BusinessMagazin

Tag: descoperire

  • Povestea lui Louis Renault, unul dintre pionierii industriei auto

    Petrecea ore în şir lucrând cu motoare vechi Panhard în garajul casei şi a construit prima maşină în 1898, după ce a angajat doi muncitori pentru a-l ajuta să facă modificările necesare la motoare mai vechi. A numit maşina Voiturette şi a primit 13 oferte ferme de cumpărare. Văzând potenţialul comercial al invenţiei sale, i-a cooptat în afacere pe fraţii săi Marcel şi Fernand, şi au pus bazele companiei Renault Frères în 1899.

    Fraţii lui administrau afacerea, iar Louis Renault se ocupa de design şi de manufactura maşinilor, însă la scurt timp a rămas fără sprijin, pentru că Marcel a murit într-un accident de maşină, iar Fernand s-a retras din motive de sănătate. La începutul Primului Război Mondial, Renault a propus ca fabricile de maşini să producă arme de 75 mm, folosind presa hidraulică, moda-litate mai ieftină decât operaţiunile cu strungul. Carcasele erau însă predispuse la explozii. Peste 600 de arme de 75 mm au fost distruse în explozii premature în 1915, iar cei care le foloseau au fost ucişi sau răniţi. Dar Louis Renault a fost decorat cu Marea Cruce a Legiungii de Onoare datorită contribuţiilor aduse cu fabricile sale în perioada războiului.

    Acestea au produs în masă în 1919 tancul Renault FT-17. În perioada dintre răz-boaie, Renaul s-a ocupat de extinderea rapidă a companiei în timp ce făcea designul pentru noi invenţii, din care mare parte sunt folosite şi astăzi: amortizoarele de şocuri hidraulice, frâna cu tambur, aprinderea cu gaz comprimat, aparatul de taxare. În 1938, Renault l-a vizitat pe Adolf Hitler, iar până în 1939 a devenit un furnizor important pentru armata franceză.

    La întoarcerea sa din SUA, unde fusese trimis pentru a solicita tancuri, a găsit în ţară armistiţiul germano-francez în urma căruia a fost forţat să colaboreze cu germanii, pentru care a produs peste 34.000 de vehicule în patru ani. În perioada nazistă de ocupare a Franţei compania se afla sub controlul germanilor, iar Renault a devenit nepopular printre membrii rezistenţei franceze.

    Fabricile sale au fost  bombardate de britanici în martie 1942. Trei săptămâni după eliberarea Franţei din 1944, Renault s-a predat şi a fost acuzat de colaborare industrială cu armata germană. Industriaşul a negat că firma lui ar fi primit 12 milioane de dolari de la germani pentru materiale de război declarând că a menţinut uzina deschisă pentru a-i împiedica pe nazişti să-i ia materialele şi echipamentele şi să păstreze locurile de muncă ale muncitorilor.

    A fost închis în închisoarea Fresenes, fiind grav bolnav în acea perioadă, iar mai târziu a fost mutat la un spital de psihiatrie, iar apoi la un azil. A murit la patru săptămâni după încarcerare, aşteptând încă procesul. La patru luni după moartea lui, în 1945, un ordin al generalului Charles de Gaulle a decretat dizol-varea Société Anonyme des Usines Renault şi naţionalizarea acesteia sub noul nume Régie Nationale des Usines Renault (RNUR).

    În testamentul lui, Renault spunea că vrea să lase compania celor 40.000 de angajaţi. Soţia lui, deşi deţinea împreună cu fiul 95% din acţiuni, nu a primit nimic după naţionalizare, în timp ce ceilalţi acţionari au primit compen-saţii. Până în 1956, Renault a fost cea mai mare companie naţionalizată a Franţei, cu 51.000 de angajaţi, 200.000 de automobile produse şi un profit de 11 milioane de dolari anual.

  • NASA a descoperit 715 exoplanete noi: “Echipa Kepler continuă să ne uimească şi să ne fascineze cu rezultatele vânătorii”

     Graţie acestor noi descoperiri, numărul de exoplanete confirmate până în prezent a ajuns la aproape 1.700, iar cel al planetelor potenţiale, la peste 3.600, a precizat Agenţia spaţială americană într-o conferinţă de presă.

    Aproape 95% dintre aceste exoplanete sunt mai mici decât Neptun, o planetă care este totuşi de aproape patru ori mai mare decât Terra.

    Patru dintre ele sunt de 2,5 ori mai mari decât Terra şi se află într-o zonă locuibilă, la o distanţă potrivită de steaua lor şi au temperaturi care permit apei – şi potenţial, vieţii – să existe.

    Una dintre aceste noi planete potenţial locuibile, denumită Kepler-296f, se află pe orbita unei stele al cărei diametru este pe jumătate faţă de cel al Soarelui şi cu o strălucire de doar 5% din cea a acestui astru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • MESAJUL DE CRĂCIUN al Papei Francisc: “Ar fi bine să fim mai tăcuţi, pentru a putea auzi vocea dragostei lui Hristos”

     “Foarte adesea, Crăciunul este foarte gălăgios. Ar fi bine să fim mai tăcuţi, pentru a putea auzi vocea dragostei lui Hristos”, a transmis Suveranul Pontif pe contul său de Twitter – @Pontifex_it.

    Mesajul este în concordanţă cu îndemnuri similare lansate de şeful Bisericii Catolice pe parcursul Postului Naşterii Domnului.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Japonia: Două proiectile artizanale, lansate în apropierea unei baze militare americane

     “Incidentul s-a produs în jurul orei 23.30, joi seara, în apropierea bazei aeriene americane Yokota. Locuitorii din vecinătate au auzit explozii. Poliţia a descoperit la faţa locului două tuburi de oţel, cabluri şi baterii. Nu au fost semnalate pagube”, a declarat un purtător de cuvânt al poliţiei din Tokyo.

    Armata americană a confirmat, într-un comunicat, descoperirea unui “sistem de lansare artizanal în exteriorul bazei Yokota”.

    “Nu au fost răniţi şi nu am înregistrat nicio pagubă în incinta bazei. Tratăm cu foarte mare seriozitate aceste lucruri care aduc atingere securităţii instalaţiilor noastre şi cooperării noastre” cu poliţia japoneză, continuă comunicatul.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Portugalia: 32 de muncitori români au fost descoperiţi “în condiţii deplorabile”. Autorităţile vor deschide o anchetă

     Pe lângă cei 32 de români, autorităţile au identificat şi trei cetăţeni portughezi.

    Conform ACT, românii erau angajaţi în Spania de către o firmă spaniolă pentru “sarcini diverse”, scrie theportugalnews.com.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Inovaţia, o ţintă în mişcare

    Economic – Presiunea tot mai mare pe nevoia de inovaţie este determinată de ciclurile tot mai scurte de viaţă a produselor, de creşterea pirateriei şi de tranziţia de la economia industrializată la economia bazată pe cunoaştere. Schimbările care au loc în modelele de inovare, deja vizibile în mediul de lucru, includ scheme flexibile de muncă, de outsourcing şi un număr tot mai mare de profesionişti în regim freelancer. Se observă schimbări ale tiparelor de inovaţie în funcţie de spaţiul geografic şi o deplasare a centrului de greutate către ţările în curs de dezvoltare. Inovarea cunoaşte o accelerare rapidă în aceste ţări şi este determinată de avantajele de cost.

    Tehnologic – Aplicaţiile Web 2.0  produc schimbări importante în modelele de inovare, pe măsură ce permit o împărtăşire tot mai extinsă a cunoştinţelor şi o creştere a accesibilităţii şi uşurinţei colaborărilor la scară locală şi globală. Inovaţii sunt aşteptate să apară dinspre noul val de tehnologii sustenabile şi noile dispozitive tehnologice tot mai ieftine, mai puternice şi mai uşor de utilizat.

    Social – Creşterea abilităţilor şi a dorinţei oamenilor de a se implica tot mai mult în social media şi instrumente de colaborare schimbă modul de gândire în privinţa împărtăşirii de cunoştinţe, a colaborării şi a realizării invenţiilor. Un alt factor de influenţă este individualizarea, prin creşterea ambiţiei indivizilor de a se exprima şi de a influenţa astfel designul produselor şi/sau schimbarea funcţionalităţii soluţiilor şi serviciilor, ţinând cont de nevoile lor. A fi inovativ este văzut drept ceva pozitiv din punct de vedere social, ceva care te face atractiv pentru un număr tot mai mare de persoane.

    Mediu – Creşterea gradului de conştientizare a schimbărilor climatice, creşterea îngrijorărilor sociale şi folosirea ineficientă a resurselor determină schimbări în modelele de inovare. Companiile devin tot mai conştiente de legătura directă dintre câştiguri şi reputaţie. Inovarea reprezintă un proces prin care organizaţiile generează idei pe care le valorifică punându-le în practică. Aceste idei permit schimbarea care creează valoare răspunzând la nevoi încă nesatisfăcute ale clienţilor. Comunicarea şi demonstrarea valorii aduse sunt condiţii obligatorii în procesul de adoptare a inovaţiei.

    La nivel organizaţional, pentru ca inovaţia să devină realitate, este necesar să fie susţinută de doi factori decisivi: Inovatorul – al cărui profil e caracterizat de determinarea cu care îşi doreşte să rezolve problemele – şi Sponsorul – cel care este în măsură să identifice valoarea unui proiect înainte de a fi implementat şi este perseverent în a promova schimbarea. Din interacţiunea acestor doi factori rezultă un cadru al inovării. Iar acest cadru, de cele mai multe ori, este oferit pentru a marca fazele, cerinţele şi modul cum inovaţia poate fi încurajată.

    La nivel macro, inovaţia este măsurată prin modul în care o caracteristică a unui serviciu sau produs al companiei generează o noutate în lumea înconjurătoare, pe piaţă sau în industrie. La nivel micro, aceasta este măsurată prin noutatea produsului sau serviciului pentru companie sau pentru client. În primul caz, este vorba de factori exogeni, precum nivelul de familiaritate al inovaţiei din perspectiva publicului şi a industriei. În al doilea caz, inovaţia este elementul de noutate adus unui produs al unei companii şi al unei categorii de clienţi ai companiei.

    În inovaţia macro, discontinuităţile care rezultă nu sunt dependente de strategia sau de structura companiilor, baza de cunoştinţe sau de disponibilitatea sa de resurse (de exemplu, World Wide Web). În cazul inovaţiei la nivel micro, pot să apară discontinuităţi în strategia de marketing sau de cercetare-dezvoltare a companiei, în lanţul de aprovizionare sau de distribuţie sau chiar pe zona de vânzări.

    Cu toate acestea, capacitatea de inovare a unui produs este condiţionată de capacităţile şi competenţele companiei (de ex. IBM, pentru a dezvolta o capacitate de producţie a automobilelor electrice, şi-ar induce perturbări şi discontinuităţi în activitate; General Motors nu ar fi în aceeaşi situaţie). Discontinuităţile care rezultă de aici depind de strategia sau de structura firmei, de competenţele ei, de baza sa de cunoştinte sau de resurse. Inovaţia se dezvoltă în lumea reală la fel ca în minţile noastre, conducând către o nouă realitate. Inovaţia este omniprezentă şi nu lasă nimic neatins.

    Ea are loc simultan în diverse domenii, sectoare sau industrii şi atrage după sine dezvoltarea unui întreg vocabular. Prin integrarea diverselor sfere – cum ar fi pieţele, competitorii, dezvoltările tehnologice -, inovarea dă naştere unor noi şcoli de gândire. În ceea ce priveşte modelele de business şi tehnologiile concurente, tot mai multe părţi implicate, cum ar fi companiile, universităţile, laboratoarele de cercetare şi chiar şi publicul larg pot să-şi exprime punctul de vedere.

    Din multitudinea de idei şi gânduri, companiile optează pentru diferite abordări, pe care le articulează în strategii şi planuri, având la bază modelul mental stabilit al organizaţiei. Din contextul mai larg şi în funcţie de nevoi, o companie ar trebui să înveţe cum să identifice contextul, modelele organizaţionale şi capacităţile sale pentru a incuba inovaţia.

    CONSTANTIN MĂGDĂLINA
    (Knowledge Management Officer, Marketing – EY România)

     

     

  • Apel la vigilenţă, după descoperirea unui NOU TIP DE VIRUS al gripei aviare, la om

     Tulpina virusului identificată la o tânără în vârstă de 20 de ani este de o virulenţă relativ scăzută, dar cercetătorii subliniază riscul ca aceasta să se combine cu alte virusuri şi să devină mai periculoasă şi insistă asupra necesităţii de a se pregăti fără întârziere pentru o pandemie cu virusul gripei aviare, complexă şi imprevizibilă.

    Tânăra din centrul Taiwanului s-a prezentat le spital cu simptome gripale şi senzaţie de sufocare în mai 2013. Ea a reacţionat bine la tratamentul cu oseltamivir (Tamiflu) şi de atunci s-a recuperat total, scriu ei în revista medicală specializată The Lancet Respiratory Medicine, publicată joi.

    Cercetătorii detaliază în revistă această primă infecţie la om cu un virus H6, deja dată publicităţii în cursul verii. În afară de subtipurile H1, H2 şi H3 ale gripei A sezoniere, au fost deja înregistrate infecţii la om cu virusurile H5, H7 şi H10, amintesc ei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Capitalistul săptămânii: Arthur Dehon Little

    Interesul lui pentru chimie s-a născut după întâlnirea cu un chimist care făcea spectacole stradale din experimentele chimice în schimbul a zece cenţi. Little a început să experimenteze el însuşi în laboratorul şcolii, iar în 1881 a fost acceptat în cadrul Institutului American de Tehnologie din Massachusetts (MIT). S-a dovedit a fi un student talentat şi un cercetător iscusit, dar şi un bun comunicator, după ce a fondat revista campusului, The Tech.

    Totuşi, în cel de-al treilea an de facultate a fost nevoit să abandoneze studiile după ce i s-a oferit un post în cadrul companiei producătoare de hârtie Richmond Paper, iar familia lui avea dificultăţi financiare şi nu mai putea să îi finanţeze studiile. Little a fost promovat rapid în cadrul companiei, de la chimist începător la supraveghetor al fabricii. În cadrul Richmond Paper l-a întâlnit pe partenerul care avea să îl conducă spre consultanţă, Roger Griffin.

    Au deschis împreună laboratorul de analize Griffin şi Little: Ingineri Chimici. Compania s-a specializat în analize chimice pentru controlul calităţii. După moartea lui Griffin în urma unui accident de laborator, în 1893, Little a fondat Compania Produselor de Celuloză care avea ca activitate dezvoltarea de aplicaţii practice pentru celuloză. În 1900, Little a făcut un nou parteneriat, cu William Hultz Walkers de la departamentul chimic al MIT. În 1905, parteneriatul s-a încheiat ca urmare a întoarcerii lui Walker la conducerea Departamentului de Cercetare de Ştiinţe Aplicate de la MIT.

    În 1909, Little s-a lansat pe cont propriu şi a creat compania Arthur D. Little (ADL). Făcea în cadrul acesteia studii analitice, precursoarele studiilor pentru care firma a devenit apoi faimoasă. Succesul a venit în 1911, după ce a obţinut un contract cu General Motors. Little avea ca misiune organizarea primului departament de cercetare al companiei. În 1916, Canadian Pacific Railway i-a solicitat lui Little un studiu complex asupra resurselor naturale ale Canadei.

    Până în 1918, compania lui făcuse peste 16.000 de cercetări. Ceea ce începuse ca un laborator de analize s-a transformat într-o companie cu vaste opereţiuni de cercetare industrială, cu specialişti care lucrează în numeroase departamente. Ideea  lansată de Little, conform căreia inovaţia aduce afaceri profitabile, rămâne principiul fundamental al consultanţei moderne.

  • Reţea de trafic de arme către Siria care ar implica şi România, descoperită în Suedia

     Potrivit unor surse citate de post, acest cetăţean suedez este una dintre cele mai importante persoane implicate în aprovizionarea cu armament a rebelilor sirieni, în contextul în care aceştia se confruntă încă de la începutul războiului civil, în urmă cu peste doi ani, cu problema accesului la arme, pentru a se putea apăra împotriva armatei bine echipate a preşedintelui Bashar al-Assad.

    Timp de mai mulţi ani, suedezul a fost imam într-una dintre principalele moschei suedeze, însă în ultimele 18 luni a ajutat opoziţia siriană şi a făcut trafic de arme, afirmă surse atât surdeze cât şi străine citate de post.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Formula matematică a pizzei perfecte, descoperită de un matematician

    Eugenia Cheng, matematician la universităţile din Sheffield (Marea Britanie) şi Chicago (SUA), a ajuns la concluzia că o pizza de dimensiuni mai reduse are o cantitate mai mare de ingrediente, pe când pe o pizza mai mare toppingul este distribuit într-un mod mai echilibrat.

    Totul a pornit de la descoperirea că o pizza cu diametrul de 30 de centimetri are cu 10% mai mult topping decât o pizza cu diametrul de 35 de centimetri.

    Matematicianul a arătat că distribuirea ingredientelor variază în funcţie de dimensiunea blatului şi că o pizza mai mică are mai mult topping decât o pizza mare, chiar dacă se folosesc aceleaşi cantităţi de topping şi aluat.

    Cantitatea de topping la fiecare îmbucătură nu este influenţată de grosimea blatului, ci de echilibrul care se formează între ingrediente şi aluat.

    Matematicianul a folosit variabilele “a” pentru volumul constant de aluat şi “t” pentru volumul constant de topping pentru a stabili formula matematică a raportului dintre topping şi blat, pentru o îmbucătură medie de pizza, constatând că, pentru o pizza cu diametrul mai mic, cantitatea de topping la fiecare îmbucătură este mai mare.

    Eugenia Cheng a avut ideea acestei formule după ce lanţul de restaurante PizzaExpress a rugat-o să cerceteze de ce pizza Romana cu diametrul de 35 de centimetri, cu blat subţire şi crocant, are un succes mai mare decât pizza clasică cu diametrul de 30 de centimetri.

    Aceasta a descoperit că secretul constă în proporţia dintre diametrul aluatului şi cantitatea de ingrediente distribuite – dat fiind că, pe o suprafaţă mai mare, toppingul este distribuit până spre marginile aluatului.

    Cei care preferă mai mult topping ar trebui să aleagă însă pizza clasică cu diametrul mai mic.

    “Îmi place să arăt că matematica se află pretutindeni în jurul nostru şi că putem folosi matematica pentru a oferi o explicaţie pentru ceea ce am descoperit prin intuiţie, cum ar fi faptul că blatul unei pizza mai mici are un risc mai mare să rămână crud la mijloc”, a afirmat Eugenia Chang.