BusinessMagazin

Tag: ajutor

  • Cele mai responsabile companii din România: NEPI Rockcastle – The Empty Shop

    Motivaţie

    Campania a fost creată din dorinţa de a ajuta oamenii care trăiesc în condiţii precare cu articole vestimentare şi de a veni în ajutorul copiilor cu risc de abandon şcolar. Astfel, a apărut ideea The Empty Shop. Majoritatea oamenilor au haine pe care nu le mai îmbracă sau haine purtate de câteva ori şi uitate într-un colţ de dulap. Mallul Promenada a lansat provocarea (proiectul a fost prima dată derulat în Brazilia) de a umple cu haine un magazin gol. NEPI Rockcastle, compania care deţine Promenada şi alte 18 malluri din România, răspândite în toate colţurile ţării, a facilitat extinderea proiectului la nivel naţional.

    Descrierea proiectului

    Conform datelor Eurostat, România are una dintre cele mai ridicate rate ale sărăciei în Europa, peste 38,8% români fiind afectaţi de aceasta, iar unele dintre efectele sărăciei sunt excluziunea socială, abandonul şcolar şi copiii care trăiesc în condiţii dure. Datele Eurostat arată că în România există cel mai mare procent de copii săraci din Europa, care este legat direct de o rată de abandon şcolar îngrijorătoare de 18,1%, iar obiectivul naţional în cadrul strategiei Europa 2020 este scăderea ratei abandonului şcolar la 11,3%. Conform studiului World Bank din 2016 „Atlasul zonelor rurale marginalizate şi al dezvoltării umane locale din România“, „Procentul celor care nu lucrează ca angajaţi şi nici nu urmează studii sau formare este de două ori mai mare în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 şi 19 ani care locuiesc în zonele rurale marginalizate faţă de cei din zonele nemarginalizate (51% faţă de 23% în zonele nemarginalizate)”.

    În zilele noastre, oamenii conştientizează faptul că viaţa nu se referă numai la colectarea de lucruri, ci şi la fapte şi relaţii semnificative, iar acest lucru este valabil mai ales pentru generaţia milenialilor. Centrele comerciale sunt cel mai bun loc pentru consumerism, iar prin intermediul acestei campanii reprezentanţii NEPI şi-au dorit să poziţioneze mallul Promenada şi reţeaua de malluri a NEPI Rockcastle ca locuri relevante pentru comunitate, locuri care îi fac pe oameni să devină implicaţi în comunitatea în care trăiesc. Primul pas a fost crearea magazinului gol în Promenada Mall, într-un loc accesibil tuturor şi vizibil pentru toţi clienţii care vizitau centrul comercial. Ulterior, au fost amplasate 12 cutii de colectare a produselor donate în centre comerciale din întreaga ţară. Au fost parcurşi cei trei paşi majori în comunicare, şi anume implicarea mass-media, a formatorilor de opinie şi a platformelor de social media.

    Principalele obiective ale campaniei au fost colectarea a 20 de tone de articole de îmbrăcăminte în două săptămâni; sortarea, curăţarea şi oferirea hainelor către 500 de familii, expuse riscului sărăciei, excluziunii sociale şi abandonului şcolar; şi atingerea unui număr de 10 milioane de persoane prin intermediul campaniei de comunicare.

    Rezultate

    Campania a depăşit aşteptările şi obiectivele propuse iniţial, spun reprezentanţii companiei. În două săptămâni, s-a înregistrat un record naţional de 73 de tone de haine donate, depăşind obiectivul iniţial cu 53 de tone. Hainele au ajuns la 6.721 de familii, un număr de 13 ori mai mare comparativ cu cel propus iniţial şi care înseamnă aproximativ 28.000 de persoane, cu ajutorul a 20 de voluntari din cadrul Act for Tomorrow şi Let’s Do It Romania. 

    Mai mult, peste 10.000 de oameni au fost motivaţi să-şi doneze hainele pentru a ajuta familiile în nevoie, într-unul din cele 12 locuri dedicate, în centrele comerciale care fac parte din portofoliul NEPI Rockcastle din întreaga ţară. Totodată, oamenii care au donat au decis să susţină cauza şi au acţionat ca ambasadori, împărtăşind imagini pe conturile lor personale de social media, în cadrul comunităţilor lor şi încurajându-i pe prietenii şi colegii lor să doneze. 4 tone dintre articolele colectate au fost distribuite beneficiarilor în primele două săptămâni de la procesarea acţiunii, cea mai mare campanie de acest tip efectuată în istoria locală şi a treia colecţie de acest tip la nivel global. Restul de 69 de tone de haine au fost distribuite beneficiarilor până la finele anului 2018. Bugetul proiectului, estimat împreună cu partenerii, a fost de aproximativ 70.000 de euro.

    Venit operaţional (2018)
    139 mil. lei

    Număr de angajaţi
    282

    Intervalul de implementare a proiectului
    5 – 18 aprilie 2018

  • Faţa ÎNTUNECATĂ a unei companii GIGANT, care ajută DICTATORII în vremurile în care democraţia şi valorile ei de bază sunt atacate din ce în ce mai feroce

    Vacanţa de anul trecut a angajaţilor McKinsey în China a fost una de neuitat.

    Sute dintre consultanţii firmei s-au distrat în deşert, călărind cămile peste dune de nisip şi petrecând în corturi legate între ele de covoare roşii. Întâlnirile au avut loc într-o sală de banchet cavernoasă, amintind de curtea opulentă a unui sultan, cu un semn deasupra capetelor tuturor: „Nu pot să stau liniştit, lucrez la McKinsey & Company“. Mesajul a captat întocmai starea de spirit. Remarcabilă este locaţia: Kashgar, vechi oraş de pe anticul drum al mătăsii din vestul îndepărtat al Chinei, care acum se confruntă cu o criză umanitară majoră.

    La aproximativ 6 km de locul unde consultanţii de la McKinsey discutau despre munca lor, care include consilierea unora dintre cele mai importante companii din China, a fost construită o tabără imensă capabilă să ţină închişi mii de etnici uiguri. Tabăra face parte dintr-un vast arhipelag de centre de îndoctrinare pentru aproape un milion de oameni.

    Cu o săptămână înainte de evenimentul McKinsey, un comitet al Naţiunilor Unite a denunţat detenţiile în masă şi a cerut guvernului Chinei să se oprească. Însă drama nu pare să-i fi deranjat pe consultanţii de la McKinsey, care au postat pe Instagram poze care le documentau aventurile în stilul Disneyland. De fapt, implicarea  McKinsey în politicile guvernului chinez este mult mai profundă decât alegerea ciudată a firmei de a-şi face cunoscută prezenţa în această ţară.

    Timp de un sfert de secol, compania s-a alăturat unei constelaţii de corporaţii americane care ajută China să treacă de faza de tranziţie de la o economie înapoiată la una cu ambiţia de a deveni lider mondial. Însă, deoarece creşterea Chinei reprezintă o provocare pentru dominaţia americană, Washingtonul devine din ce în ce mai critic faţă de unele dintre politicile specifice Beijingului, inclusiv faţă de cele la dezvoltarea cărora McKinsey a ajutat. Unul dintre clienţii McKinsey, o companie de stat, a ajutat la construirea insulelor artificiale ale Chinei din Marea Chinei de Sud, punct major de tensiune militară cu Statele Unite.

    Se pare că rolul McKinsey în China este doar un exemplu al muncii extinse a companiei – şi uneori controversate – în întreaga lume, potrivit unei anchete realizate de The New York Times care a inclus interviuri cu 40 de foşti şi actuali angajaţi ai firmei de consiliere, precum şi cu zeci de clienţi de-ai lor.

    În vremuri în care democraţiile şi valorile lor de bază sunt atacate din ce în ce mai feroce, emblematica firmă americană a ajutat la ascensiunea guvernelor autoritare şi corupte pe tot globul, uneori în moduri care intră în conflict cu interesele americanilor.

    Printre clienţii firmei se numără monarhia absolutistă a Arabiei Saudite, Turcia sub conducerea autocrată a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan şi guverne infestate de corupţie din ţări precum Africa de Sud.

    În Ucraina, McKinsey şi Paul Manafort – preşedintele de campanie al preşedintelui american, Donald Trump, ulterior condamnat pentru fraudă financiară – au fost plătiţi de acelaşi oligarh pentru a ajuta la refacerea imaginii terfelite a unui candidat la preşedinţie ieşit din graţiile poporului şi Occidentului, Viktor Ianukovici, transformându-l într-un reformator.

    Odată ajuns la putere, Ianukovici a respins Occidentul, a luat partea Rusiei, pentru ca apoi să fugă din ţară, lăsând în urmă un măcel şi acuzaţii că a furat sute de milioane de dolari. Revoluţia a fost urmată de haos în Ucraina şi de o situaţie tensionată între Occident şi Kremlin.

    În Rusia, McKinsey a colaborat cu companii apropiate guvernului de la Kremlin care au fost sancţionate de guvernele occidentale – companii pe care firma le-a ajutat să se dezvolte de-a lungul anilor şi cărora, în unele cazuri, continuă să le ofere consultanţă.

    Firma şi-a oferit serviciile în multe sectoare ale economiei ruse, inclusiv în minerit, în industria prelucrătoare, a petrolului şi gazelor, în sectorul bancar, în transport şi agricultură. Un oficial al McKinsey a rămas în consiliul pentru energie al guvernului rus. De acolo, fostul consultant al McKinsey a plecat să lucreze la companiile ruseşti pe care le-a ajutat în trecut.

    În august, banca rusească VEB, deţinută în întregime de stat, cu legături cu serviciile de informaţii ruseşti şi sub sancţiunile Statelor Unite, a angajat McKinsey pentru a o ajuta la dezvoltarea strategiei de afaceri.

    Nu există niciun indiciu că McKinsey a încălcat sancţiunile americane, care interzic numai anumite tranzacţii cu companii şi persoane vizate. Însă rămâne întrebarea dacă firma, în urmărirea unor oportunităţi legitime de afaceri în străinătate, nu cumva ajută la întărirea conducerii autoritare a preşedintelui rus, Vladimir Putin. Alte companii de consultanţă servesc clienţi similari, dar niciuna nu prezintă prin mărime şi experienţă credibilitatea pe care o conferă McKinsey, un confident de 92 de ani pentru multe dintre cele mai admirate companii din lume.

    În China, firma a oferit consultanţă pentru cel puţin 22 dintre cele mai mari 100 de companii de stat, cele care realizează unele dintre cele mai strategice şi problematice iniţiative ale guvernului, potrivit unor materiale în limba chineză analizate de The Times.

    Deşi nu este neobişnuit ca firme americane să colaboreze cu companii chineze de stat, rolul McKinsey a adus compania deseori în mijlocul unor tranzacţii controversate. În Malaysia, firma l-a ajutat pe unul dintre cei mai corupţi conducători din Asia să-şi construiască legitimitate pentru a primi miliarde de dolari veniţi din China într-un moment în care era bănuit că şi-a băgat în buzunare sume mari din banii publici. Politicianul a fost contestat prin protestele a zeci de mii de oameni ieşiţi în stradă.

    McKinsey îşi apără munca în întreaga lume, spunând că nu va accepta misiuni în contradicţie cu valorile companiei. De asemenea, oferă aceleaşi motive ca alte companii pentru munca în folosul naţiunilor corupte sau autoritare – schimbarea se obţine cel mai bine din interior.

    „Din 1926, McKinsey a căutat să facă o schimbare pozitivă pentru firmele şi comunităţile în care trăiesc şi muncesc oamenii noştri“, se arată într-o declaraţie a companiei. „Au fost create zeci de mii de locuri de muncă, au fost îmbunătăţite vieţi şi a fost oferită educaţie datorită muncii pe care am făcut-o cu clienţii noştri. Ca multe alte corporaţii majore, inclusiv concurenţii noştri, căutăm să navigăm într-un mediu geopolitic în schimbare, dar nu susţinem sau nu ne angajăm în activităţi politice, se mai spune în comunicat.

    Totuşi, unii analişti, diplomaţi cu experienţă şi experţi în guvernanţă globală, văd rolul McKinsey într-o lumină diferită. În timp ce Statele Unite se retrag din cooperarea internaţională şi adoptă o poziţie mai naţionalistă, companii majore precum McKinsey desfăşoară activităţi în ţări cu puţin respect pentru drepturile omului – uneori fac să avanseze, mai degrabă decât să stopeze, tacticile controversate ale celor mai mari rivali ai Americii.„Este mult mai probabil ca ei să permită existenţa acestor regimuri şi să devină complicii lor“, a spus David J. Kramer, fost secretar de stat adjunct. „Nu vor să-şi înstrăineze regimurile, altfel ar pierde afaceri.“

    „CV-ul” lui Ianukovici includea două condamnări penale şi alegeri măsluite, fapte despre care mulţi au presupus că i-ar inhiba ambiţiile de a conduce ţara. Aşadar, a fost oarecum surprinzător că McKinsey a ajutat la lustruirea imaginii corodate a lui Ianukovici şi l-a transformat în altceva: un lider care gândeşte în perspectivă, cu o viziune economică asupra unui viitor mai bun pentru toţi ucrainenii.

    Rolul McKinsey în învierea carierei politice a lui Ianukovici a fost uitat din cauza gălăgiei create de condamnarea lui Manafort, fostul preşedinte de campanie al lui Trump, pentru primirea în secret a milioane de dolari pentru a-l ajuta pe politicianul ucrainean să câştige preşedinţia în 2010.

    Însă McKinsey a fost finanţată de acelaşi oligarh care l-a susţinut pe Manafort şi a elaborat un plan economic pe care Ianukovici l-a fluturat pentru a-şi dezarma criticii – înainte de a renunţa la o mare parte din el după ce a devenit preşedinte.

    În cea de-a 100-a zi de mandat, într-un palat din epoca sovietică împodobit cu artă cazacă, Ianukovici şi-a informat riguros naţiunea, expunându-şi planul economic. După ce şi-au sorbit coniacul şi whiskyul, legiuitorii şi oaspeţii au umplut sala mare, unde camerele s-au oprit asupra unui bărbat în costum albastru strălucitor şi cu un CV care a atins vieţile tuturor oamenilor din Ucraina.

    Numele lui: Rinat Ahmetov, cel mai bogat oligarh al ţării. El a fost motivul adunării şi avea motive să se simtă bine. El l-a salvat pe Ianukovici printr-o strategie care a inclus angajarea a două grupuri de consultanţă foarte diferite: pe Manafort, a cărui echipă cu legături cu Rusia a lucrat pentru dictatori cu puţin respect pentru drepturile omului, şi pe McKinsey, furnizorul celor mai bune practici pentru cele mai importante corporaţii ale lumii.

    Că aceste două grupuri disparate au găsit un teren comun este o mărturie a vastului imperiu de afaceri şi a abilităţilor politice ale lui Ahmetov. Însă pentru McKinsey, situaţia a subliniat riscul oferirii serviciilor într-o parte instabilă a lumii, unde compania ar putea fi percepută ca rampă pentru guverne autocrate sau corupte. Manafort a avut o misiune dublă: să înbunătăţească reputaţia lui Ianukovici şi să întărească Partidul Regiunilor, prorus, netezind drumul spre preşedinţie pentru dictator. McKinsey a oferit ceva diferit – un plan economic pe care Ianukovici îl putea folosi pentru a-şi lua imaginea de reformator bazat pe piaţă, care înclină spre vest.

    Pentru a se asigura că mesajul ajunge unde trebuie, Ianukovici şi Ahmetov au menţionat în mod special McKinsey în discuţii cu oficialii americani, potrivit documentelor diplomatice publicate de WikiLeaks. Ahmetov i-a asigurat pe americani că omul său era „un susţinător puternic al McKinsey“, în timp ce Ianukovici a subliniat că îi instruise pe agenţii săi „să lucreze direct cu experţii de la McKinsey“.

    Diplomaţii au rămas foarte neîncrezători. Un jurnalist ucrainean respectat a avertizat oficialii americani că Ianukovici este omul care poate „să cânte un cântec acum şi după aia să înjunghie pe cineva cu cuţitul“.

    Au existat întrebări şi despre Ahmetov, care de mult timp era suspectat de legături cu crima organizată, pe care le-a negat. Un diplomat a descris Partidul Regiunilor ca fiind un paradis pentru „mafioţi şi oligarhi“, observând că formaţiunea ar putea încerca să-şi spele această imagine. Legăturile financiare ale lui Ahmetov cu Manafort şi McKinsey au depăşit politica. El i-a angajat să consilieze părţi ale imperiului său corporatist, care includea oţel, minerit, energie, finanţe, telecomunicaţii, active imobiliare, media, transport, agricultură şi fotbal. El a angajat, de asemenea, foşti consultanţi de la McKinsey pentru a-i ajuta afacerea, plasându-i în funcţii de conducere.

    Ahmetov l-a plătit pe Manafort prin transferuri bancare efectuate prin intermediul unei companii cipriote paravan, arată înregistrările instanţelor. Şi operativi ai Partidului Regiunilor l-au plătit pe american prin intermediul companiilor paravan, în cele din urmă aceasta ducând la condamnarea sa în Statele Unite, pentru că nu a raportat banii în declaraţiile sale fiscale.

    McKinsey, dimpotrivă, şi-a primit banii printr-o fundaţie ucraineană finanţată de Ahmetov şi condusă de un fost consultant al McKinsey care locuieşte acum la Moscova. Înfiinţată pentru a promova reforma economică, fundaţia a căutat, de asemenea, să promoveze McKinsey – şi, prin extensie, pe Ianukovici.

    Pentru a ajunge la publicul larg din Statele Unite, fundaţia a organizat două forumuri privind economia ucraineană – unul la hotelul Four Seasons din New York şi celălalt la Washington. În ansamblu, munca firmei McKinsey a fost bine primită. Însă promisiunea unui viitor mai bun nu a avut viaţă lungă.

    În câţiva ani, Ucraina a virat spre prăbuşire economică în timp ce Ianukovici jefuia naţiunea, trăind într-un palat înconjurat de o grădină zoologică privată, un teren de golf, un garaj umplut cu maşini clasice şi un restaurant privat sub forma unei nave de piraţi. Ca şi cum acest lux nu ar fi fost suficient, preşedintele şi-a construit, în linişte, o casă de vacanţă enormă pe litoral, cu camere înalte şi o piscină interioară, care eclipsează reşedinţa sa de lucru.

    Kievul s-a întors repede împotriva lui Ianukovici. Acesta promitea de mult timp să apropie Ucraina de Occident prin semnarea unor acorduri politice şi comerciale cuprinzătoare cu Uniunea Europeană. Însă, brusc, şi-a adus ţara mai adânc pe orbita Rusiei.

    Protestatarii au inundat străzile kievene luni de zile, cântând sloganuri pro-Europa. Guvernul lui Ianukovici a răspuns cu violenţă, riposta culminând cu ceea ce reprezentantul Parlamentului European a numit un „Tienanmen ucrainean“, referindu-se la represiunea brutală asupra demonstranţilor din Piaţa Tienanmen din China. Mai mult de 80 de protestatari au fost ucişi înainte ca Ianukovici să părăsească ţara în 2014. Haosul nu s-a terminat acolo. Dezamăgit, Putin a intrat cu armata în Ucraina, a anexat Crimeea şi a stârnit un război separatist care a dus la curmarea a mai mult de 10.000 de vieţi. Vestul a răspuns dând afară Rusia din Grupul celor 8 democraţii industrializate şi impunând sancţiuni. Conflictul dintre Putin şi Occident a început.

    McKinsey şi-a apărat rolul avut la ascensiunea lui Ianukovici spunând că fundaţia a fost serioasă în ceea ce priveşte promovarea dezvoltării economice în Ucraina şi a avut în consiliul său lideri occidentali proeminenţi. Fundaţia a fost desfiinţată în linişte – fără a-şi atinge obiectivele – chiar înainte ca Ianukovici să fugă în Rusia. Nici Ahmetov şi nici McKinsey nu vor să spună câţi bani a câştigat firma de consiliere. „Când am ajuns la concluzia că guvernul nu-şi respecta agenda de reforme, am încheiat colaborarea“, se arată într-un comunicat al McKinsey.

    Ahmetov, care a rupt public legăturile cu Ianukovici în timpul protestelor, a refuzat să vorbească cu The Times. În interiorul sediului său împodobit cu ornamente aurite sau care imită argintul, un purtător de cuvânt a spus că fundaţia nu a avut succes deoarece politicienii nu avut voinţa de a „îmbrăţişa agenda de reforme“.

    Însă critici precum Anders Aslund, economist născut în Suedia, care a consiliat guvernul rus în anii 1990 şi mai târziu guvernul Ucrainei, s-au plâns de modul în care imaginea lui Ianukovici era vândută capitalelor occidentale. Era clar, a spus Aslund, că povestea lui Ianukovici „era despre putere şi jaf“.

    Rolul McKinsey în Ucraina nu s-a încheiat cu căderea lui Ianukovici. „Construim lideri care pot avea un impact durabil şi semnificativ pentru companiile majore din Ucraina, pentru economie şi societate“, scrie compania pe site-ul său. McKinsey a devenit rapid o favorită a succesorului lui Ianukovici, Petro O. Poroşenko, un oligarh cunoscut ca „regele ciocolatei“ pentru afacerile sale cu dulciuri.

    Într-un discurs din noiembrie anul trecut, Poroşenko a lăudat McKinsey pentru cei 15 ani de activitate în Ucraina. Nora sa a lucrat pentru companie în cea mai mare parte a preşedinţiei sale. Între timp, McKinsey a continuat să ofere servicii de consultanţă lui Ahmetov, împărţind ultimul etaj al unei clădiri de birouri din Kiev cu o firmă de-a milionarului. O altă firmă de-a lui Ahmetov se află mai jos cu un etaj. De fapt, Ahmetov deţine întreaga clădire, care include, pe holul mare, o afacere potrivită pentru un oligarh: o reprezentanţă Aston Martin Rolls-Royce.

    McKinsey are rol activ şi în ascensiunea acum puternicelor companii chineze, însă aceasta este o altă poveste.

    Paul ​Manafort, coordonator al campaniei electorale a lui Donald Trump, a pledat anul trecut vinovat pentru conspiraţie împotriva Statelor Unite şi a început să coopereze cu procurorii care au lucrat la investigaţia procurorului special Robert Mueller privind intervenţia Rusiei în alegerile prezidenţiale din 2016.

  • Facebook cere guvernanţilor lumii ajutor pentru reglementarea conţinutului pe internet. Scrisoare deschisă transmisă de Mark Zuckerberg

    Într-un articol publicat în Washington Post, fondatorul Facebook declară că responsabilitatea pentru monitorizarea conţinutului dăunător este prea mare pentru firme. Din acest motiv, Mark Zuckerberg solicită public noi legi în patru domenii: “conţinut dăunător, integritatea alegerilor, confidenţialitatea şi transferabilitatea datelor”, relatează BBC.

    Solicitarea Facebook vine după ce, în urmă cu două săptămâni, un individ din Noua Zeelandă a folosit reţeaua de socializare pentru a transmite live atacul asupra unei moschei din Christchurch.
     
    “Deputaţii declară că avem prea multă putere asupra conţinutului şi sincer sunt de acord”, a transmis Zuckerberg.
     
    El a subliniat că Facebook “a creat un organism independent, astfel încât oamenii să poată contesta deciziile companiei” despre ceea ce este postat şi despre ceea ce este blocat.
     
    În scrisoarea deschisă, Zuckerberg a enumerat un nou set de reguli pe care ar dori să le aplice în cazul reţelelor de socializare.
     
    Aceste noi reglementări ar trebui să fie aceleaşi pentru toate site-urile web, a precizat Mark Zuckerberg, astfel încât să fie mai uşor să se oprească difuzarea rapidă a conţinutului “dăunător” pe platformele de socializare.
     

  • Clienţii McDonald’s vor fi serviţi cu ajutorul inteligenţei artificiale: Lanţul de restaurante anunţă că implementează sisteme de inteligenţă artificială

    Tehnologia dezvoltată de Dynamic Yield, un start-up israelian, are capacitatea de a schimba meniul în funcţie de condiţii meteorologice, oră sau trafic.
     
    Există informaţii conform cărora McDonald’s va plăti 300 de milioane de dolari pentru achiziţionarea firmei.
     
    De asemenea, recunoaşterea plăcii de înmatriculare a vehiculelor va permite clienţilor care accesează restaurantele prin spaţiile drive-through să beneficieze de comenzile obişnuite.
     
    Tehnologia Dynamic Yield ar permite inteligenţei artificiale să determine ce produse sunt promovate, de exemplu sugerând în mod automat îngheţată McFlurry în zilele călduroase sau spunând clienţilor care dintre articole se dovedesc deja a fi populare la acel restaurant, în ziua respectivă.
     

  • Când sistemul educaţional nu este susţinut de către stat, intervin companiile. eMAG a investit 500.000 de euro în tinerii olimpici

    Motivaţie
    Lansat în 2012, Hai la Olimpiadă! a fost primul proiect al Fundaţiei eMAG. Scopul, spun iniţiatorii, a fost de a atrage atenţia asupra faptului că sistemul educaţional din România are nevoie de sprijin pentru a-i ajuta pe elevi să facă performanţă şi să îşi îmbunătăţească nivelul general de pregătire.

    Descrierea proiectului
    Obiectivul proiectului Hai la Olimpiadă! este de a-i antrena pe tineri să facă performanţă şi de a le facilita accesul la toate resursele de care au nevoie în procesul de învăţare. Deşi sistemul educaţional românesc nu dispune de resurse suficiente pentru a menţine educaţia elevilor şi studenţilor la cel mai înalt nivel, în cadrul instituţiilor de învăţământ de stat există o comunitate de profesori valoroşi care ştiu să cultive corect potenţialul copiilor, cred iniţiatorii proiectului. Unul dintre obiectivele programului Hai la Olimpiadă! este de a-i descoperi pe aceşti profesori şi, cu ajutorul lor, de a-i ajuta pe elevi şi studenţi să îşi descopere şi valorifice potenţialul. În prezent, Fundaţia eMAG susţine 31 de centre de pregătire pentru performanţă la matematică, informatică şi fizică, frecventate de 4.471 de elevi din 16 oraşe din ţară. Deşi iniţial proiectul se adresa doar elevilor, pentru a asigura continuitatea, începând din anul 2014 Fundaţia eMAG susţine şi cursuri de pregătire pentru studenţi.

    Rezultate
    În prezent funcţionează trei centre de pregătire la informatică pentru studenţi. În afara susţinerii directe a celor 377 de profesori de elită din toată ţara, prin intermediul programului au fost dotate laboratoarele de fizică şi de informatică ale liceelor în care se desfăşoară cursurile centrelor de pregătire Hai la Olimpiadă!. Valoarea investiţiei în educaţia tinerilor care se pregătesc în centrele de performanţă este de aproximativ 500.000 de euro pe an, iar o parte din bani sunt donaţi direct de clienţii eMAG, atunci când finalizează o comandă pe platforma eMAG. În 2018, peste 37.000 de clienţi au donat peste 120.000 de euro pentru proiectele fundaţiei eMAG.

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    (Dante international)
    3,3 mil. lei

    Pierderi în 2017
    (Dante international)
    111,2 mil. lei

    Număr de angajaţi
    1.990

    Valoarea investiţiei (anual)
    500.000 euro

  • Răsturnare incredibilă de situaţie în cazul unui om al străzii care a strâns, cu ajutorul unui cuplu, o sumă uriaşă

    Kate McClure şi prietenul ei, Mark D’Amico, din Bordentown, New Jersey, au ajuns pe prima pagină a ziarelor după ce au creat anul trecut o pagină de strângere de fonduri pentru Johnny Bobbitt. McClure a povestit pe reţelele sociale că într-o noapte, când a rămas fără benzină pe o şosea din Philadelphia, Bobbitt, un om al străzii, a venit în ajutorul ei şi i-a cumpărat, cu ultimii bani – 20 de dolari – o canistră de benzină. Impresionaţi de poveste, peste 14.000 de persoane au donat pe platforma GoFundMe, înfiinţată de McClure şi iubitul acesteia, D’Amico, relatează Daily Mail.
     
    O reclamaţie obţinută de NBC10 a susţinut însă că trioul a conspirat să inventeze o poveste falsă pentru a strânge bani. După ce campania GoFundMe a devenit virală anul trecut, cei trei au apărut în emisiuni precum Good Morning America şi au realizat împreună o serie de interviuri. Relaţia dintre ei nu a mers însă bine până la final. Când suma strânsă a ajuns la 400.000 de dolari, lucrurile au luat o întorsătură neaşteptată.
     
    După un timp însă, Bobbitt i-a acuzat pe cei doi că folosesc fondul pentru a-şi finanţa un stil de viaţă luxos şi a spus că majoritatea banilor nu au mers la el, ci au fost folosiţi de aceştia. D’Amico şi McClure au negat în mod repetat orice acuzaţie, spunând că au avut grijă să nu îi dea sume mari lui Bobbitt, deoarece se tem că va cumpăra droguri. Dar Bobbitt i-a dat până la urmă în judecată.
     
    D’Amico a declarat că Bobbitt a cheltuit 25.000 de dolari în mai puţin de două săptămâni pe droguri, pe lângă plata facturilor restante şi a banilor trimişi familiei sale. Cuplul îi cumpărase lui Bobbitt o rulotă pe care i-au permis să o parcheze pe terenul lor din Florenţa, însă bărbatul a ajuns din nou pe străzi după ce D’Amico i-a spus să părăsească proprietatea.
     
    Acum, judecătorii au decis că cei trei sunt vinovaţi de fraudarea a peste 14.000 de persoane, iar Bobbit a fost acum condamnat la cinci ani de închisoare cu suspendare. Decizia vine ca urmare a faptului că Bobbit a ales să colaboreze cu autorităţile şi a depus mărturie împotriva complicilor săi.

  • Expoziţia purtată

    „Când eram la liceu am făcut cadou unei prietene din Bacău un tricou pictat de mine, pentru că eram exasperată de lipsa de originalitate şi varietate a produselor cu potenţial de cadou”, îşi aminteşte Lorena Paloşanu modul în care i-a venit ideea afacerii cu haine pictate Lorwna Moods. Se ocupă de aceasta atât ea – artistul – cât şi prietenul şi partenerul de business Bogdan Vicol, care reprezintă „partea pragmatică” şi care se ocupă de vânzări, marketing, achiziţii. „Având o latură artistică de mică, am încercat să experimentez cât mai multe tehnici şi să mă descopăr prin artă, iar prietenul meu Bogdan mă susţine şi mă ajută cu tot ceea ce e legat de business – vânzări, achiziţii, marketing”, descrie ea modul în care cei doi îşi împart responsabilităţile. Ea a absolvit Liceul de Artă George Apostu din Bacău, secţia Artă Monumentală, urmat de Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca, secţia Grafică. Ulterior, a văzut că şi la Bucureşti tricoul pictat a avut succes, astfel că paşii făcuţi în direcţia construirii Lorwna Moods au fost fireşti: la scurt timp, a început să picteze jachete vintage şi, constatând  reacţia pozitivă a celor care le văd, a realizat potenţialul de business al hobbyului. De la începutul anului 2017 până aproape de sfârşitul anului 2018, cei doi au testat materiale (hainele propriu-zise – de la diferiţi furnizori, producători), culori profesionale de textile, modele, colecţii pe care să le lanseze, ambalaje, canale de vânzare etc. „Am vrut ca ceea ce primeşte clientul să fie un produs calitativ, dar şi experienţa să fie una în care să se regăsească grija şi atenţia la detalii”, adaugă antreprenoarea. Având în vedere că pe parcursul a doi ani cei doi tineri au testat materialele care compun produsul final, iar abia din luna noiembrie a anului trecut au deschis businessul oficial, investiţia se împarte în două categorii. „Perioada iniţială de doi ani de teste, unde
    ne-am dedicat total, atât cu timpul, cât şi cu cheltuiala aferentă materialelor necesare. Din noiembrie 2018, când ne-am hotărât să concretizăm acest proiect, am investit aproximativ 7.000 de euro şi urmează să mai investim în jur de 5.000 de euro în primele şase luni ale acestui an. Nu am vrut să ne grăbim, ci am vrut să avem o fundaţie stabilă pentru brandul pe care dorim să-l construim şi să-l dezvoltăm. „În medie, Lorwna Moods înregistrează în jur de 5-6 comenzi pe săptămână, în contextul în care, oficial, businessul şi-a început activitatea recent. „Încă n-am pornit toate colaborările pe care le avem în lucru, nici site-ul, însă cantitativ nu vom putea creşte continuu numărul de comenzi deoarece producţia este limitată. O să rămânem în zona bunurilor de calitate ridicată, produse în cantităţi mici şi «hand-made».” Spune că au primit comenzi din Italia şi Germania şi de aceea dezvoltarea în online este unul dintre obiectivele lor. „Piaţa de online este dominată de Statele Unite, Rusia şi Ucraina, dar preţurile lor în comparaţie cu preţurile noastre sunt cel puţin duble. De asemenea, clienţii din străinătate sunt mult mai deschişi şi mai încântaţi de ce putem oferi, de calitatea produselor, dar mai ales de preţ.”
    În prezent, Lorwna Moods dezvoltă o colaborare cu reprezentanţii magazinului online ByEda.ro, dar şi cu magazinul de haine vintage Consignaţia7. Planul de business realizat de tinerii antreprenori arată că investiţia va fi recuperată după primul an de activitate, iar tot profitul va fi reinvestit. „Recuperarea investiţiei se va face încă din primul an, însă tot profitul îl vom reinvesti. Avem un plan bine pus la punct pe termen lung.” Cei doi spun că nu îşi doresc să industrializeze procesul de producţie pentru a mări „marja de profit sau cifra de afaceri”, însă spun că şi-au construit planul de business în aşa fel încât să poată creşte sustenabil şi organic de la an la an. „Insist ca fiecare produs care iese din atelier să poarte semnătura mea şi să conţină o particică din mine. De la asta am început, din bucuria pe care am găsit-o atunci când am dat mai departe un obiect creat şi muncit de mine şi am văzut reacţia”, spune tânăra. Cea mai dificilă parte din acest business este reprezentată de achiziţia pieselor vestimentare care urmează să fie pictate, deoarece nu există nicio fabrică sau distribuitor care să le poată furniza tricouri de calitate şi jachete în cantităţile dorite, au menţionat antreprenorii. „Cerere pentru produsele noastre este, dar problema cu care ne confruntăm este că de multe ori nu aveam pe ce picta şi mergeam în toate mallurile din Bucureşti şi nu numai pentru a putea construi stocul propriu-zis care urma să fie pictat. Ţin minte că o dată mi-am sunat naşii din Piteşti să meargă la un mall de la ei să îmi cumpere ultimele jachete din magazin. Asta este o mare problemă, faptul că nu avem siguranţa că găsim mereu «materia primă».” De altfel, cei doi tineri se pregătesc să intre în următoarele luni cu colecţiile şi
    într-un magazin fizic, fiind în discuţii pentru zona proprie în cadrul unui magazin din Bucureşti. Pentru anul în curs şi-au propus să definitiveze anumite colecţii capsulă pentru jachete şi tricouri şi să lanseze noi produse hand-made în afară de cele pictate. „Pentru următorii cinci ani vreau să cresc brandul Lorwna Moods, nu voi renunţa la partea cu pictatul hainelor, însă mă voi dezvolta cât mai mult ca artist. Vreau ca hainele pictate de mine să fie recunoscute în public, iar pentru cei care le poartă vreau să aibă valoare sentimentală, să facă parte din ceea ce sunt ei. Vreau să schimbăm percepţia hainelor pictate în ceva preţios, fragil, în «tatuaje artistice pentru haine».”

  • Cum a ajuns o tânără din Sibiu să creeze un soft pe care multe din marile companii din lume îl doresc

    Raluca Ada Popa are 30 de ani şi de 11 trăieşte în străinătate. A ajuns în Statele Unite datorită unui profesor căruia şi acum îi mulţumeşte. ”Eram la clasă de mate info intensiv. A venit un profesor din State, sibian, Liviu Iftode şi ne-a încurajat pe cei mai buni să aplicăm pentru facultăţile din America. El a fost cel care m-a ajutat, mi-a dat teste să mă pregătesc….”, povesteşte Raluca, cea care a fost şefă de promoţie în generaţia ei şi olimpică la matematică, fizică şi informatică.

    Şi pentru că informatica era pasiunea Ralucăi, a aplicat la mai multe facultăţi de profil din Statele Unite. A fost acceptată la Caltech. După primul an în care a obţinut doar note maxime, s-a transferat la MIT, o altă instituţie de prestigiu în domeniul informaticii. Aici Raluca a absolvit, a făcut un master, apoi un doctorat şi un post doctorat.

    Raluca s-a specializat în securitate informatică şi în acest domeniu a realizat şi lucrarea de doctorat. ”Lucrarea mea s-a bazat pe protejarea datelor, dar într-un fel diferit. De exemplu, alte programe de acest gen crează un zid în jurul informaţiei, dar care poate fi spart de hackeri. Eu am gândit un program care criptează informaţia. Se poate lucra cu ea, dar accesată din exterior ea e criptată. Cu această lucrare am câştigat premiul pentru cel mai bun doctorat în informatică de la MIT”, spune Raluca.

    După ce şi-a încheiat studiile, ea a primit propuneri pentru a preda de la cele mai mari universităţi din SUA: Harvard, Berkeley, MIT, Stanford. ”Am ales Berkeley, pentru că aici mi s-a oferit de la început oportunitatea de a mă dezvolta. Am avut posibilitatea să îmi fac laboratorul meu, să lucrez cu studenţii cum credeam că e mai bine, şi în plus e în Silicon Valley”, povesteşte Raluca.

    La finalul lunii noiembrie Raluca o să lanseze oficial PreVeil – programul de securitate inspirat din teza ei de doctorat. ”Deja 36 de companii aşteaptă să îl testeze, iar câteva mii de utilizatori individuali l-au descărcat. Pentru aceştia este gratuit, companiile îl primesc contra cost. Merge pe acelaşi principiu de date criptate, care pot fi văzute doar de cel care le trimite şi de destinatar”, explică Raluca. Deşi promite să se transforme într-o companie de milioane de dolari, Raluca îşi doreşte ca programul ei să ajungă la cât mai multă lume şi să protejeze cât mai multe date.

    Aşa a ajuns românca să predea la una din cele mai bune universităţi din lume. Clasa ei de securitate informatică are peste 500 de studenţi. Raluca nu este singură la curs, ci este ajutată de 19 asistenţi. ”Sistemul de învăţământ de aici este total opus celui din România. Aici eşti ajutat să te dezvolţi, ţi se oferă toate condiţiile, de la resurse la infrastructură, la orice…Nimeni nu îţi pune piedici, dimpotrivă, eşti ajutat pe toate planurile, nu eşti limitat decât de propriile puteri. Asta a fost frustrarea mea în România, că nu mă puteam dezvolta aşa cum îmi doream şi nu aveam acces la informaţii”, povesteşte Raluca.

    Ca fost student în State, iar acum ca profesor, Raluca nu găseşte scuze celor care nu tratează şcoala aşa cum trebuie. Şi nici sistemul. ”Aici nu există să copiezi. S-a mai întâmplat la teme, noi avem un sistem prin care putem verifica asta. Din 500 de studenţi poate se întâmplă la maxim 10 într-un an. Am prins un student, am făcut raport la Centrul pentru Etică, iar studentul a repetat cursul şi a fost obligat să meargă la un gen de cursuri de reeducare în acest domeniu…Dacă la teme se mai poate întâmpla asta, la examene este de neconceput aşa ceva, nici nu se pune problema”, explică Raluca.

    Şi asta se datorează tot sistemului. ”Copiii aici de mici sunt învăţaţi şi îndreptaţi să facă ceea ce le place. De aceea, acum văd la studenţi un entuziasm extraordinar atunci când vorbesc despre ceea ce învaţă. Când vin cu întrebări sau discutăm temele se vede pe faţa lor dorinţa de a învăţa, sunt deschişi la orice fel de informaţie. Fac totul pentru că le place, nu pentru că trebuie”, explică Raluca.

    Faptul că Raluca a terminat MIT, predă la Berkeley, a câştigat premiul pentru cel mai bun doctorat, a studiat un an şi la Swiss Federal Institute of Technology din Zurich, faptul că este un geniu al informaticii recunoscut la nivel mondial, nu a impresionat pe nimeni din România. Nimeni nu a fost interesat să ”profite” de experienţa şi talentul ei. ”Nu m-a contactat nimeni din România pentru vreo colaborare. Aş fi interesată să predau un curs acasă, să ajut cumva. O fac totuşi pentru că sunt membru în Liga Studenţilor Români din Străinătate, şi alături de ei avem proiecte, dar tot doar pentru studenţii români care studiază în străinătate”, spune Raluca.

    Cititi mai multe pe www.oradesibiu.ro

  • A renunţat să lucreze pentru alţii şi şi-a deschis propria afacere: Cum a ajuns o tânără antreprenoare să vândă 5.000 de scaune de birou pe lună

    „Deschiderea atelierului nu a fost un proces facil, iar locaţia fizică nu a ajutat prea mult, fiind necesare modificări ale spaţiului destinat producţiei care, ca prin minune, s-au putut face în doar patru zile deşi au presupus: ridicarea unei clădiri adiacente de 50 mp, instalarea completă a unui sistem de încălzire (calorifere, centrală etc.), schimbarea instalaţiei electrice şi montarea de corpuri de iluminat speciale pentru cusut, alinierea furnizorilor şi livrarea tuturor materialelor”, descrie Andrada Verdeş primele provocări întâmpinate la debutul celui mai recent proiect antreprenorial al său. La finalul anului trecut, Atelierul de scaune avea o capacitate de producţie de aproximativ 3.000 de scaune/lună şi comenzi aliniate pentru livrare chiar şi mai mari de atât pentru anul 2019, spune ea.

    Andrada Verdeş a devenit licenţiată în economie în anul 2004 la Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Finanţe, Asigurări, Bănci şi Burse de Valori cu specializarea Bănci şi burse de valori. Cariera sa începuse însă încă din perioada studiilor, în 2001, când a fost recrutată de irlandezii de la Mivan Kier pe o poziţie de financial manager, urmând ca în 2004 să devină contabil-şef. Potrivit ZF, din 1998, Mivan opera în România ca parte a unui joint-venture Mivan – Kier (Mivan Limited – Kier International), care a realizat proiecte precum un program de locuinţe sociale şi de alimentare cu apă, derulat de guvern, în valoare de 140 de milioane de dolari.

    Andrada Verdeş a lucrat la Mivan Kier până în 2008, perioadă în care a gestionat stocurile pentru toate şantierele din ţară, managementul administrativ al societăţilor din proiectul România (două firme în România şi patru în afara ţării), relaţia cu clientul principal, cu autorităţile legat de autorizaţiile de construire şi culminând cu înlocuirea directorului financiar, ori de câte ori era necesar. Spune că din acest rol a învăţat cum să construiască şi să conducă o echipă.

    De asemenea, spune că în acea perioadă, în cadrul companiei, a implementat mai multe procese care la vremea aceea păreau avangardiste în România, cum ar fi: shared service centerul (conducea atunci o echipă de 20 de angajaţi care asigurau serviciile financiare pentru şase entităţi din cinci ţări), lean office (documentele companiei erau organizate lean până la nivelul de culoare de dosar şi erau auditaţi pe acest proces), business partnering, coaching & mentoring. „Toate acestea m-au ajutat ulterior să mă integrez în orice companie şi în orice domeniu”, spune Andrada Verdeş.

    Din noiembrie 2008 a început colaborarea cu Danone, pe poziţia de finance manager, continuând să fie implicată în toate proiectele care au avut impact operaţional direct, dintre care cel mai important a fost desprinderea departamentului de logistică într-un joint venture cu un partener internaţional, care a ajutat atât la optimizarea costurilor logistice, cât şi la creşterea şi dezvoltarea reţelei de distribuţie. Povesteşte că în grupul Danone a descoperit unul dintre oamenii de la care a avut mult de învăţat: Stephane Batoux, head of international busines pentru ETI, fostul director general al Danone pentru sud-estul Europei.

    El considera, printre altele, că obiectivele se setează în aşa fel încât genereze provocări, deşi pot părea de neatins uneori. După 14 ani în corporaţii, în 2015 a avut iarăşi o oportunitate de a învăţa un domeniu nou şi de a trece în zona de antreprenoriat. „Atâta timp cât eşti pasionat de ceea ce faci, îţi pasă de rezultatele pe care le ai şi te implici, faptul că lucrezi într-o corporaţie sau într-un antreprenoriat nu face nicio diferenţă, este de părere Andrada Verdeş.

    A început să lucreze pentru retailerul românesc de modă Preţuri pentru Tine (PPT), despre care spune că avea un potenţial de creştere imens. „Mi-a plăcut dorinţa celor patru asociaţi de a reorganiza compania pe principii corporatiste pentru că, la acel nivel de dezvoltare, era pasul firesc – adică structurarea, procedurizarea, urmărirea rezultatelor într-un mod uniform, structurarea deciziilor de business pe principii sănătoase şi verificabile, setarea de ţinte, care apoi să poată susţine o creştere şi dezvoltare sănătoasă”, explică Verdeş.
    De la cărămizi, iaurt şi fashion a trecut, în decembrie 2017, la lemn, prin preluarea afacerii Mobil Tileagd în calitate de acţionar majoritar şi director general.

    „Ce este dificil atunci când treci în antreprenoriat este că nu mai există safety net (o plasă de siguranţă – n.red). Deciziile pe care le iei trebuie să fie extrem de bine definite, pentru că nu va veni nimeni din urmă să te salveze, nu ai un grup în spate care să te ajute. Dacă într-o corporaţie este important topline-ul (cifra de afaceri şi marja – n.red.), în antreprenoriat este extrem de important cash flow-ul. Dacă nu ai lichiditate, nu ai realizat nimic, iar aceasta este lupta cea mai dificilă”, explică Andrada Verdeş.
    Mobil Tileagd este o fabrică de mobilă înfiinţată în judeţul Bihor cu peste 80 ani în urmă, mai precis în 1930, şi reconstruită în 1976. Fabrica, ce produce mobilier din lemn masiv, avea la momentul preluării, conform rezultatelor anului 2017, o evoluţie negativă, având o cifră de afaceri de 760.000 de euro şi 82 de angajaţi, în scădere faţă de anul anterior cu 27%.


    Andrada Verdeş a devenit acţionar în Mobil Tileagd în octombrie 2017, investind în afacere aproximativ 100.000 de euro, şi a început să se ocupe de producţia propriu-zisă în decembrie 2017. Dificultăţile nu au întârziat să apară.
    „Materiile prime, în special în cazul mobilei din PAL, au înregistrat creşteri de preţ substanţiale anul acesta. În cazul PAL-ului au fost deja trei creşteri de preţ începând cu luna februarie 2018. Totalul creşterilor a ajuns astfel la peste 15%”, descrie antreprenoarea una dintre provocările întâmpinate.
    La aceasta se adaugă concurenţa produselor din Asia. „Există o percepţie eronată că mobilierul din Asia este mai ieftin decât cel produs la noi. Nu este aşa. Din proprie experienţă şi pe date concrete pot să vă confirm că putem concura oricând cu industria asiatică la preţuri, la orice din piaţa lemnului, doar că standardele noastre de calitate sunt mai ridicate. În plus, produsele noastre sunt disponibile în piaţă mult mai repede şi cu costuri accesorii mai reduse (transport), iar termenul de plată este mult mai bun pentru cumpărători”, explică Verdeş.

    „Secolul XXI reprezintă epoca vitezei şi a internetului: cumpărătorul, cu bani sau fără, va cumpăra ieftin şi rapid. Nu doreşte să investească mult pentru că poate se schimbă moda şi, de asemenea, nu are timp să meargă în magazine, mobilierul se poate achiziţiona online. Cumpărătorul nu înţelege diferenţa de calitate, rezistenţă, utilitate şi posibilităţi dintre mobilierul din lemn masiv şi mobilierul din prefabricat PAL. Presupune că mobilierul din PAL este mai ieftin din principiu. În realitate nu este aşa, PAL-ul este mai scump cu aproape 100% faţă de lemnul masiv şi, ca structura de rezistenţă, este mult mai slab calitativ”, adaugă Andrada Verdeş.

    În acest context, ea observă că „piaţa mobilei a primit o formă de clepsidră, acest lucru afectând producătorii profund. Toţi au fost în situaţia de a se repoziţiona astfel: producţie de serie, produse ieftine sau producţie la comandă cu produse unicat foarte scumpe (mobilă stil)”.
    Iar fiindcă nu toţi producătorii au reşit să se replieze, s-a ajuns la sincope şi la o disponibilizare de personal masivă, iar „în unele cazuri, fabricile au ajuns să se închidă chiar”.

    În anul 2018, pe fondul schimbării portofoliului de furnizori, al optimizării costurilor şi al dezvoltării portofoliului de clienţi, pentru jumătate de an, Mobil Tileagd a înregistrat creşteri.
    „Aceste rezultate sunt de apreciat, luând în considerare evoluţia negativă a pieţei mobilei, cu impact major negativ în această vară, în care foarte multe fabrici de mobilă din nordul şi nord-vestul ţării a trebuit să restructureze personal şi / sau să închidă pe fondul lipsei comenzilor sau al scăderii acestora. În cazul nostru, Mobil Tileagd a prosperat şi a păstrat tot efectivul de personal, ba chiar a crescut de la 82 de angajaţi în decembrie 2017 la 87 de angajaţi în luna octombrie 2018”, descrie Andrada Verdeş rezultatele obţinute.

    Începând cu luna noiembrie 2018, Andrada Verdeş a  început să se ocupe exclusiv de Atelierul de Scaune. Mobil Tileagd a rămas în administrarea unuia dintre asociaţi, iar ea şi-a păstrat calitatea de acţionar majoritar al companiei. A pus bazele Atelierului de Scaune în urma unei investiţii iniţiale de 30.000 de euro, în totalitate din fonduri proprii. Atelierul se axează doar pe producţia şi distribuţia de scaune din nişă de tapiţerie low cost şi evacuare rapidă, în contextul în care piaţa este orientată spre volum şi ieftin şi forţează utilizarea tehnologiilor care aduc reducerea costurilor imediată, nu a implementărilor care aduc beneficii pe termen lung.

    Verdeş a ales nişa tapiţeriei după ce a observat că aceasta este singura care menţine o tendinţă pozitivă, atât la nivel naţional, cât şi european, fabricile şi atelierele care s-au axat pe tapiţerie înregistrând o evoluţie pozitivă. Astfel, nivelul crescut al cererii de scaune din partea retailerilor naţionali şi europeni, cât şi existenţa unei forţe de muncă calificate şi suficiente, disponibilă imediat datorită disponibilizărilor masive din piaţa mobilei din vara lui 2018, au determinat-o pe Andrada Verdeş să se orienteze spre nişa de tapiţerie.
    „Pentru mobilişti, adaptarea de la mobilă la tapiţerie (ca nişă a mobilierului) nu este dificilă. În zona Beiuşului, datorită mişcărilor negative din piaţa mobilei din acest an, şi specific din această vară, există o disponibilitate a forţei de muncă specializate. În acest moment, avem peste 200 de oameni disponibilizaţi, iar până la finalul anului, din păcate, probabil încă 100 de persoane”, observa Andrada Verdeş la momentul interviului pentru Business MAGAZIN, în noiembrie 2018.
    Printre clienţii atelierului se numără, de exemplu, Videnov Bulgaria, societate producătoare şi vânzătoare de mobilier, care s-a extins recent şi în România. În ceea ce priveşte piaţa de desfacere, Atelierul de scaune vinde  direct către magazine de mobilă şi la un distribuitor din Cluj, iar începând cu această lună, după ce site-ul va fi funcţional pentru comenzi, se urmăreşte extinderea vânzării către mai multe magazine şi direct la persoanele fizice.


    „Odată cu deschiderea Atelierului de Scaune, am creat deja 10 locuri de muncă noi şi am în vedere umplerea a încă trei poziţii pe primul schimb de lucru deja format. În măsura în care reuşim să găsim sursele pentru suficiente cadre de scaune în perioada următoare şi pe baza comenzilor suplimentare pe care deja suntem în proces să le atragem, sper să mai construim şi schimbul doi, adică încă 13 persoane, până la finalul lunii ianuarie”, descrie antreprenoarea obiectivele pe care şi le-a fixat pe termen scurt. 
    În plus, în planurile pentru anul 2019 intră şi dezvoltarea propriei secţii de tăiere a lemnului, pentru care ar fi necesare încă patru locuri de muncă. „Dacă Atelierul de Scaune rămâne la un nivel de producţie de aproximativ 5.000 de scaune / lună, numărul de locuri de muncă create ar fi de 30 până la finalul lunii aprilie 2019”, menţionează Andrada Verdeş. De asemenea, îşi doreşte ca în viitor să atragă fonduri europene pentru structuri industriale.


    Antreprenoarea a observat că există o tendinţă de creştere a numărului de IMM-uri şi de scădere a numărului de fabrici mari, cel puţin în ceea ce priveşte produsele tapiţate. „Piaţă mobilei din Europa generează venituri de aproape 100 de miliarde de euro şi angajează încă peste 1 milion de oameni, forţă de muncă calificată, chiar şi în condiţiile scăderilor înregistrate în acest an. Industria în sine este dintre cele mai creative, înregistrând peste 12% din patentele de creaţie la nivel european”, observă ea. 
    De asemenea, aminteşte Andrada Verdeş, creşterea pieţei la nivel european a fost calculată la 2% anual până în anul 2017, iar în condiţiile actuale aceasta rămâne la un nivel mai jos, de aproximativ 1% anual, nefiind previzionată o creştere semnificativă în anii ce vin. Totuşi, nişa de tapiţerie arată o creştere substanţială, potrivit antreprenoarei, iar din primele 50 de societăţi din piaţa mobilei din România, constată că în primele 10 se află cel puţin trei companii producătoare de tapiţerie, respectiv de canapele şi scaune: Italsofa din Maramureş, PGS Sofa & Co din Bihor, GP Sofa din Satu Mare – cu cifra de afaceri, în toate cazurile, de peste 38 de milioane de euro anual.
    „Scaunele, canapelele şi orice alte produse tapiţate au continuat să se vândă, ba chiar piaţa a crescut. Toate fabricile şi atelierele care s-au poziţionat doar pe partea de tapiţerie vor raporta cifre fabuloase în acest an şi creşteri atât în profitabilitate, cât şi ca personal. Aici delimitarea se face pe baza preţului şi a existenţei personalului, pentru că geografic există diferenţe de disponibilitate şi calificare”, susţine Andrada Verdeş, care consideră că, deşi piaţă mobilei va rămâne constantă, în cazul tapiţeriei se vor înregistra creşteri substanţiale încă 10 ani de acum încolo.

  • Majoritatea oamenilor risipesc 70% din bani pe trei lucruri. Reducerea acestor costuri te-ar putea ajuta să te trăieşti liniştit la pensie

    Să economiseşti timp de 40 de ani de carieră pentru a-ţi menţine stilul de viaţă după pensionare este o provocare. Unii reuşesc chiar mai devreme să-şi asigure o pensionare plăcută. Grant Sabatier, tânăr de 30 de ani devenit milionar prin forţe proprii, care conduce site-ul Millennial Money, arată că americanii cheltuiesc în medie 70% din bani pe locuinţă, transport şi mâncare, potrivit Business Insider.

    “Dacă reuşeşti să cheltuieşti mai puţin în aceste trei direcţii atunci poţi economisii mai mulţi bani” spune el. Soluţiie lui: să te muţi într-un apartament mai mic, să renunţi la maşină pentru drumul spre birou, să găteşti în loc să iei cina în oraş. “Ai putea să-ţi creşti economiile cu peste 25% astfel”.

    Aşadar dacă am fi să tragem o concluzie ar fi următoarea: să trăieşti mai modest decât îţi permiţi