BusinessMagazin

Tag: gadget

  • Gadget Review: Legătura dintre Harry Potter şi un laptop – VIDEOREVIEW

    Sunt simple maşinării ca oricare altele, dar de fiecare dată când le utilizez mă trezesc că le îndrăgesc mai mult decât în mod obişnuit. Asta poate se întâmplă datorită designului, poate datorită simplităţii utilizării, performanţei fără cusuri sau poate, pur şi simplu, datorită marketingului. Orice ar fi, americanii ştiu să creeze obiecte de care te poţi ataşa, element pe care competitorii săi încă nu au reuşit să-l imprime produselor lor.

    Noul MacBook Pro de 15 inchi este mai subţire, mai puternic decât versiunea trecută şi se se dovedeşte a fi un laptop excelent, portabil, însă trebuie să fiţi pregătiţi să căraţi după voi adaptoare pentru porturile USB-C.

    Toamna trecută, Apple a reînnoit seria de laptopuri a companiei şi a introdus noul MacBook Pro dotat cu Touch Bar, un răspuns la adresa laptopurilor cu touchscreen. Touch Bar este un display dreptunghiular ce stă deasupra tastaturii pe care sunt ilustrate diferite funcţii. Astfel, Touch Bar adaugă instrumente direct pe tastatură şi se schimbă automat în funcţie de ceea ce faci. Poţi alege shortcuturi, emoticoane, poţi trece printr-o cronologie video sau să „răsfoieşti” fotografii.

    În mod normal, sunt afişate cinci butoane: Esc – care nu mai este un buton fizic, luminozitate, volum (reglare şi mute) şi un buton pentru asistentul Siri. Frumuseţea acestei bare stă în faptul că butoanele se schimbă în funcţie de ce aplicaţii ai deschise. De exemplu, atunci când scrii îţi apar butoane ce se referă la caractere, fonturi etc. Atunci când am folosit Photoshop sau Final Cut Pro, mi-au apărut funcţii care m-au ajutat să aplic efecte, să tai, să măresc sau să micşorez dimensiunea unei pensule şi aşa mai departe.

    Iniţial, când cei de la Apple au lansat acest produs, am fost reticent în ceea ce priveşte utilitatea unui touch bar; însă după perioada de testare pot să spun că în cele mai multe cazuri este utilă şi când am editat clipuri video în Final Cut Pro m-am găsit utilizând-o din ce în ce mai mult.

    Pentru un plus de securitate, dar şi de accesibilitate, Apple a implementat o metodă de autentificare prin intermediul unui cititor de amprente; poţi chiar înregistra mai multe amprente pentru mai mulţi utilizatori.

    Noul laptop al Apple este, după cum ne-au obişnuit, construit din aluminiu, simplu şi elegant, aduce mai degrabă cu un obiect de design decât un produs funcţional, utilitar, precum un laptop. Designul a rămas aproape neschimbat, cu excepţia celebrului măr, care de data aceasta nu se mai aprinde, ci rămâne inert, rece şi argintiu.

    Imediat cum deschizi laptopul, o să fii uimit de dimensiunea noului trackpad. Este aproape la fel de mare ca mâna mea şi îi acopăr lăţimea dacă-mi îndepărtez puţin degetele. Chiar dacă de multe ori „mai mare” nu înseamnă şi „mai bun”, de data aceasta nu este cazul. Calitatea trackpadurilor anterioare s-a transferat şi la modelul din 2016, iar degetele alunecă cu uşurinţă pe suprafaţă; acţiunile sunt precise, iar nevoia unui mouse nu s-a ivit decât atunci când am vrut să joc Heroes of the Storm.

    Aşadar, pe un astfel de trackpad te poţi desfăşura în voie, iar Apple a implementat câteva lucruri utile la acest capitol: glisarea a trei degete în sus trimite toate aplicaţiile în bară astfel încât să navighezi cu uşurinţă, două degete în dreapta sau în stânga te trimit înainte şi înapoi (în cazul navigatului), iar ciupirea măreşte şi micşorează imaginea după bunul plac.
    Tastatura noului MacBook Pro este bazată tot pe tehnologia butterfly, aflată la a doua generaţie, are tastele mari, subţiri şi uşor curbate în mijloc, iar tastatul este foarte plăcut, însă poate fi un proces zgomotos.

    MacBook-ul Pro, oferit de eMAG pentru testare, este unul de 15 inchi cu un proces Intel i7 de 2,6 GHz, cu 16 GB RAM DDR3, dotat cu două plăci video (HD Graphics 530 1536 MB şi una dedicată Radeon Pro 450 2GB) şi un SSD de 256 GB. Este o combinaţie performantă şi s-a descurcat cu tot ce i-am dat să facă. De browsing, redactare şi alte asemenea acţiuni nici nu mai vorbesc, dar nici la editare foto sau video nu am avut probleme, a rulat impecabil. În Final Cut Pro am editat şi clipuri 4K şi nu a sughiţat. Chiar şi jocurile pe care le-am încercat (deşi nimeni nu-şi cumpără un MacBook pentru gaming), Starcraft 2 şi Heroes of the Storm, au rulat excelent cu setări Ultra High la o rezoluţie de 2.048 x 1.280 pixeli. Bateria laptopului este una destul de încăpătoare încât să ţină o zi de lucru cu uşurinţă.

    Producătorul susţine că autonomia de 10 ore, iar din experienţa mea şase-şapte ore de scris, navigare, ascultare de muzică, câteva clipuri video, mailuri, conectat la Wi-Fi cu luminozitate la 50% îl lasă cu în jur de 30-40% din baterie, ce înseamnă alte câteva ore de făcut acelaşi lucru. Pentru a creşte autonomia şi a spori eficienţa energetică, poţi alege ca laptopul să decidă când să apeleze la resursele plăcii video dedicate sau ale celei încorporate. În schimb, acţiunile mai complexe consumă mai mult: o misiune de 30 de minute în Starcraft 2 a golit cam 30% din bateria laptopului.

    La capitolul display, Apple păstrează ştacheta sus. Ecranul laptopului este unul destul de luminos pentru a putea fi folosit fără probleme în lumina directă a soarelui. Culorile sunt vii şi vibrante, deşi are mici excese în ceea ce priveşte tonurile de roşu. Cu toate acestea, eu am găsit ecranul ca fiind pe placul meu şi am simţit diferenţa când am trecut la monitorul meu BenQ de 21 de inchi (în defavoarea BenQ). Ecranul foarte bun combinat cu sunetul clar îl face o maşinărie multimedia foarte bună. Producătorii susţin că au reproiectat boxele şi că acum sistemul audio oferă un volum cu până la 58% mai puternic.

    Nu ştiu dacă este chiar aşa, însă volumul este unul mai mult decât satisfăcător, iar sunetul este redat la o calitate bună. Visul Apple, de a crea un port universal performant, este unul care deocamdată ne dă mari bătăi de cap deoarece în prezent vei fi nevoit să apelezi la diferite adaptoare pentru a folosi accesorii, hard diskuri externe sau cititoare de carduri, lucruri de care are nevoie orice utilizator care este dispus să dea mii de euro pe un laptop. Actualul port Thunderbolt 3 USB-C este utilizat pentru transfer de date, încărcare, ieşire video, cu o rată de transfer de până la 40 Gbps. Laptopul dispune de patru astfel de porturi şi un jack audio.

    În afară de faptul că dacă vei achiziţiona acest laptop vei fi nevoit să ai adaptoare la tine pentru a-l putea folosi la capacitate maximă, mi-a fost greu să-i găsesc alte hibe. Totuşi trebuie să luaţi în considerare că acest laptop nu este ieftin, iar cu banii daţi pe această variantă de configuraţie testată de mine îţi vei putea lua două ultrabookuri, poate nu la fel de arătoase, dar la fel de puternice. Aşadar, înainte de a vă hotărî asupra lui MacBook Pro 2016, trebuie să luaţi în considerare preţul. Însă aceasta nu este o noutate, având în vedere că produsele Apple tot timpul s-au aflat în secţiunea premium, cu preţuri pe măsură.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Procesor Intel i7 Skylake, 2,6 GHz
    Placă video integrată HD Graphics 530
    Placă video dedicată Radeon Pro 450 2GB
    Memorie 16 GB DDR3
    Stocare SSD 256 GB 
    Cameră web 720p
    Greutate 1,83 kg
    Sistem de operare macOS Sierra

  • Gadget Review: Telescopul de fotografiat – VIDEOREVIEW

    Aşadar, Nikon Coolpix P900 este un high-end bridge, cu un zoom de 83x, atât de mare încât vezi lucruri pe care, în mod obişnuit, le explorezi cu un telescop. Obiectivul de zoom 83x al aparatului foto are un echivalent de distanţă focală în formatul full frame de 24-2.000 mm. O realizare tehnologică a japonezilor de la Nikon. Ca să punem lucrurile în perspectivă, cu aparatul acesta poţi vedea în clar preţul unui ştrudel de la patiseria de vizavi (eu stau la opt) sau chiar şi craterele de pe Lună (din păcate eu nu am prins o Lună pentru a o fotografia). Performanţa este şi mai impresionantă când te gândeşti că rezultate asemănătoare obţii pe un DSLR sau mirrorless doar cu un obiectiv foarte scump.

    De asemenea, lentilele au o apertură destul de mare – de f/2,8 la 24 mm – şi un respectabil f/6,5 la zoom. Deschiderea aperturii la f/2,8 îl face bun şi pentru portrete sau fotografii macro (fundalul înceţoşat frumos), iar f/6,5 la zoom înseamnă că aparatul de fotografiat se va descurca bine şi în condiţii de luminozitate mai puţin ideale, dar trebuie menţionat că după ce urci sensibilitatea peste 800, imaginea devine cam „puricoasă”. Nikon a dotat P900 cu tehnologia de stabilizare optică, care este foarte eficientă şi îşi face treaba bine chiar şi la echivalentul de 2.000 mm.

    Faptul că porneşte de la 24 mm cu f/2,8 îl face un aparat bun şi pentru interioare, unde ai nevoie de un unghi de cuprindere cât mai mare şi o apertură cât mai deschisă.

    Aparatul are modurile clasice auto, program, shutter şi aperture priority, manual mode, setări pentru peisaje sau portrete, dar şi un mod soft, unde peste imagine este pus un filtru „moale”. În timpul zilei, cu soarele pe cer, P900 se descurcă foarte bine în modul auto. De fiecare dată când am folosit aparatul am rămas uimit de zoomul de care este capabil şi de faptul că nu ai nevoie de trepied nici la 2.000 m atunci când este lumină bună. Când se mai întunecă sau este înnorat, aparatul trebuie ajutat puţin din setări şi este binevenit un monopied sau un trepied. În plus, camera este dotată şi cu un zoom digital de 4x pentru un plus de informaţie, însă nu este recomandată utilizarea acestuia, deorece calitatea imaginii are de suferit. Această performanţă are un impact negativ asupra bateriei, care face eforturi de a se păstra utilă mai multe ore. Cu alte cuvinte, autonomia bateriei nu este una ideală, însă, pe de altă parte, se încarcă şi destul de repede.

    Astfel, camera foto este potrivită pentru cei interesaţi de natură, care vor să pozeze păsări sau animale sau doar pentru curioşi, pentru că P900 nu doar că îţi îngăduie să vezi ce face vecinul, dar şi ce mănâncă din farfurie.

    Camera de fotografiat poate şi filma Full HD la 60 fps, însă la mine nu a vrut sub nicio formă să funcţioneze. Funcţia de înregistrare video nu a mers în niciun mod şi nici cu carduri de memorie diferite. Cel mai probabil este o problemă de software, de aceea, dacă vă hotărâţi să cumpăraţi P900, să verificaţi funcţia video. Camera de la Nikon are o construcţie solidă, îmi plac robusteţea obiectivului şi faptul că au implementat un buton de zoom direct pe obiectiv. Totuşi calitatea lentilelor contrastează cu plasticul folosit în rest. Butoanele din plastic se simt ieftine, iar ecranul rabatabil LCD denotă fragilitate.

    O altă problemă pe care am identificat-o este faptul că imaginea este inversată atunci când ecranul e aşezat cu faţa spre utilizator; astfel, ce este în stânga apare în dreapta pe ecran. Lucru cu care nu m-am obişnuit deloc. Şi, în general, am sesizat o lipsă a atenţiei japonezilor la navigarea prin meniu, ceea ce îl face mai puţin user friendly.

    Dacă este mai greu de navigat, procesul de transferare a pozelor este extrem de simplu datorită faptului că Nikon P900 este dotat cu Wi-Fi şi NFC şi tot ce ai nevoie pentru a transfera pozele este un smartphone şi conexiune la internet. Din păcate pentru pasionaţii de fotografie, camera foto a japonezilor nu este capabilă să fotografieze RAW, ci doar JPG, ceea ce limitează abilităţile de editare a fotografilor.

    Aparatul Nikon Coolpix P900 este bun pentru amatori, este un aparat versatil ce poate fi folosit în mai multe situaţii, fără ca utilizatorul să fie nevoit să care mai multe obiective după el.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Rezoluţie 16 MP
    Senzor  CMOS 1/2,3 inci
    Zoom optic 83x
    Zoom digital 4x
    Sensibilitate ISO 100 – 1.600 (3.200, 6.400 in modurile
    P, S, A sau M; 12.800 in modul Efecte Speciale)
    Ecran 7,5 cm (3 inchi) TFT LCD, rabatabil
    |nregistrare video Full HD (1.920 x 1.080 – 60 fps)
    Slot memorie SD/SDHC/SDXC
    Conectori Wi-Fi, NFC, USB, micro HDMI tip D
    Baterie Acumulator reîncărcabil Li-ion EN-EL23
    Greutate 899 g

    Mai multe exemple de fotografii pe pagina 2

  • Gadget Review: Un convertibil de 14 inchi cu potenţial – VIDEOREVIEW

    Cum dai cu ochii de laptop, îţi dai seama că ai de a face cu un produs business. Este negru şi minimalist, are o construcţie robustă, iar finisajul este unul premium (mi-au plăcut în special colţurile rotunjite şi lucioase). Aşadar, nu ţi-ar fi ruşine cu el la o şedinţă cu şefii. Totuşi nu este nici cel mai subţire, nici cel mai uşor laptop de acest fel şi din această cauză l-am găsit oarecum dificil de utilizat pe post de tabletă sau doar atingând ecranul. Asta pentru că R 14 vine şi cu un touch screen, ceea ce-i dă un plus la capitolul uşurinţei de utilizare, însă în acelaşi timp dimensiunile sale îl fac mai greu de manevrat într-un alt mod decât clasicul laptop.

    Display-ul de 14 inchi este unul Full HD destul de bun; culorile sunt redate destul de bine (are tendinţa să accentueze albastrul în imagine), iar experienţa vizionării un film a fost plăcută. Totuşi, ecranul ar fi putut beneficia de o putere mai mare în departamentul luminozitate, iar dacă obişnuieşti să lucrezi într-un spaţiu cu multă lumină directă s-ar putea să nu fii mulţumit de acest produs. Însă dacă o să foloseşti acest laptop predominant în interior, atunci ecranul are caracteristici mulţumitoare.

    Tastatura am găsit-o ca fiind mediocră, fără a-mi oferi o experienţă de scris memorabilă, dar nici nu am avut de ce să mă plâng. Tastele sunt subţiri şi cam tari, însă este bine iluminată – caracteristică folositoare noaptea, fără a fi deranjantă pentru ochi.

    În schimb, touchpadul este încăpător, precis şi îngăduie degetelor să alunece fără probleme. Poate fi folosit cu uşurinţă în navigarea pe internet şi nici când scrii nu este sensibil la atingeri accidentale cu podul palmei.

    Modelul pe care l-am avut la test are un procesor Intel Core i7-6500U, 8 GB RAM şi SSD cu capacitatea de 256 GB. Este important de menţionat că plăcuţa de memorie RAM nu poate fi schimbată, astfel că un viitor upgrade nu este posibil.

    Cu această versiune nu am întâmpinat probleme în utilizarea zilnică. Am ţinut deschise zeci de taburi în Chrome, am urmărit video online (streaming) pe jumătate de ecran, în timp ce scriam în Word, fără ca laptopul să se blocheze. Totuşi, programele care necesită mai multă putere rulează la nivel satisfăcător, dar nu la capacitate maximă. Redarea conţinutului multimedia nu reprezintă o problemă, nici măcar cel la rezoluţie 4K. Experienţa multimedia este întregită de cele două difuzoare amplasate pe spate, care oferă un sunet decent pentru filme.
    Am încercat şi câteva jocuri video care au funcţionat bine atât timp cât nu ceri prea mult de la placa video, adică am rulat jocuri în rezoluţie 1.366 x 768 pixeli, cu detalii minime.

    Chiar şi când mă jucam sau când editam clipuri video, carcasa a rămas întotdeauna suficient de rece şi nu m-a deranjat când l-am folosit pe genunchi.

    După cum spuneam, autonomia bateriei este una bună şi majoritatea timpului în care l-am avut în test, R 14 a dus o zi de muncă (luminozitate 60-70%, Wi-Fi pornit, editare texte, browsing şi muzică), dar dacă îi dai mai multe de făcut, bateria se scurge mai repede. Aşadar, autonomia bateriei se situează undeva între patru şi nouă ore de funcţionare, iar încărcarea durează cam două ore şi jumătate.
    Conectivitatea este de asemenea bună, întrucât există trei porturi USB, un port HDMI şi un conector USB Type-C, pe lângă card readerul deja uzual.

    Aspire R 14 este un 2 în 1 cu un aspect business şi care oferă o performanţă satisfăcătoare, dar care nu are o portabilitate ridicată din cauza greutăţii şi dimensiunii.

    CASETĂ TEHNICĂ:
    Ecran – 14 inchi, 1.920 x 1.080 pixeli, IPS, touchscreen
    Procesor – Intel Skylake Core i7-6500U, dual-core 2,5 GHz
    Video – Intel HD 520
    RAM – 8 GB DDR3
    Stocare – 256 GB SSD + 1 TB HDD
    Porturi – 2x USB 3.0, 1 USB 3.1, 1 USB 2.0, HDMI, SD card reader
    Baterie – 48 Wh
    Sistem de operare – Windows 10
    Greutate – 2,2 kg

  • A creat unul dintre cele mai mari start-up-uri din lume. În două luni a lansat 24 de gadget-uri

    UPQ, start-up din Tokyo fondat în iunie 2015, a dezvăluit nu mai puţin de 24 de produse în şapte categorii: fie că e vorba de un smartphone fără cartelă SIM, o cameră asemnănătoare GoPro sau un display de 50 de inci cu o rezoluţie 4k, toate produsele au ajuns de la stadiul de idee în producţie în două luni.

    “Cred că am avut 100 de idei, însă ne-am limitat la 24”, a spus Yuko Nakazawa, fondatorul şi CEO-ul UPQ.

    Drumul ei spre antreprenoriat nu a fost unul clasic. Şi-a început cariera în cadrul Casio ca product planner, unde era responsabilă pentru telefoane, smartphone-uri şi camere compacte. În 2010, Casio şi divizia de telefoane mobile Hitachi s-au unit sub o nouă umbrelă, numită NEC. Nu a fost chiar mulţumită de angajatorul ei, aşa că Nakazawa a demisionat în 2012.

    Nu s-a angajat la altă firmă, ci a decis, cu ce economii avea, să-şi deschidă o cafenea. În octombrie 2014 a văzut o reclamă pentru un hackathon de hardware. “Nici măcar nu ştiam ce este un hackathon, aşa că am căutat pe Google.”, a spus ea.
    Lui Nakazawa i-a plăcut ideea de a sta o noapte întreagă şi de a încerca să facă un produs. Deşi nu avea cunoştiinţe de inginerie sau de design, a aplicat şi a fost acceptată în hackathon. Echipa ei a creat o cutie (lunch box) denumită X Ben conectată la internet. Produsul a fost un succes, iar echipa a fost invitată la Frontier Makers, un fel de accelerator, în cadrul căruia echipelor li se oferă 8.000 de dolari pentru a produce un prototip, dar şi ajutor la lansarea în piaţă.

    “Plănuiam să mă întorc la cafenea, dar mi-am dat seama că pot să creez ceva interesant şi fără să lucrez la o companie mare. Nici nu ştiam ce este un start-up atunci, dar tot timpul am vrut să construiesc produse de la zero”, a declarat Nakazawa.

    În cadrul unui târg de electronice de la Austin, Texas, Nakazawa i-a cunoscut pe cei de la Cerevo, care sunt recunoscuţi pentru produsele lor smart şi accesori pentru smartphone-uri. Astfel, după Austin, a fost angajată în aprilie în cadrul Cerevo pe poziţia de product manager. Două luni mai târziu şi-a fondat propria companie, UPQ, însă nu a rupt legăturile cu Cerevo deoarece start-up-ul, UPQ, se bazează pe serviciile Cerevo pentru inginerie, design şi controlul calităţii.

    Produsul de vârf al UPQ este smartphone-ul A01. Telefon care rulează un procesor quad-core, android 5.1 şi are un display de 4.5 inci. Pe lângă asta, este dual SIM, o raritate în Japonia.
    Specificaţiile telefonului nu sunt incredibile comparativ cu Galaxy sau Iphone, însă este foarte ieftin (116 dolari).
    “Smartphone-urile sunt foarte complicate datorită componentelor sale foarte variante. Dacă poţi construi un smartphone poţi face aproape orice”, este de părere Nakazawa.

    UPQ mai are în ofertă un monitor de 50 de inci cu o rezoluţie 4K la 600 de dolari, o cameră de full-HD de 14 MP pentru 124 de dolari, un stabilizator de imagine pentru telefoane mobile, un gemantan de voiaj cu baterie şi porturi pentru încărcare pentru 233 de dolari. Însă au în ofertă şi diferite căşti wireless, becuri, boxe bluetooth şi chiar un scaun vintage, inspirat din anii 60.

    UPQ a strâns o sumă importantă de la investitori, însă Nakazawa nu a dezvăluit exact cât. O sursă din piaţă susţine că UPQ a obţinut o finanţare de aproape 1 milion de dolari. “Companiile de tehnologie din Japonia sunt în pericol. Vreau să schimb modul cum japonezii se raportează la produse noi”, a spus ea.

    Următorul pas? “Mă gândesc la maşinile electrice”. 

  • Gadget review: Walkmanul fără casetă – VIDEOREVIEW

    Apreciez versatilitatea produselor precum smartphone-ul cu care pot suna, naviga pe internet, fotografia, urmări clipuri video etc, dar îmi plac produsele specializate. Îmi plac camerele foto care doar fotografiază sau ceasurile care spun doar cât este ora, aşa că m-am entuziasmat când am avut ocazia să testez un player de muzică, Walkmanul NW A-25 de la Sony, iar ca experienţa muzicală să fie completă le-am asociat cu căştile Sony H.ear on.

    În prezent tot mai multe dintre uneltele, gadgeturile noastre, fac mai multe lucruri sau pot fi folosite în feluri diferite, indiferent că este vorba de tigăi, unelte de construit sau laptopuri. Însă există şi loc pentru produse care fac, extrem de bine, un singur lucru, aşa cum e cazul player-ului audio walkman.
    Un walkman în 2016? Da, dar acesta nu merge cu casetă, ci este digital şi capabil să redea sunetul la cea mai bună calitate (high-resolution audio).

    Piaţa pentru playere de muzică părea moartă odată cu creşterea popularităţii telefoanelor mobile inteligente; însă nu a fost chiar aşa şi unele firme încă scot pe piaţă produse mici capabile să redea sunete de calitate, apreciate de audiofili.
    Sony NW-A25H este ceva mai mare decât o cutie de chibrituri (109 x 44 x 9 mm), extrem de uşor (66 g) şi aproape nu se simte când este purtat în buzunar. Corpul este realizat din metal şi producătorul propune mai multe culori: negru, roz, roşu, albastru şi galben. Are un buton de volum pe lateral, un slot pentru card microSD şi un alt buton pentru a bloca aparatul, astfel încât să nu apeşi din greşeală un buton şi să schimbi melodia.

    Ecranul walkmanului este un display LCD de 2,2 inchi, cu o rezoluţie de 320 x 240 pixeli, ceea ce înseamnă că imaginile albumelor şi tranziţiile în meniu arată decent. Numai că ecranul nu este prietenos cu atingerile (adică nu este un display touch), ceea ce ar putea îndepărta unii doritori. Totuşi, pe mine nu m-a deranjat faptul că nu pot naviga cu ajutorul degetului; ecranul este destul de mic şi probabilitatea de a alege melodia greşită ar fi fost destul de mare. Navigarea se face cu ajutorul butoanelor, este destul de intuitivă şi n-ar trebui să pună probleme utilizatorilor.

    Produsul testat de mine a venit cu un spaţiu de stocare de 16 GB, dar Sony are şi o variantă cu 64 GB; este bine că spaţiul ambelor modele poate fi mărit printr-un card microSD. Autonomia bateriei este bună, producătorul susţine 30 de ore de redare de muzică high-resolution şi 50 de ore de muzică MP3. Practic, în testarea reală, walkmanul ţine lejer o săptămână, poate două, în funcţie de cât de mult este folosit şi cu ce căşti, iar încărcarea completă se face în circa patru ore. Bateria s-ar putea scurge mai repede dacă este activată funcţia de noise canceling, playerul fiind dotată cu această tehnologie. Face o treabă destul de bună la eliminarea zgomotului din fundal, însă nu oferă o izolare la fel de bună ca şi căştile audio premium. Cu căştile din dotare, pe stradă nu am putut sesiza o mare diferenţă între modul noise canceling şi fără, căştile intraauriculare oferind un sunet bun, însă sub cel oferit de căştile H.ear on, de exemplu. Cu acestea din urmă, pe stradă şi la metrou, cu sunetul dat spre maximum, abia mai auzeam ceva din zgomotul de fundal.

    Cred că deja mulţi se întreabă: „De ce aş cumpăra un walkman în 2016?”. Pe scurt, datorită calităţii audio. Playerul este capabil să redea diferite formate de sunet de înaltă calitate (FLAC, WAW, AAC etc.) şi mi-a plăcut ce am auzit. Am testat diferite melodii şi genuri muzicale, de la clasicele AC/DC sau Led Zeppelin până la cele mai recente melodii de la Childish Gambino sau alt-J. Am fost mulţumit de experienţă, mai ales alături de căştile H.ear on, care sunt uşoare, confortabile la purtat ore în şir şi au un design plăcut. Sunetul oferit de NW-A25H este clar, detaliat şi cu o textură plăcută, însă parcă-i lipseşte puterea. Nici cu volumul la maximum puterea redată nu a fost satisfăcătoare pentru mine. Căştile H.ear on sunt disponibile într-o gamă variată de culori îndrăzneţe din care sigur vei găsi ceva care să-ţi placă (roşu, galben, negru, roz etc.) şi – aşa cum aminteam – au un design premium, însă preţul nu este foarte mare. Au o sensibilitate de 103 dB /mW şi un răspuns în frecvenţă între 5 şi 60.000 Hz.

    Playerul este capabil să redea sunete în format FLAC (Free Lossless Audio Codec), adică un sunet necomprimat la calitate înaltă, dar şi MP3 – un format audio comprimat ce nu conţine atât de multe detalii audio precum un FLAC sau un WAV, cu menţiunea că şi formatele MP3 vin cu diferite niveluri de calitate (128 kbs, 192 kbs, 320 kbs).

    Tehnic, este clar că formatele comprimate sunt mai proaste din punct de vedere calitativ, dar cum se traduce în folosirea de zi cu zi? Acest lucru depinde de fiecare utilizator şi cât de fin îi este auzul. Pentru a testa diferenţele, am pus pe walkman mai multe versiuni ale unor melodii. În cazul unora am găsit diferenţele în redare, însă în cazul altora mi-a fost greu să mă decid; la altele, pur şi simplu am greşit.

    Am mers mai departe cu testul, provocând cunoştinţe şi prieteni să-şi dea cu părerea; rezultatele au fost surprinzătoare. Testul consta în ascultarea a şase melodii, fiecare cu trei variante (mp3 128 kbs, mp3 320 kbs şi FLAC) şi participantul trebuia să ghicească varianta FLAC. Am testat şapte persoane şi una singură a reuşit să nimerească mai mult de trei melodii (trebuie să menţionez că testul nu a fost unul extrem de riguros şi nu a fost făcut pe acelaşi echipament audio). Ce înseamnă asta? Înseamnă că majoritatea iubitorilor de muzică nu au echipamente scumpe pentru a sesiza diferenţe majore între formatele audio, înseamnă că formatul MP3 este destul de bun pentru oamenii obişnuiţi, dar şi faptul că pentru a recunoaşte un sunet de înaltă calitate ai nevoie de o educaţie muzicală, cum este valabil şi în cazul filmelor sau degustării de vin.

    În concluzie, perechea Sony NW-A25H + Sony H.ear on este bună, însă extrem de costisitoare. Dacă pentru căşti nu scoţi o avere din buzunar pentru ceea ce primeşti (500-600 de lei), pentru walkman trebuie să justifici suma de 1.200 de lei pentru varianta cu doar 16 GB. Sumă prea mare pentru România şi pentru ascultătorul obişnuit de muzică. Totuşi, dacă vrei să renunţi la telefon pentru muzică şi cauţi un produs mic şi portabil capabil să redea sunete de o calitate înaltă, Sony NW-A25H ar putea fi o soluţie potrivită.
     

  • Gadget Review: un laptop demn de numele său – VIDEOREVIEW

    În toamnă, la IFA Berlin, acer a prezentat cel mai subţire laptop din lume, mai subţire de 1 cm! Ei bine, eu nu am avut ocazia să testez acel produs, în schimb mi-am pus mâinile pe fratele ceva mai plinuţ, pe modelul entry level Acer Swift 3. Totuşi asta nu îl face un laptop prost; dimpotrivă, chiar aş putea spune că are un raport calitate/preţ foarte bun. Astfel, nu vei fi nevoit să dai mia de euro pentru un ultrabook portabil şi performant.

    Să începem de la exterior. Swift 3 are un look modern, glossy, care-ţi atrage privirea, mai ales modelul cu nuanţă aurie pe care l-am primit la test. Mie mi-a plăcut această variantă, mai ales datorită contrastului cu tastatura neagră. Însă pentru cei mai discreţi există şi varianta argintie. Swift 7 este mai subţire de un centimetru, dar nici Swift 3 nu e departe; are o grosime de doar 1,8 cm şi cântăreşte 1,5 kg. Un alt element de design pe care l-am găsit interesant este balamaua cu care e legat monitorul de tastatură şi care îi dă un look futuristic; însă, din păcate, este realizată din plastic. De asemenea, mi-a plăcut cadrul rotund din jurul camerei foto, însă am rămas dezamăgit de calitatea imaginii capturate de webcam.

    Şi la capitolul conectică laptopul stă destul de bine şi are un port HDMI, unul USB 3.0, altul 2.0 şi unul USB Tip-C, dar şi un slot pentru carduri SDHC şi jack pentru căşti; mă bucur că nu toţi producătorii mizează pe aceeaşi strategie ca şi Apple, care elimină tot mai multe porturi.

    Ecranul este de tip IPS şi ilustrează culori naturale, vibrante, la o rezoluţie Full HD; este plăcut ochilor şi are unghiuri de vizualizare bune. Astfel, Swift 3 este potrivit pentru muncă, dar şi pentru divertisment. Totuşi, un ecran mai luminos ar putea fi utilizat cu uşurinţă şi afară, în lumina soarelui.

    Swift 3 vine şi cu o tastatură iluminată, cu taste moi, uşor adâncite în mijloc, şi oferă o experienţă de scris extrem de plăcută. Iluminarea este bună, nici prea puternică, nici prea scăzută, şi poţi continua munca pe întuneric.

    Touchpadul este unul excelent, degetele alunecă cu uşurinţă; nu am avut probleme în utilizare, nu am simţit nevoia să apelez la un mouse pentru munca de zi cu zi şi nici nu a înregistrat gesturi când am mai atins cu podul palmei touchpadul.
    Modelul Acer Swift 3 testat de mine are în componenţă un procesor Intel Core i7 – 6500U de 2,5 GHz, 8 GB RAM, un SSD de 512 GB şi placă video încorporată de la Intel, HD 520. Însă în magazine vei găsi şi variante cu i3, i5, 4-8 GB RAM şi stocare de la 128 până la 512 GB SSD.

    Modelul cu i7 s-a descurcat foarte bine în utilizarea zilnică şi nu am observat încetiniri ale sistemului de-a lungul perioadei de testare. Poate rula şi câteva jocuri video care nu cer foarte multă memorie video şi am folosit cu succes programe de editare foto şi video. Însă nu la capacitate maximă. De exemplu, în Premiere Pro nu am putut edita video-urile FullHD redate la rezoluţie maximă în caseta de previzualizare, însă dacă scazi calitatea imaginii la jumătate poţi lucra fără probleme cu video, muzică şi text. Totul este fluid şi procesorul alături de SSD se descurcă foarte bine la multitasking; n-am întâmpinat nici probleme de supraîncălzire (laptopul s-a încins ceva mai tare doar când i-am dat mai mult de lucru cu un joc video).
    Sunetul este OK pentru o utilizare obişnuită, însă din cauză că boxele sunt amplasate în partea de jos a laptopului sunetul poate fi distorţionat. Sunetul este destul de tare, însă puţin cam ascuţit, metalic pentru gustul meu.

    Bateria este de tip Li-Ion, cu patru celule 48 Wh de 3220 mAh şi este destul de bună pentru un model entry level de ultrabook. Acer Swift 3 a dus fără probleme o zi de muncă (8 ore, cu pauze de inactivitate) cu luminozitate la 75%, conectat la Wi-Fi. Asta înseamnă browsing, editare texte, ascultare de muzică şi vizionarea câtorva clipuri video. La capătul opus, o sesiune de gaming la detalii scăzute, cu luminozitate maximă, goleşte bateria într-o oră. Cam două ore şi jumătate  sunt suficiente pentru o încărcare completă. Eficienţa variantei cu i7 mi-a plăcut şi mă duce cu gândul că modelele cu procesoare care consumă mai puţină energie (i3 sau i5) ar duce la o autonomie a bateriei sporită.

    Per total, Acer Swift 3 este un model entry level în lumea ultrabook-urilor ce are un raport calitate / preţ foarte bun. Îl recomand celor care sunt interesaţi de achiziţia unui laptop cu o construcţie premium, destul de puternic pentru activităţile zilnice, cu o baterie ce poate susţine o utilizare de 5-7 ore, în funcţie de activitate, reprezentând o alternativă bună pentru laptopuri precum Lenovo IdeaPad 500s sau HP ProBook 440.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Ecran – IPS, 14 inchi, 1.920×1.080 pixeli
    Procesor – dual-core Intel Core i7-6500U tactat la 2,5GHz, cu HyperThreading şi Turbo Boost până la 3,1GHz
    Placă grafică – Intel HD520
    Memorie RAM – 8 GB
    Stocare – SSD Lite-On de 512 GB
    Conectică – 1x USB 2.0, 1x USB 3.0, 1x USB Tip-C, 1x HDMI, 1 x audio, 1 x slot SDHC
    Dimensiuni – 341 x 236,6 x 17,95 mm
    Greutate – 1,5 Kg
    Sistem de operare – Windows 10 Home
    Baterie – Li-ion cu patru celule de 48 Wh, 3.220 mAh

  • Topul gadgeturilor din 2016

    2016 a fost interesant din punctul de vedere al gadgeturilor. Microsoft a scos al doilea său produs hardware, Microsoft Studio, cu care a uimit lumea, Apple a venit cu iPhone 7 şi a reînnoit seria de laptopuri, iar Samsung a avut probleme cu noul său flagship, Galaxy Note 7. Însă pe lângă astea, multe alte produse hi-tech s-au comercializat, iar eu am avut ocazia să „mă joc” cu mai multe dintre ele. Mai departe prezint câteva dintre cele mai interesante gadgeturi care mi-au trecut prin mâini.

    LENOVO YOGABOOK – Review-ul complet aici 


    Este unul dintre produsele cu cel mai interesant design; laptopul-tabletă Yogabook este extrem de uşor şi subţire şi nu are cu o tastatură tradiţională, ci una haptică, iluminată, ce pare scoasă din filmele science-fiction. Tastatura oferă o experienţă nouă de scris, însă este nevoie de timp pentru a te obişnui. Produsul are un aspect business şi chiar te duce cu gândul la o agendă elegantă. În plus, Yogabook vine cu un stylus pe care-l poţi utiliza pe ecran sau direct pe tastatură sau pe foaie. Este o unealtă utilă când navighezi mai ales în modul tabletă, dar mai interesant este că poţi lua notiţe sau desena pe o hârtie, iar acestea sunt automat captate şi înregistrate în calculator. Este perfect pentru cei care vor să-şi ia notiţe de mână, pentru designeri grafici, designeri de modă, pasionaţi de desen. Bateria este performantă şi poate ţine o zi întreagă de utilizare fără probleme. Totuşi, din cauza dimensiunii reduse, laptopul nu stă foarte bine la capitolul conectivitate: are un port de încărcare micro-USB, un port HDMI, un jack de 3,5 mm pentru căşti, slot micro- SIM (astfel nu eşti dependent de Wi-Fi) şi cam atât. Produsul este disponibil cu Windows 10, dar şi cu Android 6.0, însă varianta cu Windows nu este cea mai rapidă.

    HUAWEI P9 – Review-ul complet aici 


    La capitolul telefoane mobile, Huawei P9 mi-a rămas în minte datorită senzorului de amprentă extrem de rapid şi precis, dar şi datorită camerei foto realizate în parteneriat cu Leica. Huawei P9 are un design ce aduce cu cel al iPhone-ului, corpul este realizat din metal, rotunjit la colţuri şi are un look premium. Senzorul de amprentă este foarte bun şi poate fi folosit şi pentru a naviga prin aplicaţia de poze sau pentru a realiza fotografii. Vorbind de fotografii, P9 capturează imagini plăcute, mult mai naturale în comparaţie cu fotografiile suprasaturate surprinse de Samsung S7, de exemplu, iar fotografiile alb-negru realizate de P9 sunt cele mai bune din categoria smartphone-urilor de top. Bateria telefonului ţine cel puţin o zi de muncă, chiar una şi jumătate, dacă telefonul nu este folosit intensiv. Cu toate acestea, mi-aş fi dorit un display mai bun cu imagini mai vivide şi mai luminos. Totuşi, performanţa oferită la acest preţ de vânzare este una foarte bună.

    ACER CHROMEBOOK R11 – Review-ul complet aici


    Un alt laptop interesant este Acer Chromebook R11, un laptop 2 în 1, mic, de 11 inchi, ce poate fi folosit deopotrivă ca tabletă, iar R11 ar putea fi dat drept exemplu pentru categoria sa: mic, robust, ecran touchscreen, viaţa bateriei de lungă durată şi ieftin. Un Chromebook bun trebuie să fie destul de uşor şi să aibă o viaţă a bateriei îndelungată pentru a putea fi cărat peste tot cu tine. Trebuie să aibă un ecran bun pentru că vei lucra ore bune în fiecare zi şi mai trebuie să fie ieftin. Iar Acer Chromebook R11 le nimereşte pe toate. Varianta testată de mine are un procesor quad-core Intel Celeron 1,6 GHZ, 4 GB RAM DDR3, un spaţiu de stocare eMMC de 32 GB (ce poate fi extins printr-un card de memorie), webcam şi un ecran IPS LCD HD multitouch. Menirea unui asemenea produs nu este să proceseze acţiuni complexe; este un produs care se deschide imediat (2-3 secunde), s-a conectat la Wi-Fi şi poţi începe treaba: fie că scrii, fie că editezi poze sau navighezi pe internet. După cum ziceam la început, întreg sistemul este un browser gigant, iar asta înseamnă că nu consumă foarte multe resurse, ceea ce face ca bateria să ţină cam zece ore în cazul R11 (o zi de muncă) şi se încarcă destul de repede (o oră şi jumătate pentru o încărcare completă). Totuşi problema cu Chromebook-urile este faptul că nu sunt foarte utile fără o conexiune la internet iar dacă te vezi cumva fără internet nu prea ai ce face cu un astfel de produs pe masă (există câteva aplicaţii şi jocuri online, însă selecţia este limitată).

  • Gadget Review: performanţă fotografică, într-un pachet mic – GADGET REVIEW

    + autofocus rapid

    + filmare 4K şi slowmotion (1080p)

    + portabilă

    + Wi-Fi

    + Fotografiere în rafală – 24 de cadre pe secundă

    – autonomia bateriei

    – nu are touchscreen

    Este a cincea reiteraţie a camerei foto Sony RX100, iar asiaticii sunt mai aproape că niciodată de o cameră de fotografiat compactă perfectă. La doar 300 de grame, Sony RX100V este capabilă de lucruri impresionante pe care unele DSLR-uri nu le fac.

    Vânzările de camere de fotografiat au crescut constant din anii ’70 pană în 2001, când aparatele de fotografiat digitale au fost introduse pe piaţă. A urmat o perioadă de acomodare, apoi vânzările au explodat până în perioada de criză, când au început să scadă din nou. În 2001, se vindeau în jur de 15 milioane de unităţi de camere digitale la nivel global, iar în 2008 acest număr a ajuns la aproapre 120 de milioane, potrivit datelor CIPA (Camera & Imaging Products Association). Intervalul coincide şi cu perioada de glorie a smartphone‑urilor, ce a avut loc în detrimentul camerelor digitale point and shoot.

    Îmbunătăţirea camerelor de fotografiat cu care sunt dotate smartphone-urile de top a dus la scăderea nevoii unei camere de fotografiat compacte. Cu toate acestea, producătorii caută în continuare să realizeze produse pentru pasionaţii de fotografie care nu se mulţumesc cu performanţa unui smartphone la acest capitol şi vor o cameră mică dedicată.

    RX100V este cel mai nou produs al Sony în categoria camerelor compacte. Când japonezii de la Sony au prezentat această cameră, au promis cel mai rapid autofocus al unei camere compacte (0,05 secunde), cea mai rapidă fotografiere în rafală (24 de cadre pe secundă) şi cele mai multe puncte de autofocus din lume (315 puncte) pentru o cameră de acest tip. Nu am stat cu cronometrul lângă mine, însă toate aceste elemente sunt impresionante în utilizarea de zi cu zi.

    RX100V este un point and shoot ceva mai mic decât un smartphone, dar ceva mai gros (102 x 58 x 41 mm). Îl poţi pune în buzunar şi poţi uita de el. Un pasionat de fotografie nu ar trebui să mai aibă nicio scuză dacă nu are acest aparat peste tot. Pe de altă parte, forma lui Sony RX100V poate fi şi un dezavantaj, deoarece butoanele sunt foarte mici, iar unele persoane vor avea dificultăţi în manevrarea camerei. Totuşi, dacă aveţi o problemă cu forma şi designul unei camere de fotografiat compacte, atunci acest produs nu este pentru voi.

    La fel ca şi ultimele două versiuni ale acestei camere, şi RX100V are un senzor destul de mare, de 1 inch (13,2 x 8,8 mm), de 20 MP, o lentilă de 24-70 mm şi o deschidere maximă a diafragmei de f/1,8. Senzorul mare al camerei îi permite posesorului să captureze imagini mult mai dinamice decât cele surprinse cu un smartphone sau cu alt point and shoot mai ieftin, iar asta se vede cel mai bine în situaţii de luminozitate scăzută.

    Lentila este marca Zeiss, de bună calitate, şi îţi permite să faci cam orice tip de fotografie (portret, landscape, macro etc.), cu toate că în unele situaţii am simţit nevoia unui zoom mai mare. La fel ca şi în cazul versiunii anterioare, RX100V captează imagini de calitate şi de cele mai multe ori funcţia Auto va fi suficientă pentru majoritatea utilizatorilor. JPEG-urile procesate de cameră sunt detaliate, cu destul de puţin zgomot chiar şi la sensibilitate a imaginii (ISO) ridicată. Şi mi-a plăcut în mod special estomparea fundalului cu diafragma deschisă la maximum.

    Am rămas plăcut surprins de performanţele camere şi pentru filmarea video, RX100V fiind capabilă să filmeze 4K la 24p, 25p sau 30p şi full HD până la 120p. Estomparea fundalului la f/1,8 este extrem de plăcută, iar filmarea obiectelor pentru recenzii video este o plăcere. În plus, camera este capabilă să filmeze şi slow motion până la 1.000 de cadre pe secundă, la 1.080p. În condiţii de luminozitate bună, rezultatul este absolut impresionant pentru o cameră atât de mică, însă la interior, cu luminozitate scăzută, zgomotul din filmare este evident chiar şi în modul slow motion, de 250 cadre pe secundă la 1.080p.

    Camera are încoporat chiar şi un mic viewfinder, ce poate ieşi la apăsarea unui buton, care este neaşteptat de bun, însă nu este modul ideal de a fotografia deoarece aparatul este foarte mic. Eu l-am folosit doar pentru a-l testa, în rest am apelat la ecranul LCD, care este flexibil şi poate fi întors chiar şi invers, ceea ce-l face foarte bun pentru persoanele interesate de vlogging. Chiar mă gândeam că poate fi amplasată pe un trepied, sau pe un selfie stick, şi ai tot ce-ţi trebuie pentru vlogging. Mai mult, camera are şi bliţ, un plus faţă de competitori (de exemplu Panasonic LX10).

    EXEMPLU FILMARE

    Autofocusul este extrem de rapid şi foarte bun, chiar şi în condiţii de luminozitate scăzută, şi nu am simţit niciodată nevoia să trec în modul manual pentru a controla acest aspect. Acest element combinat cu un mod auto competent fac din RX100V o cameră foto foarte bună pentru oamenii care preferă mobilitatea şi nu vor să se complice cu setări. Şi cei care vor un control mai mare asupra setărilor vor putea utiliza camera acesta având modurile cunoscute deja (Aperture Priority, Program, Shutter Priority, Panorama, Video sau Manual).

    Interesant despre autofocus este faptul că Sony a decis să creeze un sistem hibrid prin îmbinarea autofocusului bazat pe detectarea contrastului (existent în modelele anterioare) cu cel bazat pe detectarea feţelor; astfel, sistemul este mult mai rapid şi mai eficient atunci când fotografiezi sau filmezi oameni sau animale. Eficienţa este evidentă pe partea video; focusul continuu este mai bun, de exemplu, decât cel al mirorrless-ului Fujifilm XT10, recenzat într-o ediţie anterioară.

    Pe lângă faptul că are un autofocus foarte rapid, camera poate captura până la 24 de cadre (RAW + JPG) pe secundă (practic poţi realiza un film doar din fotografii statice), dar doar în limita a 150 de fotografii – bufferul camerei se umple şi nu mai poţi fotografia. În plus, acest mod consumă foarte mult din bateria micuţă a camerei; prin urmare acest mod ar trebui folosit doar în momente cheie.

    Un alt avantaj îl reprezintă posibilitatea scoaterii sunetului din setări, ceea ce permite discreţie; astfel, pot fi surprinse pe stradă cadre altmiteri greu de prins cu un DSLR mare şi zgomotos.

    Un lucru pe care l-am găsit extrem de util este faptul  RX100V are Wi‑Fi, iar fotografiile se transferă cu uşurinţă pe telefon. Am făcut câteva poze, iar cineva mi-a cerut imagini. Tot ce a trebuit să fac a fost să-mi iau telefonul şi să scanez cu o aplicaţie de la Sony un cod QR din cameră, apoi am selectat pozele şi le-am trimis pe telefon.

    Totuşi, după cum am spus deja, camera nu este perfectă, iar unul dintre aspectele pe care aş dori ca Sony să le îmbunătăţească în viitor este autonomia bateriei, deoarece acum aceasta se consumă cam repede. Două-trei ore de plimbat prin oraş, în jur de 130 de fotografii (RAW + JPEG) şi câteva filmuleţe ucid bateria lui Sony RX100V. Totuşi, mă bucur că are un slot microUSB, ceea ce înseamnă că poate fi alimentat folosind orice încărcător de smartphone sau de la un acumulator extern. O altă îmbunătăţire utilă ar fi introducerea unui touchscreen (fapt care ar uşura considerabil alegerea unui punct de focus specific).

    În concluzie, Sony RX100V este o cameră de fotografiat micuţă în care este înghesuită multă tehnologie, este perfectă pentru fotograful ocazional şi o cameră bună de avut la îndemână pentru fotografii profesionişti.
     

    EXEMPLE DE FOTOGRAFII GĂSIŢI PE PAGINA 2 —-»»»»»

  • Găsirea echilibrului

    O echipă de studenţi români a dezvoltat primul gadget dedicat măsurării echilibrului urechii interne care ar putea scuti spitalele şi cabinetele medicale de costuri importante. În plus, acest gadget ar face mai uşoară testarea pacienţilor.

    ELEMENTUL DE NOUTATE:

    Primul gadget dedicat măsurării echilibrului urechii interne şi verificări posturii individului.

    EFECTELE INOVAŢIEI:

    Mai uşor de implementat decât dispozitivul care este utilizat în prezent. Reducerea costurilor pentru spitale şi cabinetele medicale, deoarece device-ul este mult mai mic şi mai ieftin; device-ul permite economii importante de timp pentru diagnosticare.

    DESCRIEREA INOVAŢIEI:

    Start-up-ul-ul ENTy, înfiinţat de trei studenţi ai Universităţii Politehnice din Bucureşti – Flavia Oprea, Iulian Mateşică şi Cristian Alexandrescu -, dezvoltă un dispozitiv medical portabil de dimensiuni reduse, ieftin, care generează informaţii numerice ce susţin o diagnoză precisă şi o urmărire a evoluţiei pacienţilor. Produsul lor va costa companiile câteva sute de euro (preţul nefiind încă stabilit), în comparaţie cu aparatura actuală, ce costă zeci de mii de euro.

    Aparatura actuală din domeniu este învechită, mare şi greu de utilizat, potrivit lui Oprea. Acum, pentru a detecta problemele cu echilibrul, un pacient trebuie să meargă la un medic ORL, care va face nişte teste pentru a determina natura problemei – urechea internă sau cauză neurologică. Pentru a determina acest lucru este nevoie şi de aparatură, care în momentul de faţă este un fel de cabină telefonică, un sistem greoi de utilizat.

    În schimb, ENTy propune un dispozitiv nu mai mare decât un săpun (care va deveni şi mai mic) şi va fi folosit de medici în locul tehnologiei actuale. „După ce am început să lucrăm la acest device ne-am dat seama că domeniul medical duce lipsă de tehnologie, de inovaţii. Stomatologia stă bine la acest capitol, dar sunt sub domenii care nu stau bine deloc. Am vrut să aducem ceva din IT în sectorul medical”, spune Oprea.
    Produsul are încorporaţi mai mulţi senzori care detectează postura individului, dar are şi o componentă software care traduce informaţiile acumulate de către obiectul fizic.

    Dezvoltarea produsului a durat aproximativ trei luni: „La început aveam toate firele, senzorii la vedere; am reuşit să-l facem şi mai mic, i-am pus şi această carcasă pentru a rezista la şocuri“, a spus Iulian Mateşică.

    ENTy a câştigat premiul pentru cel mai bun produs în cadrul competiţiei din cadrul Innovation Labs din Bucureşti, dar tinerii nu s-au oprit aici. Cei trei au reprezentat România la finala globală a Microsoft Imagine Cup 2016.  Finala s-a desfăşurat la Seattle şi echipa din România a reuşit să câştige categoria Inovaţie şi un premiu în valoare de 50.000 de dolari, apoi au intrat în finala mare, unde s-au luptat cu alţi câştigători ai secţiunilor respective. Au izbutit să iasă învingători şi acolo şi au avut ocazia să aibă o discuţie privată cu Satya Nadella, CEO al Microsoft.

    Pentru că este un produs medical, tinerii aşteaptă primirea certificărilor necesare pentru a comercializa produsul. „Vom încerca să obţinem certificările necesare de la FDA (Food and Drug Administration – agenţie guvernamentală) din SUA. Cu acele aprobări vom putea vinde oriunde în lume. Procesul e mai direct“, explică tânărul antreprenor.
     

  • Gadget Review: Când autonomia bateriei este o prioritate

    După cum am dezbătut în urmă cu câteva numere într-un material de copertă, bateriile telefoanelor inteligente reprezintă călcâiul lui Ahile pentru tehnologia actuală. Iar cel care va pune pe piaţă o baterie care durează o săptămână sau care se va încărca în doar câteva minute va fi marele câştigător. Allview promite până la patru zile de utilizare fără încărcare.

    Tot în acel articol menţionam un nou telefon al celor de la Allview, P9 Energy, despre care românii susţineau că bateria va ţine între două şi patru zile, în funcţie de nivelul de utilizare a smartphone-ului. Noi am primit pentru testare Allview P9 Energy Mini, fratele mai mic al unui „monstru” de 5,5 inchi, care are 4 GB şi o baterie uriaşă de 5.000 mAh. În schimb, P9 Energy Mini are o diagonală de 5 inchi, 3 GB RAM, 16 GB memorie internă şi o baterie de 4.000 mAh.

    Displayul este unul IPS HD (1.280×720 pixeli), deşi mi-aş fi dorit unul Full HD, are un procesor MediaTek quad-core la 1,3 GHz, rulează Android 6.0, este dual-SIM, are o cameră principală de 13 MP şi una frontală de 5 MP. Fără să o mai lungim: ţine bateria cât susţine Allview? Oarecum. În perioada de testare telefonul a rezistat fără probleme două zile, însă nu am prins patru zile de utilizare fără încărcare.

    Allview P9 este un telefon cu o formă deja devenită clasică, cu o carcasă policarbonată care mi-a dat dificultăţi în a deschide telefonul pentru a-mi pune bateria şi cartela. Totuşi telefonul este puţin cam grăsun, atingând o greutate de 181 g, ceea ce poate nu părea mult, dar greutatea este evidentă atunci când este comparat cu alt telefon. Trecerea de la telefonul personal la P9 Energy Mini nu a fost uşoară din această privinţă, însă la final mă obişnuisem cu greutatea acestuia în buzunar. Un lucru care m-a deranjat la designul telefonului este folia de protecţie cu care vine şi care nu se întinde pe întreg ecranul telefonului şi în plus, după câteva zile de utilizare, deja se zgâriase.

    După cum ziceam, displayul are o rezoluţie de doar 1.280×720 pixeli, dar care face o treabă bună în regim de utilizare zilnică; cu toate acestea, să nu vă aşteptaţi la prea multe când vine vorba de vizionarea de clipuri video sau de gaming, mai ales din cauza faptului că ecranul se întunecă destul de mult când telefonul este privit dintr-un unghi mai mic de 45 de grade.

    Deşi telefonul este propulsat de un procesor MediaTek quad-core de 1,3 GHz, pe care l-am întâlnit şi la alte telefone din această categorie de preţ (900-1.200 de lei), nu m-am confruntat cu poticniri ale sistemului de operare datorită celor 3.GB de RAM, cum s-a întâmplat în cazul altor telefoane cu MediaTek dar cu doar 2 GB RAM. Meniul este fluid şi chiar şi nici când aveam zeci de aplicaţii deschise nu am simţit niciodată o încetinire în procesare. Dacă jocurile casual nu au probleme la rulare, cele care necesită mai multe resurse rulează satisfăcător, fără a uimi. Apropo de poticniri, funcţia de touch a ecranului nu a funcţionat tot timpul cum trebuie, mai ales în zona celor trei butoane funcţionale de la baza telefonului.

    După cum spuneam, telefonul P9 Energy Mini rezistă cu succes două zile, dar nu am prins patru zile, la nivelul meu de utilizare, însă pot întrevedea acest număr pentru un utilizator care nu navighează atât de mult pe internet, care poate nu ascultă prea mult muzică şi nu se joacă. Astfel, pentru două zile de uz telefonul este nevoit să stea la încărcat undeva la două ore şi jumătate. Nu e rău.

    Camera foto este una la nivelul aşteptărilor pentru un telefon din această categorie de preţ, adică fotografiile realizate în timpul zilei la lumină naturală arată bine, mai ales pe ecranele mici, dar nu-ţi va înlocui prea curând camera foto. În situaţiile de luminozitate scăzută, fotografiile sunt cel mult mediocre. În plus, aplicaţia de cameră foto a celor de la Allview mi s-a părut destul de înceată, mai ales pe timp de noapte. Camera Allview are diferite setări precum HDR, night mode, panorama, GIF etc., dar şi un mod de timelapse, ceea ce le permite viitorilor cumpărători să se joace cu modurile de fotografiere.

    În concluzie, Allview P9 Energy Mini este un smartphone utilitar ce are o autonomie a bateriei îndelungată, nu se blochează în utilizarea zilnică, dar care este cam greu şi nu oferă o experienţă multimedia foarte bună, ceea ce îl face perfect pentru oamenii interesaţi mai mult de utilitate decât de design şi fineţe.

    CASETĂ TEHNICĂ:

    Display – IPS 5 inchi
    (1.280×720 pixeli)
    Procesor –
    MediaTek quad-core 1,3 GHz
    Video – Mati T720MP2
    RAM – 3 GB
    Memorie internă –
    16 GB, slot pentru carduri microSD
    Sistem de operare – Android 6.0
    Cameră principală –
    13 MP, autofocus
    Cameră frontală – 5 MP
    Baterie – 4.000 mAh