Firmele străine înregistrate cu locul conducerii efective în România au obligaţia ca, până la 30 iunie 2021 inclusiv, să depună la Fisc un chestionar pe baza căruia ANAF urmează să le stabilească rezidenţa fiscală în ţara noastră. În urma analizei datelor, Fiscul va anunţa firma străină, în cel mult 30 de zile, dacă îndeplineşte sau nu condiţia de rezidenţă potrivit locului conducerii efective în România.
Astfel, firma străină va primi, prin poştă sau prin mijloace electronice de transmitere la distanţă, o notificare în acest sens. Stabilirea rezidenţei fiscale este importantă având în vedere că firmele vor plăti impozitele la cota existentă în statul în care îşi au rezidenţa fiscală, iar o cotă mică de impozit pe profit, aşa cum are România, încă mai poate face diferenţa până la alinierea acestora, aşa cum se prefigurează la nivel internaţional.
Prin acest chestionar, anunţat încă de anul trecut, dar publicat de-abia în cursul lunii mai 2021, ANAF urmăreşte obţinerea unor informaţii cât mai amănunţite din partea persoanelor juridice străine care activează în România şi au tot aici locul conducerii efective.
Practic, prin completarea acestuia persoanele juridice străine furnizează informaţii cu privire la numele, starea de înregistrare, forma juridică în statul de înregistrare şi obiectul activităţii lor în străinătate. De asemenea, sunt solicitate date privind capitalul social, acţionarii şi alte participaţii la entitatea juridică străină, precum şi date de identificare pentru administratori, directori executivi şi membri ai consiliului de administraţie.
Conform celor mai recente modificări operate Codului Fiscal, o firmă străină este rezidentă în România dacă locul de exercitare a conducerii efective este în ţara noastră. Adică dacă locul de gestionare efectivă este acela în care, dacă nu se dovedeşte altfel, entitatea juridică străină desfăşoară operaţiuni corespunzătoare unor scopuri economice reale şi substanţiale şi în care este îndeplinită cel puţin una dintre condiţiile următoare: deciziile economico-strategice necesare pentru gestionarea activităţii entităţii juridice străine în ansamblu sunt luate în România de către directorii executivi şi /sau membrii consiliului de administraţie, în vreme ce a doua condiţie stipulează că cel puţin 50% dintre directorii executivi şi /sau membrii consiliului de administraţie al entităţii juridice străine sunt rezidenţi aici.
Cum poate fi demonstrat locul unde se iau deciziile economico-strategice? Prin transmiterea documentelor doveditoare (inclusiv documente corporative ale entităţii străine, dovada funcţionării locului de conducere în România şi contracte încheiate cu directorii executivi) împreună cu chestionarul.
Autorităţile fiscale române pot stabili din oficiu sau la cererea altei autorităţi, pentru orice companie străină, dacă locul ei de conducere efectivă este, de fapt, în România. Dacă o firmă străină va fi considerată rezidentă atât în România, cât şi într-un stat semnatar al unei convenţii de evitare a dublei impuneri la care România este parte, rezidenţa acestei persoane se va stabili potrivit normelor convenţiei de evitare a dublei impuneri aplicabile.
În situaţia în care, de exemplu, o societate străină are un depozit de marfă în România, este destul de greu de spus la prima vedere, fără o analiză mai amplă, dacă respectiva firmă străină trebuie sau nu să îşi stabilească rezidenţa fiscală în România. Codul Fiscal conţine prevederi specifice privind activitatea de depozitare, care poate să fie incidentală, poate să fie auxiliară sau parte dintr-o activitate efectivă economică în România. Prin urmare, decizia va depinde de cum are loc logistica pentru livrări şi achiziţii, cum se iau deciziile, cum se modifică mărfurile respective (ca structură, împachetare etc.).
De ce este importantă pentru companii stabilirea rezidenţei sale fiscale? În primul rând, pentru a şti exact care este cota impozitului pe profit ce trebuie achitat. Astfel, persoanele juridice cu reşedinţa fiscală românească pot fi supuse impozitului pe cifra de afaceri de 1% sau 3% (în funcţie de existenţa sau nu a unor angajaţi) pentru micro-companiile care au o cifră de afaceri anuală de până la 1.000.000 EUR sau impozitului de 16% pe profit pentru companiile a căror cifră de afaceri depăşeşte pragul de 1.000.000 EUR. În al doilea rând, pentru a evita eventualele amenzi, penalităţi şi dobânzi de întârziere în cazul în care o firmă cu rezidenţă fiscală în Romania nu se achită de obligaţiile sale de înregistrare în scopuri fiscale, declarare şi plată a impozitelor.
Nu trebuie omis nici faptul că orice modificare a rezidenţei fiscale poate determina intrarea în spectrul de raportare a Directivei 2011/16 a Consiliului Uniunii Europene privind regimurile fiscale transfrontaliere, cunoscută sub numele de DAC6, ce implică o serie de obligaţii suplimentare supuse unor sancţiuni semnificative pentru nerespectare.
Prin urmare, în aceste ultime zile companiile ar trebui să se grăbească să completeze acest chestionar. Altfel, societatea poate să se afle într-o situaţie neclară şi se poate expune unor sancţiuni în cazul unui control al ANAF, chiar dacă legislaţia nu prevede sancţiuni directe legate de chestionar.
Material realizat de Miruna Enache, Partener, Coordonatorul Departamentului de asistenţă fiscală în tranzacţii, EY România