BusinessMagazin

Tag: buget

  • Statul mai dă 2,5 mld. lei pentru IMM-uri: încă 2.300 de întreprinderi mici şi mijlocii vor putea să acceseze finanţări pentru investiţii şi capital de lucru

    Bugetul total al programului IMM Plus a fost majorat cu aproximativ 2,5 miliarde lei, până la 15 miliarde lei, măsură care va permite accesul a încă 2.300 de întreprinderi mici şi mijlocii la finanţări pentru investiţii şi capital de lucru, a anunţat joi ministerul Finanţelor.

    Astfel, se majorează şi plafonul total al garanţiilor de stat care pot fi emise în cadrul Programului cu 2,22 miliarde lei, până la 13,32 miliarde lei şi bugetul grantului cu peste 279,875 lei până la 1,68 miliarde lei.

    „Prin această suplimentare, ne asigurăm că aproximativ alte 2.000 companii vor beneficia de sprijinul necesar pentru dezvoltare şi investiţii. Aceste instrumente financiare sunt esenţiale pentru a oferi mediului de afaceri resursele necesare pentru a-şi dezvolta afacerile, a crea locuri de muncă şi a stimula inovaţia”, spune Marcel Boloş, ministrul Finanţelor.

    Din plafonul de garanţii valabil până la 30 iunie 2024, de 11,1 miliarde lei, 7,99 miliarde lei alocată FNGCIMM este utilizată în proporţie de 96,28%, suma de 2,01 miliarde lei alocată FGCR este utilizată în proporţie de 98,62 %, iar suma de 1,1 miliarde lei alocată FRC este utilizată în proporţie de 27,53%.

    Prin aprobarea măsurilor propuse, numărul maxim al beneficiarilor programului creşte la 13.800, de la 11.500 cât erau prevăzuţi înainte de majorarea bugetului IMM Plus.

    Dispoziţiile legale în vigoare în domeniul ajutorului de stat permit majorarea bugetului unei scheme de ajutor de stat cu până la 20%, fără a fi necesară notificarea Comisiei Europene.

    Schema de ajutor de stat IMM PLUS a fost autorizată de către Comisia Europeană la data de  8 aprilie 2024. Plata dobânzilor se realizează trimestrial pentru trimestrul anterior, până la data de 31 iulie 2026 inclusiv.

    Ajutor sub formă de garanţii pentru împrumuturi

    Prin Program, se acordă garanţii de stat, în procent de maxim 90% din valoarea finanţării, exclusiv dobânzile, comisioanele şi spezele bancare aferente creditului garantat, pentru unul sau mai multe credite pentru realizarea de investiţii şi/sau unul sau mai multe credite/linii de credit pentru finanţarea capitalului de lucru.

    Valoarea maximă a finanţărilor acordate unui beneficiar nu poate depăşi 5.000.000 lei pentru creditele/liniile de credit pentru finanţarea capitalului de lucru, respectiv 10.000.000 lei pentru creditele de investiţii, cu excepţia beneficiarilor din domeniul agriculturii primare, acvaculturii şi pisciculturii pentru una sau mai multe activităţi finanţate, pentru care valoarea maximă a finanţării este de 5.000.000 lei.

    Ajutor sub formă de grant

    Beneficiarii programului care au contractat credite de investiţii şi/sau credite/linii de credit garantate beneficiază de un grant în limita cumulului rezultat din valoarea comisionului de risc, a comisionului de administrare, aferente garanţiei acordate, pe toată durata de valabilitate a garanţiei acordate, şi a dobânzilor aferente creditelor/liniilor de credit, acordate pe o perioadă de maximum 12 luni, dar nu mai mult de echivalentul în lei al sumei de 2.250.000 de euro pe întreprindere, respectiv echivalentul în lei a 280.000 de euro/întreprindere în cazul beneficiarilor din domeniul agriculturii primare şi 335.000 de euro/întreprindere în cazul beneficiarilor din domeniile pescuitului şi acvaculturii. În cazul UAT-urilor, valoarea grantului acordat nu poate depăşi echivalentul în lei a 2.250.000 de euro.

    Componentele Programului IMM PLUS

    Componenta IMM ROMÂNIA PLUS facilitează accesul la finanţare a întreprinderilor mici şi mijlocii şi întreprinderilor mici cu capitalizare de piaţă medie, inclusiv profesioniştii, prin accesarea unuia sau a mai multor credite pentru realizarea de investiţii sau credite/linii de credit pentru capital de lucru, inclusiv pentru refinanţarea altor credite de investiţii sau cheltuieli destinate achiziţiei de părţi sociale şi acţiuni.

    Componenta AGRO PLUS este dedicată întreprinderilor mici şi mijlocii şi întreprinderilor mici cu capitalizare de piaţă medie, inclusiv profesioniştii din domeniul agriculturii, pescuitului, acvaculturii şi sectorului alimentar.

    Componenta IMM PROD PLUS are ca obiectiv acordarea de garanţii guvernamentale solicitate pentru asigurarea lichidităţilor şi finanţarea investiţiilor de către IMM-uri, inclusiv start-up-uri, care activează în sectoare productive.

    Componenta CONSTRUCT PLUS are ca obiectiv acordarea de garanţii guvernamentale pentru îmbunătăţirea eficienţei energetice, susţinerea investiţiilor în domeniul energiei verzi şi alinierea la obiectivele de mediu implementate de:

    • IMM-uri şi întreprinderi mici cu capitalizare de piaţă medie din sectorul construcţiilor, inclusiv start-up-uri, precum şi arhitecţi şi birouri individuale de arhitectură;
    • Unităţi Administrativ Teritoriale (municipii, oraşe, comune).

    Componenta RURAL PLUS are ca obiectiv acordarea de facilităţi de garantare de către stat în mod transparent şi nediscriminatoriu pentru creditele de investiţii şi creditele/liniile de credit pentru capital de lucru acordate fermierilor, întreprinderilor mici şi mijlocii, precum şi întreprinderilor mari din domeniul agriculturii, pescuitului, acvaculturii şi sectorului alimentar.

    Componenta INNOVATION PLUS are ca obiectiv acordarea de garanţii guvernamentale pentru companiile româneşti inovative şi/sau care îşi promovează produsele şi serviciile destinate exportului.

     

  • Ciucă: La nivelul bugetului, cheltuielile depăşesc colectarea

    „La nivelul bugetului cheltuielile depăşesc colectarea. Este absolut necesar să drămuim cât se poate de echilibrat cheltuielile. Este o chestiune pozitivă faptul că în acest an am reuşit să colectăm cu 17% mai mult, dar în acelaşi timp trebuie să vedem că avem cheltuieli care au depăşit 25%”, spune Nicolae Ciucă.

    Liderul PNL discută cu premierul Marcel Ciolacu de fiecare dată şi se înţeleg foarte bină când au datele în faţă.

    „Acum mergem la guvern. va veni şi ministrul de Finanţe… Sunt chestiuni care ţin de executiv şi de asteptele tehnice. În acest moment, pe cifre, situaţia arată cum am zis, pentru că au fost acele cheltuieli care au vixzat o dinamică a investiţiilor mai mare şi este, de asemenea, foarte credibil că în aprilie, înainte de sărbătorile pascale, s-au alocat pensiile anticipat”, încheie Ciucă.

    Premierul Marcel Ciolacu a negat creşterea cheltuielilor bugetare.

    „Nu avem nicio creştere a cheltuielilor, creşterea cheltuielilor, vă spun încă o dată, e normal, pe ultima lună au fost cheltuieli de aproape 70 de miliarede. Oameni buni, am mutat pensiile, 0,5% din PIB. Ce vreţi, să vă spun că e o catastrofă, când era ceva predictibil că vor creşte cheltuieille, mutând ca oamenii să îşi primească pensiile înainte de sărbătorile pascale… La cheltuieli, haideţi să vedem exact fiecare capitol despre ce este vorba. Am văzut în faţa vreunui minister, să cărau dulapuri? Că eu nu am văzut”, a declarat Ciolacu.

  • Adrian Sârbu, ALEPH NEWS: Biserica Ortodoxă exercită Putere şi influenţă în România. Este un fel de biserică oficială. Poate unii vor să facă Republica Naţional-Ortodoxă Română

    „Nu toţi românii sunt credincioşi, creştini. Sau sunt credincioşi şi de alte culte, că toate cultele primesc bani. Ştiţi ce se întâmplă? 1% s-au declarat liber-cugetători, cum spunea nea Nelu. Dacă îi întrebai acum 50 de ani, 50% erau liber-cugetători. Şi acel 1% plăteşte taxe egale cu cei 99%. În logica asta, de ce din banii lui să fie plătit un furnizor de servicii religioase care pe el nu serveşte. Nu e nedrept? Nu este imoral? Pentru că teoretic ar trebui să fie şi ilegal”.

    „L-am cunoscut pe Preafericitul Teoctist şi i-am pus două întrebări şi anume: de ce Biserica Română, care ia şi banii de la buget şi ia şi banii de la enoriaşi, nu îşi asumă misiune socială care se traduce minim prin şcoli. . şi aşezăminte de îngrijire a celor care au nevoie? Si  mi-a spus ca nu-i treaba bisericii. Biserica are un scop unic: să transmită cuvântul lui D-zeu credincioşilor. A trebuit să constat că Preafericitul credea că atât e misiunea bisericii, misiunea spirituală. Deci că este agentul monopolist al relaţiei dintre D-zeu şi creştini”.

    „Biserica e autonomă prin Constituţie, prin urmare, ea nu depinde de stat. De fapt, Biserica în România este o Putere, ea nu e prevăzută nicăieri.

    De ce eşti autonom? Nu eşti o parte a statului. De ce? Pentru că într-o naţiune eşti o voce. Esti o voce a lui D-zeu. Şi ce înseamnă vocea lui D-zeu? Vocea preceptelor morale. Fă bine, nu fă rău şi eşti un agent, în acelaşi fel cum te şi anunţi, al cetăţeanului în relaţie cu Puterea. Nu eşti un agent al Puterii în relaţia cu cetăţeanul. Cum a fost Biserica Ortodoxă Română înainte de 48, când Miron Cristea era un antisemit adânc.”

    „Astăzi, Biserica şi în primul rând BOR, ar vrea şi celelalte culte, dar n-au acces, că e un fel de democrativă aici, are 88% dintre credincioşi. Practic, e un fel de biserică oficială. Nu numai un agent al lui D-zeu, este o instituţie de Putere în statul român chiar dacă ea, prin Constituţie, e autonomă. Şi de ce eo Putere? Nu sunt obligaţii de Putere, dar sunt drepturi de Putere.

    „Exercită Putere şi influenţă în România cu sau fără concursul celorlalte puteri în stat. Şi mai mult decât atât, beneficiază de o obedienţă continuă, întuziastă şi, din păcate, păguboasă pentru noi, din partea politrucilor.

    Avem undeva o relaţie foarte subtilă între impostori şi ipocriţi, care face parte din realitatea României, dintr-un stat democratic, în care spui < domnule, într-un stat democratic nu conduce biserica, că nu e Republica Naţională-Ortodoxă Română>. Poate să facă unii…”

    „Avem o biserică care e parte a Puterii, pe care şi-o exercită. Nu eo biserică condusă de oameni incompetenţi, sunt antrenaţi istorici, sunt şi într-un moment de mare vârf şi sunt o mare corporaţie în România.

    Această instituţie foarte puternică din România, parte a Puterii, dar nu oficial, mai este ceva. E şi cel mai mare şi puternic partid din România, foarte organizat, spre deosebire de partidele astea, care nici în democraţie nu sunt în stare să organizeze. Are o structură foarte bună de partid, organisme deliberative, executive, administrative, dar n-are niciunul ideologic.

    Dar cu credinţa, cine se ocupă la BOR, acolo? Dar de relaţie cu D-zeu, cu spiritul, dar cu nevoia omului de a se regăsi, de al găsi pe D-zeu în el, de relaţia cu Iisus Hristos, cine se ocupă?”

    „Acum nu-i mai spune Catedrala Neamului că nu merge, spune Catedrala Naţională. Nu e ăsta un prim pas către consacrarea BOR-ului ca partid naţional? Să facem şi noi Republica Naţională-Ortodoxă Română, că tot ne-a mai dat un exemplu un cetăţean la 1.000 km spre est, care îl are pe cel care îi spală nu numai păcatele cu vorbe foarte duhovniceşti, dar şi crimele. Patriarhul Kiril.”

     

    Rezultatele sondajului Mediafa-ZF-Aleph News:

    Sunt de acord ca finanţarea cultelor să se facă doar prin donaţii şi contribuţii aferente veniturilor celor care se declară practice şi nu din bugetul de stat, finanţare de toţi contributorii, inclusiv de cei nepracticanţi religioşi, asigurându – se astfel bisericii sau autonomie reală faţă. de statul român şi faţă de partide care folosesc Biserica şi cultele din România în interes electoral?

    DA – 76%

    NU- 24%

     

  • Cum să te duci într-o fabrică să lucrezi în trei schimburi, adică şi noaptea, plus ore suplimentare în weekend, pentru 3.800-3.900 de lei, cu bonuri de masă, când la stat salariile sunt mai mari cu 50% decât media pe economie şi pleci acasă la ora 16.00? Când fabricile private încep să facă concedieri colective, primarii îşi angajează fără probleme propriile familii la stat

    Un articol publicat astăzi în ZF pe tema desecretizării salariilor – din iunie 2026 companiile din Uniunea Europeană trebuie să asigure transparenţa salarială – arată cum mai multe companii din piaţă, atât româneşti cât şi multinaţionale, dezvăluie cât sunt salariile brute/salariile nete pe care le oferă acum, în încercarea de a atrage angajaţi.

    Spre exemplu Lidl, reţeaua germană de magazine, oferă pentru magazinul din Câmpina un venit mediu brut lunar de 6.480 de lei, care include salariul brut, tichete de masă, bonusuri şi sporuri. Asta înseamnă un venit net de aproximativ 3.700 de lei.

    Taparo Baia Mare, unul dintre cei mai mari producători de mobilier, caută operatori tapiţare, oferind 6.600 de lei brut, adică aproape 3.900 de lei net.

    Fabrica de porţelan Apulum din Alba Iulia oferă pentru un operator de producţie pe trei schimburi, ceea ce presupune 64 de ore noaptea şi circa 56 de ore suplimentare şi ore de weekend, un venit brut de 5.200 de lei, ceea ce înseamnă un venit net de 2.950 de lei. La acesta se adaugă tichete de masă de 630 de lei, rezultând un venit net realizat de 3.580 de lei. Pe lângă această sumă se decontează transportul, între 100 şi 450 de lei, la care se mai adaugă prime de vacanţă, zile de naştere, decontarea cheltuielilor medicale, beneficii în valoare totală de circa 150 de lei/persoană/lună. Ar fi un total, să spunem, de 3.800-3.900 de lei venit net.

    Într-un alt articol din ZF, conform datelor statistice, în ultimele două decenii România a pierdut 500.000 de angajaţi din industria de prelucrare, adică din fabrici. În fabrici, conform datelor de la Statistică, salariul mediu net este de 4.300 de lei, faţă de o medie pe economie de 4.900 de lei.

    La polul opus, dacă ne uităm în ultimele două decenii, numărul de angajaţi din sectorul bugetar a crescut cu aproape 300.000, ajungând acum la 1,295 milioane de angajaţi.

    În administraţia publică şi apărare salariul mediu net este cu 50% mai mare decât media pe economie, conform unei analize făcut de Ionuţ Dumitru, economistul şef al Raiffeisen Bank, şi prezentată într-o conferinţă organizată de Curs de guvernare. În educaţie, salariul mediu este cu numai 5% mai mare decât salariul mediu pe economie, în timp ce în sănătate salariul mediu este cu 14% mai mare decât salariul mediu pe economie. În industrie, salariul mediu este sub media pe economie cu 11%, iar în construcţii cu 25% sub media pe economie.

    Făcând o comparaţie între aceste salarii, te gândeşti cum cineva care lucrează în fabrică în trei schimburi, cu ore suplimentare, ajunge cu chiu cu vai, cu tot cu bonuri de masă, la 3.800-3.900 de lei, iar sute de mii de angajaţi de la stat sparg uşa, cum se spune, la ora 16.00, cu un salariu cu 50% mai mare decât media pe economie.

    Fiecare stat are nevoie de administraţie publică, de educaţie, de sănătate, de apărare, are nevoie de reprezentare – preşedinte, guvern, miniştri etc., dar parcă la noi lucrurile au scăpat de sub control.

    În prezentarea făcută de Ionuţ Dumitru, în timp ce în România salariul din administraţia publică şi apărare este cu 50% mai mare decât media pe economie, în Ungaria este cu 25%, în Polonia cu 20%, în Bulgaria cu 16%, iar în Cehia cu numai 6% mai mare decât media pe economie.

    De la începutul anului, se simte un vânt rece care vine din Vest, ceea ce înseamnă o scădere a volumului de noi angajări în economia privată, iar bugetele salariale nu mai sunt atât de mari.

    Deja sunt companii care au început să facă restructurări colective sau chiar să-şi închidă fabricile. Spre exemplu, o societate din Brăila cu activitate în fabricarea de produse abrazive a operat o reducere de personal de 535 de angajaţi. În Prahova, o firmă care are ca obiect de activitate fabricarea de aparate electrocasnice a dat afară 397 de salariaţi, iar o firmă care fabrică echipamente electrice şi electronice pentru autovehicule şi pentru motoare de autovehicule a operat o concediere colectivă care implică 535 de salariaţi.

    Pe de altă parte, guvernul Ciolacu/Ciucă, adică PSD şi PNL, care a majorat mai multe taxe şi impozite la finalul anului trecut şi începutul acestui an, are o creştere a cheltuielilor de personal bugetar în primul trimestru cu 19,6%, conform execuţiei bugetare la T1/2024.

    Deci firmele private îşi reduc bugetele salariale, încep să dea oameni afară, iar la polul opus guvernul Ciolacu/Ciucă, care nu a făcut nicio reducere de personal aşa cum promitea în toamnă, când a majorat taxele şi impozitele, a crescut cheltuielile salariale bugetare cu 19% în primul trimestru, iar anul încă nu s-a terminat.

    În Bucureşti, Cristian Popescu Piedone, primarul sectorului 5, şi-a făcut un titlu de glorie afirmând că şi-a angajat „familia“ în primărie pentru că nu are în altcineva încredere. 

    Modelul lui se poate multiplica în toate primăriile, consiliile judeţene, instituţiile publice centrale şi locale, acolo unde toţi fac parte dintr-o familie şi nimeni nu le poate face nimic.

    După ce se termină alegerile va veni nota de plată, pe care o va plăti sectorul privat printr-o nouă creştere de taxe şi impozite, pentru că nu cred că noul premier, noul guvern, noul preşedinte vor face ceea ce a făcut Băsescu în 2010, când a tăiat salariile în sectorul bugetar cu 25% şi a operat o reducere de personal de aproape 200.000 de oamni, personal care a fost recuperat apoi când au venit PSD cu PNL la guvernare.

    Ca să-şi dubleze PIB-ul în următorul deceniu România are nevoie de aproape un milion de noi angajaţi, şi nu la stat.

    Dar cine să vină să lucreze în trei schimburi în fabrici, unde fiecare minut este normat, când la stat salariile sunt cu 50% mai mari pe medie şi nu există norme, nu există concedieri colective pentru că niciun partid, niciun lider politic, niciun primar, niciun ministru, niciun premier, niciun preşedinte nu vrea să-şi rişte postul.

    Aşa că Guvernul mai bine măreşte presiunea fiscală pe sectorul privat, pe companiile private, pe antreprenorii privaţi, că au de unde să plătească, că uite ce profituri mari fac.

  • Adrian Sârbu, ALEPH NEWS: Poporul bugetar român este într-o continuă expansiune. Nu pare că „s-a terminat cu şmecheria”. Cum îţi iei bugetul înapoi?

    Bugetul – marea gaură neagră a României. 1,3 milioane de bugetari trăiesc din banii tăi, în frunte cu Democrativa de la Cotroceni.

    „În ţara lor şi cu Democrativa la putere, bugetarii fac ce vor”, afirmă Adrian Sârbu la ŞTIU PE CE LUME TRĂIESC, redifuzată în această dimineaţă de la ora 08:00.

    „Vedem că bugetul creşte, PIB-ul creşte şi deficitul creşte şi el. Deci, în ultimii 20 de ani, ei n-au operat, nu au administrat niciun an fără buget.

    Deficitul generează datorii curente. Şi, ce faci? Te împrumuţi – azi, mâine, poimâine. Şi uite că ne-am tot împrumutat. Nu noi – ei, în numele nostru. Şi ne-am făcut rost de o datorie, numai publică, de 160 de miliarde de euro.

    Asta e realitatea bugetului de astăzi. Fiecare buget nou e o oportunitate de a creşte numărul de bugetari”.

    Buget cu Principii

    „Bugetarii sunt mai egali decât tine, pentru că s-au născut şi trăiesc din buget. Partidele şi-au asigurat monopolul.

    Bugetul din ultimii 20 de ani are o permanenţă, şi anume respectarea principiului Tokyo = dă-mi banii că ţi-i toc io”.

    Vedeţi discuţia integrală pe ALEPH NEWS.

  • Cum credeţi că ar fi mai bine într-un cuplu, banii să fie la comun sau separat? Tinerii din România încep tot mai mult să meargă spre bugete separate

    • „Buget la comun, conturi separate, ştim fiecare ce bani are, plăţi face cine e pe fază,

    cine are mai mulţi bani, cine apucă, de rate se ocupă el, de facturi eu etc. Eu cheltuiesc mult mai mult. Avem conturi de economii separate, dar avem acces la acestea amândoi.”

    • „Ştiu un cuplu care îşi pune la comun lunar pe Revolut suma de 7.000 de lei, adică 3.500 de lei el şi 3.500 ea, pentru cheltuieli comune.”

    • „Eu mi-aş dori buget comun, dar la care să nu contribui – adică un buget comun din care  să mă alimentez.”

    • „De la ce punct al relaţiei ar trebui să îţi ţii banii la comun? Şi ce se întâmplă când unul dintre parteneri câştigă mult mai mult decât celălalt? Noi avem conturi separate de economii, discutăm despre achiziţiile importante.”

    • „Poate noi suntem mai dezorganizaţi, dar avem bugete se-parate, singura cheltuială comună este grădiniţa copilului. El câştigă mai mult, probabil aş fi mai avantajată dacă am avea un buget comun, dar mi se pare normal să fiu independentă. Cunosc însă cupluri mai organizate din acest punct de vedere, care folosesc inclusiv Excelul pentru stabilirea bugetului de cuplu.”

    Numărul curent al revistei a plecat la tipar de Ziua Îndrăgostiţilor (varianta importată), motiv pentru care am şi vorbit în redacţia ZF şi BM despre cum se cheltuie banii în cuplu, subiect care a generat un dialog mai aprins decât de obicei. Dincolo de cine câştigă mai mult şi ce greutate are asta în echilibrul unei relaţii, când vine vorba de bani, cuplurile se confruntă cu cel puţin o întrebare importantă: bugete comune, separate sau ambele?

    Chiar dacă banii nu aduc fericirea, nici măcar în dragoste, se pare că au totuşi un rol în menţinerea armoniei – şi nu spunem doar noi asta, ci şi numeroase studii internaţionale, cât şi unul mai recent, realizat la iniţiativa BCR în rândul cuplurilor de români.

    Potrivit studiului Unlock Research, 78% dintre motivele de ceartă în cuplu ţin de bani, de situaţia financiară, iar siguranţa financiară se află pe locul patru în lista de priorităţi atunci când oamenii planifică întemeierea unei familii – chiar mai importantă decât să ai copii (pe primele trei locuri se află: să ai o comunicare mai bună cu partenerul, timpul petrecut împreună, valori comune/obiceiuri).

    Iar dacă zestrea pare să fie, potrivit aceluiaşi studiu, un concept arhaic, bugetul comun este în continuare preferat de majoritatea cuplurilor (60% dintre cei întrebaţi preferă această variantă) şi un procent semnificativ – 80% – au deja un buget comun. Trendul pare a fi în schimbare, cel puţin în rândul generaţiilor mai tinere – cu o proporţie destul de mare de cupluri progresiste (aşa au fost numite de cei de la BCR).

    Reprezentanţii băncii au identificat trei tipuri de cuplu, iar progresiştii (31%), reprezentaţi de adulţii tineri, sunt cei din relaţiile în care care partenerii sunt independenţi financiar – au un venit comun, dar şi banii lor separat, care nu îl privesc pe celălalt, bazându-se pe ideea „Cât bugetul comun merge bine şi parteneriatul nostru este solid – pactul nostru funcţionează; pentru fericirea în cuplu, fiecare partener trebuie să fie fericit, înainte să fim fericiţi”. Pentru progresişti, banii nu mai reprezintă un măr al discordiei, venitul comun este necesar pentru susţinerea bunăstării relaţiei – dar restul banilor pot fi cheltuiţi independent de fiecare mem-bru al cuplului.

    Se pare că, pe măsură ce un cuplu este mai educat, mai tânăr şi mai  profesionalizat, are tendinţa să fie mai independent financiar şi mai progresist – existând probabilitatea ca şi conflictele să fie mai rare sau mai puţin intense.  Totuşi, procente majoritare au celelalte categorii identificate de BCR:  cuplul echipă (codependent; 34%) este reprezentat de adulţii care îşi pun toţi banii la comun, sunt puţin mai în vârstă  şi sunt mai  vulnerabili fiindcă nu au niciun pic de libertate personală – sunt în zona de codependenţă. Cele mai multe dintre cupluri se înscriu însă în continuare în rândul celor convenţionale, în care un partener, în general bărbatul, contribuie mai mult la venituri, celălalt primeşte banii şi îi gestionează – în acest tip de cuplu femeia fiind mai vulnerabilă (35%). Aceştia din urmă nu consideră indepedendenţa financiară ca fiind o prioritate şi preferă să îşi asume responsabilitatea financiară împreună . Chiar dacă părerile sunt împărţite aproape în mod egal, pare că educaţia financiară merge mână în mână şi cu armonia pe plan personal – aşa că înainte de a investi, chiar şi sentimente, nu e rău să ne punem la punct şi finanţele personale.

    Şi, după cum spuneau cei care au desfăşurat studiul în cadrul conferinţei, indiferent ce cuplu eşti, important e să fii mereu pe plus!  

     

    Mituri şi finanţe:

    1. Zestrea este un concept irelevant, arhaic (doar 1 din 5 intervievaţi consideră relevantă zestea în relaţia lor).

    2. Plata la prima întâlnire este majoritar asociată ca fiind îndatorirea bărbatului – mai degrabă un gest de curtoazie decât un gest de putere (1 din 2 persoane susţine asta).

    3. Siguranţa financiară este un aspect important al unei relaţii, însă accentul se schimbă de la a avea bani în a şti
    să–i gestionez.

    Sursa: studiul Unlock Research realizat la iniţiativa BCR (în baza unei analize cantitative în rândul a 600 de persoane, oameni căsătoriţi sau aflaţi într-o relaţie în care locuiesc cu partenerul), cât şi calitative (în rândul a şase cupluri)

     

    Ioana Matei este editor Business Magazin

  • 60% dintre românii care alocă timp pentru citit cheltuiesc lunar între 50 şi 150 de lei pentru cărţi. Când, unde, cât şi de ce citim?

    30,6% dintre respondenţi alocă săptămânal lecturii între 3 şi 5 ore, 15,3% între 5 şi 7 ore, iar 20,8% dedică cititului mai mult de 7 ore în fiecare săptămână. O treime din respondenţi citesc sub 3 ore pe săptămână.  89.6% preferă cărţile tipărite, iar 87% aleg să cumpere din librării online. 

    În ceea ce priveşte bugetul destinat lunar achiziţiei de carte, 17% alocă sub 50 lei, 41% alocă între 50-100 lei lunar, 20% între 100-150 lei, iar 10.5% între 150-200 lei. Un buget lunar peste 200 lei este alocat de 11.5% dintre respondenţi.

    Când vine vorba de cât de des cumpără cărţi, procente aproape egale au indicat „cel puţin o dată pe lună” (41.5%) şi „o dată la 2-3 luni” (42.8). Restul cumpără mai rar sau împrumută.

    Sondajul a fost derulat pe un eşantion de 1695 respondenţi cu vârste între 18 şi +65 ani, peste jumătate dintre ei având între 31-50 ani. 83% din participanţii la sondaj locuiesc în mediul urban, în România, iar 75% dintre ei sunt femei.

    „În fiecare an, pe 23 aprilie, în România este marcată atât „Ziua Bibliotecarului”, cât şi „Ziua Internaţională a Cărţii şi Drepturilor de Autor”, tocmai pentru a promova cititul, cultura şi protejarea proprietăţii intelectuale. Printre iniţiativele pe care le derulăm la Libris anul acesta este un demers de a face publicul să conştientizeze şi să se raporteze la lectură ca la o activitate de îngrijire a propriei persoane. În acest context ne-am propus şi să identificăm obiceiurile legate de lectură ale publicului care citeşte, ce, cum şi când citesc şi ce resurse financiare şi de timp alocă cititului. Rezultatele sondajului ne arată că lectura este percepută de către cititori în egală măsură ca metodă de relaxare  şi ca sursă de informare şi educare – majoritatea respondenţilor, peste 90%, fiind de acord şi că lectura face parte din rutina pentru o stare de bine”, precizează Laura Ţeposu, CEO Libris.ro.

    Cum alegem cărţile? Când vine vorba despre cum preferă să citească, aproape 90% dintre respondenţi au ales cărţile tipărite, în timp ce restul preferă sau citească pe un dispozitiv electronic sau să asculte audiobook-uri.

    Întrebaţi cum aleg cărţile pe care le citesc, respondenţii au indicat mai multe criterii. Printre răspunsuri se numără „mă orientez către recomandări” (55%), „răsfoiesc cărţile înainte să le cumpăr” (49%), „aleg cărţi ale autorilor citiţi” (48%) şi „caut cărţi cu recenzii pozitive” (45%).

     

    Când vine vorba despre ce îi influenţează cel mai mult în alegerea lecturilor, cei mai frecvent întâlniţi factori sunt: starea emoţională (82%), evenimentele din viaţa personală (47%) şi obiectivele profesionale (38%).

    Deşi majoritatea (95,7%) preferă să citească în română, iar 41,8% marchează şi limba engleză, 4,3% citesc doar în altă limbă decât română şi engleză (franceză, maghiară, germană, italiană, spaniolă etc). Printre alte limbi preferate se regăsesc coreeană, turcă, finlandeză, albaneză sau rusă. O parte din respondenţi şi-au exprimat preferinţa de a citi în limba în care a fost scrisă cartea.

    În ceea ce priveşte motivele pentru care românii citesc, acestea sunt relaxare (83%), informare şi educaţie (80%), îmbunătăţirea stării emoţionale (59%), îmbunătăţirea vocabularului (50%) şi creşterea empatiei şi a înţelegerii sociale (43%).

    Dacă o treime dintre respondenţi citesc doar seara înainte de culcare, iar 15% doar în weekend-uri sau dimineaţa, 43% citesc oricând în timpul zilei când prind un moment liber.

    Întrebaţi cum gestionează distragerile, cum ar fi telefonul atunci când citesc, cei mai mulţi spun că acceptă distragerile minore şi le integrează în experienţa lecturii (41%), în timp ce 31% ignoră telefonul sau alte dispozitive atunci când citesc, iar pentru 15% distragerile rămân o provocare. Când vine vorba de gestionarea perioadelor aglomerate, 61% dintre respondenţi acceptă că citesc mai puţin în perioadele foarte aglomerate, 18% aleg sesiuni de lectură mai scurte, iar 10% prioritizează lectura indiferent de program sau ascultă audiobook-uri.

    Sub umbrela #Lectura, rutina mea de Self-Care, Libris a demarat la începutul acestui an o campanie prin care îşi propune să sublinieze rolul pe care cărţile îl ocupă în viaţa cititorilor, fie ei pasionaţi ori la început de drum şi, totodată, să încurajeze publicul să integreze lectura în activităţile zilnice de grijă de sine.

    Dacă pentru 20% dintre respondenţi, cititul este principala activitate ca grijă de sine şi pentru 60% este una dintre activităţile nelipsite din rutina de self-care, pentru 19% lectura nu face parte din ritualul de self-care.

    Potriviţi sondajului Libris, 78% consideră că lectura este importantă şi includ activ cititul în obiceiurile zilnice. 14% dintre cei intervievaţi citesc un singur gen literar, majoritatea beletristică, în timp ce 86% dintre respondenţi citesc mai multe genuri literare: beletristică, dezvoltare personală şi psihologie, biografii, istorie/ştiinţe umaniste, spiritualitate, sănătate.

    Întrebaţi cum se organizează ca să-şi facă timp pentru lectură, 68% dintre respondenţi au declarat că nu fac nimic în mod deosebit şi citesc când şi dacă au timp, iar 32% apelează la diferite strategii, precum stabilirea obiectivelor clare de lectură, monitorizarea numărului de cărţi citite prin intermediul aplicaţiilor specifice, iar alţii se asigură că au mereu o carte la ei sau la îndemână pentru pauzele prevăzute şi neprevăzute. Unii au strategii mai atipice, precum chiulitul de la cursuri pentru a citi, iar alţii aleg audiobookurile atunci când desfăşoară activităţi fizice (în interior sau în aer liber).

    În ceea ce priveşte ritualurile de lectură, 59.5% au declarat că nu au un ritual specific, în timp ce 40.5% asociază lecturii un spaţiu confortabil, o cafea, un desert, o anumită oră din zi, chiar şi un playlist potrivit cărţii alese.

    Dacă 25% nu renunţă atunci când nu le place o carte şi o citesc până la capăt, 16% o abandonează după primele pagini, iar 59% renunţă pentru moment, dar îşi propun să revină asupra ei.

    Librăriile online  sunt prima alegere atunci când vine vorba de achiziţia de carte (87%), urmate de librăriile fizice (66%), anticariate (36%) , edituri (19%) şi hipermarketuri (14%). 1 din 4 cititori apelează şi la biblioteci şi prieteni pentru împrumuturi, iar 1 din 5 consumă carte şi în format audio.

     

  • Cursa înarmărilor continuă în Europa. O ţară europeană cumpără nave de război şi vehicule blindate în valoare de până la 7 miliarde de euro

    Coaliţia de guvernare din Germania va continua în acest trimestru cu o revizuire radicală a forţelor armate ale naţiunii prin comenzi în valoare de până la 7 miliarde de euro (7,6 miliarde de dolari) pentru două fregate şi sute de vehicule blindate de transport, raportează Bloomberg.

    Guvernul va exercita o opţiune pentru a cumpăra alte două fregate F126 pentru aproximativ 3 miliarde de euro, ridicând numărul total la şase, potrivit unor persoane familiarizate cu aceste planuri, care au cerut să nu fie identificate, din pricina caracterului confidenţial al informaţiilor.

    De asemenea, guvernul va încheia o comandă în valoare de până la 4 miliarde de euro pentru un număr de 900 de transportoare blindate Fuchs fabricate de Rheinmetall Landsysteme GmbH, care vor fi livrate începând cu 2025, au declarat persoanele în cauză.

    Contractantul principal pentru proiectul fregatelor este o unitate a Damen Schelde Naval Shipbuilding BV din Olanda, iar partenerii săi sunt Thales SA din Franţa şi Blohm+Voss din Germania.

    Achiziţiile de mare anvergură, care vor avea nevoie de aprobarea legislatorilor din camera inferioară a parlamentului, fac parte din eforturile Germaniei de a moderniza Bundeswehr, declanşate de invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina.

    Imediat după izbucnirea războiului, cancelarul Olaf Scholz a dezvăluit un fond special de 100 de miliarde de euro pentru a stimula cheltuielile militare, pe lângă bugetul anual obişnuit al apărării de aproximativ 52 de miliarde de euro.

    Scholz a promis că Germania va continua să atingă ţinta chiar şi după ce fondul special va fi epuizat în 2027, deşi decizia coaliţiei de a restabili o limită constituţională privind noile împrumuturi nete – suspendată pentru a ajuta la gestionarea pandemiei Covid-19 şi a crizei energetice – va complica considerabil sarcina.

    Ministrul de finanţe Christian Lindner le-a indicat colegilor miniştri că bugetul apărării va fi menţinut la acelaşi nivel anul viitor, în timp ce toate celelalte ministere vor trebui din nou să reducă cheltuielile, potrivit surselor menţionate.

  • Maghiarii scapă bugetul de sub control şi se duc în China după Panda bonds

    În acest an, statul maghiar trebuie să finanţeze un deficit de aproape 4.000 de miliarde de forinţi, cu aproape 1.500 de miliarde mai mult decât este inclus în buget, potrivit Portfolio. Ministrul maghiar al finanţelor Mihaly Varga a anunţat că se aşteaptă la emiterea unor obligaţiuni Panda în a doua jumătate a acestui an. Anunţul a venit după o vizită a oficialului maghiar în China.

  • Adrian Sârbu: Cine împarte, parte-şi face. Partidele, democrativa- monopol la putere accesează discreţionar resursele publice. Frustrarea românilor este că plătesc taxe la buget şi nu primesc nimic înapoi

    Adrian Sârbu: Ştiu, zici că ştii pe ce lume trăieşti. Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet.

    Azi te-ai trezit cu încă 40 de noi prieteni. Bugetari. Pe lângă cei 1.300.000 pe care deja i-ai adoptat fără să ştii sau să vrei. Poporul român bugetar, în frunte cu Klaus, Nicu şi Marcel, tripleta de vis a democrativei.

    Ei au grijă de tine. Când îţi trimiţi copilul la şcoală să nu înveţe nimic şi să se întoarcă plângând, bătut, că vrea în Spania, Italia sau pe Marte cu Elon Musk. Numai în România, nu. Când te duci la spital sănătos şi pleci bolnav de nervi. Când te duci la prefectură şi primărie şi n-au. Dacă nu e închis, că anul ăsta sunt ocupaţi cu alegerile. Tot din grijă pentru tine.

    Dacă nu ţi-am spus-o, o repet. Crezi că ştii pe ce lume trăieşti?

    Îi finanţezi în fiecare zi cu 100 lei din banii tăi. Numai 20 euro. În total, tu, popor ne-bugetar, le bagi în buzunar poporului ales, bugetar, 200 de miliarde de lei pe an. 40 de miliarde de euro. Plus restul din buget, până la 130 de miliarde de euro, de care ei dispun cum vor. Plus deficitul care anul acesta va fi de 15-20 de miliarde. De euro, că tot gândeşti în euro şi te simţi în Schengen, deşi nu eşti.

    Au avut ei grijă. Klaus, Nicu şi Marcel, trei magi din Cotrocel. Fără să te întrebe, numai în ultimii 3 ani te-au mai îndatorat pe tine, pe noi, popor ne-bugetar, cu 80 de miliarde de euro. Azi datorăm 160 de miliarde de euro. Adică 27.000 euro de român plătitor. Pe care o să-i plătim din taxe şi impozite noi. Tot noi.

    Dacă nu ţi-am spus-o, ţi-o repet. Nu fi stresat, pentru că ei nu sunt. Ei sunt românii fericiţi. În ţara lor şi cu democrativa la putere fac ce vor. Sunt mai egali decât tine pentru că s-au născut şi trăiesc din buget.

    Tu te-ai născut poet, ca tot românul, cu griji, rate la bancă şi datorii de plătit la leafă.

    Şi zici, totuşi, că ştii pe ce lume trăieşti.

    Nemo: De aia i-am întrebat pe cititorii noştri dacă sunt de acord ca personalul bugetar să fie limitat la 500.000 de oameni din cei 1.300.000 câţi sunt în prezent.

    Hofi: Ce e ăla buget?

    Adrian Sârbu: Este o puşculiţă. Cum se spune în ţări de limbă engleză,”a piggy bank”. Un porcuşor mai mare sau mai mai mic, în care pui bani în fiecare zi pentru zile negre, pentru a-ţi asigura acele cheltuieli pe care nu ţi le poţi plăti tu. Bugetul.

    Din moment ce tu pui banii la buget, Hofi, tu trebuie să fii beneficiarul cheltuirii acestor bani. Am auzit de educaţie, de sănătate, de infrastructură, de cheltuire a unor fonduri europene, de dezvoltare tehnologică. Sunt, într-adevăr, cheltuieli mari pe care un individ, o familie, un business, iar o corporaţie nu le pot face. Şi de aceea, în logica democraţiei, în logica comunităţii numită statul, fiecare cetăţean, evident, care are venituri, plăteşte la buget pentru a primi ceva înapoi. Noi despre asta vorbim, şi despre situaţia în ziua de azi, în care sentimentul românilor este că nu prea primesc înapoi. Sentimentul tău este că dai bani, suta aia şi nu că nu primeşti rest, dar mai dai şi în plus şi tot nu primeşti nimic din ceea ce aştepţi.

    Avem un buget în care avem o permanenţă şi anume respectarea principiului Tokyo. Ai auzit de principiu?

    Hofi: Un principiu japonez.

    Adrian Sârbu: Dă-mi banii că ţi-i toc-io. Ăsta e principiul Tokyo.

    Hofi: Cel mai bun.

    Adrian Sârbu: Vedem că bugetul creşte, PIB-ul creşte şi deficitul creşte şi el. Deci, în ultimii 20 de ani, dacă nu ştiai, ei n-au operat, nu au administrat niciun an fără deficit. Rezultatul e că, aşa cum atunci când rămâi cu datorii, trebuie să ţi le finanţezi, să ţi le plăteşti. Şi atunci ce faci? Deficitul generează datorii curente. Te împrumuţi. Te împrumuţi azi, te împrumuţi mâine, te împrumuţi poimâine, te împrumuţi. Şi uite că ne-am tot împrumutat. Nu noi, dar ei în numele nostru şi am făcut rost de o datorie publică de 160 de miliarde de euro.

    Poate n-ai avut reprezentare. Ia uite-te puţin la recordul de deficit pe care îl bate democrativa, că democrativă e, după 2020. 17,4 planificat anul ăsta. Miliarde de euro vorbim. 18 anul trecut, realizate cu succes, din plin.16 în 2022, un an extraordinar pentru economia mondială. Uriaş. Au crescut bursele şi nouă ne-a crescut deficitul. 16,3 în 2021.

    Pe ăsta din pandemie nu mai punem la socoteală că nimeni nu-i mai trage la răspundere. Că mai sunt şi alte principii ale bugetului, le discutăm. Nimeni nu-i mai trage la răspundere de ce au închis ţara degeaba şi de ce au îngropat business-urile mici cu care acuma se laudă că vor câştiga alegerile. Să vedem.

    Iar noi stăteam cu botniţele în aşteptarea vaccinului pe care l-a produs cineva din România? Nu. Doar l-a plătit de trei ori, că de aceea avem datorii mai mari de plătit.

    Mai avem şi alte principii faine pe care le-am învăţat din derularea acestui buget. Unul dintre ele ţine de legea relativităţii bugetului.

    Şi spune aşa: veniturile nu vor fi atinse, iar costurile vor fi cu siguranţă depăşite, inclusiv deficitul.

    Nemo: Am început bine, nu?

    Adrian Sârbu: Hai să vedem cum arată bugetul de anul trecut. Aproape toate liniile de venit şi costuri sunt neatinse. Venitul nerealizat, iar costul depăşit.

    În România, Hofi, după 89, bugetul îl scriu doi oameni. Încep cu un bărbat. E un cetăţean numit Gherghina. Acest om era singurul care ştia să scrie un buget cap-coadă, să-l agregheze. Şi a apărut o doamnă care se numeşte Pescaru. Şi cu ocazia asta, domniile lor au consacrat singularitatea Gherghina-Pescaru, în care bugetul se scrie, nu se citeşte, pentru că nimeni nu-l înţelege.

    Mai e un principiu care funcţionează în construcţia bugetelor şi în derulare. Se numeşte principiul „ghinionul vostru, norocul nostru”. Adică, dacă avem noroc de un război în Ucraina, putem să justificăm de ce am spart bugetul, de ce am crescut costurile. Putem să justificăm de ce n-avem venituri. Şi dacă paguba e de un leu, ştim noi s-o facem de 10 lei. Că de-aia e ghinionul vostru şi norocul nostru.  Pentru că, pentru noi, orice nenorocire e o oportunitate de a creşte costurile.

    Şi pentru că dl. Ciolacu ne-a promis că a terminat cu şmecheria, fii atent că tocmai a anunţat execuţia bugetară de excepţie a lunii februarie. Domnule, cheltuielile planificate să crească au fost 10% până în februarie, adică ianuarie şi februarie. Nu ştim cum au crescut 27%, iar reducerea deficitului bugetat a fost să reducem cu 3% şi a crescut cu 70%. Sunt cifre foarte apropiate. 73 diferenţa între 3 şi 73.

    Aici se aplică un principiu a dl. Ciolacu. O să fie bine. E paradoxul lui Ciolacu că, dacă n-o să fie bine, n-o să fie nici rău. Adică Gică Hagi, mic copil.

    Că tot mă întrebai, “domnule, pentru ce-i bugetul ăsta”? La bugete noi, tot noi. 21% din costurile bugetare în România sunt cu salariaţii. În 2023, să zicem, au fost 26,7 costurile cu salarii. Miliarde euro, Hofi, care reprezintă 21,7% din buget. Dar au mai fost şi 15,5 cu bunuri şi servicii. Că un bugetar nu vine cu laptopul de acasă, cu mobila de acasă, cu spaţiu.

    Hofi: Un bugetar nu vine niciodată singur.

    Adrian Sârbu: Şi una peste alta, noi, aşa cu cât ne pricepem, am ajuns la concluzia că, în România, costurile bugetarilor sunt vreo 200 de miliarde de lei.

    Evident, cine împarte, parte-şi face. Prin urmare, salariu mediu al bugetarului a crescut mai repede decât salariul mediu net din România. Numai că e o diferenţă majoră. Salariul mediu net din România a crescut în economia reală, Hofi, nu i l-a dat nimeni.

    Şi poate el s-ar fi simţit îndreptăţit să aibă măcar aceeaşi dinamică a creşterii, pe salariu mediu, pe care o au bugetarii.

    Nemo: Haideţi să facem o campanie, “Adoptă un bugetar”. Acolo e o fericire.

    Adrian Sârbu: Nu trebuie să-i adoptăm, Nemo, că ei sunt deja adoptaţi.