Anterior, au existat incidente în care fotografiile publicate de militari în mediul online au dezvăluit locul unde trupele ruse erau desăşurate în Ucraina sau Siria, informează Gândul.
Propunerea de lege a fost publicată pe un portal federal.
Citiţi mai multe pe www.descopera.ro
Această perspectivă terifiantă a fost prezentată de către compania americană AMPLYFI şi Universitatea Harvard. Conform Express, membrii celor două instituţii au descoperit 23.000 de site-uri care conţin referinţe ale deţinerii armelor biologice de către Coreea de Nord.
Citiţi mai multe pe www.descopera.ro
Tragicul eveniment din Las Vegas petrecut în seara zilei de 1 octombrie este doar ultimul dintr-un şir parcă nesfârşit de incidente care au în comun un singur lucru: o lege veche de 225 de ani. Prin urmare, un titlu la fel de bun ar fi fost „De ce o lege veche de 225 de ani permite uciderea a sute de oameni nevinovaţi”.
Cel de-al doilea amendament, pentru că despre acesta e vorba, a fost adoptat de Curtea Supremă a Statelor Unite pe 15 decembrie 1971; deşi contestat de zeci de ori, forma sa a rămas aceeaşi până astăzi: „O forţă armată bine regulată fiind necesară pentru a asigura securitatea unui stat liber, dreptul oamenilor de a avea şi de a purta arme nu va fi încălcat”.
Interpretarea celui de-al doilea amendament a dus la numeroase controverse, de-a lungul anilor cristalizându-se două direcţii politice principale: cea a democraţilor, care vor înăsprirea legilor privind obţinerea şi deţinerea armelor, şi cea a republicanilor, care nu vor „să se atingă” de dreptul constituţional al americanului de rând.
Cine are însă dreptate?
Trebuie să începem prin a defini contextul: în 1791, atunci când cele 10 amendamente au fost redactate, dreptul la armă era considerat un garant al securităţii personale; situaţia de atunci nu mai are nicio legătură cu cea actuală – ca termen de referinţă, cele 10 amendamente au fost redactate cu 13 ani înainte ca Napoleon să fie proclamat împărat de către senatul francez.
Se justifică, astfel, ca 225 de ani mai târziu oamenii de rând să aibă în continuare dreptul de a deţine arme?
Aceasta este întrebarea care a dus la zeci de procese în majoritatea statelor americane, toate având însă aceeaşi finalitate: odată ajunsă la Curtea Supremă, speţa s-a judecat luând ca argument final Constituţia Statelor Unite. Prin urmare, cei care se opun dreptului la armă au încercat să ocolească cel de-al doilea amendament şi să ceară, în loc de interzicerea armelor de foc, controale mult mai detaliate ale celor care vor să cumpere o armă. Nici aceste demersuri nu au avut însă prea mare succes.
E totuşi important să menţionăm că nu toate statele au aceleaşi reguli în ceea ce priveşte deţinerea şi portul de arme. În Nevada, statul în care a avut loc tragedia de duminică, legile sunt extrem de permisive: nu există obligaţia de a avea permis de portarmă, iar cantitatea de muniţie pe care o poţi achiziţiona e practic nelimitată.
Şi dacă v-aţi fi aşteptat ca lumea să aibă o reacţie fermă împotriva dreptului de a avea armă în perioada imediat următoare unei astfel de tragedii, lucrurile stau cu totul altfel.
Ca urmare a atacului din Las Vegas, acţiunile principalilor producători de arme au crescut: cele ale Sturm Ruger cu 4%, iar cele ale American Outdoor Brands (companie pe care o cunoaşteţi, probabil, sub numele de Smith & Wesson) cu peste 3%. Acest lucru a devenit ceva obişnuit – acţiunile companiilor de profil tind să crească după fiecare atac armat.
Motivul este, din nou, unul politic: investitorii s-au aşteptat ca un masacru – aşa cum a fost cel de duminică – să ducă la reguli mai stricte în ceea ce priveşte controlul armelor. Discursurile dure ale fostului preşedinte Obama trimiteau, de asemenea, către un astfel de deznodământ.
Dar legile mai dure nu s-au concretizat, iar vânzările de arme au crescut vizibil în timpul mandatelor Obama. Odată cu alegerea lui Donald Trump însă, acţiunile Storm Ruger şi American Outdoor Brands s-au deteriorat în mod vizibil. „Liniştea” oferită de prezenţa la Casa Albă a unui republican le-a dat americanilor încrederea că magazinele de arme şi muniţii vor rămâne deschise, iar ei îşi vor putea mări oricând stocul. Sturm Ruger a anunţat în august că veniturile trimestriale au scăzut cu 22% faţă de anul precedent; American Outdoor Brands a anunţat că vânzările au scăzut cu 40%.
Ce soluţii există?
Un studiu realizat în 2016 la Universitatea Quinnipac a relevat faptul că 6 din 10 americani (inclusiv 4 din 10 republicani) ar fi de acord cu interzicerea dreptului de a deţine arme semiautomate (aşa cum au fost cele folosite în atacul din Las Vegas). Eficienţa unei astfel de măsuri este cu totul altă poveste: jumătate din cei intervievaţi cred că o astfel de măsură nu ar reduce riscul atacurilor armate.
Există posibilitatea reală ca ambele partide să găsească o cale de mijloc pentru introducerea unor controale mai ample în cazul celor care vor să cumpere arme şi muniţii. O schimbare majoră în legislaţie pare însă departe. Pentru moment, părerea vizavi de cel de-al doilea amendament rămâne una din principalele diferenţe dintre cele două mari partide.
Singura întrebare care contează, de fapt, este aceasta: câţi oameni îşi vor mai pierde viaţa până ce portul de armă să fie mai strict reglementat?
La final, câteva informaţii care ar trebui să ne aducă o oarecare linişte: ca stat, România se situează la polul opus faţă de americani: avem una dintre cele mai stricte legi în ceea ce priveşte deţinerea şi utilizarea armelor de foc. O licenţă de vânător necesită ore de antrenament în prezenţa unui vânător profesionist; este interzisă deţinerea armelor semiautomate sau a pistoalelor; permisele destinate autoapărării sunt disponibile doar anumitor demnitari, membri ai armatei sau martorilor aflaţi sub protecţie şi este obligatorie, pentru obţinerea dreptului de a purta armă, o evaluare psihologică.
Pilotul a trimis fotografia celor de la Pentagon pentru a fi analizată. La prima vedere, imaginea părea să arate o recoltă cu o formă bizară. Analiştii armatei americane şi-au dat însă repede seama că forma era caracteristică unui sistem sovietic anti-rachetă, denumit S-75.
Acest sistem este cel care a doborât, ani mai târziu, avionul pilotat de Gary Powers – întâmplare relatată pe larg în filmul Podul Spionilor, regizat de Steven Spielberg.
Sistemul S-75 folosea şase lansatoare de rachete, plasate la distanţă egală în forma unui cerc, creând astfel o formă uşor de recunoscut de către specialişti. Americanii au înţeles în acel moment că ruşii trimiteau arme în Cuba; mai mult, aceste arme erau suficient de importante încât să merite protecţia unui sistem S-75.
Cei de la Casa Albă au cerut sovieticilor să retragă focoasele din Cuba, dar aceştia au refuzat; a urmat celebra blocadă a americanilor, culminând cu ceea ce a rămas cunoscut în istorie drept “criza rachetelor din Cuba”, din 1962.
Spre norocul tuturor, liderul sovietic Hruşcev a reuşit să ajungă la o înţelegere cu preşedintele american John F. Kennedy, astfel încât un potenţial conflict nuclear global s-a transformat în Războiul Rece.
Comitetul a transmis că premiul a fost acordat ICAN “pentru munca depusă cu rolul de a atrage atenţia cu privire la consecinţele umanitare catastrofale ale folosirii armelor nucleare şi pentru eforturile extraordinare de a reuşi să obţină interzicerea acestor arme prin intermediul tratatatelor”.
Potrivit propriei descrieri, ICAN este o coaliţie care reuneşte organizaţii non-guvernamentale din peste 100 de ţări, fiind în mod oficial lansată anul 2007.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Zeci de mii de oameni pasionaţi de arme sunt aşteptaţi în Las Vegas în ianuarie, la expoziţia anuală de arme şi muniţie, care va avea loc la doar cinci kilometri de zona în care Stephen Paddock, un bărbat de 64 de ani, a ucis 59 de persoane şi a rănit alte peste 500, în cel mai grav atac armat din istoria modernă a Statelor Unite.
Asupra criminalului şi în casa acestuia au fost găsite zeci de arme automate. Masacrul a relansat dezbaterile privind accesul cetăţenilor americani la arme de foc.
Atacurile au avut loc în timpul nopţii. Mai multe victime au afirmat că nu au observat nimic ieşit din comun, alţii insistă că au fost mai multe vibraţii şi sunete ciudate repetate. Fie că au auzit sau nu ceva, efectele atacurilor sonice au fost resimţite de diplomaţii americani. La scurt timp după ce au părăsit Cuba, oficialii au afirmat că sunetele nu se mai auzeau.
Citiţi mai multe pe www.descopera.ro
Cea mai mare putere a lui Putin este însă cea politică: a condus Rusia cu o mână de fier, zdrobind orice fel de opoziţie politică, şi a fost recent acuzat chiar de implicare în alegerile prezidenţiale din Statele Unite.
Cum a ajuns însă Putin dintr-un puşti sărac, născut în Sankt Petersburg, la spion al KGB-ului şi simbol al Rusiei moderne?
Vladimir Putin s-a născut în 1952, tatăl său fiind maistru la o uzină din Sankt Petersburg, iar mama sa casnică. Fiind copil, Putin a intrat în numeroase conflicte cu colegii săi, iar asta a pavat drumul către pasiunea sa pentru judo.
După absolvirea Universităţii de Stat din Leningrad, Putin a intrat în KGB, serviciul secret din Rusia, în 1975. A petrecut 16 ani acolo, iar în 1990, atunci când s-a întors în Rusia, el şi-a început cariera politică.
A lucrat mai întâi ca funcţionar public în primăria din Sankt Petersburg, iar rezultatele sale bune au atras atenţia consilierilor lui Boris Ielţîn, la acea vreme şeful statului. După trei ani petrecuţi la Moscova, Putin a fost numit prim-ministru al Rusiei în 1999.
Un eveniment tragic avea să-i definească traseul politic: atentatele din Rusia din septembrie 1999, soldate cu peste 200 de morţi, au reprezentat prilejul ideal pentru ca Putin să demonstreze abilităţi de conducere. El i-a acuzat pe separatiştii ceceni de organizarea atentatelor şi a dus o adevărată campanie împotriva acestora, iar imaginea sa în rândul ruşilor a devenit una extrem de bună.
Prin urmare, după demisia lui Ielţin din 2000, Putin a devenit noul preşedinte al Rusiei.
Vladimir Putin deţinea acum conducerea statului, dar nu avea încă suficientă putere pentru a schimba lucrurile după bunul său plac. Prima sa mişcare a fost de a discuta cu cei mai bogaţi oameni din Rusia, oligarhii, şi de a le oferi acestora două variante: fie susţin regimul Putin, fie ajung la închisoare.
Strategia lui Putin a fost întotdeauna simplă: restabilirea influenţei globale şi menţinerea statelor din fosta Uniune Sovietică în sfera de influenţă a Rusiei. Drumul său a fost unul cu multe obstacolo, dar popularitatea sa în rândul conaţionalilor continuă să se afle la cote extrem de înalte.
Vladimir Putin se află în ultimul an de mandat, dar sunt şanse mari ca el să candideze din nou şi să rămână şef al statului până în 2024.
Sursa: Bloomberg TV
Regimente întregi de tancuri ce se conduc singure, drone ce pot detecta un terorist în mijlocul unui grup de civili sau arme controlate de calculatoare inteligente, folosind algoritmi de tip machine learning pentru a se perfecţiona sunt doar câteva dintre tehnologiile lansate de industria militară în ultimii ani.
“În ceea ce priveşte lupta – fie că e pe apă, în aer sau pe pământ – armatele din jurul lumii prezintă zi de zi noi prototipuri”, a declarat celor de la BBC Toby Walsh, profesor de inteligenţă artificială la universitatea South Wales din Sydney.
Una dintre cele mai noi invenţii de acest gen este reţeaua neurală ataşată mitralierelor Kalashnikov: producătorii susţin că arma poate face singură calcule pentru a determina când trebuie să tragă şi câte focuri, fără niciun fel de control uman.
Ce se întâmplă însă atunci când astfel de sisteme se întâlnesc cu un element necunoscut, având totuşi libertatea de a acţiona folosind ideea “celui mai bun scenariu”?
Greşelile ar putea fi dezastruoase, avertizează oamenii de ştiinţă: distrugerea ţintelor ce nu prezintă un pericol sau uciderea civililor.
Sursa: BBC