Tag: cauza

  • Presa internaţională: Joe Biden a devenit al 46-lea preşedinte al Americii

    Joe Biden, 77 ani, devine al 46-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, după ce l-a înfrânt pe Donald Trump într-un scrutin prezidenţial tensionat şi complicat, potrivit surselor din presa internaţionalã – CNN, NBC, CBS, Reuters, BBC.

    Joe Biden a devenit cunoscut peste hotare, inclusiv în România, după ce a servit în cabinetul lui Barrack Obama în timpul mandatelor acestuia, în perioada 2009-2017.

    Democratul în vârstă de 77 de ani a câştigat cursa de la Casa Albă, în ciuda criticilor care susţin că nu ar fi avut şanse din cauza vârstei înaintate. Într-adevăr, Joe Biden este cel mai în vârstă american aşezat pe fotoliul celui mai influent politician al lumii libere, însă Donald Trump ar fi „câştigat” aceeaşi apreciere dacă ar fi dobândit un nou mandat, întrucât şi el are 74 de ani în prezent.

    Paradoxal, în 1973 Biden a devenit senator la vârsta de 30 de ani, fiind unul dintre cei mai tineri senatori din istoria ţării. El a activat drept senator al statului Delaware timp de 36 de ani, până în 2009, când a candidat pe tichetul Democraţilor alături de Barack Obama.

    Nu este prima dată când Biden vrea să devină preşedintele celei mai puternice economii din lume. Atât în 1988, cât şi în 2008, Joe Biden a candidat pentru a deveni cartea jucată de Democraţi în cursa prezidenţială.

     

    Sursa: ZF

  • Presa internaţională: Joe Biden a devenit al 46-lea preşedinte al Americii

    Joe Biden, 77 ani, devine al 46-lea preşedinte al Statelor Unite ale Americii, după ce l-a înfrânt pe Donald Trump într-un scrutin prezidenţial tensionat şi complicat, potrivit surselor din presa internaţionalã – CNN, NBC, CBS, Reuters, BBC.

    Joe Biden a devenit cunoscut peste hotare, inclusiv în România, după ce a servit în cabinetul lui Barrack Obama în timpul mandatelor acestuia, în perioada 2009-2017.

    Democratul în vârstă de 77 de ani a câştigat cursa de la Casa Albă, în ciuda criticilor care susţin că nu ar fi avut şanse din cauza vârstei înaintate. Într-adevăr, Joe Biden este cel mai în vârstă american aşezat pe fotoliul celui mai influent politician al lumii libere, însă Donald Trump ar fi „câştigat” aceeaşi apreciere dacă ar fi dobândit un nou mandat, întrucât şi el are 74 de ani în prezent.

    Paradoxal, în 1973 Biden a devenit senator la vârsta de 30 de ani, fiind unul dintre cei mai tineri senatori din istoria ţării. El a activat drept senator al statului Delaware timp de 36 de ani, până în 2009, când a candidat pe tichetul Democraţilor alături de Barack Obama.

    Nu este prima dată când Biden vrea să devină preşedintele celei mai puternice economii din lume. Atât în 1988, cât şi în 2008, Joe Biden a candidat pentru a deveni cartea jucată de Democraţi în cursa prezidenţială.

     

    Sursa: ZF

  • Ajută-i să strălucească!

    Mars România

    Motivaţie:
    Campania Orbit „Ajută-i să strălucească” vine în continuarea a patru ediţii de succes „Dăruieşte zâmbete”, prin care 18.500 de copii aflaţi în grija SOS Satele Copiilor au beneficiat de cursuri de igienă dentară şi de programe de dezvoltare personală. Dacă până acum principalii beneficiari ai programelor au fost cei mici, ediţia din 2019 a campaniei Orbit „Ajută-i să strălucească” a urmărit  sprijinirea adolescenţilor din comunitatea de tineri SOS Satele Copiilor, pentru a-i ajuta să dobândească încredere în forţele proprii şi a-i încuraja să-şi urmeze visurile, asigurându-le astfel o tranziţie cât mai usoară către o viaţă independentă, atunci când părăsesc satul. Campania a încurajat consumatorii să se alăture cauzei, astfel că 1% din valoarea oricărui pachet de gumă achiziţionat într-o anumită perioadă a fost redirecţionată către SOS Satele Copiilor pentru susţinerea programelor de dezvoltare, consiliere şi orientare profesională dedicate tinerilor.  

    Descrierea proiectului:
    Ca in fiecare an, campania a demarat cu Ziua Voluntariatului Orbit în Satul SOS Bucureşti, eveniment în care angajaţii Mars şi-au pus la dispoziţie cunoştinţele şi pasiunile pentru a-i inspira pe tineri şi au organizat scurte workshopuri vocaţionale. În cadrul acestui eveniment cântăreaţa Sore Mihalache, ambasadoarea campaniei Orbit din 2019, le-a vorbit tinerilor despre ce a însemnat pentru ea să-şi îndeplinească visul şi despre cum viaţa de adult este întotdeauna mai uşoară cu zâmbetul pe buze. Campania de strângere de fonduri a avut loc în perioada 7 octombrie – 1 decembrie şi a implicat în diverse forme toţi angajaţii Mars România. Cel mai important rol l-au avut reprezentanţii de vânzări din teren care au asigurat vizibilitatea campaniei în toate colţurile tării, asigurându-se că mesajul companiei ajunge la cât mai multe persoane. Materialele de comunicare din magazine au invitat consumatorii să se gândească la ce îşi doreau să devină atunci când erau copii şi să susţină tinerii dezavantajaţi să-şi îndeplinească la rândul lor visurile. Zece dintre copiii SOS Satele Copiilor au avut oportunitatea să îşi promoveze singuri cauza, fiind prezenţi în hypermarketuri şi interacţionând cu consumatorii. 

    Efecte:
    Fondurile strânse au contribuit la organizarea unor programe de dezvoltare personală şi sesiuni de orientare şi consiliere profesională, prin intermediul cărora adolescenţii din grija SOS Satele Copiilor să identifice metode de învăţare şi oportunităţi profesionale. De asemenea, în cadrul proiectului au fost susţinute workshopuri vocaţionale susţinute în liceele/şcolile profesionale din zone defavorizate. Suma strânsă în cadrul campaniei a fost folosită de către SOS Satele Copiilor pentru organizarea unor programe de dezvoltare personală şi sesiuni de orientare şi consiliere profesională, prin intermediul cărora 2.100 adolescenţi cu care asociaţia lucrează să identifice metode de învăţare şi oportunităţi profesionale. 

  • Dare 2 Care – Give Blood, Save Lives

    Accenture România

    Motivaţie:
    Pentru Accenture România, responsabilitatea este determinată de două caracteristici, spun reprezentanţii companiei, aflate într-o relaţie strânsă cu valorile companiei – grija şi respectul faţă de clienţi şi societate. Concret, proiectele de responsabilitate socială au drept trăsături comune faptul că se desfăşoară prin parteneriate solide, pe termen lung şi, mai mult decât atât, încurajează implicarea angajaţilor companiei. Accenture s-a implicat în mai multe proiecte centrate pe promovarea diversităţii la locul de muncă, susţinere pentru educaţie şi acţiuni de voluntariat. „Acestea din urmă le oferă angajaţilor noştri oportunitatea de a avea un impact semnificativ în comunităţile în care lucrează şi trăiesc”, spun reprezentanţii companiei.

    Descrierea proiectului:
    Una dintre cele mai importante acţiuni de voluntariat a angajaţilor Accenture este „Dare 2 Care – Give Blood, Save Lives”, parte a programului de corporate citizenship al Accenture România. Fiind o companie care în România are peste 3.500 de angajaţi, reprezentanţii Accenture au văzut oportunitatea de a aduce o reală schimbare prin încurajarea şi facilitarea donării de sânge de către angajaţi. În anul 2019 au avut loc sesiuni trimestriale de donare la birou în toate oraşele în care Accenture are birouri locale, numărul total de angajaţi fiind de 400, în creştere faţă de anul anterior, chiar şi în aceste condiţii de pandemie. Pornit la iniţiativa unor angajaţi, programul de donare de sânge se află în al treilea an de implementare, iar numărul de donatorilor a crescut de la an la an în toate cele şase oraşe în care avem birouri.

    Efecte:
    În fiecare zi, la nivel naţional este nevoie de minimum 1.000 de litri de sânge, iar fiecare donare de sânge poate salva trei vieţi. Corelând aceste două aspecte cu procentul scăzut, de 2%, al românilor care aleg să se implice în această cauză socială, comparativ cu media de 10% la nivel european, „am considerat absolut necesară alăturarea noastră acestei cauze”, spun reprezentanţii companiei. Efectul campaniei de comunicare internă a fost creşterea numărului de donatori de la an la an şi mai ales în această perioadă când, din cauza pandemiei, s-a înregistrat o scădere drastică a numărului de donatori de sânge. „Planul nostru nu este doar să continuăm să punem în aplicare această iniţiativă, ci şi să o dezvoltăm: ne propunem să creştem constant numărul de donatori, acoperind toate cele şase oraşe în care avem birouri în România”, îşi descriu planurile referitoare la această campanie reprezentanţii Accenture România.

  • Miliardarul necunoscut care a construit una dintre cele mai mari afaceri din lume. Nu acordă niciodată interviuri şi rareori era văzut în public fără bodyguarzi

    Cu doar 50 de ani în urmă, Arthur Ryan a pus bazele unuia dintre cele mai cunoscute lanţuri de retail vestimentar din Europa, Primark, popular în special datorită preţurilor extrem de mici pe care le practică. Deşi acest model de business a avut un succes răsunător, antreprenorul şi-a asumat însă un risc major – funcţionarea exclusiv prin magazine fizice. Ryan a murit cu doar un an înainte de venirea pandemiei de COVID-19, care avea să zguduie compania din temelii din cauza lipsei magazinelor virtuale, făcând-o să piardă teren în faţa competitorilor din ce în ce mai digitalizaţi.

    Arthur Ryan s-a născut pe 18 iulie 1935 în Cork, Irlanda. Ulterior, familia s-a mutat în Dublin, unde el a urmat cursurile şcolii Synge Street CBS. După ce a emigrat la Londra, Ryan a lucrat pentru retailerul de modă Carr & McDonald. S-a întors apoi în Dublin şi s-a angajat în cadrul lanţului de retail Dunnes Stores.

    În 1969 şi-a deschis, în capitala irlandeză, propriul magazin, Penneys. Cinci ani mai târziu, când reţeaua ajunsese la 11 unităţi, a hotărât să îşi extindă businessul şi în Marea Britanie. Ulterior, a fost nevoit să schimbe numele magazinelor deschise în afara graniţelor Irlandei în Primark, pentru a evita problemele legale cu lanţul american JC Penney. Cea mai importantă schimbare în parcursul businessului a avut loc în 2005, când Primark a achiziţionat un portofoliu imens de magazine Littlewoods.

    Ryan a fost căsătorit de două ori. Din prima căsnicie a avut patru copii, iar din a doua, cu Alma Carroll, a avut o fiică. Antreprenorul a preferat să ducă o viaţă departe de ochii presei – nu acorda niciodată interviuri şi rareori era văzut în public fără bodyguarzi, mai ales că una dintre cele mai mari temeri ale sale era aceea de a fi răpit. El a murit pe 8 iulie 2019, cu câteva zile înainte de a împlini 84 de ani.

    Anul trecut, lanţul de retail cu 78.000 de angajaţi şi 373 de unităţi a înregistrat venituri de 7,79 miliarde de lire sterline (circa 8,75 mld. euro). În prezent compania, subsidiară a multinaţionalei Associated British Foods (ABF), are un portofoliu alcătuit cu preponderenţă din produse fast fashion şi pentru amenajarea locuinţei, la preţuri foarte mici, şi este prezentă în Austria, Belgia, Polonia, Franţa, Germania, Irlanda, Italia, Olanda, Portugalia, Spania, Slovenia, Marea Britanie şi SUA.
    Retailerul a fost grav afectat de pandemia de COVID-19, deoarece modelul de business după care funcţionează este bazat exclusiv pe magazinele fizice, care au fost închise în perioada de lockdown. Potrivit publicaţiei internaţionale Forbes, în al treilea trimestru fiscal al ABF, încheiat la 1 martie 2020, vânzările Primark scăzuseră cu 75%, un declin mult mai abrupt decât al altor competitori, de pildă Inditex, ale cărui vânzări au scăzut cu numai 44% în perioada 1 februarie-30 aprilie 2020, datorită prezenţei în online şi a accelerării procesului de digitalizare.

  • Administraţia Donald Trump avertizează asupra riscurilor la frontiera irlandeză din cauza Brexit

    Iniţiativa Guvernului Boris Johnson de modificare a Acordului Brexit riscă să conducă la apariţia “accidentală” a unei frontiere între Republica Irlanda şi provincia britanică Irlanda de Nord, avertizează un oficial din cadrul Administraţiei Donald Trump.

    “Toată lumea îmi dă asigurări că nu există niciun interes de a fi instituită o frontieră între Republica Irlanda şi Irlanda de Nord. Apreciem acest lucru, îl respectăm şi suntem de acord. Singurul lucru de care eu încerc să mă asigur în faţa acestor opinii este să evităm crearea unei frontiere în mod accidental”, a declarat, conform cotidianului Financial Times, Mick Mulvaney, emisarul special al Casei Albe pentru Irlanda de Nord.

    Referindu-se la acordul de pace semnat de liderii politici de la Londra, Dublin şi Belfast în 1998, Mick Mulvaney a precizat: “Administraţia Trump, Departamentul de Stat şi Congresul SUA sunt aliniate în dorinţa de a vedea menţinerea Acordului din Vinerea Marea şi lipsa frontierei”.

    Mai mulţi politicieni democraţi din SUA, inclusiv candidatul la preşedinţie Joseph Biden şi Nancy Pelosi, preşedintele Camerei Reprezentanţilor, au exprimat preocupări privind iniţiativa Guvernului Boris Johnson de a modifica unele clauze ale Acordului Brexit. Tratatul conferă un statut special provinciei britanice Irlanda de Nord, pentru a evita apariţia controalelor la frontieră şi a menţine Acordul de pace din Vinerea Mare. Însă Guvernul Boris Johnson contestă menţinerea reglementărilor UE în provincia britanică Irlanda de Nord.

    Joseph Biden, candidatul Partidului Democrat în scrutinul prezidenţial din SUA, a cerut Marii Britanii să nu modifice condiţiile Brexit, avertizând că orice viitor tratat comercial bilateral depinde de respectarea Acordului de pace din Irlanda de Nord. “Nu putem permite ca Acordul din Vinerea Mare, care a instaurat pacea în Irlanda de Nord, să devină victima Brexit”, a declarat Joseph Biden, fost vicepreşedinte al SUA. “Orice acord comercial dintre SUA şi Marea Britanie va depinde de respectarea Acordului din Vinerea Mare şi de evitarea revenirii la controale vamale”, a subliniat Biden.

    Guvernul Boris Johnson a dat asigurări, joi, că nu intenţionează să afecteze Acordul de pace din Irlanda de Nord, precizând, după criticile candidatului democrat la preşedinţie Joseph Biden, că le va explica politicienilor de la Washington situaţia negocierilor pe tema Brexit.

  • În Turcia, la pas, pe patru roţi, cu barca şi cu parapanta

    Am ales traseul Bucureşti – Istanbul – Pamukkale – Ölüdeniz – Alanya – Bucureşti, pentru a reuşi să îmbinăm conceptul de city-break cu relaxarea câtorva zile de plajă.
    Fiind la a doua experienţă de road-trip în afara ţării, aveam să îmi întăresc convingerea că acest tip de concediu, oricât de bine planificat, îţi rezervă inevitabil o mulţime de surprize plăcute şi mai puţin plăcute, pe care le vei putea savura sau la care va trebui să te adaptezi din mers, pentru a nu-ţi umbri bucuria vacanţei.

    Din rândul întâmplărilor care ne-au întregit farmecul drumului îmi amintesc de mici momente precum un apus spectaculos prins pe traseu, tocmai când ajungeam într-un punct de belvedere, întâlnirea cu vreun localnic prietenos, cu care am stat la poveşti până târziu, ascultarea chemării la rugăciune din moscheile cocoţate pe colinele oraşului, ori descoperirea unui rooftop de unde puteai să savurezi o bere rece având Bosforul la picioare.

    Am avut totuşi şi experienţe care au contrabalansat atmosfera plăcută – cum ar fi, de exemplu, o rezervare la care a trebuit să renunţăm pentru că realitatea era aproape în opoziţie cu fotografiile de pe platforma Booking, fiind nevoiţi să căutăm o altă cazare în miezul nopţii, după ore întregi de condus, sau deserturi turceşti expirate, dar acestea s-au transformat într-un final în lecţii pentru viitoarele concedii.

    Cum arată însă Turcia în plină pandemie de COVID-19? Ei bine, deşi am avut aşteptări mici, prima oprire, la Istanbul, avea să-mi demonstreze că, în haoticul oraş, autorităţile, frica de îmbolnăvire ori teama de repercursiuni au reuşit să impună totuşi o ordine pe care majoritatea localnicilor o respectă. Mijloacele de transport în comun fuseseră dotate cu dozatoare umplute cu dezinfectant şi rareori vedeai pe cineva fără mască sau purtând-o necorespunzător, în ciuda temperaturilor mari şi, în anumite cazuri, a portului tradiţional, care le acoperea deja femeilor musulmane aproape în intregime chipul. Distanţarea socială este însă aproape inexistentă.

    La principalele obiective turistice, precum Moscheea Albastră sau Hagia Sophia, ambele cu intrare gratuită, era o înghesuială de nedescris, începând de la punctul de control, când ceilalţi vizitatori îţi suflau în ceafă în timp ce ţi se verifica bagajul sau, în cazul bărbaţilor, erai percheziţionat corporal, până în interior, când cu greu găseai un colţ retras din care să admiri cele două monumente în linişte. De menţionat şi că, deşi Hagia Sophia, retransformată recent în moschee, poate fi încă vizitată, aceasta nu mai poate fi străbătută în întregime, accesul fiind permis acum doar la parter. În Moscheea Albastră accesul era, de asemenea, restricţionat doar la anumite zone, cele mai frumoase elemente fiind, din păcate, ascunse de ochii publicului.

    Palatul Topkapî, fosta reşedinţă a sultanilor, a fost ceva mai aerisit. Intrarea costă 100 de lire turceşti (circa 55 de lei), iar după o lungă plimbare prin sălile acestuia te poţi relaxa la o cafea turcească pe terasa cu panoramă superbă asupra Cornului de Aur, amplasată chiar în grădinile în care, pe vremuri, se ţeseau intrigile de la curtea otomană.

    Anul acesta, preţurile din Istanbul sunt derizorii – poţi găsi o cameră dublă la un hotel de 3 stele în Fatih, centrul istoric al oraşului, din care ajungi într-o plimbare de 10 minute la majoritatea obiectivelor, cu mic dejun inclus şi aer condiţionat, la 25 de euro/noapte, iar un hotel de 4 stele cu aceleaşi facilităţi nu costă mai mult de 40-50 de euro/noapte.

    Restaurantele, avide după clienţii veniţi în număr mult mai mic, te întâmpină cu chelneri angajaţi pe post de hostess, care te invită insistent înăuntru, promiţându-ţi nenumărate gratuităţi şi reduceri. O masă de patru persoane servită sub podul Galata sau în centrul oraşului, cu aperitive, feluri principale şi băuturi incluse, la un restaurant cu preţuri medii, costă în jur de 220 de lei, iar o croazieră nocturnă de câteva ore pe Bosfor, cu cină şi spectacol de dansuri tradiţionale se poate negocia la circa 35 de euro de persoană.

    Suvenirurile şi cursele de taxi sunt alte două lucruri care nu merită niciodată plătite cu primul preţ cerut de vânzător sau de şofer, deoarece veţi obţine negreşit preţuri chiar şi de două ori mai mici.
    La final am lăsat cartierul evreiesc Balat, locul meu favorit din Istanbul şi, cu siguranţă, raiul oricărui influencer din social media. Balatul este un loc de poveste, cu străzi mărginite de case zugrăvite în culori vii, graffitiuri executate impecabil, cafenele pitoreşti amenajate contrastant, cu elemente vintage, pop sau minimaliste, cu pisici dormind pe mese şi cu preţuri atât de mici încât n-o să-ţi vină să crezi că eşti într-unul dintre cele mai vizitate oraşe din lume.

    Următoarea oprire a fost la Pamukkale, spre care serviciul de navigaţie Google Maps avea să ne îndrume în miez de noapte pe scurtături ascunse şi drumuri neasfaltate, pe care ar fi de dorit să le evitaţi dacă veţi călători cu maşina, cum am făcut-o noi. Dacă la intrare, unde am plătit 80 de lire turceşti/persoană (aprox. 45 de lei), ţi se cerea să porţi mască, în interior nimeni nu mai respecta nicio regulă, dorinţa de a imortaliza un selfie reuşit lângă celebrele terase de calcar reuşind să învingă teama de a sta umăr la umăr cu ceilalţi turişti.

    După câteva ore petrecute în soarele torid, ne-am continuat drumul spre prima staţiune de plajă, Ölüdeniz, celebră pentru apele cristaline, laguna albastră din marea cu acelaşi nume, pe cât de frumoasă, pe atât de aglomerată, şi pentru peisajele spectaculoase pe care le poţi admira cel mai bine într-un zbor în tandem de circa 30 de minute cu parapanta, cu plecare de pe muntele Babadağ, de la o altitudine de aproape 2.000 de metri, o astfel de experienţă având un cost de 45-50 de euro. În această staţiune preţurile sunt mai ridicate şi interesul patronilor de restaurante sau hoteluri ceva mai scăzut, deoarece nu duc lipsă de clienţi, majoritatea germani sau britanici, iar regulile de distanţare lasă de dorit.

    De la Ölüdeniz poţi vizita cu barca una dintre cele mai pitoreşti plaje din zonă, amplasată în Butterfly Valley, renumită atât pentru peisaj, cât şi pentru numeroasele specii de fluturi pe care le găzduieşte. În lipsa timpului, am preferat să o admirăm doar de sus, după care am făcut o oprire de jumătate de zi la Kaputaş, de departe cea mai frumoasă plajă pe care am vizitat-o în această vacanţă – izolată între stânci, la kilometri buni de orice localitate, dar care îţi oferă totuşi confortul unei plaje de staţiune, deoarece este dotată cu şezlonguri şi o terasă spaţioasă unde poţi servi prânzul şi te poţi răcori cu o băutură rece la câţiva paşi de valurile Mediteranei.

    Ultima şi cea mai mare parte a concediului ne-am petrecut-o în staţiunea Alanya, unde se găseşte una dintre cele mai frumoase plaje din Turcia, Cleopatra. Dacă nu alegi să stai la unul dintre nenumăratele resorturi din împrejurimi, poţi găsi hoteluri foarte bune chiar în centrul staţiunii. Pentru o cameră dublă la un hotel de 4 stele cu mic dejun inclus şi vedere la mare, amplasat chiar în port, am plătit 45 de euro/noapte, cu servicii ireproşabile. În staţiune vei găsi atât restaurante elegante, cu meniuri diversificate şi chelneri cu viziere şi măşti, plaje bine întreţinute la preţuri mici – 30 de lire turceşti (circa 15 lei) un set de două şezlonguri cu umbrelă, dar şi activităţi sau excursii pentru toate gusturile: rafting, safari, tururi cu barca, vizite la cetate şi câte şi mai câte. Aici, ca în toate celelalte regiuni din Turcia, regula de bază este negocierea atât la cumpărături, cât şi la achiziţionarea unei excursii.

    Anul acesta, lira turcească s-a devalorizat mult, iar în majoritatea locurilor veţi vedea că euro şi dolarul sunt puse la egalitate, aşa că cel mai indicat este să plătiţi totul în moneda locală. Vacanţa cu maşina în Turcia este foarte accesibilă – un circuit de zece zile cu toate costurile benzinei, a taxelor de autostradă, a cazărilor şi mâncării la restaurante medii şi peste medie, plus suveniruri, excursii şi intrări la obiective va avea un preţ aproximativ de 750 de euro/persoană, dar va trebui să vă asumaţi oboseala orelor de condus şi peripeţiile care pot apărea pe neaşteptate. Veţi avea însă ocazia să vedeţi peisaje de poveste şi să descoperiţi sate uitate în timp, localnici curioşi sau plaje idilice, lucruri pe care un concediu de tip all inclusive nu vi le-ar putea oferi nici contra cost.

  • Economia îşi revine, dar abordarea se schimbă

    Economia a trecut de cele mai semnificative distrugeri economice provocate de pandemia de COVID-19. Cu toate acestea, chiar dacă economia globală îşi va reveni mai repede decât se aşteaptă majoritatea, o parte din producţia economică va fi pierdută pentru totdeauna, a spus Elliot Auckland, economist-şef al International Investment Bank, într-o videoconferinţă organizată de Banca pentru Comerţ şi Dezvoltare a Mării Negre.
    „Datele recente arată ca vânzările retail din America şi Germania au fost pe creştere, iar economia Chinei a crescut cu 3% în al doilea trimestru faţă de perioada similară anului trecut. Politica de reacţie internaţională a fost semnificativă atât  din punct de vedere fiscal, cât şi din perspectiva politicii monetare. Ne-am învăţat lecţia din criza financiară din 2008-2009. Autorităţile de reglementare sunt dispuse şi fac tot ce trebuie într-o perioadă scurtă de timp”, a explicat Elliot Auckland.
    El a mai spus în continuare că economia are propria capacitate de producţie, care câteodată se duce în sus cauzând inflaţie, iar altădată în jos cauzând recesiune. Deocamdată se operează substanţial sub nivelul potenţialului din cauza recentelor stări de urgenţă.
    „Inputurile economice precum capitalul, forţa de muncă, tehnologia – nu au fost distruse, ci sunt temporar utilizate sub potenţial. Acesta este unul din lucrurile pe care politica monetară le poate corecta. După o contracţie abruptă a PIB-ului global în 2020, va urma o creştere timp de 3-4 ani peste trendul stabilit până acum, în timp ce ne întoarcem la un nivel normal de operare”, este de părere Elliot Auckland.
    Cert este că se vor observa câteva daune permanente, dar în acelaşi timp se vor crea oportunităţi permanente, a mai adăugat economistul-şef. Nu va fi suficient să compenseze daunele deja create, dar aceste oportunităţi vor declanşa o dinamică de creştere care nu ar fi fost posibilă dacă nu era coronavirusul.
    „Un exemplu este adaptarea tehnologiei. Foarte puţini oameni de afaceri ar fi intrat intr-o stare naturală de experiment prin care şi-ar fi dus întreaga afacere online. Odată cu criza aceasta, mutarea în zona online a fost posibilă într-un timp foarte scurt. După ce se va termina această perioadă de criză, multe businessuri vor reveni la normal, dar o parte vor vedea că acest experiment s-a dovedit a fi mult mai productiv decât anticipau şi se va stabili un nou normal pentru ei. Adaptarea economiei digitale a crescut, iar acest lucru va spori productivitatea pe termen lung”, spune economistul.
    Un alt exemplu este schimbarea politică şi economică la nivel european. Economiştii au spus de-a lungul timpului că în Europa trebuie să se întâmple două lucruri pentru era prosperităţii: consolidarea sau unificarea fiscală şi cheltuirea mai multor bani pe consumatori şi la nivel fiscal de către Germania.
    „Pentru moment, se pare că aceste dinamici au fost puse în mişcare datorită răspunsului împotriva crizei coronavirusului. De asemenea, alte trenduri economice au fost puse în mişcare, care trebuie adresate, în timp ce ne vom duce la o nouă abordare a fiscalităţii. Contractul social trebuie rescris, şi cel mai probabil va fi într-o lume cu taxe mai mari, cu accent pe zona multinaţionalelor. Majoritatea ţărilor au decis să facă faţă acestei situaţii prin finanţarea băncilor centrale, dar acest lucru va avea consecinţe pe termen lung prin slăbirea independenţei băncilor centrale”, a explicat Elliot Auckland.
    Din punctul de vedere al dezvoltării economice din România şi Bulgaria, estimarea constă într-o scădere economică de circa 5-6% în anul 2020.
    „Chiar dacă este o contracţie severă, va fi de departe mai bine decât în majoritatea economiilor din Europa. Ce este crucial pentru amândouă este un nivel scăzut al datoriei guvernamentale raportat la PIB în jurul a 45%, respectiv 25% pentru anul acesta. Un nivel al datoriei mai mic înseamnă că guvernele se pot duce mai departe pentru a asigura o tranziţie mai uşoară prin criză”, este de părere economistul-şef.
    El a mai adăugat că acţiunea mai agresivă de susţinere a băncilor centrale globale prin finanţarea directă a statului utilizând achiziţiile de titluri de stat (quantitative easing), înseamnă că există o oportunitate destul de mare pentru guvernele est europene de a lua bani fără a se îngrijora prea mult în legătură cu ratele dobânzilor sau ratele de schimb.
    „O abordare fiscală puternică, care este în derulare în ambele ţări va ajuta PIB-ul să recupereze cu o creştere de 5% în 2021 şi chiar şi în 2022. Desigur, fondurile europene vor juca un rol important. România şi Bulgaria sunt foarte competitive. Costurile cu forţa de muncă pe oră sunt de patru ori mai mici decât media europeană, ceea ce face regiunea să fie foarte atractivă pentru multinaţionale să investească
    într-un lanţ de aprovizionare european. Guvernele trebuie să se concentreze pe proiecte care vor produce un efect semnificativ, iar cuvântul cheie este transport”, a mai spus Elliot Auckland.
    Prin urmare, zonele care ar trebui să fie în primplan sunt drumurile, căile ferate, porturile, aeroporturile şi infrastructura de utilităţi precum apă, căldură, electricitate şi internet.
    „Aceste blocaje sunt elementele care împiedică multinaţionalele să investească. Cea mai mare îngrijorare a mea pentru această regiune este în legătură cu turismul, în special în Bulgaria. Joacă un rol crucial în PIB-ul ţării, iar turismul este unul dintre domeniile care este cel mai puţin probabil că va trece printr-o revenire în „V”. Ar putea dura aproximativ 5 ani pentru a ajunge la nivelul din anul 2019. Acest lucru va cauza, probabil, un dezechilibru regional permanent pentru economia din Bulgaria. Guvernul Bulgariei ar trebui să investească masiv în sectoare care nu au legătură cu turismul. Diversitatea este o necesitate la nivel local”, a mai explicat economistul.

  • Ghivece pentru sănătatea planetei

    Propunerea francezului Nicolas Abdelkader este de a transforma vehiculele nefolosite, de la avioane la maşini ori vapoare în uriaşe ghivece pentru plante, acesta realizând o serie de fotografii digitale editate pe computer intitulată ”The Urgency to Slow Down” în care-şi expune viziunea. 

  • Comemorare fără fast

    Muzeul Scuderie del Quirinale din Roma pregătise ceea ce considera a fi cea mai mare expoziţie dedicată pictorului, aşteptându-se la o mulţime de vizitatori din toată lumea, dornici să vadă peste 120 de lucrări ale lui Rafael. Expoziţia a început aşa cum era programat, dar a trebuit închisă după câteva zile din cauza pandemiei, fiind redeschisă la început de iunie, conform New York Times.

    Chiar dacă vizitatorii vor fi mai puţini decât se aşteptase iniţial conducerea muzeului, cei interesaţi pot viziona un filmuleţ care prezintă cele mai importante exponate, încăpere cu încăpere.

    Două companii, Clam Tours şi Joy of Rome s-au reorientat către spaţiul virtual, oferind unor grupuri restrânse o plimbare pe urmele artistului prin Italia, explorând fresce ale acestuia.

    Au trebuit însă anulate planurile de a pune pe mormântul lui Rafael din Panteonul de la Roma câte un trandafir roşu în fiecare zi din anul 2020, precum şi diverse conferinţe sau prelegeri, în timp ce altele au fost amânate sau mutate online, acolo unde a fost posibil.