Fabrica de bere Timişoreana are o istorie de aproape 300 de ani iar povestea ciocolatei Kandia are peste 120 de ani. Farmec a făcut primii paşi cu peste 70 de ani în urmă. Primele cărămizi făcute în fabrica de la Zalău, acum în proprietatea Cemacon, au ieşit pe poarta fabricii în urmă cu 45 de ani. 100 de ani au trecut de când se produce ciment la Fieni, fabrica fiind acum în portofoliul HeidelbergCement România. Sunt doar câteva exemple.
Tag: istorie
-
Cum a rezistat fabrica de bere Timisoreana de-a lungul a 300 de ani?
Cu o istorie de aproape 300 de ani, fabrica de bere Timişoreana este prima de pe teritoriul ţării, cu secole înainte de a exista România ca stat. De-a lungul timpului, a avut atât perioade de glorie, cât şi de restrişte, suferind incendii şi chiar un faliment în secolul XIX. “Fabrica de bere păstrează între zidurile sale această istorie. Îmbunătăţirile succesive se văd deopotrivă în arhitectura clădirilor-monument care fac parte din ansamblul fabricii, în instalaţiile moderne de astăzi şi desigur în gustul care a adus Timişoreana pe locul 1 în preferinţele românilor”, declară Mihai Bârsan, vicepreşedinte marketing la Ursus Breweries.
-
Semnificaţii istorice pentru data de 12 octombrie
1933 – Alcatraz devine, neoficial, închisoare federală
1935 – S-a născut la Modena tenorul Luciano Pavarotti (d. 6 sept 2007)
1975 – Arhiepiscopul Oliver Plunket este sanctificat, devenind primul sfânt de origine irlandeză în ultimele 7 secole
1979 – A încetat din viaţă sculptorul Iosif Fekete, realizatorul Monumentului aviatorilor din Bucureşti între anii 1928 şi 1930 (n. 15 iun 1903)
1981 – A încetat din viaţă scriitoarea Agatha Grigorescu-Bacovia, soţia poetului George Bacovia; a publicat volumele “Armonii crepusculare” – 1923 şi “Muguri cenuşii” (1926) (n. 8 martie 1895)
1990 – A încetat din viaţă scriitorul rus Arkadi Strugaţki, autor de literatură SF (n. 18 aug. 1925)
1994 – A încetat din viaţă regizorul Manole Marcus (“Viaţa nu iartă”, “Actorul şi sălbaticii”, “Mitică Popescu” (n. 8.01.1928)
1998 – Curtea Supremă de Justiţie i-a reabilitat pe Iuliu Maniu şi Ion Mihalache, fondatorii Partidului Naţional Ţărănesc
2002 – Papa Ioan Paul al II-lea şi patriarhul Teoctist al Bisericii Ortodoxe Române (BOR) au semnat în premieră o declaraţie comună care îndeamnă la unitatea creştinilor, acesta fiind primul act încheiat vreodată de un suveran Pontif şi un patriarh ortodox
2012 – Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2012 a fost atribuit, Uniunii Europene, “UE şi strămoşii săi au contribuit de peste şase decenii la promovarea păcii, reconcilierii, democraţiei şi drepturilor omului în Europa”, a declarat la Oslo preşedintele Comitetului Nobel norvegian, Thorbjoern Jagland
-
Celebra marcă Guban recâştigă teren
Privatizată prin metoda MEBO, adică angajaţii au devenit acţionari ai firmei, compania a ajuns să se confrunte, în 2009, cu grave probleme financiare. ”Compania înregistra datorii de peste 1,5 milioane de euro la bănci”, explică Eugeniu Cicoare, manager general al G.P. & Company SA. Societatea a fost preluată de circa cinci ani de fondul de investiţii american New Century Holdings, reprezentat în România prin NCH Advisors. Datoriile au fost achitate şi noul proprietar a investit 200.000 euro în retehnologizare, training pentru angajaţi, campanii de promovare. Pariul cu Guban s-a tradus într-o întreagă serie de schimbări majore. Distribuţia, de pildă, se făcea prin revânzători şi exclusiv în România. În 2012, 40.000 de perechi de pantofi au fost vândute în circa 140 de magazine din întreaga ţară. Or în momentul în care desfacerea se face exclusiv prin intermediul revânzătorilor, tot ei fac şi regulile. Pentru ca Guban să fie mai puţin dependentă de revânzători, compania a început să-şi dezvolte primele magazine, primul dintre ele fiind deschis în Băneasa Shopping City. Planurile pentru mai multe spaţii proprii, materialele noi folosite în producţie, strategia de export şi colaborările cu designeri români celebri ca Mihaela Glăvan sunt numai câteva dintre deciziile care fac brandul românesc de încălţăminte să recâştige teren pas cu pas. Iar Cicoare spune că previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de 7 milioane de lei, faţă de 6,5 milioane de lei în 2013.
-
Vaticanul a oferit 100.000 de euro pentru întreţinerea sitului Auschwitz-Birkenau
“Suma nu este mare, dar posibilităţile noastre sunt limitate. Totuşi, este expresia întregului nostru sprijin pentru proiectul Fundaţiei Auschwitz-Birkenau”, care gestionează fondurile, a afirmat cardinalul Pietro Parolin, secretar de stat al Sfântului Scaun, citat într-un comunicat la muzeului.
Vaticanul este al 31-lea stat care oferă sprijin acestui fond, al cărui obiectiv este colectarea a cel puţin 120 de milioane de euro, o sumă ce ar permite alocarea anuală între şase şi şapte milioane de euro pentru întreţinerea fostului lagăr, care se întinde pe o suprafaţă de 200 de hectare şi cuprinde 155 de construcţii în stare bună şi 300 în ruine.
Până în prezent, 67 de milioane de euro din 102 promise au intrat în conturile fundaţiei. Şaizeci de milioane de euro au fost oferite de Guvernul german.
Anul trecut, valoarea lucrărilor realizate datorită fondurilor s-a ridicat la 3,5 milioane de zloţi (837.000 de euro), urmând să atingă 1,3 milioane de euro în acest an şi 1,7 milioane de euro în anul viitor, a anunţat muzeul.
Aproximativ 1,1 milioane de persoane, dintre care aproape un milion de origine evreiască din diferite ţări europene, au murit între 1940 şi 1945 în lagărul Auschwitz-Birkenau, înfiinţat de Germania nazistă în sudul Poloniei ocupate.
Lagărul, transformat în muzeu şi devenit simbol al Holocaustului, este vizitat de peste un milion de persoane în fiecare an.
-
Bijuteriile de epocă dau lovitura pe piaţa luxului (GALERIE FOTO)
Pe lângă faptul că oferă şansa descoperirii unor pietre rare, care în prezent pot fi vândute pe milioane de dolari, dar la vremea confecţionării bijuteriilor erau considerate de calitate inferioară pentru că nu corespundeau gusturilor epocii, cum ar fi cazul diamantelor albastre, vechile giuvaericale sunt astăzi apreciate pentru valoarea lor istorică, de mărturie a vremurilor în care au fost create.
Ele servesc drept sursă de inspiraţie pentru designerii moderni, care le pot admira în expoziţii ale marilor case creatoare, ori drept motiv de laudă colecţionarilor în căutare de piese deosebite, ilustrative pentru Art Deco sau La Belle Epoque. Iar milionarii individuali sau marile mărci de bijuterii îşi afirmă astfel forţa financiară, cum a făcut recent compania Harry Winston, care a cumpărat cu preţul record de 23,8 mil. dolari, la o licitaţie Christie’s Geneva din luna mai, un diamant albastru rar pe care l-a denumit Winston Blue.
-
Istoria Americii: centenarul porumbiţei Martha (GALERIE FOTO)
Cândva număra miliarde de exemplare pe teritoriul Americii de Nord, dar specia avea să dispară după venirea europenilor din cauza vânării exagerate şi a distrugerii habitatului: ultimul exemplar, o femelă pe nume Martha, s-a stins în captivitate la Grădina Zoologică din Cincinnati la 1 septembrie 1914. Ştirea morţii îşi făcea loc în presa vremii printre cele despre războiul din Europa, iar autorii salutau dispariţia unei specii considerate stricătoare, scrie Financial Times.
Împăiată de Muzeul Smithsonian, Martha este anul acesta piesa principală dintr-o expoziţie comemorativă având ca subiect porumbeii migratori, iar pavilionul de la Cincinnati unde a murit a fost restaurat şi el, fiind redeschis publicului pe data de 1 septembrie.
-
Un pasionat de artă care învârte pe degete milioane de lire (GALERIE FOTO)
Întemeietorul acestui muzeu, denumit Muzeul de Artă Clasică din Mougins, o localitate în apropiere de Cannes, este Christian Levett, un britanic în vârstă de 44 de ani, care a făcut avere ca manager de fonduri speculative de investiţii şi şi-a educat gusturile artistice vizitând Luvrul de nenumărate ori, scrie New York Times.
Printre obiectele din colecţia de antichităţi, instituţia expune şi opere de inspiraţie clasică ale unor artişti ca Andy Warhol, Cezanne, Rubens, Chagall, Picasso sau Salvador Dali.
Levett declara într-un interviu pentru The Guardian că pasiunea lui de colecţionar datează de când avea şapte ani şi strângea monede din epoca victoriană care costau o nimica toată, iar mai apoi a început să cumpere antichităţi, ba chiar şi să preia o revistă de arheologie denumită Minerva. După părerea lui, preţul obiectelor antice de artă e încă mic comparativ cu cel al lucrărilor de artă contemporană sau impresionistă, deşi se pot face bani şi pe această piaţă. În 2008 a cumpărat o statuie a împăratului Hadrian cu 600.000 de lire sterline; în 2011, preţul ei ajunsese la câteva milioane de lire.
-
Partea nevăzută a luptei dintre Samsung şi Apple
Una dintre cele mai mari lupte din istoria corporaţiilor se dă de ani buni între Samsung şi Apple, cei mai mari jucători de pe piaţa producătorilor de smartphone-uri. Totul a început atunci când Steve Jobs a prezentat lumii iPhone-ul, proiectul secret la care compania americană a lucrat mai bine de cinci ani. La scurt timp după, Samsung, la acea vreme o companie care producea piese pentru Apple, a lansat Galaxy S, un model de smartphone cu similar iPhone-ului.
Steve Jobs şi Tim Cook, atunci Chief Operating Officer al Apple, au acuzat compania coreeană că au furat planurile şi designul telefonului. Cei doi au acţionat în judecată Samsung, acela fiind începutul unei lungi şi costisitoare lupte.
După zeci de procese şi decizii, Samsung a fost obligată să achite despăgubiri de 1 miliard de dolari celor de la Apple. Pierderile suferite însă de americani au fost mult mai mari, iar modelul coreean a reuşit, în cei mai mulţi ani, să se apropie ca vânzări de iPhone.
Motivul pentru care Samsung este lider de piaţă, având o cotă aproape dublă decât Apple, este diversitatea modelelor produse. În vreme ce Tim Cook preferă să rămână adept viziunii lui Steve Jobs, bazându-se pe un singur model, coreenii se pot lăuda cu zeci de telefoane lansate anual.
Indiferent de modul în care piaţa de telefoane va evolua, este greu de crezut că Samsung ar putea pierde poziţia pe care o ocupă, cel puţin în următorii ani. Chiar dacă branduri din a doua linie, precum Huawei, LG sau Lenovo încep să producă modele de o calitate superioară, iar Nokia şi Blackberry încearcă să revină pe piaţă, Samsung şi Apple par a fi companiile spre care cumpărătorii se îndreaptă mai întâi.
-
Ce faci când băieţii răi ţin frâiele?
Să o luăm în ordine, cumva: unu, băieţii răi taie capete. Capete de oameni care îşi fac doar meseria, informează, şi nu prea au de-a face cu precepte religioase sau cu noua ordine mondială sau cu altele de acest fel. Şi curge sânge roşu, cald, omenesc, degeaba. Iar cei ce ar trebui să fie băieţii buni se indignează în faţa camerelor de luat vederi şi zic nişte vorbe bine ticluite de specialişti în comunicare, vorbe care nici nu rezolvă situaţia, nici nu pun apărători în jurul gâturilor şi nu ajută nici rudele celor care s-au prăpădit.
Mă rog, scriu înaintea unei întâlniri a NATO care ar putea lua oareşce decizii, deşi, sincer, nu cred. Preventiv, spun clar că aici nu este vorba despre religie, ci despre inşi cu apucături ciudate, care folosesc religia drept paravan.
Doi: alţi băieţi răi zic: „Bucata asta de pământ este a mea!“ şi o iau. Băieţii răi nu sunt numai răi, ci sunt şi şmecheri, lucrează prin interpuşi şi iau apă de gură ca să mascheze mirosul de usturoi. Dar, chiar şi aşa, cu interpuşi, din nou curge sânge cald, omenesc, şi oameni sunt alungaţi din case şi dezbrăcaţi şi puşi să danseze, umili, sub ameninţarea armelor; pentru că băieţii răi au suflete de artişti, le place dansul şi trupul uman dezgolit. Iar băieţii buni se indignează din nou şi vin cu fraze întortocheate în faţa camerelor de luat vederi şi pe urmă nimic.
Băiatul Rău numărul unu e aşa de rău, încât răspunde cu „out-of-office“ la telefonul Băiatului Bun numărul unu, prilej pentru ultimul de a plânge, iarăşi, în faţa camerelor de luat vederi. Îi dau, totuşi, o bilă albă preşedintelui francez Hollande, pentru suspendarea livrării navei de tip Mistral; este un gest care mi se pare curajos şi cu valoare de simbol, măcar pentru faptul că puţini îşi permit să piardă sume de ordinul miliardelor de euro.
Alţi băieţi fac pur şi simplu ce le taie capul, iar când nu au nimic de făcut stabilesc vinovăţii, fac pomeni electorale, stârnesc conflicte şi dispute aiurea. Merg în cea mai puternică economie a lumii, dar nu-i duce capul să ia o delegaţie de oameni de afaceri, cum bine au remarcat colegii mei de la Ziarul Financiar. Instituţionalizează oportunismul politic, pentru că unde-i lege, nu-i tocmeală, nu? Nu mai adaug nimic, deschideţi orice site de ştiri şi puneţi degetul la întâmplare pentru a completa lista.Vedeţi dumneavoastră, pe băieţii răi nu-i pui la punct cu o postare pe Twitter sau cu un like pe Facebook. Pentru a-i dovedi pe băieţii răi, trebuie înainte de toate să porţi o discuţie cu tine însuţi, cetăţean al lumii.
Un fragment de istorie: în jurul anului 60 înainte de Hristos Roma era la cheremul unui senator pe nume Lucius Sergius Catilina, şeful unei cete de depravaţi uniţi de lăcomie şi dorinţa de a face avere. Ei i-au netezit calea unui rege namibian pe nume Jugurtha, care a mituit un grup important de senatori, determinându-i să treacă cu vederea actele sale de piraterie, indiferent de efecte. Efectele au fost că romanii au pierdut controlul mării, iar comerţul exterior s-a oprit cu totul.
Practic, Jugurtha le-a demonstrat mândrilor romani, stăpânii lumii, că la ei totul este de vânzare şi că banii au învins onoarea. A fost nevoie de un Cicero care să dovedească trădarea şi să acţioneze, punându-şi viaţa în pericol. Ciudat, mai târziu romanii şi-au dat seama că au avut mereu la îndemână mijloacele de a lupta; a fost nevoie doar de un grup de furioşi care au venit şi au demonstrat neputinţa în care s-a complăcut naţia şi că până la urmă a fost o simplă problemă de voinţă politică şi socială.
Aşa că zic: poate că ar trebui doar un grup de furioşi în lupta cu băieţii răi.
Ilustrez cu „Cicero denunţându-l pe Catilina“, frescă de Cesare Maccari, aflată în sediul Senatului italian.)
