potrivită fiindcă din 2014 a crescut progresiv propria firmă, cu salturi mari, de peste 15% anual.

    „În momentul în care începi să faci previziune şi începi să înţelegi ce se întâmplă în jurul tău, chiar dacă businessul tău este unul mic, atunci poţi să ai rezultatele pe care cu mândrie le avem noi.  Acesta nu este drumul corect doar pentru noi – dacă ar face aşa şi alte mici afaceri, dacă ar încerca să prevadă şi să înţeleagă ceea ce li se întâmplă, probabil că le-ar fi mult mai bine.”

    Cristian Papaianopol, fondator şi CEO, Consultech Industrial Supplies

    Într-o piaţă formată mai ales din multinaţionale şi companii cu mai multe decenii de experienţă, Cristian Papaianopol spune că i-a diferenţiat faptul că ei au decis oferirea de soluţii la cheie, în afară de achiziţionarea unui echipament anume. „Garanţia de proces pe care Consultech Industrial Supplies o oferă acoperă nu doar livrarea utilajului în sine, ci şi integrarea cu fluxul tehnologic existent, serviciile de asistenţă tehnică specializată, punerea în funcţiune, serviciile de mentenanţă preventivă şi corectivă. Faptul că dispunem de stoc permanent de piese de schimb, de o flotă de maşini de service, de un număr mereu în creştere de tehnicieni, toate aceste investiţii au ca rezultat creşterea portofoliului de clienţi şi fidelizarea clienţilor noştri.” Totuşi, nu a fost o misiune uşoară: „Este greu să îi mulţumeşti pe toţi cu aceleaşi criterii – trebuie să găseşti o reţetă unică, pentru fiecare din acele proiecte. Din acest motiv nu gestionăm mai mult de 20 de proiecte pe an, este vorba despre proiecte complexe”. Echipamentele aduse de ei vin din Spania, Germania şi Finlanda. Cel mai mic termen de implementare a unui proiect este de 6 luni, iar cel mai lung poate să ajungă la trei ani. „Chiar dacă valoarea unui proiect nu pare mare, importanţa acestuia este ridicată pentru compania respectivă – ce facem noi sunt instalaţiile vitale pentru funcţionarea fiecărei fabrici – este precum radiatorul unei maşini: dacă acesta s-a spart, maşina s-a oprit; în momentul în care instalaţia de răcire sau de filtrare, tratare a apei s-a oprit, pot fi afectate businessuri sau oraşe întregi”.

    Când vine vorba de provocări, antreprenorul spune că nu a fost uşor să găsească finanţare pentru proiectele sale, până la găsirea unei bănci care să înţeleagă specificul proiectelor. „Afacerea noastră are un potenţial enorm, ceea ce se vede în prezent este doar vârful unui iceberg. A fost mereu o luptă de idei între a finanţa proiectele câştigate sau a investi în capacităţile de producţie şi service ale afacerii noastre.”

    Ideile sale pentru următorii ani vizează dezvoltarea unei unităţi de producţie pentru producţia în serie de containere şi skiduri pentru tratare/răcire apă şi alte fluide; folosirea tehnologiei AR pentru dezvoltarea proiectelor lor, cât şi ieşirea pe pieţele din vest. „Scalarea noastră, ca cifră de afaceri stabilă, va ajunge la peste 10 milioane de euro în următorii aproximativ 3 ani. Piaţa Europei de Vest este deja matură, există acolo un parc de echipamente deja instalate, deja funcţionale, însă, marea lor problemă este lipsa serviciilor specializate pentru mentenanţa, upgradarea acelui parc.

    Încercăm să intrăm pe piaţă prin servicii şi, în mod natural, când realizezi o mentenanţă, un upgrade al acestor instalaţii şi vii cu o propunere de a îmbunătăţi sau a înlocui o componentă care este acolo de 10-20 de ani şi este perimată din punctul de vedere, de pildă, al eficienţei energetice, va fi nevoie şi de livrări de echipamente. În România facem invers, mai întâi implementăm echipamentele, ulterior vor veni şi serviciile”. Ia în calcul astfel intrarea pe pieţe precum Germania, Austria, Olanda.

    Lider pe o nişă atipică

    Cristian Papaianopol a găsit soluţia şi pentru lipsa forţei de muncă, o problemă constantă a angajatorilor din România. A fost nevoie, spune el, de oferirea posibilităţii de învăţare la locul de muncă, specializare a angajaţilor, cât şi de motivarea lor continuă. „Credem în specializarea la locul de muncă şi căutăm loialitate, curiozitate, umor, asumarea răspunderii şi a iniţiativei.” În prezent, în cadrul Consultech Industrial Supplies lucrează 22 de angajaţi, ingineri cu diverse specializări (instalaţii, electric, mecanici, energetică), precum şi economişti. „Avem colegi şi de 20 de ani, dar cei mai mulţi dintre tehnicieni au până în 32-34 de ani.

    Niciunul nu îşi pune problema să plece în străinătate. Dacă îi plăteşti bine, dacă îi tratezi cum te tratezi pe tine, civilizat, dacă au echilibru şi pot merge şi acasă, la familiile şi prietenii lor, şi nu lucrează ca sclavii pe plantaţie de dimineaţa până seara şi de luni până duminică, nu are niciunul de gând să plece din ţară. Muncesc când e de muncă, se distrează când e rost de distracţie, dar niciunul nu se gândeşte să plece din ţară. Cred că noi, antreprenorii, putem fi un factor motivaţional pentru cei mai tineri, care caută o direcţie în viaţă. Dacă le oferi stabilitate şi perspective de viitor, niciunul nu îşi va dori să plece din ţară”, descrie CEO-ul Consultech Industrial Supplies felul în care vede el soluţia pentru problema plecării tinerilor din ţară.

    De altfel, chiar şi pentru el, reuşita în business vine din echilibrul între viaţa personală şi afacere. Planificarea are un rol important în acest sens – „Planific şi pun în aplicare scenarii, pe termen mediu şi lung, cu 2-3 ramificaţii”, dar este şi adaptabil: „Rămân flexibil şi implementez schimbările necesare, fără a face rabat de la principii şi de la verticalitate”. Este atent la stabilitatea financiară a afacerii, încercând să îi limiteze dependenţa de factori externi.  De asemenea, conştientizează acţiunile personale şi pe cele ale organizaţiei, îşi asumă şi eşecul, nu doar succesul. Spune că se implică personal în departamentele companiei, încercând să ajute „cu o vorbă bună, cu un brainstorming” şi îşi menţine atenţia către toate tipurile de clienţi, indiferent de dimensiunea acestora.

    Cele mai multe dintre lecţiile de business le-a acumulat chiar în copilărie, iar influenţa militărească a tatălui a avut un rol important: „Principalele lecţii învăţate de la tatăl meu sunt: să fii curajos, să crezi în tine, să pui pasiune în ceea ce faci, să respecţi regulile şi să nu lucrezi la întâmplare, să fii planificat”. El consideră că lipsa planificării reprezintă, de altfel, principala problemă a unora dintre managerii care nu au reuşit să îşi dezvolte businessul, cât şi a autorităţilor, care duc lipsă de politici concrete şi coerente.

    „La nivelul afacerii mele, care este încă foarte mic, dacă e să facem o comparaţie cu businessuri scalate la zeci de milioane de euro, eu încerc să fac previziune, nu doar financiară, ci să analizez trendurile industriei şi să intuiesc şi să planific unde vreau să ajung peste 2-3-5 ani; dacă te laşi în voia sorţii, a crizei, a pandemiei eşti precum o coajă de nucă pe valuri. În momentul în care începi să faci previziune şi începi să înţelegi ce este în jurul tău, chiar fiind mic, atunci poţi să ai rezultatele pe care cu mândrie le avem noi. Nu este doar drumul corect pentru noi – dacă ar face aşa şi alte mici afaceri, ar încerca să prevadă şi să înţeleagă ceea ce li se întâmplă, probabil că le-ar fi mult mai bine.”

     

     

    Planuri bine conturate, şi pentru urm[torul deceniu

    Unul dintre motivele creşterii anuale a businessului Consultech Industrial Supplies a ţinut de faptul că Cristian Papaionopol nu a lăsat nimic la voia întâmplării şi şi-a planificat fiecare pas făcut. Ce îşi doreşte să realizeze pentru afacerea lui în continuare?

    1. Ridicarea unei hale de producţie pentru producerea în serie de containere şi skiduri pentru tratare/răcire apă şi alte fluide;

    2. Implementarea de tehnologii avansate AR pentru a face service şi diagnosticare de la distanţă, cu ochelari special creaţi, unii chiar şi pentru medii cu risc de explozie, cum sunt multe dintre proiectele lor din domeniul petrol şi gaze;

    3. Prestarea de servicii de închiriere pe termen scurt – mediu de echipamente de răcire, tratare apă, venind, astfel, în întâmpinarea clienţilor cu o soluţie mobilă, rapidă, versatilă;

    4. Abordarea clienţilor din Europa de Vest cu privire la nişele în care ei excelează acum:  răcirea gazului natural, prestarea de servicii de mentenanţă specializată, închirierea de skiduri de tratare ape uzate sau nămol.

     

    Principiile de leadership ale lui Cristian Papaianopol:

    ► Planific şi pun în aplicare scenarii, pe termen mediu şi lung, cu 2 – 3 ramificaţii;

    ► Conştientizez acţiunile personale şi pe cele ale organizaţiei, asumându-mi atât eşecul, cât şi succesul;

    ► Rămân flexibil şi implementez schimbările necesare, fără a face rabat de la principii şi de la verticalitate;

    ► Stabilizez financiar afacerea şi încerc să îi limitez dependenţa de factori externi;

    ► Menţin atenţia către clienţii mulţi şi mici, neignorându-i;

    ► Mă implic personal în departamentele companiei, încercând să ajut cu o vorbă bună, cu un brainstorming.

     

    … şi sfaturile sale pentru antreprenorii la început de drum;

    ► Să fie consecvenţi şi să îşi pună visele în aplicare, dacă ei simt asta;

    ► Să se ghideze şi după intuiţie, nu doar după sfatul profesioniştilor;

    ► Să se menţină activi nu doar la nivel profesional, dar mai ales la nivel personal – tonusul tău personal dar şi tonusul afacerii tale;

    ► Să înveţe de la cei „mari”, în sensul de a încerca să extragă ceea ce este util şi pentru afacerea lor mai mică, din măsurile promovate sau implementate de companiile mari.

     

    Un business de nişă

    Consultech Industrial Supplies realizează între 10 şi 20 de proiecte de anvergură anual, atât în ţară, cât şi în afara acesteia; printre exemplele de proiecte se numără:

    1. Turnurile de răcire EWK într-o fabrică de procesare (topire) plumb şi zinc – Bulgaria; 

    2. Limpezirea berii la CSIKI SOR;

    3. Răcirea instalaţiilor într-o fabrică de ciment CRH;

    4. Instalaţia de răcire a amoniacului la Heineken.

  • Opinie Sorin Pâslaru, ZF: La ce folos să exploatăm gazul din Marea Neagră, dacă nu există garanţia că va fi folosit de consumatorii din România?

    În condiţiile în care toată Europa caută surse alternative de gaz şi investeşte în conexiuni pentru acces la resurse, România nu are garanţia că gazul extras sau care va fi extras din Marea Neagră, de pe teritoriul său, este consumat pe piaţa locală.

    O conferinţă organizată ieri de Patronatul producătorilor de gaze din România din care fac parte OMV Petrom, Romgaz şi mai nou Black Sea Oil & Gas, care a dat drumul la exploatarea offshore din Marea Neagră, a pus pe masă fractura logică în care se află această industrie astăzi.

    Pe de o parte toată lumea caută cu disperare căi alternative la gazul rusesc –  au fost aduşi la Bucureşti, probabil în premieră, miniştri ai energiei din Azerbaidjan, Turcia, Bulgaria, Grecia, Ungaria, Republica Moldova şi Ucraina – pe de altă parte compania care deja exploatează noile resurse de gaz ale României din Marea Neagră, Black Sea Oil & Gas spune că vinde gazul către Engie Trading şi că această companie poate vinde gazul oriunde.

    „Depinde de ei ce fac cu gazul mai departe, îl vând pe platformele de trading. Treaba noastră este doar să aducem gazul la ţărm şi să îl vindem. Nu este treaba noastră cine îl consumă mai departe”, a spus nonşalant Mark Beacom, CEO al companiei americane, deţinute de unul dintre  cele mai mari fonduri de investiţii din lume, Carlyle.

    Întrebat cum ar putea România să îşi garanteze aprovizionarea de gaz din resursele din Marea Neagră, Mark Beacom a devenit chiar nervos, cerând să nu mai fie citat.

    Dealtfel, în pofida întrebărilor uriaşe pe care opinia publică le are în ceea ce priveşte siguranţa aprovizionărilor cu gaz în perioada următoare, în privinţa preţurilor la energie şi a situaţiei din piaţă, oficialii celor mai mari companii de producţie de gaz din România, Romgaz şi Petrom OMV, prima controlată de statul român şi la cealaltă statul deţinând o participaţie semnificativă, au refuzat să dea declaraţii detaliate presei.

    Nici ministrul energiei nu a dorit să răspundă la întrebări în condiţiile în care criza energetică ar putea fi sursa destabilizării complete a economiei în perioada următoare. Şi iată cum, deşi se spune că avem economie de piaţă şi o presă liberă, opinia publică este pur şi simplu ignorată iar cei plătiţi din bani publici sau de către companiile de stat au atitudinea arogantă de dinainte de ‘89: ştim noi mai bine ce trebuie făcut, nu ne deranjaţi cu întrebări că ne ţineţi din treabă.

    Când zeci de întreprinderi se pregătesc să-şi închidă activitatea pentru că nu pot face faţă preţurilor la gaze şi energie electrică, ministrul energiei fuge efectiv din faţa întrebărilor presei.

    Este evident însă că prezenţa la Bucureşti a miniştrilor energiei din regiune arată cât de complicată este situaţia pe piaţa gazului. Toată lumea dă din colţ în colţ şi vrea să facă într-o lună ce n-a făcut de trei decenii: crearea unei surse alternative atât la gazul rusesc cât şi la transportul prin Ucraina.

    În 1996-1997, se punea pe masă proiectul Nabucco, o conductă care ar fi trebuit să aducă gaze naturale din Azerbaidjan şi Iran, prin Turcia, Bulgaria, România şi Ungaria până la Viena. A fost un fiasco.

    Azi, septembrie 2022, speranţa României de a-şi acoperi importul de gaz necesar  – 15-20% din consumul local, restul fiind din producţia locală – este un interconector între Grecia şi Bulgaria, pe unde gazul adus din Azerbaidjan să urce spre Giurgiu.

    Grecii aduc gaz din Azerbaidjan prin TAP-TANAP, o conductă făcută între timp prin Turcia şi care merge spre Italia. Aceasta a înlocuit practic Nabucco.

    Problema este că Azerbaidjanul spune acum că cererea e mult mai mare decât poate livra. „Zece ţări ne-au cerut gaze. Avem un parteneriat strategic cu România, vom vedea ce putem face”, a spus ieri politicos ministrul azer al energiei,  Parviz Shahbazov, de departe cel mai important din sală ieri, fiind omul cu gazul de care depind azi toţi.

    Azerbaidjanul a exportat anul trecut circa 8 mld. metri cubi în Europa, dar cantitatea este nesemnificativă, la consumul anual de circa 400 de mld. metri cubi al UE. România consumă anual circa 10-11 mld. metri cubi, din care importă 15-20% din Federaţia Rusă.

    Deci ar fi nevoie de 1,5-2 mld. metri cubi în caz de oprire a gazului rusesc. Interconectorul de la Giurgiu are o capacitate de 1,5 mld. metri cubi, dar nu tot gazul care va ajunge aici va fi folosit în România, pentru că depinde cui îl vând azerii.

    Grecii şi-au arătat şi ieri disponibilitatea să livreze gaz mai la nord, din ce trece pe la ei şi din tancurile de gaz lichefiat (LNG) care ar trebui să ajungă în portul din Alexandroupoli, care construieşte acum un terminal LNG de 5,5 mld. mc. Dar pe acest gaz se bate nu numai Bulgaria, ci şi Serbia şi Macedonia de Nord. Şi oricum terminalul va fi gata în decembrie 2023.

    Moldovenii, care sunt şi mai departe de noile surse de gaz, ce să mai spună? Vicepremierul Republicii Moldova, Andrei Spânu, a făcut apel la solidaritate. Moldova se poate baza doar pe gazul românesc. Chişinăul a trecut deja anumite centrale pe păcură „Piaţa gazului nu este o piaţă de fapt. Gazul înseamnă geo-politică”, a spus Spânu, demonstrând încă o dată că adevărul este spus de cei care nu mai au ce pierde.

    Şi când toată lumea dezbate interconectări şi noi conducte şi este evident că cea mai mare problemă în perioada următoare este accesul propriu-zis la gaz, posibilitatea de a aduce fizic gazul, România nu are garanţia că gazul extras deja din Marea Neagră sau cel care va fi extras în viitor de consorţiul OMV Petrom -Romgaz, de pe teritoriul României, va fi consumat în România.

    În Marea Neagră sunt rezerve certe de cel puţin 150 miliarde de metri cubi, adică peste 10 de ani consum anual al României. Prezenţi la manifestarea de ieri, reprezentanţii OMV Petrom nu au explicat de ce întârzie exploatarea, cu toate că legea offshore a fost deja modificată aşa cum au cerut: cu un nou nivel al redevenţelor şi cu scoaterea pragului de minim 50% vânzare pe piaţa locală. Ar mai rămâne nişte modificări de făcut. Care sunt?  Opinia publică nu are dreptul să afle. Ce atâta transparenţă despre cum vor fi exploatate resursele României?

    La final, şefii OMV Petrom, Romgaz şi ministrul energiei au plecat împreună. Ştiu ei mai bine ce este de făcut, nu?

     

  • Avertisment: zona euro are în faţă o recesiune mai profundă în urma livrărilor reduse de gaze

    Zona euro se va confrunta cu o recesiune mai profundă decât se anticipase anterior după ce Rusia a suspendat livrările de gaze prin gazoductul Nord Stream 1, avertizează economiştii Deutsche Bank, potrivit Bloomberg. PIB-ul regiunii se va contracta cu 2,2% anul viitor, faţă de o proiecţie anterioară privind un declin de 0,3%.

  • Guvernul spaniol aprobă o reducere semnificativă a TVA pentru gaze

    Pentru a ajuta familiile cele mai vulnerabile în faţa inflaţiei, guvernul Spaniei a aprobat o reducere semnificativă a TVA pentru gaze, de la 21% la 5%, notează Euractiv. Măsura va intra în vigoare din octombrie. Aceasta se va aplica de asemenea pentru peleţii de lemn şi lemnele de foc.

     

  • Alarmă de la furnizorii de energie şi gaze: România va avea nevoie de importuri pentru iarnă, dar cine le mai face?

    Un efect al noilor măsuri pentru protecţia consumatorilor de energie şi gaze, intrate în vigoare de la 1 septembrie, este faptul că exporturile au fost practic anulate prin impozitarea companiilor care desfăşoară aceste activităţi.

    Problema este că de cele mai multe ori companiile care exportau energie se ocupau şi de import, iar acum, spun jucătorii din piaţă, nu mai există niciun motiv pentru a derula aceste activităţi. Pericolul? În mod cert România va avea nevoie de energie şi gaze din import pentru a trece cu bine iarna, dar este neclar acum cine le va mai aduce.

    „Deşi este un mare producător de gaze, România a avut mereu nevoie de importuri pentru a-şi acoperi cererea)“, a spus Eric Stab, chairman & CEO al ENGIE România, cel mai mare furnizor de gaze local, în cadrul unei intervenţii la Romanian International Gas Conference. „Problema este că nu mai este niciun incentive pentru nimeni să trimită gaz în România şi ca să cumpărăm acel gaz, cineva trebuie să aibă bani de el“, a precizat Stab. Şeful ENGIE face astfel trimitere la impactul pe care OUG 119, intrată în vigoare pe 1 septembrie, îl are asupra întregului lanţ de producţie-trading-furnizare de energie electrică şi gaz natural.

    „Producătorii de stat nu vând energie pentru anul viitor. Sper ca acest lucru să se rezolve rapid“, a precizat Volker Raffel, directorul general al E.ON România în cadrul aceleiaşi conferinţe, indicând astfel o altă problemă a pieţei.

  • Situaţie critică în Germania: Guvernul a naţionalizat cel mai mare jucător de pe piaţa de energie pentru a evita o prăbuşire totală a economiei

    Germania va naţionaliza Uniper SE într-o mişcare istorică de salvare a celui mai mare importator de gaze din ţară, încercând astfel să evite colapsul sectorului energetic al celei mai mari economii din Europa, scrie Bloomberg.

    Administraţia cancelarului Olaf Scholz va controla aproximativ 99% din compania de utilităţi din Dusseldorf după ce a injectat 8 miliarde de euro (8 miliarde de dolari), cumpărând pachetul majoritar deţinut de compania finlandeză Fortum Oyj. Acordul este de aşteptat să fie finalizat până la sfârşitul anului.

    Uniper este epicentrul crizei energetice din Germania. Contractele sale masive de gaze cu Rusia au expus sever compania în faţa reducerilor energetice impuse de Kremlin. Utilitatea a acumulat 8,5 miliarde de euro în pierderi legate de gaze după ce preţurile pentru sursele alternative au crescut.

    Acţiunile Uniper au scăzut cu până la 23%, în timp ce acţiunile Fortum au crescut cu până la 20%.

    Guvernul lui Scholz este hotărât să asigure supravieţuirea Uniper în lunile următoare, când criza energetică s-ar putea agrava pe măsură ce temperaturile scad spre iarnă. Uniper a primit deja o serie de acţiuni şi împrumuturi de salvare, dar acestea au fost depăşite rapid de amploarea crizei, fiind nevoie de un sprijin de stat mai solid.

    Riscul penuriei a crescut în toată Europa. Cheltuielile publice pentru limitarea crizei au crescut la jumătate de trilion de euro în Uniunea Europeană, Regatul Unit şi Norvegia, potrivit think tank-ului Bruegel.

    Expunerea guvernului la situaţia Uniper include o linie de credit existentă de 13 miliarde de euro de la KfW. Creditorul de stat va continua să ofere finanţare până la finalizarea tranzacţiei. Pachetul total de salvare va costa guvernul în jur de 30 de miliarde de euro, potrivit rapoartelor din presa germană.

    Pierderile Uniper din găsirea de furnizori alternativi pentru Rusia vor depăşi probabil 18 miliarde de euro în acest an, potrivit Bloomberg Intelligence. Compania a raportat deja o pierdere de peste 12 miliarde de euro pentru prima jumătate a anului, situându-se printre cele mai mari pierderi din istoria corporaţiei germane.