BusinessMagazin

Tag: Agricultura

  • Cum răspunzi nevoilor prezentului fără să le compromiţi pe cele ale viitorului?

  • Grupul Agricover – CROP360. Conectează fermierii de astăzi cu agricultura de mâine

    Tehnologia digitală este din ce în ce mai prezentă în viaţa de zi cu zi, atingând toate domeniile, inclusiv cel agricol. Agricover susţine această direcţie şi vine astfel cu o soluţie prin care să faciliteze fermierilor accesul la instrumente digitale care să îi sprijine în creşterea unor afaceri profitabile, indiferent de mărimea lor. Agricultura de mâine înseamnă tehnologie, inovaţie şi informaţii precise, motiv pentru care reprezentanţii companiei au construit platforma Crop360, unde fermierii au acces într-un singur loc la servicii de agricultură digitală pentru o fermă performantă.

     

    Descrierea proiectului:

    Agricover Technology este compania prin intermediul căreia Grupul Agricover oferă fermierilor acces la cele mai noi inovaţii în agricultura mondială şi, practic, le faciliteză acestora o transformare a modului în care îşi desfăşoară activitatea prin intermediul tehnologiilor digitale. Compania a fost înfiinţată în 2020 şi în prezent are o echipă de 22 de angajaţi. Crop360 este o platformă digitală integrată pentru ferme, prin intermediul căreia fermierii au acces rapid la servicii şi informaţii pentru adoptarea deciziilor corecte în timp real. Platforma este dezvoltată în jurul unei hărţi GIS, care permite o vizualizare rapidă si intuitivă a datelor precum şi o gestionare eficientă a tuturor parcelelor. 

    Crop360 este formată din mai multe module, construite pentru a le oferi fermierilor suport decizional în activităţile zilnice din cadrul fermei. Modulul principal al platformei este Ferma Mea – un instrument pentru o monitorizare permanentă, de la distanţă, a stadiului de creştere a plantelor şi a evoluţiei culturilor, prin intermediul imaginilor satelitare şi a indicilor de vegetaţie. Fermierii îşi pot planifica lucrările în câmp şi atribui sarcini angajaţilor din fermă şi sunt alertaţi atunci când există probabilitatea de apariţie a bolilor în cultură sau când există riscul de vreme extremă. Pot localiza în orice moment echipamentele agricole şi au acces la istoricul traseului parcurs de acestea.

    De asemenea, prin intremediul modulelor de management al stocurilor şi a contractelor fermierii pot organiza în mod eficient contractele de arendă şi pot vizualiza uşor intrările şi ieşirile de marfă din depozit pentru a obţine rapid rapoarte privind produsele aplicate pe fiecare parcelă.

     

    Elementul de noutate:

    Crop360 este singura plaforma digitală integrată pentru agricultură. Accesul facil şi rapid la toate informaţiile de care fermierul are nevoie în luarea celor mai bune decizii pentru fermă reprezintă principalul element de inovaţie şi diferenţiere a serviciilor de agricultură digitală oferite fermierilor. Platforma integrată este construită în jurul unei hărţi GIS pentru o vizualizare şi o utilizare intuitivă. Totodată, fermierii parteneri Agricover au o vedere de ansamblu asupra relaţiei comerciale. Aceştia pot achiziţiona rapid inputurile necesare prin intermediul magazinului online, pot avea acces la informaţii privind situaţia financiară, scadenţele creditelor, tragerile şi rambursările efectuate, precum şi posibilitatea utilizării creditelor la un clic distanţă.

     

    Efectele inovaţiei:

    Fermierii pot lua decizii în timp real, pot monitoriza şi evalua rapid situaţia culturilor şi interveni imediat ce sunt identificate sau prognozate probleme în culturile lor. Prin intermediul instrumentelor eficiente precum localizarea echipamentelor, administrarea contractelor de arendă sau managementul stocurilor, fermierii îşi pot eficientiza resursele şi timpul alocat pentru administrarea activităţilor zilnice din cadrul fermei. Pentru a le asigura fermierilor un produs de calitate şi uşor de utilizat, acest proiect a fost dezvoltat de echipa internă Agricover Technology coordonată de Radu Rădoi, chief digital officer, împreună cu parteneri externi, importanţi dezvoltatori de tehnologie digitală la nivel mondial, precum Microsoft, ESRI şi DTN.

  • Criza care se coace în lanuri

    Criza gazelor naturale şi a energiei au avut impact direct şi puternic asupra producţiei de îngrăşăminte, astfel că preţurile acestora au crescut de 3-4 ori într-un an şi producţia a fost limitată. Marile emoţii abia acum urmează.

     

    Urmează un an al incertitudinilor. Acum avem emoţii din cauza crizei îngrăşămintelor, dar o parte din noi (fermierii – n.red.) ne-am asigurat necesarul de îngrăşăminte pentru anul acesta. Problemele sunt pentru partea care nu şi-a achiziţionat dinainte şi sunt semne în piaţă că ar putea exista o penurie a îngrăşămintelor în prima parte a anului”, spune Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice Ialomiţa, o asociaţie cu 250 de ferme care lucrează de la 5 hectare la peste 4.000 de hectare. Nina Gheorghiţă, acţionar al Triagroexim, companie care cultivă circa 600 de cereale în judeţul Brăila, spune că în cadrul firmei sale preţurile la îngrăşămintele chimice sunt mai mari cu 300% faţă de anul precedent. În prezent, Telehuz spune că preţurile îngrăşămintelor sunt: circa 4.000 lei/tonă pentru azotat, circa 5.000 lei/tonă pentru uree şi peste 3.000 lei/tonă pentru complexe. „Am avut perioade în care preţul îngrăşămintelor era de 800 – 1.000 lei/tonă şi acum suntem la o medie de 4.000 lei/tonă (azotat, uree şi compuşi), au crescut de patru ori preţurile. (…) Văzând şi preţurile la energie, care au impact asupra producţiei, nu avem speranţe că aceste preţuri vor scădea”, a completat Alina Creţu, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România. Ea a adăugat că fermierii care se asociază şi negociază cantităţi mai mari, primesc reduceri de 10-20%, dar preţurile de bază sunt în jur de 4.000 lei/tonă, în medie. În plus, ea menţioneză că acum îngrăşămintele se plătesc cu bani lichizi şi nu se mai finanţează, din cauza creşterii preţului utilităţilor şi pentru că nu se ştie cum va fi anul agricol.  

    „Sunt fermieri care acum cumpără îngrăşăminte ecologice, pentru că sunt mai ieftine decât cele convenţionale. Cele ecologice pornesc de la 2.000 lei/tonă şi ajung la 3.200 lei/tonă”, a spus Vlad Popescu, CEO al Norofert (simbol bursier NRF), principalul producător român de îngrăşăminte organice, listat la Bursa de la Bucureşti. Antreprenorul afirmă că cererea, din punct de vedere cantitativ, pentru îngrăşămintele convenţionale produse de Norofert a crescut cu 60% în această perioadă de criză, mai ales că oprirea producţiei de către Azomureş, cel mai mare producător de îngrăşăminte din România, deci lipsa îngrăşămintelor trebuia să fie suplinită. „În plus, noi am ajustat preţurile doar în funcţie de inflaţie, pentru că nu folosim gaz şi nu ne-a impactat scumpirea sa”, a adăugat Popescu. Azomureş, cel mai mare consumator de gaze naturale din România, cu aproximativ 10% din consumul naţional, a oprit producţia fabricii din Târgu-Mureş în data de 12 decembrie 2021, motivând că nivelul ridicat al preţului solicitat de furnizori pentru materia primă principală, gazul metan, nu ne mai permite continuarea sustenabilă a activităţii. Compania producea 50% din din fertilizanţii necesari agriculturii româneşti, iar scăderea producţiei de îngrăşăminte ar putea creşte riscul reducerii producţiei de anului acesta cu până la 30%, ceea ce ar însemna o recoltă de cereale de circa 26 mil. tone, faţă de peste 34 mil. tone în 2020. Adrian Chesnoiu, ministrul agriculturii, a avut o reacţie rapidă atunci şi a spus că o echipă de specialişti lucreaze la identificarea unor soluţii viabile ce pot fi implementate imediat pentru a preveni scăderea producţiei agricole şi limitarea efectelor în evoluţia preţurilor produselor agricole primare din recolta anului 2022. Apoi, o lună mai târziu, pe 12 ianuarie 2022, el împreună cu Nicolae Ciucă, premierul României, şi Virgil Popescu, ministrul energiei, au avut o întâlnire cu reprezentanţii Azomureş, după care Chesnoiu a declarat că nivelul Executivului se lucrează la un pachet de măsuri de sprijin. Reprezentanţii Azomureş au spus atunci că vor relua producţia, dacă condiţiile pieţei o permit.

    „Deocamdată nu repornim producţia, dar pot apărea surprize de la o zi la alta. Atât timp cât activitatea economică e sustenabilă, noi producem. Altfel, deja avem o serie de pierderi asumate cu locurile de muncă, pentru că am păstrat şi plătim toţi angajaţii, ceea ce ne costă mai puţin decât dacă am produce”, au spus reprezentanţii Azomureş pentru Business Magazin. La finalul anului 2020, Azomureş, parte a grupului elveţian Ameropa, avea în România un număr mediu de 1.050 de salariaţi. Cazul Azomureş nu este unul izolat, ci sunt mai multe fabrici care au închis în Europa sau care au redus producţia, dar în prezent mai sunt cantităţi de îngrăşăminte care vin din fostele ţări sovietice şi din Bulgaria, acolo unde gazele sunt mai ieftine. „Acestea nu vor renunţa la avantajul pe care li-l dă piaţa acum, adică de a vinde scump”, a completat Dragoş Telehuz. „Acum, la îngrăşăminte, distribuitorii vând ce au descărcat în magazie. Înainte, îngrăşămintele se vindeau la un preţ de la Devnea (oraş din Bulgaria) şi negociam cu distribuitorul, iar apoi mergea să le aducă. Acum, nu se mai negociază nici pe distanţa Varna – Slobozia. Nu mai vând decât ce au în stoc, pentru că nu sunt siguri dacă mai găsesc marfă, pentru că e limitată producţia”, a explicat Telehuz. Alina Creţu compară situaţia din agrobusiness cu cea din domeniul imobiliar, când oferta este un singur apartament, foarte scump, de peste jumătate de milion de euro, dar care nu se vinde, chiar dacă există o cerere foarte mare în piaţă. „În plus, avem întârzieri la livrare, dar se vând foarte puţine îngrăşăminte în piaţă acum”, susţine aceasta.

    Cu cât au crescut însă preţurile de producţie la hectar pentru culturile de toamnă – grâu, orz, secară, rapiţă – din cauza creşterii preţurilor materiilor prime? „Costurile directe pentru producţia cerealelor din acest an sunt mai mari cu 1.000 de lei/hectar. Majoritatea fermelor, într-un an normal pot suporta acest şoc, însă nu şi dacă va fi un an prost”, a spus Dragoş Telehuz. În medie, în funcţie de cultură, sunt folosite 200 kg de îngrăşăminte la hectar, iar cu o tonă hrăneşti planta pe 5 hectare. „Suntem foarte îngrijoraţi de cum vor evolua lucrurile în acest an agricol”, a completat Alina Creţu. Telehuz a menţionat că dacă grâul şi porumbul scad sub 800-850 de lei/tonă, fermierii vor avea probleme în acest an agricol. Cezar Gheorghe, analistul expert în comerţul cu cereale al Clubului Fermierilor Români, spune că preţul mărfurilor este atractiv în prezent, adugând că fermierii care vor şti să-şi facă treaba vor obţine profit, în pofida costurilor mai mari cu producţia. „Dacă fermierul administrează cu parcimonie îngrăşămintele, nu va avea producţia dorită, deci nici profitul dorit”, a afirmat Cezar Gheorghe. El a completat că în ceea ce priveşte preţul grâului în 2022, vom vorbi de un vâf în al doilea trimestru al acesui an, iar apoi va fi o temperare a pre]urilor în T3 şi T4. Mai mult, el a spus că după 15-20 februarie 2022 va slăbi presiunea şantajului rusesc asupra gazului şi, implicit, asupra preţului său şi vom asista la o diminuare uşoară a preţului îngrăşămintelor, deoarece China în continuare are interdicţie la export, iar Rusia are taxe mari pentru export la azotoase şi complexe. De asemenea, Vlad Popescu crede că preţurile îngrăşămintelor vor scădea, dar nu mult.

    O altă întrebare este cum influenţează criza îngrăşămintelor suprafeţele însămânţate în primăvară cu porumb şi floarea-soarelui? „Suprafeţele cultivate cu cereale în acest an nu vor scădea din cauza creşterii preţurilor îngrăşămintelor, pentru că fermierul este foarte optimist şi în fiecare primăvară şi toamnă seamănă. Producţia şi rezultatele pe care le vom obţine în schimb, însă, vor fi afectate de reducerea cantităţii de îngrăşăminte la hectar, pentru că din cauza preţului mare, fermierii vor aplica dozele minime de îngrăşăminte, iar unii dintre ei nu au capacitatea să-şi cumpere deloc îngrăşămintele”, a spus Alina Creţu. Ea a spus că se aşteaptă la producţii de cereale mai mici decât în 2021, când România a atins nivelul record de 34 de milioane de tone, pentru că îngrăşămintele sunt hrană pentru plantă şi cu cât este mai puţin hrănită, cu atât produce mai puţin. „Însă, dacă se reduce producţia la hectar, este posibil să vedem o nouă creştere a preţurilor la produsele agricole de bază pentru că fermierul trebuie să îşi acopere cheltuiala cu producţia făcută pe hectar”, a mai spus ea. Adrian Chesnoiu, ministrul agriculturii, a declarat recent că a prevăzut sume importante pentru aplicarea unor măsuri complementare, astfel încât fermierii să fie cât mai puţin afectaţi de creşterile de preţuri la energie şi gaze naturale şi să poată continua să producă suficient pentru piaţa internă.

    Alina Creţu, preşedinte al Asociaţiei Producătorilor de Porumb din România:„Am avut perioade în care preţul îngrăşămintelor era de 800 – 1.000 lei/tonă şi acum suntem la o medie de 4.000 lei/tonă (azotat, uree şi compuşi), au crescut de patru ori preţurile. (…) Văzând şi preţurile la energie, care au impact asupra producţiei, nu avem speranţe că aceste preţuri vor scădea.”

     

    Dragoş Telehuz, preşedinte, Asociaţia Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice: „Urmează un an al incertitudinilor. Acum avem emoţii din cauza crizei îngrăşămintelor, dar o parte din noi (fermierii – n.red.) ne-am asigurat necesarul de îngrăşăminte pentru anul acesta. Problemele sunt pentru partea care nu şi-a achiziţionat dinainte şi sunt semne în piaţă că ar putea exista o penurie a îngrăşămintelor în prima parte a anului.”

     

    Vlad Popescu, CEO al Norofert (simbol bursier NRF), principalul producător român de îngrăşăminte organice: „Sunt fermieri care acum cumpără îngrăşăminte ecologice, pentru că sunt mai ieftine decât cele convenţionale. Cele ecologice pornesc de la 2.000 lei/tonă şi ajung la 3.200 lei/tonă.”

     

  • O ciudăţenie: 700 mil. euro din fonduri UE zac nefolosite pentru că antreprenorii nu vin cu proiecte

    ♦ Trei programe cu bani de la UE în valoare de 700 mil. euro pentru procesarea în agricultură – cel mai vulnerabil domeniu al agriculturii României –  nu au suficient de mulţi aplicanţi.

    Fermierii români nu s-au înghesuit să ia finanţări pen­tru programele din agricultură lansate în toamna anului tre­cut, astfel că au rămas circa 700 mil. euro pe trei programe în­că active în perioada de tranziţie spre noul Plan Naţional Strategic.

    „Sunt peste 500 mil. euro, bani care îşi aşteaptă pro­iec­tele. Asta pe lângă proiectele depuse, pentru că pe com­po­nenta de agricultură au fost, în total, 700 mil. euro. Pe com­po­nenta de activităţi nonagricole sunt 150 mil. euro. Aceş-tia sunt doar banii rămaşi, nu sunt şi cei care s-au luat de­ja. (…) Am avut alocări atât din fondurile rămase din 2014-2020, cât şi o parte din fondurile pentru 2021-2027. Nu sunt aşa de multe proiecte depuse. Au fost componente cu un in­teres foarte mare, cum ar fi cele pentru activităţi non-agri­cole sau pe zona de cereale. În schimb, pe partea de pro­cesare, sunt în continuare foarte mulţi bani, iar interesul nu este prea mare în piaţă“, a spus Răzvan Gălăţan, expert şi director operaţional la firma de consultanţă Goodwill Con­sulting România, la emisiunea de business ZF Live.

    Anul 2022, crede el, va fi un an cu foarte multe oportunităţi şi este esenţial ca toţi actorii implicaţi să aloce cât mai multe resurse pentru a putea fi accesaţi atât bani europeni, cât şi bani de la bugetul de stat.

  • 2021, anul firmelor din agricultură: Au fost înfiinţate peste 15.000 de firme, plus 280% faţă de anul trecut

    Peste 15.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit au fost înfiinţate în din luna ianuarie până în luna noiembrie acestui an, de 280% mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, arată datele de la Registrul Comerţului.

    Unul dintre motive, spun reprezentanţii companiilor din domeniu, este rentabilitatea, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, preţurile cerealelor au fost istorice în acest an şi producţie de cereale a atins un nou record, fiind de peste 34 de milioane de tone. 

    Agricultura este profitabilă, pentru că la cultura de grâu, de exemplu, un fermier are cheltuieli de 3.000-3.500 de lei/hectar, iar la o producţie medie de 7 tone/hectar, cum este în sud-estul ţării, veniturile se ridică la 5.000-6.000 de lei/hectar (peste 1.000 de euro).

    Mai mult, Alinda Bănică, consultant financiar şi fondator al Alinda Bănică Business Consultancy, ce oferă consultanţă financiară companiilor, în principal IMM-uri, cu focus pe domeniul arabil, cu o experienţă de peste 13 ani în domeniu, spunea recent că terenurile arabile din România şi-au apreciat valoarea, pentru că gradul de comasare a devenit mai mare şi că există mult interes în piaţă pentru achiziţia de terenuri şi dezvoltarea afacerilor agricole.

    În acest context, agricultura este al doilea cel mai „râvnit” sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. În comerţ au fost înregistrate peste 27.000 de companii în acest an, cu 11% mai mult decât anul trecut.

    Alte domenii care au avut o dublare, pe lângă agricultură, sunt producţia şi furnizarea de energie electrică şi termică, gaze, apă caldă şi aer condiţionat (197%) şi administraţia publică şi apărarea (130%), mai arată datele publice.  


     

  • CSR 2021: Auchan Retail România: Zero Risipă

    Motivaţie: Potrivit studiilor Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, anual, la nivel global, 1,3 miliarde de tone de mâncare sunt aruncate, în timp ce în România o treime din alimente ajunge la gunoi. Studiile din domeniu arată că alimentele pierdute sau risipite contribuie direct şi la schimbările climatice, având o amprentă de carbon la nivel global de aproximativ 8% din totalul emisiilor cu efect de seră globale.

    De altfel, risipa alimentară reprezintă o risipă de resurse limitate, precum energie şi apă de-a lungul întregului ciclu de viaţă al produselor.  Risipa de alimente are nu numai costuri sociale, economice şi de mediu ridicate, ci şi consecinţe etice. Conform Organizaţiei pentru Alimentaţie şi Agricultură a Naţiunilor Unite, 793 de milioane de oameni din lume sunt subnutriţi. Conform Eurostat, în 2014, 55 milioane de persoane (9,6% din populaţia UE) nu îşi permiteau o masă de calitate o dată la două zile.

     

    Descrierea proiectului: Implementat în luna iunie a anului 2020, programul „Zero Risipă” reprezintă una dintre acţiunile majore ale companiei Auchan Retail România cu scopul de a reduce risipa alimentară.

    Obiectivul programului este salvarea de la risipă a minimum 800 de tone de alimente din comerţ în fiecare an. De asemenea, retailerul şi-a propus ca, pe termen lung, în magazinele sale să nu se risipească niciun aliment, iar pubelele să fie goale. În plus, în 8 dintre hipermarketuri a fost implementat sistemul de inteligenţă artificială cu scopul de a contribui la diminuarea risipei fără intervenţie umană.

    Ţelul acestui program este sensibilizarea consumatorilor în ceea ce priveşte magnitudinea impactului risipei alimentare asupra mediului înconjurător, dar şi asupra economiei şi a costurilor de pe întreg lanţul de distribuţie: de la producător, până la clientul final. De asemenea, prin „Zero Risipă”, retailerul şi-a propus creşterea nivelului de conştientizare cu privire la un consum responsabil, cu scopul de a preveni şi de a combate risipa alimentară.

     

    Rezultate: În primele şase luni de la începerea programului „Zero Risipă” (august 2020 – ianuarie 2021), retailerul, împreună cu clienţii săi, a economisit peste 1,4 milioane de alimente, echivalentul a 406 tone de produse şi peste 812.000 de mese complete, evitând producţia de 1.016 tone de emisii de gaze cu efect de seră.  Astfel, obiectivul companiei de a reduce risipa de alimente cu cel puţin 800 de tone anual este atins, ţinând cont că în primele 6 luni de activitate, obiectivul este pe jumătate atins.

    „Zero Risipă” a devenit acum parte din ritualul operaţional al angajatului ce are ca scop siguranţa şi securitatea alimentară, aspect care se perpetuează în fiecare dimineaţă de către fiecare angajat din fiecare perimetru al magazinelor. Numărul de angajaţi implicaţi în acest proiect este de peste 1.000, iar perioada efectivă de pregătire şi implementare a proiectului a fost de şapte luni.

  • CSR 2021: Creştem România BIO

    Carrefour România

    MOTIVAŢIE: În 2018, Carrefour a lansat Act for Food, un angajament global prin care îşi propune să devină lider mondial în tranziţia alimentară, oferind acces la alimente sănătoase, de calitate şi la preţuri corecte. Una dintre acţiunile concrete este sprijinirea agriculturii bio. În România, doar 2% din suprafaţa totală agricolă este cultivată bio – creşterea acestui procent are impact benefic asupra fermierilor, mediului înconjurător şi a stilului de viaţă. Creşterea producţiei locale determină şi un preţ accesibil pentru produsele bio, încurajând astfel consumul lor. „Creştem România Bio” este o mişcare naţională de susţinere a agriculturii sustenabile şi de încurajare a obiceiurilor sănătoase de consum, având la bază produsele bio. Proiectul a urmărit pe de o parte dezvoltarea sectorului agricol bio, prin sprijinirea fermierilor locali în conversia către agricultura bio, iar pe de altă parte, educarea consumatorului către alegeri mai sănătoase.
     
    DESCRIEREA PROIECTULUI: „Creştem România BIO” este un program anual, implementat la nivel naţional. Proiectul reprezintă un demers strategic local, prin care Carrefour propune noi standarde în agricultură şi întăreşte ecosistemul de producători, organisme de certificare şi consumatori, aliniat la angajamentul global Act for Food Carrefour. Este primul program de conversie la agricultura ecologică destinat fermierilor locali, a debutat în 2019 şi adresează nevoia practicanţilor români de agricultură convenţională de a avea acces la un proces simplificat de tranziţie către agricultura bio. Astfel, Carrefour a preluat eforturile de documentaţie, costurile de certificare, producţia pe întreaga perioadă de conversie, cât şi 2 ani după certificare şi a oferit consiliere de business şi marketing sau schimb de experienţă.
    Producătorii care caută susţinere în procesul de conversie completează un formular pe
    www.crestemromaniabio.ro, iar dacă întrunesc criteriile de eligibilitate intră în procesul de recrutare şi avansează în etapele de conversie.

    REZULTATE: În perioada 2019-2021, în program s-au înscris 885 de fermieri locali. O parte dintre aceştia au început de anul trecut să le ofere clienţilor legume şi fructe provenite din culturi aflate în proces de conversie. De altfel, potrivit reprezentanţilor companiei, eticheta „în conversie la agricultura ecologică” este unică pe piaţa de retail din România. Totodată, anul acesta au apărut pe rafturi şi primele produse certificate BIO. Suprafaţa pe care se cultivă legume şi fructe bio în România a crescut, iar peste 5% face parte din programul „Creştem România BIO”. Doar 2% dintre produsele din piaţa de retail din România sunt bio, în timp ce 3-4% din sortimentaţia Carrefour este deja bio, iar acest procent va continua să crească. Contractul oferit agricultorilor a dus şi la diversificarea tipului de fructe şi legume cultivate (de exemplu, roşii, castraveţi, ardei, dovlecei, cartofi mov, alune, ciuperci shiitake), precum şi la extinderea zonelor bio din ţară (adăugându-se regiunile Botoşani, Suceava, Timişoara, Caraş-Severin, Satu Mare, Vaslui, Iaşi).

     

  • Povestea tinerilor care în momentul în care li s-a născut primul copil au decis să lase complet viaţa de la oraş şi să se mute într-un sat la ţară. Cum au ajuns să trăiască acum

    Adela Viişan-Brebeanu şi Filip Viişan sunt doi părinţi care, în urmă cu mai bine de patru ani, au ales să-şi ia băieţelul – de trei săptămâni pe atunci – şi să se mute la ţară, în Ialomiţa, pentru că mereu îşi doriseră să-l poată creşte mai aproape de natură. Voiau, totodată, să-şi producă propria hrană şi să lucreze pământul. Dorinţa lor avea să se transforme, în timp, într-un proiect cu pachete cu activităţi pentru copii, care prind contur la Ferma terapeutică şi educaţională Happy by nature.

    Cu doi ani înainte de mutarea la ţară am accesat un proiect european în agricultură, care ne-a fost aprobat cu puţin timp înainte de venirea noastră aici (în comuna Reviga din judeţul Ialomiţa, la 120 de kilometri de Bucureşti – n. red.). Acesta a fost baza de la care am pornit şi este, în continuare, activitatea noastră principală.”

    Proiectul pe care l-au accesat pentru fermă este o măsură pentru tinerii fermieri, iar prima tranşă, de 30.000 euro, au investit-o într-un tractor. După patru ani, au investit şi restul banilor în alte câteva utilaje şi materia primă necesară, precum combustibil, seminţe şi altele. După ce s-au stabilizat şi s-au obişnuit cu viaţa la ţară, au făcut paşii către dezvoltarea unui business. Aşa, că lună de lună, cei doi părinţi pregătesc „cutii ale naturii” cu materiale inspirate din ritmul anotimpurilor, prin care îi încurajează pe copii să petreacă mai mult timp afară, angajându-se în activităţi care-i conectează cu natura.

    „Locuim la aproximativ doi kilometri de cel mai apropiat sat. Suntem complet «off-grid», adică avem electricitate de la propriile noastre panouri solare şi de la turbina eoliană, avem o fântănă de mare adâncime – din care apa izvorăşte singură, iar iarna ne încălzim cu centrală pe lemne. Când te muţi la ţară, îţi reorganizezi priorităţile, în sensul că nu te poţi aştepta să ai acelaşi stil de viaţă ca la oraş.

    Oricum, noi nici nu ne-am dorit asta, de aceea am şi făcut schimbarea.” Fiecare dintre ei are sarcinile împărţite. Unul se ocupă de culturile mari, altul de cele mai mici, ce ţin mai mult de proiectarea grădinii, alegerea culturilor, contractele de vânzare. Au trecut şi prin momente dificile, precum cel în care o furtună le-a distrus solarul sau eoliana abia instalate sau când întreaga cultură le-a fost distrusă de secetă. Proiectul „Cutia Naturii” s-a născut în urmă cu un an, cu scopul de a-i conecta pe copii la natură. Este o cutie care apare lunar, conţinând activităţi de grădinărit şi lucru cu elementele naturii specifice anotimpului respectiv. Fiecare cutie conţine tot ce este necesar pentru cinci activităţi însoţite de materiale şi instrucţiuni de lucru, dar şi descoperiri din natură, care îi învaţă pe copii despre ritmul natural al anotimpurilor, despre plante, insecte, păsări, pământ şi apa de ploaie.

    ¬ Costul unei cutii este de 59 lei, la care se adaugă costul de 19 lei pentru transportul prin curier rapid.

    „Cutiile au fost create pentru copii cu vârsta între 3-10 ani şi susţin curriculumul naţional cu influenţe din educaţiile Forest School, Steiner-Waldorf şi Montessori. Au fost dezvoltate gândindu-ne la părinţii ocupaţi, astfel că fiecare cutie conţine aproape tot ce ai nevoie pentru a începe. Ocazional, vor avea nevoie de obiecte reciclate, precum borcane vechi din sticlă. Pentru activităţile de grădinărit, vor avea nevoie de un recipient în care să planteze, precum un cofraj mic de ouă, cutii de iaurt sau mici ghivece.”

    Aşa că, pe lângă familiarizarea cu natura, Adela Viişan-Brebeanu şi Filip Viişan mizează şi pe insuflarea ideii de grijă pentru mediu, folosind materiale şi ambalaje fără plastic şi reciclabile. Costul unei cutii este de 59 lei, la care se adaugă costul de 19 lei pentru transportul prin curier rapid.

    „Pe lângă faptul că aceste cutii sunt preferate de părinţii care încearcă să aducă natura mai aproape de familiile lor, am descoperit că activităţile pe care le propunem le sunt de folos şi cadrelor didactice – fie din grădiniţe cu specific alternativ, fie din grădiniţe care urmează programa şcolară naţională. Astfel că, ori de câte ori putem, trimitem cutiile fără costuri în şcoli şi grădiniţe”, spun cei doi antreprenori.

    Ei se ocupă singuri momentan de întregul proiect, de la concept şi crearea activităţilor, la lipirea etichetelor şi ambalare. În primele luni s-au ocupat şi de livrări, până au reuşit să găsească o alternativă. Pregătirea lor profesională se îmbină cumva şi în business, Adela absolvind un MBA şi cursurile USAMVB (Universitatea de Ştiinţe Agricole şi Medicină Veterinară) cu specializare în inginerie economică în agricultură, iar Filip având cunoştinţe tehnice specifice lucrului în televiziune, pe care le completează acum cu studii la USAMVB.

    Pentru dezvoltarea proiectului „Cutia Naturii” au finalizat cursuri de specialitate şi au participat la workshopuri specifice educaţiei Forest-School, Montesoori şi Waldorf. Sfaturile tatălui Adelei, inginer agronom de profesie, se adaugă la cunoştinţele necesare pentru a susţine existenţa la ţară. „Pentru anii care vor urma, ne dorim să menţinem Cutia Naturii în formatul său fizic, deoarece aşa poate ajunge la cât mai mulţi copii din ţară şi din afară. Pentru a putea creşte numărul de cutii pe care le realizăm lunar ar trebui să ne mărim echipa, iar pentru asta ar fi necesar să accesăm câteva fonduri. În plus, sperăm ca după ce lucrurile la nivel naţional se liniştesc, să putem ţine şi câteva ateliere de lucru chiar aici, în fermă.”

    ¬ Adela Viişan-Brebeanu şi Filip Viişan se ocupă singuri momentan de întregul proiect, de la concept şi crearea activităţilor, la lipirea etichetelor şi ambalare. În primele luni s-au ocupat şi de livrări, până au reuşit să găsească o alternativă.

    Cinci idei de afaceri de la zero

    Izvorul ideilor de business nu seacă niciodată, iar asta o demonstrează atât noile, cât şi vechile generaţii de antreprenori. Ziarul Financiar a pornit în căutare de idei proaspete de afaceri, într-un proiect susţinut de Banca Transilvania, menit să pună în lumină spiritul antreprenorial al României de astăzi. Găsiţi mai jos o selecţie de businessuri pornite de la zero şi mai multe proiecte similare pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero.

     

    Leadder – traininguri pentru antreprenori (Bucureşti)

    Fondatori: Denisa şi Dan Cantaragiu

    Investiţii: 50.000 de euro

    Cifră de afaceri estimată pentru 2021: 800.000 de euro

    Prezenţă: Bucureşti

    Bridge Language Study House – centru de limbi străine (Cluj-Napoca)

    Fondatori: familia Pillich

    Prezenţă: Cluj-Napoca

    Washescu – spălătorie de haine self-service (Bucureşti)

    Fondatori: Vlad Dinescu şi Lucian Dobrotă

    Investiţie iniţială: 15.000 de euro

    Cifră de afaceri în cel mai bun an al afacerii (2019): 600.000 lei (125.000 de euro)

    Prezenţă: Bucureşti

    Infinitum – produse cosmetice (Cluj-Napoca)

    Fondatoare: Anca Juncan şi Cristina Lupu

    Investiţii: 165.000 de euro

    Prezenţă: România şi Europa

    Grădiniţa Ama (Craiova)

    Fondatori: familia Coman

    Investiţie iniţială: 90.000 de euro

    Prezenţă: Craiova

    ZF, Banca Transilvania şi Vodafone  au lansat PROIECTUL AFACERI DE LA ZERO, o platformă dedicată micilor antreprenori, firmelor care au creat peste 1,7 milioane de locuri de muncă. Fiecare afacere de la zero este o poveste despre ambiţie, curaj şi determinare. Poveştile micilor antreprenori vor fi publicate în ZF şi pe platforma zf.ro/afaceri-de-la-zero.
    În România sunt peste 500.000 de microîntreprinderi şi firme mici, unde lucrează 1,7 milioane de salariaţi, companii cu afaceri anuale de 70-80 mld. euro.

    Intraţi pe platforma www.zf.ro/afaceri-de-la-zero şi descoperiţi universul de companii create de micii antreprenori.

  • La 25 de ani, probabil că mulţi sunt încă la primul loc de muncă. Ei au decis însă să fie propriii lor şefi, unii chiar înainte de a-şi termina studiile

    La 25 de ani, probabil că mulţi sunt încă la primul loc de muncă. Încă încearcă să facă cunoştinţă cu piaţa muncii, să-şi găsească drumul în carieră, să-şi caute jobul visurilor. Alţii poate că încă nici nu au lucrat vreodată până atunci şi se pregătesc psihologic pentru această etapă. Dar mai sunt şi aceia pentru care vârsta de 25 de ani vine deja cu un pic de experienţă antreprenorială în spate. Poate cu bani de la părinţi – sau nu –, poate cu sfaturi şi ajutor de la oameni cu ştate mai vechi, există şi acei tineri care nu se văd vreodată angajaţi şi care preferă să-şi construiască propriul job ideal. Despre ei veţi citi în continuare.

     

    1. Paul Creţu a pus bazele plantaţiei sale de cătină din Târgu-Neamţ pe vremea când era încă student la Automatică şi Calculatoare, în Iaşi. Se întâmpla acum şase ani, pe când avea 22 de ani, şi a pornit la drum cu dragostea pentru agricultură pe care i-au insuflat-o bunicii şi cu o bucată de pământ pe care a primit-o de la părinţi.

    Iniţial, nu voia plantaţie de cătină, ci de nuci, dar cu fonduri europene. În anul acela însă nu s-au mai dat fonduri europene pentru nucă, aşa că s-a reorientat. Îşi petrecuse copilăria la bunici, aşa că ştia ce înseamnă agricultura, iar în plus s-a documentat despre ce înseamnă cătina şi cum se cultivă.

    A investit în îngrădirea terenului, în cumpărarea şi plantarea puietului, şi-a cooptat colegii de facultate care au venit să-l ajute şi astfel a ajuns să aibă 10.000 de copăcei de cătină pe o suprafaţă de cinci hectare. După prima recoltă, s-a gândit că ar putea valorifica producţia de cătină şi altfel decât vânzând-o ca atare, aşa că a dezvoltat o reţetă de sirop de cătină pe care a pus-o pe piaţă sub brandul Orange Valley. Reţeta cuprinde cătină presată la rece, combinată fie doar cu miere de albine, fie cu miere de albine şi ghimbir. Procesul de producţie are loc lângă Târgu-Neamţ.

     

    2. Marius Ardelean avea 22 de ani când a pornit businessul Rockha, în care a pornit cu sprijinul tatălui său. Absolvent de Informatică, Marius Ardelean produce, într-un atelier din Târgu-Mureş, agende de lux cu hârtie fabricată din piatră.

    „Rockha a luat naştere pe 1 martie 2018, când, din întâmplare, am văzut în mediul online că există hârtie rezistentă la apă. Mi-a luat mai puţin de 30 de secunde să mă hotărăsc că vreau să văd această minune cu ochii mei şi am achiziţionat un caiet cu hârtie din piatră”, a povestit Marius Ardelean în cadrul emisiunii ZF Afaceri de la zero.

    Fascinat de proprietăţile hârtiei din piatră, s-a gândit că ar putea produce chiar el agende şi caiete din acest material, însă a pus ideea pe lista de proiecte de făcut pentru „când va fi mare”. Proiectul a revenit însă la scurtă vreme, când, ca temă pentru facultate, şi-a prezentat ideea în faţa unui profesor. Reacţia pozitivă a acestuia a fost imboldul de care Marius Ardelean a avut nevoie pentru a se gândi mai serios la ceea ce avea să devină, doar câteva luni mai târziu, Rockha.

    Materia primă – hârtia brută, făcută din piatră – vine de la furnizori din Uniunea Europeană, iar pielea folosită pentru realizarea coperţilor este adusă din Italia. În România, până când agendele sunt gata, trec prin trei locuri diferite din ţară.

    Înainte de a fonda Rockha, Marius Ardelean a avut mai multe joburi de vară, iar pentru o scurtă perioadă a lucrat în domeniul IT, în care, de altfel, are şi studii, fiind absolvent de Informatică economică.

     

    3. David Marius are 22 de ani,  s-a născut în Republica Moldova, a făcut şcoala în Italia şi a adus în România un business pentru care materia primă vine din Italia. El spune povestea spirulinei Spacefood, o microalgă pe care o poţi adăuga în smoothie-uri, mâncare, deserturi, pentru a da gust zilelor grăbite.

    „Ideea mea a fost susţinută doar de tatăl meu, care a crezut în mine din ziua 1. Antreprenoriatul îmi aminteşte de desenele cu multe puncte pentru copii, care trebuie unite pentru a crea într-un final forma dorită, iar noi mergem pe acest drum cu speranţa că aceste puncte se vor uni”, spunea David Marius la sfârşitul anului 2020.

    Pentru el, totul a început cu importul de spirulină vie congelată din Ucraina în Republica Moldova. Era o alternativă la spirulina praf, însă nu s-a oprit aici, ci a făcut cercetări pe cont propriu la ferme din Italia, iar în 2019 a încheiat un parteneriat cu o fermă care îşi are rădăcinile într-o lungă tradiţie de familie, întinsă de-a lungul a trei generaţii. Acolo cultivă spirulina pe care o vinde astăzi sub numele Spacefood.

     

    4. Ionel Timiş şi Bene Laszlo, în vârstă de 21 de ani, s-au cunoscut în cadrul unui accelerator de start-up-uri dedicat liceenilor, în 2017. După absolvirea programului, au hotărât să-şi lanseze o afacere proprie, care a luat numele Zamir şi care era, iniţial, un magazin online de tricouri personalizate. Mai târziu, businessul s-a reorientat către revânzarea de îmbăcăminte printată, iar astăzi este un brand de şosete colorate. Cele mai populare sunt cele cu desene care ilustrează halbe de bere, dar şi cele cu personaje precum Salvador Dali, Pablo Picasso sau Albert Einstein.

    Cum publicul-ţintă pentru şosetele Zamir sunt studenţii, businessul celor doi tineri a fost afectat anul trecut de faptul că aceştia au plecat din Cluj-Napoca spre oraşele lor natale, din cauza pandemiei. Investiţia celor doi în Zamir a fost de 600 de lei.

    „Părinţii noştrii ne-au susţinut extrem de mult in iniţiativa noastră şi ne-au ajutat şi din punct de vedere financiar. Probabil ar fi fost mai greu să aducem magazinul la stadiul actual fără ajutorul şi susţinerea lor”, spun ei.

    Pe lângă antreprenoriat, cei doi tineri sunt studenţi – Ionel Timiş la Informatică economică, iar Bene Laszlo la Construcţii de maşini. Spun însă că domeniile pentru care se pregătesc nu exclud antreprenoriatul, aşa că, în viitor, vor să le facă pe amândouă în paralel.

     

    5. Leonardo Mărincean (26 de ani), Ovidiu Damian (24 de ani), Sergiu Tritean (20 ani) şi Horia Roman-Crişan (20 ani) sunt patru studenţi din Turda care, în urmă cu un an, au dat viaţă visului lor de a fi antreprenori, dezvoltând StarMaps.

    Practic, ei surprind, folosindu-se de un soft care preia datele din satelit, toate constelaţiile de pe cer preluate dintr-un anumit loc, la un anumit moment, şi le ilustrează sub forma unui tablou.

    „Suntem o echipă destul de variată, toţi studenţi în prezent, la Contabilitate, Informatică economică, politehnică şi strategii şi politici de marketing. Ne cunoaştem de mai mult timp, am lucrat împreună pe mai multe proiecte, în special în ONG-uri, iar în decembrie 2019 ne-am întâlnit la o cafea şi am decis să deschidem un SRL şi să testăm tot felul de idei trăznite, până găsim una care să aibă succes pe piaţă”, povestea Leonardo Mărincean la emisiunea online ZF Afaceri de la zero, la începutul acestui an.

    Iniţial, tinerii credeau că tablourile StarMaps vor fi un produs doar pe placul cuplurilor, însă au avut, de-a lungul primului an, comenzi şi pentru aniversarea căsătoriei părinţilor, pentru celebrarea primei întâlniri între prieteni, printre clienţi numărându-se şi invitaţi şi apropiaţi ai familiei participanţi la un botez şi părinţi care îşi amintesc momentul în care le-au venit copiii pe lume.

    Toţi cei patru tineri se visează antreprenori pe termen lung, dar, spune Leonardo, asta depinde mult de capitalul pe care reuşesc să-l adune până când îşi vor termina studiile. Dincolo de StarMaps, ei vor să fie antreprenori în domeniile pentru care se pregătesc. Cunoştinţele fiecăruia în domeniul în care studiază au fost utile şi pentru StarMaps.

     

    6. O vacanţă în Islanda era ceea ce avea să-i dea Mădălinei Olteanu primul imbold de a-şi deschide o afacere. A intrat într-un magazin de bijuterii din capitala Reykjavik şi a rămas fascinată, aşa că, la întoarcerea în ţară, s-a uitat la câteva tutoriale pe internet şi a început să meşterească bijuterii similare. În două luni, îşi dăduse deja demisia de la multinaţionala la care lucra şi îşi deschisese propria firmă. Se întâmpla acum aproape opt ani, când avea 23 de ani şi „un curaj nebun”, după cum spune ea astăzi.

    Businessul ei poartă numele Lemn în Dar, un brand care însoţeşte o gamă mare de produse, de la agende – produsul-emblemă al afacerii – la invitaţii de nuntă şi de botez, cutii, semne de carte personalizate, papioane, mărţişoare şi multe altele. Mădălina şi colegii ei fac asamblarea în Sibiu, iar de tăierea laser se ocupă colaboratorii lor, la indicaţiile stricte ale tinerei. În total, pe site – unde vinde de jumătate de an – sunt peste 200 de modele disponibile, iar multe alte comenzi sunt personalizate.

    Investiţia iniţială în Lemn în Dar a fost de 10-20.000 de euro, din economii şi sprijin de la părinţi, iar înainte de a accesa canalul de vânzare online, produsele erau comercializate la standuri amplasate în centrul Sibiului.

    Experienţa profesională a Mădălinei Olteanu acoperă mai multe domenii, precum fiscalitate, contabilitate, vânzări, un cumul care, spune ea, a ajutat-o pentru a-şi gestiona propriul business. A studiat finanţe, asigurări, bănci şi burse de valori la Academia de Studii Economice din Bucureşti, apoi a făcut un master la SNSPA, de Project management în limba engleză.

     

    7. Povestea Bobar începea în urmă cu 12 ani, când Diana Bobar, studentă la pictură la Universitatea de Vest din Timişoara pe atunci, ţinea în viaţă un blog de modă ca un adevărat jurnal, unde îşi expunea tentativele creative, de la şedinţe de styling cu piese second-hand, la idei de transformare a hainelor vechi. La postările ei online a început să primească reacţii, iar curând a venit şi prima colecţie de haine.

    A fost făcută în joacă, la începutul anului 2008, ca o autoprovocare. Colecţia a fost croită şi cusută de Diana, fără să ştie ce înseamnă croitorie, cu ajutorul tutorialelor de pe YouTube şi al tiparelor gratuite din Burda, la o maşină casnică, veche, împrumutată. Piesele au fost probate şi ajustate, una câte una, pe Diana, apoi fotografiate tot de ea, cu ajutorul unui trepied. La scurt timp după publicarea colecţiei pe blog, au venit primele comenzi, iar Diana a profitat de scutirile de care beneficia ca student pentru înfiinţarea unei firme şi a pornit o mică afacere. „Această primă colecţie a fost produsă din ţesături textile cu diferite defecte, dintr-un depozit local, ţesături pe care am ales să le achiziţionez din banii de buzunar din studenţie.”

    Astăzi, Diana Bobar este administratorul Bobar, un brand de haine şi un business unde împarte munca administrativă cu sora ei, Florina Bobar, absolventă de ştiinţe economice. Spun că se echilibrează şi se completează, astfel încât să poată împleti partea creativă cu realitatea funcţionării unei afaceri. Atelierul funcţionează în centrul oraşului Timişoara.

    Pe lângă timp, Diana a investit în materiale şi banii de buzunar primiţi pe vremea studenţiei, încă din ultimul an de facultate. Erau destinaţi pentru a-şi cumpăra de mâncare, însă a preferat să vâneze reducerile şi aşa şi-a cumpărat, într-o zi, o foarfecă profesională pentru croit, în alta – propria maşină casnică de cusut, în alta – o masă potrivită ca înălţime, ajungând astfel să nu mai croiască pe covor.

  • Cele mai dinamice companii din agricultură. În căutarea drumului care să ducă hrana de la fermă la furculiţă

    Agricultura este unul dintre cele mai râvnite domenii din economie, lucru care se observă în numărul mare de firme nou-înfiinţate de la an la an, pentru că marja de profit a companiilor de profil, în special a celor care se ocupă de cultura vegetală ‒ cultivarea cerealelor, plantelor tehnice şi a oleaginoaselor‒, este de două cifre. Dinamismul în acest sector se observă foarte bine la companii mici şi medii, care au creşteri ale veniturilor şi de peste 50% de la un an la altul. Liderii, în general, atât în producţia de cereale, cât şi comerţul acestora sau distribuţia de inputuri au rămas în vârf în ultimii ani, însă au crescut într-un ritm lent.

    În prezent, companiile din agricultură au motive să desfacă şampania, după o producţie record de grâu de 11,33 milioane de tone în acest an agricol. Însă rămân încă rezervate, în aşteptarea recoltelor de floarea-soarelui şi porumb. Din suprafaţa recoltată de până acum în Câmpia Română producţiile sunt foarte bune şi merg în linie dreaptă cu prognozele pentru producţia agricolă totală, estimată de analişti la circa 34 milioane de cereale, o cifră istorică. Ce impact vor avea scumpirea materiilor prime, a energiei electrice şi a costului de transport asupra sectorului? Ce urmează pentru acest domeniu începând cu 2023, când agricultorii vor avea acces la cele 6,7 miliarde de euro prin noul Plan Naţional Strategic?

    Agricultura este un sector important  pentru economie, un domeniu strategic chiar, iar acest fapt s-a observat foarte bine anul trecut, când ne-a bătut la uşă pandemia de Covid-19 cu toate provocările sale. Lanţurile logistice blocate la nivel internaţional au scos la lumină producătorii agricoli români, ei având materiile prime de bază pentru a produce hrană. În plus, nu putem ascunde evoluţia fulminantă pe care a avut-o producţia agricolă de la intrarea României în UE.

    Fermierii români, în ultimii cinci ani, au menţinut prima poziţie la producţia de floarea-soarelui din UE. Totodată, la porumb s-au luptat cot la cot cu francezii pentru prima poziţie, pe care au obţinut-o în 2018 şi în 2019, dar au pierdut-o anul trecut din cauza secetei pedologice. Însă, cu toate că România cultivă cea mai mare suprafaţă cu porumb boabe din Uniunea Europeană, cu peste 50% mai mult decât Franţa an de an, francezii au avantajul tehnologiei performante şi al accesului la apă, infrastructura de irigaţii din România fiind precară, chiar dacă s-au făcut paşi mici pentru îmbunătăţirea sa. La grâu, rapiţă, soia şi cartofi, România s-a menţinut în primele 10 poziţii în ultimii cinci ani în UE. Astfel a devenit un jucător important în piaţa Mării Negre, alături de Rusia şi Ucraina, şi un exportator de top al UE. Totuşi, Franţa îşi menţine prima poziţie la producţia de rapiţă de câţiva ani şi este înaintea României la producţiile de soia şi cartofi.

    Pandemia de COVID-19 nu a fost provocarea numărul 1 pentru agricultură în 2020, cum a fost pentru majoritatea sectoarelor din economie, ci seceta din iarnă, care a ţinut până în primăvara, iar apoi s-a instaurat şi înspre toamnă. Solul fertil şi seminţele de calitate însămânţate de fermieri nu au reuşit să contrabalanseze calamitatea naturală, iar aportul de apă pe care ar fi trebuit să-l asigure fermierii din forţe proprii, insuficient sau deloc, în zonele în care nu se poate iriga. Astfel, la finelele anului, cu o suprafaţă irigată de numai jumătate de milion de hectare, din cele 3 milioane de hectare amenajate pentru irigaţii, producţia agricolă a scăzut cu 40%, până la 19 milioane de tone de cereale, potrivit datelor de la Institutul Naţional de Statistică. Astfel, valoarea producţiei ramurii agricole, care include atât producţia vegetală, cât şi cea animală, dar şi serviciile agricole – semnănat, întreţinere recolte, cules etc.  – a scăzut cu 15,4% în 2020 faţă de anul trecut, arată datele de la Institutul Naţional de Statistică. Aceasta s-a cifrat la 81,4 de miliarde de lei.

    Pentru anul agricol 2021, analiştii estimează o recoltă de circa 34 de milioane de tone de cereale, ceea ce înseamnă un nou record pentru România şi recâştigarea poziţiilor pierdute la grâu şi porumb în 2020. Recolta de grâu a fost de 11,3 milioane de tone, conform datelor de la Ministerul Agriculturii, iar din primele suprafeţe recoltate de fermieri şi producţiile de porumb şi floarea-soarelui sunt bune.

    „În Brăila, la floarea-soarelui avem o producţie medie de 2,4-2,5 t/ha, iar la porumb de 8 t/ha. La mine în fermă producţia medie este de 12 t/ha. Pentru toată lumea este un an bun”, spune Vasile Datcu, fermier şi preşedinte al Asociaţiei Producătorilor Agricoli (APA) din Brăila.

    Dragoş Telehuz, preşedinte al Asociaţiei Cultivatorilor de Cereale şi Plante Tehnice din judeţul Ialomiţa, este în asentimentul lui Datcu. „La noi, producţia medie la porumb este de 6-11 t/ha, dar în fermele comerciale este mai mare de 8 t/ha, iar la floarea-soarelui, cea mai slabă producţie este de 2,5 t/ha, iar cea mai bună de 3,5 t/ha”, a afirmat acesta.

    Însă, chiar şi anul trecut, în pofida provocărilor fermierilor, pandemia de COVID-19 a generat un boom de apariţii în zona platformelor online cu legume şi fructe, care au văzut oportunitatea de a livra produse proaspete zi de zi la uşa clienţilor din Capitală, în timpul stării de urgenţă şi nu doar.

    De altfel, sunt companii cu vechime care au crescut semnificativ anul trecut, pentru că în vocabularul lor, primordial a fost cuvântul adaptare. Cătălin Grigoriu, antreprenorul care deţine împreună cu fraţii Pavăl afacerea Moldova Farming din domeniul cultivării cerealelor şi distribuţiei de inputuri agricole, din Bacău, spunea că anul agricol 2020 a fost foarte dificil, din cauza secetei care a redus semnificativ producţiile la toate culturile, dar acest lucru i-a determinat să investească într-un sistem propriu de irigaţii, pentru a fi pregătiţi pe viitor. Mai mult, antreprenorul afirma că pentru a se menţine pe piaţă la nivel de management au decis să vândă terenuri agricole, au apelat la împrumuturi bancare, au redus suprafaţa de teren pe care o lucrăm şi au devenit extrem de atenţi şi precauţi. Rezultatul s-a văzut în cifra de afaceri, care a ajuns anul trecut la valoarea de 147,5 milioane de lei, în creştere cu 233% faţă de anul precedent, arată calculele ZF pe baza datelor de la Ministerul de Finanţe. Astfel, a devenit cea mai dinamică companie din sectorul agricol. Ce au făcut alte companii autohtone ca să crească?

    „Am făcut investiţii în 2020 pentru a creşte, care au constat în crearea unor noi canale de vânzare, cum sunt online-ul, exportul, şi am făcut noi parteneriate IKA (International Key Accounts pentru a lista produsele în supermarketuri – n. red.)”, spune Rareş Florea, CFO al producătorului de vinuri Domeniile Avereşti din zona Moldovei, deţinut de Constantin Duluţe, unul dintre cei mai putenici antreprenori români. Duluţe a vândut în 2018 Agricost, cea mai mare fermă din România după suprafaţa cultivată, arabilor de la Al Dahra, într-o tranzacţie estimată la vremea aceea la 200 de milioane de euro.

    Compania Vinicola Avereşti 2000, care deţine brandul Domeniile Avereşti, a încheiat anul trecut cu o cifră de afaceri de
    23,8 milioane de lei, în creştere cu 61,1% faţă de anul anterior.

    Executivul spune că direcţia de investiţii a fost una portivită, pentru că în 2021 oamenii se uită foarte mult la calitate şi la preţ versus calitate. „Anul 2022 va însemna adaptabilitate. Cine se adaptează va supravieţui şi va creşte. Ar trebui să ne obişnuim cu asta şi să acceptăm că nu ne vom mai întoarce la ceea ce a fost înainte”, a mai afirmat el.

    Florin Florea, antreprenorul care a pus pe picioare acum aproape două decenii businessul Albatros Gold, producător de ouă din judeţul Alba, spune că, la rândul său, a investit pentru a creşte, mai ales că producea hrană, necesară pentru oameni şi animale.

    „Societatea noastră, încă de la început, a lucrat pe un plan de investiţii menit să ne crească producţia. Planul de investiţii pentru anul 2020 a fost făcut din 2019 şi a însemnat investiţii de 1 milion euro, pe care le-am făcut din surse proprii, chiar dacă a fost pandemie. Am făcut investiţii în creşterea producţiei, iar creşterea producţiei s-a văzut la final în creşterea cifrei de afaceri”, a povestit antreprenorul.

    Compania Albatros Gold a încheiat anul 2020 cu o cifră de afaceri de de 50,4 milioane de lei, în creştere cu 41,9% faţă de anul anterior, arată datele publice. Florin Florea spune că şi în 2021 a investit, dar diferenţa este că în acest an s-a ocupat de consolidarea businessului şi nu de creşterea producţiei, prin scăderea costurilor, dar şi prin găsirea unor surse suplimentare de venit.

    „Anul 2020 a însemnat o creştere fantastică de costuri de producţie, iar în 2021 preţul îngrăşămintelor s-a dublat. Preţul oleaginoaselor, cum sunt uleiul de floarea-soarelui, seminţele de floarea-soarelui sau şrotul de soia, crescut, de asemenea, iar la energia electrică avem creşteri de 300% şi la ambalaje de 100%. Ne-a crescut preţul de cost al unui ou cu 100% şi cred că preţul va exploda ca în 2017, când a fost criza fipronilului”, susţine Florin Florea. El precizează că a crescut cu 10% preţul ouălor în retail şi comerţul clasic, unde sunt prezenţi, dar va fi nevoit să crească şi mai mult.

    Printre companiile româneşti cu creşteri importante se numără şi o companie cu capital străin şi anume compania Campo D’Oro, parte a grupului danez Ingleby. Compania a crescut cu 68,3%, până la
    89 de milioane de lei. Acesta este cel mai mare salt făcut de companie de la înfiinţare, din 2001, până acum. Ingleby s-a remarcat rapid în România prin achiziţia „de azi pe mâine” a mai multor companii din agricultură, pritre care a fost şi preluarea societăţii Campo D’Oro de la investitorul italian Giovanni Roncato. Aceasta este printre cele mai mari companii care exploatează teren agricol din România. Grupul Ingleby Farms este familia miliardarului de origine suedeză Hans Rausing şi prin firma Campo D’Oro din judeţul Timiş exploatează 12.155 de hectare de teren, conform datelor de pe site-ul companiei. Grupul mai are în România 7.261 de hectare de pădure, situate la 100 de kilometri distanţă de Bucureşti, în judeţul Argeş, şi o cultură de 200 de hectare de afine, fiind una dintre cele mai mari din ţară.

     

    Un domeniu mult dorit

    În primul semestru din acest an, au fost înfiinţate peste 10.000 de companii noi cu activităţi în agricultură, silvicultură şi pescuit, de cinci ori mai multe decât în aceeaşi perioadă a anului trecut, chiar dacă 2020 a fost unul dintre cei mai dificili pentru agricultorii români, arată datele de la Registrul Comerţului. Specialiştii din domeniu spun că factorul determinant a fost producţia foarte bună, căci „din 5 ani, 4 sunt siguri buni pentru agricultură şi într-unul suntem la mâna ploii”. În plus, ei menţionează că agricultura este rentabilă, pentru că primeşti subvenţie pe suprafaţă, ai acces facil la fonduri europene, iar noul Plan Naţional Strategic va începe în 2023 cu un buget de 6,7 miliarde de lei, preţurile cerealelor sunt istorice şi se aşteptă o producţie record de cereale în 2021. 

    Agricultura a fost al doilea cel mai râvnit sector după comerţ, dar în faţa construcţiilor şi transporturilor în acest an, mai arată datele de la Registrul Comerţului. Ovidiu Bucătaru, CFO în cadrul Grup Şerban Holding, care operează în prezent mai multe linii de business în agricultură, spunea că terenurile sunt la fel de valoroase ca un start-up în domeniul IT, dar riscul este mai mare în IT decât în agricultură, de aceea mulţi investitori o preferă pe cea din urmă.

    Salarii dublate într-un deceniu, dar (prea) mici în comparaţie cu media economiei

    Agricultura este domeniul în care cea mai mare parte din forţa de muncă din România îşi desfăşoară activitatea. Potrivit statisticilor europene peste 20% din români lucrează în agricultură, acesta fiind cel mai mare procent din UE. În 2020, companiile din agricultură, care domeniu care cuprinde şi activităţiile de pescuit şi silvicultură, au avut o cifră de afaceri totală de 43,7 miliarde de lei şi aproape 120.000 de angajaţi, de la un număr de 25.000 de firme, arată datele de la Registrul Comerţului. Salariul mediu net al angajaţilor din domeniu a fost de 2.513 lei,
    sub media economiei, dar în creştere cu 125% faţă de acum zece ani, adică faţă de 2011, potrivit calculelor ZF pe baza datelor de la INS. De altfel, dacă luăm în calcul salariul mediu net până la final de iulie al acestui an, salariul mediu net a crescut cu 137% faţă de 2011.

    Însă hiba agriculturii româneşti este faptul că circa 2 milioane de persoane fac agricultură de subzistenţă, nu au contracte de muncă sau unii dintre ei mai lucrează cu contracte de zilieri, dar numai aproximativ 800.000 sunt fermieri cu acte în regulă. În România, predomină fermele foarte mici, majoritatea acestora fiind ferme de subzistenţă sau semisubzistenţă, ale căror venituri sunt extrem de fluctuante, printre altele din cauza riscurilor climatice. În plus, acestea folosesc producţia pentru propriul consum, ci nu pentru a o comercializa.

    Organizaţiile, federaţiile, mediul asociativ, cât şi fermierii cred că acestă situaţie se poate îndrepta prin investiţii în învăţământul agricol liceal, care s-a degradat în ultimele două decenii. De exemplu, numărul liceelor cu profil preponderent agricol a scăzut de la 120 al 57. De altfel, în ultimii ani, numărul absolvenţilor de licee agricole a scăzut, ceea ce duce la nivelul general scăzut de instruire al administratorilor exploataţiilor agricole, astfel că doar 0,4% dintre administratorii de ferme au o formare agricolă completă, în timp ce majoritatea covârşitoare a acestora au doar experienţă practică, conform celor mai recente statistici europene. Dezvoltarea unui sistem de formare profesională continuă se află într-un stadiu incipient, dar acesta ar putea conduce la creşterea fermelor mici sau dezvoltarea fermelor de familie, un concept des întâlnit în vestul Europei.