BusinessMagazin

Tag: copii

  • (P) Telescaun Predeal

    Pentru mulţi, iarna înseamnă munte iar muntele înseamnă schi. Cea mai apropiată zonă în care îţi poţi trăi pasiunea e Valea Prahovei, unde cel mai bun loc rămân pârtiile Predealului. Dacă eşti un schior experimentat, Teleferic Prahova te invită să iei loc în telescaun şi să te bucuri de frumuseţea ascensiunii până la Clăbucet Plecare. În câteva minute, urci 400 m pe verticală, adică mai mult decât hotelul Burj al-Arab din Dubai. În plus, peisajul de aici chiar merită: vezi stânci, brazi şi troiene, respiri aerul tare al iernii şi mirosul de răşină, auzi vântul cum îţi spune că te aşteaptă sus ca să vă luaţi la întrecere.

    Predealul nu e doar o staţiune pentru sportivi, ci şi un loc minunat pentru un week-end de îndrăgostiţi. Când ieşiţi din hotel pentru o plimbare romantică, îi spui: ”vreau să te duc undeva unde să fim doar noi doi”. Îţi vei ţine promisiunea oferindu-i locul de lângă tine pe telescaun şi îi vei strânge mâna mai tare atunci când vă veţi ridica. În amintire, o să vi se pară că vă auzeaţi inimile bătând împreună şi puternic. Se spune că a iubi înseamnă a privi amândoi în aceeaşi direcţie. Ei bine, telescaunul Clăbucet vă oferă privelişti minunate în orice direcţie visaţi! Preţul unei urcări sau coborâri cu telescaunul e de 50 lei (25 pentru copii) iar un tur-retur la 1451m costă 85 lei (40 pentru copii).

    Între tine şi frumuseţe nu va fi nici un obstacol. Dincolo de ce vei fotografia sau filma, vei rămâne cu senzaţia nepreţuită a zborului. Teleferic Prahova îţi reaminteşte că muntele te aşteaptă şi iarna asta cu îndemnul: trăieşte, simte, bucură-te de zăpadă!

  • Suceveanul care şi-a exploatat prin muncă cei cinci copii timp de 16 ani, trimis în judecată

    „Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Suceava au dispus trimiterea în judecată în stare de arest preventiv a unui inculpat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane în formă continuată, prevăzute de art. 210 alin. (1) lit. a) şi b) C. p. raportat la art. 182 lit. a) C. p., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. p. (5 infracţiuni) şi relele tratamente aplicate minorului prevăzute de art. 197 alin. (1) din Codul penal (4 infracţiuni)”, anunţă DIICOT.

    În cauză s-a reţinut că, în perioada 2006 – iunie 2022, inculpatul şi-a exploatat prin muncă cei cinci copii minori, pe care i-a obligat să presteze activităţi agricole de îngrijire a animalelor din ferma familiei şi la o fabrică de cauciucuri dintr-o localitate din judeţul Suceava, în scopul obţinerii de beneficii materiale.

    „Astfel, copiii erau treziţi în fiecare zi, indiferent de anotimp sau de temperaturile înregistrate, la orele patru sau cinci dimineaţa şi erau forţaţi, prin recurgerea la acte de agresive fizică şi psihică, să muncească în gospodăria proprie până la orele 22:00 – 23:00. Totodată, în calitate de părinte, inculpatul le-a interzis copiilor să se implice în activităţi adecvate cu prietenii, activităţi recreative specifice vârstei, să frecventeze sau să continue cursurile şcolare, măsuri şi tratamente care au pus în primejdie gravă dezvoltarea fizică, intelectuală şi morală a minorilor. Persoanele vătămate au fost exploatate în această modalitate încă de la împlinirea vârstei de 8 sau 9 ani, inculpatul profitând de poziţia de autoritate pe care o deţinea şi de imposibilitatea minorilor de a se apăra sau de a-şi exprima voinţa”, potrivit comunicatului de presă.

    În cauză au fost instituite măsuri asigurătorii asupra sumei de 9500 de lei şi a 3 bunuri imobile în valoare de 86.844 de lei în vederea recuperării prejudiciului adus persoanelor vătămate pentru care procurorul a exercitat din oficiu acţiunea civilă estimând valoarea acestuia la 100.000 de lei, câte 20.000 de lei pentru fiecare persoană vătămată, dar şi acoperirii cheltuielilor judiciare aferente urmăririi penale, în cuantum de 2.000 de lei.

    „Pe parcursul urmăririi penale, persoanele vătămate au fost evaluate psihologic şi medico-legal şi au beneficiat consiliere psihologică, precum şi de toate drepturile şi măsurile de protecţie prevăzute de Codul de Procedură Penală. Dosarul a fost înaintat spre competentă soluţionare Tribunalului Suceava”, se menţionează în finalul comunicatului.

  • (P) Teleschi Predeal

    Iarna asta, vrei să te bucuri de zăpadă şi aproape de casă, iar dacă dispui doar de o zi sau de un week-end, Valea Prahovei rămâne o destinaţie mai accesibilă şi mai abordabilă. Pentru turismul sportiv, staţiunea Predeal oferă un domeniu schiabil cu pârtii adaptate atât pentru avansaţi cât şi pentru începători.  În plus, aici poţi practica şi schiul de noapte, bucurându-te de pârtie cât mai multe ore. 

    Din decembrie până în martie, Teleferic Prahova îţi pune la dispoziţie serviciul de teleschi Clăbucet Predeal. O urcare costă 40 RON pentru adulţi şi 20 RON pentru copii. Poţi opta şi pentru una din formulele Skipass. Dacă ai la dispoziţie doar o zi, poţi alege un pass de 2, 4 ore sau de o zi întreagă. Tarifele merg de la 100 la 230 lei pentru adulţi (50-110 pentru copii). Tariful de nocturnă e de 125 lei pentru cei mari şi 75 pentru cei mici.

    Pentru un week-end, Skipass 2 zile costă 415 lei (200 pentru copii). Dacă activităţile tale nu îţi permit un sejur prelungit, dar ştii că pasiunea te va aduce pe pârtie de câte ori vei avea câteva ore libere, poţi achiziţiona pe durata întregului sezon un pass de 10 sau 20 puncte (200, respectiv 300 lei). Dacă eşti un schior experimentat şi vrei să te lansezi tocmai de la 1450m, poţi folosi Skipass-ul şi la telescaun, unde o urcare va însemna două puncte.

    Teleferic Prahova îi aşteaptă pe schiori zilnic la Predeal, pentru o oră, un week-end sau o vacanţă de vis. Aici, muntele le şopteşte acelaşi mesaj: trăieşte, simte, bucură-te de zăpadă!

     

  • De ce cresc exporturile de medicamente, când în ţară lipseşte şi paracetamolul pentru copii?

    ♦ Medicamentele uzuale lipsesc din farmacii, iar în plin sezon rece părinţii nu mai găsesc tratamente pentru copii ♦ Exporturile de medicamente au crescut constant în ultimii cinci ani.

    În primele nouă luni din 2022, exporturile de medicamente au crescut cu 5% faţă de aceeaşi perioadă din 2021, de la 647 mil. euro până în septembrie 2021, la 677 mil. euro anul acesta, arată datele transmise de Insti­tutul Naţional de Statistică. O privire mai de ansamblu arată însă creşteri şi mai mari raportate la aceeaşi peri­oadă de nouă luni din 2018, de acum cinci ani, când expor­turile nu depăşeau 544 mil. euro, adică erau cu 24% mai mici decât în 2022, perioada ianuarie-septembrie. Ce s-a întâmplat însă în această perioadă de cinci ani? Deşi în ţară nu se mai găsesc medicamente uzuale, de la para­cetamol pentru copii, la branduri ca Nurofen, Panadol, medicamente de cancer, exporturile cresc de la an la an.

    Situaţia critică a lipsei medicamentelor din farmacii a ajuns şi pe masa Ministerului Sănătăţii, care se gândeşte la măsuri pentru a face rost de medicamente, dintre cele mai uzuale şi des folosite de pacienţi.

    Una dintre aceste măsuri este interzicerea exportului paralel, un fenomen vechi din piaţa farmaceutică, prin care medicamentele ajung în România, unde există cel mai mic preţ, după care sunt revândute către pieţele de unde au venit, cu un preţ mai mare.

    „Examinăm posibilitatea restricţionării temporare la export pentru anumite categorii de medicamente, împreună cu Agenţia Naţională a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale, mai ales antibiotice pentru copii şi alte tipuri de medicamente, inclusiv oncologice“, a spus Alexandru Rafila, ministrul Sănătăţii, într-o conferinţă de presă.

    În topul celor mai mari 500 de exportatori, furnizat de INS, apar mai multe companii cu domeniu de activitate comerţul produselor farmaceutice, adică sunt distribuitori de medicamente. De altfel, top 10 exportatori de medicamente este dominat de aceste companii, în clasament fiind doar patru producători cu fabrici locale. Întrebarea este de ce apar distribuitorii de medicamente în acest clasament al celor mai mari exportatori? INS nu oferă valoarea exporturilor, ci doar numele companiilor care trimit medicamente în afara graniţelor.

     

  • Zelenski: Copiii ucraineni îi cer lui Moş Crăciun sisteme de apărare antiaeriană şi arme

    Copiii ucraineni îi cer Sfântului Nicolae, sau lui Moş Crăciun, arme, sisteme de apărare antiaeriană şi victorie de acest Crăciun, a declarat luni preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski, în ziua în care ţara sărbătoreşte Sfântul Nicolae.

    “Astăzi, de Sfântul Nicolae… teroriştii ruşi au oferit un cadou copiilor ucraineni cu noi lovituri”, a declarat Zelenski într-un discurs virtual la summitul liderilor Joint Expeditionary Force (JEF).

    “Copiii ucraineni, în scrisorile lor către Sfântul Nicolae, cer apărare aeriană, arme, victorie – o victorie pentru ei, o victorie pentru toţi ucrainenii”, a spus el. “Ei înţeleg totul, copiii noştri. Haideţi să acţionăm!”

    Ziua Sfântului Nicolae este sărbătorită în Ucraina pe 19 decembrie, pe baza vechiului calendar iulian, care este cu 13 zile în urma calendarului gregorian. Sărbătoarea sfântului este celebrată în mod normal pe 5 sau 6 decembrie în ţările occidentale creştine.

    Zelenski i-a îndemnat pe liderii din cadrul JEF – grup format din Danemarca, Estonia, Finlanda, Islanda, Letonia, Lituania, Olanda, Norvegia, Suedia şi Regatul Unit – să continue să sprijine Ucraina cu ajutor militar pentru “a accelera mişcarea forţelor noastre armate spre victorie”.

    “Victoria noastră va fi victoria fiecăruia dintre voi, a Europei, a poporului vostru – o victorie pe care întreaga lume, sunt sigur, o aşteaptă cu nerăbdare”, a declarat Zelenski.

     

  • Firea: Sunt aproape 74.000 de copii cu părinţi plecaţi peste hotare. Cu toţii trăiesc adevărate drame

    „Veşti foarte bune pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate! Sunt aproape 74.000 de copii cu părinţi plecaţi peste hotare. Aproape un sfert au rămas complet în grija rudelor. Cu toţii trăiesc adevărate drame. Sunt suflete forţate să se maturizeze înainte de vreme. Prioritatea noastră este ca aceşti copii să nu sufere mai mult decât o fac deja, căci, cu siguranţă, chiar dacă părinţii, prin eforturi mari, au grijă de familiile rămase acasă, copiii simt profund lipsa oamenilor dragi. În afară de tragedia sufletească prin care copiii erau nevoiţi să treacă, mulţi au fost privaţi de drepturile lor în privinţa unei educaţii corecte, accesului la servicii de sănătate şi îngrijire corespunzătoare fiecărei vârste, din cauză că părinţii plecaţi nu îi declarau ca fiind lăsaţi în grija rudelor”, scrie pe Facebook Gabriela Firea.

    El arată că Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse, prin Autoritatea Naţională pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, este partenerul Organizaţiei Salvati Copiii Romania într-o campanie de informare destinată părinţilor care muncesc în străinătate şi persoanelor în grija cărora au rămas copiii.

    „Prin această campanie dorim să facem cunoscute modificările legislative care înlesnesc realizarea procedurii de delegare temporară a autorităţii părinteşti. În sfârşit, aceste modificări legislative vitale pentru copiii cu părinţii plecaţi la muncă în străinătate, intră în vigoare în urma insistenţelor noastre, după ce au fost amânate cel puţin doi ani. Aproape 21.500 de copii au ambii părinţi peste hotare, plecaţi pentru a căuta un trai mai bun. Am lansat această campanie de informare împreună cu Gabriela Alexandrescu, preşedinta Salvaţi Copiii România, Elena Tudor, preşedinta Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Drepturilor Copilului şi Adopţie, secretarul de stat Doina Pârcălabu, secretarul general al ANPDCA Cristina Cuculas şi specialiştii Salvaţi Copiii. Le mulţumesc pentru participarea la eveniment şi pentru implicarea în această problemă importantă consilierului prezidenţial Sandra Pralong, secretarului de stat în Ministerul Afacerilor Externe Janina Sitaru, consilierului ministrului Educaţiei Octavia Borş, reprezentanţilor Ministerului Afacerilor Interne, DGASPC-urilor, autorităţilor locale şi tuturor reprezentanţilor instituţiilor prezente”, adaugă Firea.

    Totodată, Gabriela Firea menţionează că în acest an a reuşit cu ajutorul colegilor parlamentari să modificeîn mod esenţial legislaţia.

    „Practic, noile prevederi îi obligă pe cei care-şi asumă creşterea copiilor să o facă legal, iar copiii să beneficieze de toate drepturile pe care le au: acces la educaţie, servicii de sănătate, îngrijire adecvată fiecărei vârste. De asemenea, pentru acest obiectiv, pe care îl consider extrem de important, am înfiinţat la Ministerul Familiei, Tineretului şi Egalităţii de Şanse un departament special care se va ocupa de problemele copiilor cu părinţi plecaţi la muncă în afara ţării. Lucrăm în continuare la Observatorul Naţional al Copilului, o bază de date care va cuprinde informaţii despre toţi copiii din România şi în special pe cei aflaţi în situaţii dificile. În paralel, aşteptăm proiecte din partea primarilor pentru realizarea reţelei celor 150 de centre de zi pentru care avem 50 de milioane de euro fonduri nerambursabile prin PNRR”, încheie Firea.

  • Cum arată înfiorătorul proiect al primei fabrici umane, care ar putea crea până la 30.000 de copii pe an. Părinţii pot alege trăsăturile copiilor

    Hashem Al-Ghaili a dezvăluit primul proiect al unei fabrici umane care va putea crea până la 30.000 de copii pe an.

    Conceptul se numeşte EctoLife şi este rezultatul a peste 50 de ani de cercetări inovatoare efectuate de cercetători din întreaga lume.

    Părinţii vor putea verifica modul în care se dezvoltă bebeluşii lor prin intermediul aplicaţiilor pentru smartphone.
    Hashem Al-Ghaili a dezvăluit primele planuri pentru o fabrică umană care va putea crea până la 30.000 de copii pe an. Conceptul se numeşte EctoLife şi este rezultatul a peste 50 de ani de cercetări revoluţionare ale oamenilor de ştiinţă din întreaga lume, relatează Forbes.

    Al-Ghaili este un biotehnologician molecular yemenit. El este renumit în întreaga lume pentru videoclipurile sale ştiinţifice revoluţionare. Prin proiectul său conceptual, omul de ştiinţă îşi propune să continue dezbaterea care va duce la abordarea prejudecăţilor şi a controversei etice din jurul uterului artificial. În cadrul conceptului, părinţii vor putea verifica modul în care se dezvoltă bebeluşii lor prin intermediul aplicaţiilor pentru smartphone. Între timp, bioreactoarele EctoLife vor produce toate substanţele necesare pentru embrioni.

    Cititi aici materialul integral

     

  • Care sunt motivele pentru care tinerii nu vor să mai facă copii. Unul dintre motive este că nu mai vor să îşi piardă cei mai frumoşi ani din viaţă sacrificându-se pentru un copil

    Pentru că suntem încă mulţi care nu avem copii, se vorbeşte adesea în redacţie despre acest aspect. Şi în afara jobului, deoarece aproape toate prietenele mele au cam 27-35 de ani (parte din generaţia Millennials), în ultima vreme am început să dezbatem destul de des subiectul copiilor. Iar majoritatea dintre ele nu-şi doresc să devină părinţi. Cifrele sunt şi ele grăitoare. Un raport al Pwe Research Center, citat de Fortune, arată că 44% dintre persoanele cu vârste între 18 şi 49 de ani spun că e improbabil că vor avea copii. Acelaşi articol menţionează că pentru 61% dintre mileniali, unul dintre principalele motive pentru care nu fac copii este că nu îşi permit.

    Dacă pentru părinţii multora dintre noi, poate cu lipsuri în copilărie, soluţia de a repara această nedreptate pe care au trăit-o a fost să facă la rândul lor copii şi să se dedice bunăstării noastre, pentru ca noi „să nu răbdăm”, ca în cazul lor, ei bine, pentru generaţia mea soluţia e să nu mai facem deloc copii. Suntem egoişti? Poate. Sau, dacă e să răspund foarte sincer, da. Pentru că în viziunea mea, şi nu sunt singura, a avea copii nu ar trebui să însemne un sacrificiu de două decenii a celei mai bune perioade din viaţă – căci la vârsta la care să zicem că i-ai face – 27-35, plus 18 ani (şi nu e ca şi cum la 18 ani îi dai afară pe uşă) sunt anii în care nu mai eşti nici un puşti fără bani, şi nici nu ai atâtea probleme de sănătate încât să nu mai poţi, de exemplu, să călătoreşti în orice condiţii, să pierzi nopţile ş.a.m.d. Sunt, probabil, pentru majoritatea, cei mai buni ani.

    Ei bine, pentru mulţi să aibă copil înseamnă să se abandoneze pe ei în aceşti cei mai buni ani din viaţă, să renunţe la ieşiri, la concedii, la o maşină mai bună, să stea în living pentru a-i da copilului dormitorul, să renunţe la o geacă nouă pentru a-i lua copilului rechizite etc. Şi asta pentru că un copil se îmbolnăveşte des iar medicamentele sunt scumpe, cursurile de balet, de limbi străine, de canto etc. sunt scumpe, bonele – nu mai zic, aşa că pentru mulţi dintre părinţii români, unica soluţie rămâne, în continuare, cea a sacrificiului de sine, dacă e să ne gândim că din 5 milioane de angajaţi, 1,5 milioane, adică mai mult de 30%, primesc salariul minim pe economie, potrivit ZF.

    În plus, multe dintre sacrificiile financiare pe care generaţiile anterioare le-au făcut pentru copii au venit la pachet cu neîmplinirile emoţionale legate de relaţiile defectuoase în care s-au complăcut tot „de dragul copiilor”. Să nu mai vorbim de violenţa domestică îndurată din motive similare, mai ales că divorţul nu era la modă, iar mersul la psiholog nici atât.

    Să demontăm şi replica cunoscută printre români, aceea de a avea pe cineva care „să-ţi aducă un pahar de apă la bătrâneţe”. Şi în acest caz tot de sacrificiu vorbim. Tăvălugul abandonului de sine se perpetuează şi după ce ţi-au crescut copiii, pentru că urmează părinţii. Dacă pentru copii ai avut problema lipsei banilor pentru bonă, după ce aceştia cresc, trebuie să ai grijă de părinţi. Pentru că la noi serviciile destinate vârstnicilor care au nevoie de îngrijire specializată sunt puţine şi foarte scumpe pentru un om obişnuit, iar la stat nu te înduri să îţi laşi părintele. Vorbim de oameni cu alzheimer, cu paralizii şi nu numai. Ba chiar există şi multe cazuri în care un angajat se împarte deja între copil, job şi părinte.

    Aşa că, în loc să facem copii pentru a ne asigura că primim acel pahar de apă, poate vrem să investim în pensii private, din care să ne putem permite o îngrijire specializată când şi dacă vom avea nevoie de ea.

    Pe de altă parte, unii, chiar dacă ar lua în calcul să devină părinţi, amână momentul pentru când le va merge mai bine, financiar vorbind, iar când ajung în acel punct, dacă ajung, încep să apară riscurile asupra sănătăţii, poate nu mai pot face copii, aşa că renunţă.

    Nu în ultimul rând, noile generaţii de potenţiali părinţi au început să ia foarte serios în calcul şi evenimentele mondiale, să se gândească dacă vor să aducă un copil într-o lume dominată de război, incertitudine şi probleme majore de mediu.

    Din păcate, cei care nu vor copii sunt încă stigmatizaţi: 65% dintre respondenţii sondajului realizat de Fortune au spus că simt presiunea socială de a se căsători şi de a face copii, iar 76% cred că societatea se aşteaptă ca statutul de părinte să îţi aducă fericire şi împlinire.

    Departe de a visa la o lume ideală, sper doar că pe viitor, dacă nu putem să facem copii într-o lume în care să nu existe război şi alte nenorociri, măcar să putem avea cu toţii, şi noi, şi ei, o viaţă demnă.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

  • Aţi crescut o generaţie de egoişti?

    Pentru că suntem încă mulţi care nu avem copii, se vorbeşte adesea în redacţie despre acest aspect. Şi în afara jobului, deoarece aproape toate prietenele mele au cam 27-35 de ani (parte din generaţia Millennials), în ultima vreme am început să dezbatem destul de des subiectul copiilor. Iar majoritatea dintre ele nu-şi doresc să devină părinţi. Cifrele sunt şi ele grăitoare. Un raport al Pwe Research Center, citat de Fortune, arată că 44% dintre persoanele cu vârste între 18 şi 49 de ani spun că e improbabil că vor avea copii. Acelaşi articol menţionează că pentru 61% dintre mileniali, unul dintre principalele motive pentru care nu fac copii este că nu îşi permit.

    Dacă pentru părinţii multora dintre noi, poate cu lipsuri în copilărie, soluţia de a repara această nedreptate pe care au trăit-o a fost să facă la rândul lor copii şi să se dedice bunăstării noastre, pentru ca noi „să nu răbdăm”, ca în cazul lor, ei bine, pentru generaţia mea soluţia e să nu mai facem deloc copii. Suntem egoişti? Poate. Sau, dacă e să răspund foarte sincer, da. Pentru că în viziunea mea, şi nu sunt singura, a avea copii nu ar trebui să însemne un sacrificiu de două decenii a celei mai bune perioade din viaţă – căci la vârsta la care să zicem că i-ai face – 27-35, plus 18 ani (şi nu e ca şi cum la 18 ani îi dai afară pe uşă) sunt anii în care nu mai eşti nici un puşti fără bani, şi nici nu ai atâtea probleme de sănătate încât să nu mai poţi, de exemplu, să călătoreşti în orice condiţii, să pierzi nopţile ş.a.m.d. Sunt, probabil, pentru majoritatea, cei mai buni ani.

    Ei bine, pentru mulţi să aibă copil înseamnă să se abandoneze pe ei în aceşti cei mai buni ani din viaţă, să renunţe la ieşiri, la concedii, la o maşină mai bună, să stea în living pentru a-i da copilului dormitorul, să renunţe la o geacă nouă pentru a-i lua copilului rechizite etc. Şi asta pentru că un copil se îmbolnăveşte des iar medicamentele sunt scumpe, cursurile de balet, de limbi străine, de canto etc. sunt scumpe, bonele – nu mai zic, aşa că pentru mulţi dintre părinţii români, unica soluţie rămâne, în continuare, cea a sacrificiului de sine, dacă e să ne gândim că din 5 milioane de angajaţi, 1,5 milioane, adică mai mult de 30%, primesc salariul minim pe economie, potrivit ZF.

    În plus, multe dintre sacrificiile financiare pe care generaţiile anterioare le-au făcut pentru copii au venit la pachet cu neîmplinirile emoţionale legate de relaţiile defectuoase în care s-au complăcut tot „de dragul copiilor”. Să nu mai vorbim de violenţa domestică îndurată din motive similare, mai ales că divorţul nu era la modă, iar mersul la psiholog nici atât.

    Să demontăm şi replica cunoscută printre români, aceea de a avea pe cineva care „să-ţi aducă un pahar de apă la bătrâneţe”. Şi în acest caz tot de sacrificiu vorbim. Tăvălugul abandonului de sine se perpetuează şi după ce ţi-au crescut copiii, pentru că urmează părinţii. Dacă pentru copii ai avut problema lipsei banilor pentru bonă, după ce aceştia cresc, trebuie să ai grijă de părinţi. Pentru că la noi serviciile destinate vârstnicilor care au nevoie de îngrijire specializată sunt puţine şi foarte scumpe pentru un om obişnuit, iar la stat nu te înduri să îţi laşi părintele. Vorbim de oameni cu alzheimer, cu paralizii şi nu numai. Ba chiar există şi multe cazuri în care un angajat se împarte deja între copil, job şi părinte.

    Aşa că, în loc să facem copii pentru a ne asigura că primim acel pahar de apă, poate vrem să investim în pensii private, din care să ne putem permite o îngrijire specializată când şi dacă vom avea nevoie de ea.

    Pe de altă parte, unii, chiar dacă ar lua în calcul să devină părinţi, amână momentul pentru când le va merge mai bine, financiar vorbind, iar când ajung în acel punct, dacă ajung, încep să apară riscurile asupra sănătăţii, poate nu mai pot face copii, aşa că renunţă.

    Nu în ultimul rând, noile generaţii de potenţiali părinţi au început să ia foarte serios în calcul şi evenimentele mondiale, să se gândească dacă vor să aducă un copil într-o lume dominată de război, incertitudine şi probleme majore de mediu.

    Din păcate, cei care nu vor copii sunt încă stigmatizaţi: 65% dintre respondenţii sondajului realizat de Fortune au spus că simt presiunea socială de a se căsători şi de a face copii, iar 76% cred că societatea se aşteaptă ca statutul de părinte să îţi aducă fericire şi împlinire.

    Departe de a visa la o lume ideală, sper doar că pe viitor, dacă nu putem să facem copii într-o lume în care să nu existe război şi alte nenorociri, măcar să putem avea cu toţii, şi noi, şi ei, o viaţă demnă.  

    Andra Stroe, jurnalist, BUSINESS Magazin

    (andra.stroe@businessmagazin.ro)

     

  • Pericol la rang de artă

    Locurile de joacă pentru copii nu trebuie să arate neapărat banal, ele putându-se transforma chiar în opere de artă în spaţiul public, atunci când amenajarea lor este încredinţată unor artişti.

    Un exemplu în acest sens îl reprezintă artistul neozeelandez Mike Hewson care a creat deja câteva locuri de joacă, considerate mai degrabă parcuri cu lucrări de artă publică în care pot să se joace copiii, în oraşele australiene Sydney şi Melbourne.

    Ultima lucrare semnată de Hewson a fost amplasată pe Southbank Boulevard din Melbourne şi se intitulează „Rocks on Wheels” („Bolovani pe roţi”), scrie The Guardian. Datorită aspectului dat de bolovani, locul de joacă nu pare foarte sigur, lăsând impresia de ceva care nu mai rezistă mult, precum construcţiile dintr-o zonă afectată de un dezastru. Inspiraţia pentru crearea acestei instalaţii de artă, care face parte din seria „locurilor de joacă riscante” i-a venit artistului după cutremurul de la Christchurch din Noua Zeelandă, care i-a distrus studioul şi casa.