BusinessMagazin

Tag: casa

  • Grupul Bio-Medica International lansează un spital de dermatologie-venerologie, la împlinirea a 25 de ani de activitate în România

    Noul spital cuprinde o unitate modernă de dermatoscopie digitală de ultimă generaţie Foto Finder, cu ajutorul căreia cancerul de piele poate fi depistat în faze incipiente. Unitatea de dermatoscopie digitală cu lumină polarizată, cu tehnologie Crystal View, asigură un screening de cea mai bună acurateţe pentru toate tipurile de cancer de piele, inclusiv pentru cea mai agresivă formă a acestuia – melanomul. Dermatoscopul are posibilitatea de a mări imaginea aluniţelor/leziunilor de 140 de ori, oferind imagini de cea mai înaltă precizie, fiind,  la ora actuală, singurul dermatoscop din lume care are încorporată o cameră full HD, ajutându-i astfel pe medici să facă diferenţa mult mai uşor între leziunile benigne şi cele maligne.

    Pacienţii din toată ţara vor avea acces, la aceste servicii realizate cu tehnologie de top, la standarde internaţionale, spitalul aflându-se în contract cu Casa de asigurări de sănătate. Aceştia vor putea beneficia de servicii decontate de Casa de asigurări de sănătate, în baza unei trimiteri de la medicul de familie sau de la un medic specialist, aflat în contract cu Casa de asigurări, in baza cardului naţional de sănătate. Serviciile medicale sunt decontate în limita fondurilor disponibile. După epuizarea fondurilor, pacienţii vor putea beneficia de servicii în regim „fee for service” sau în baza unei asigurări private de sănătate.

    „Deschiderea acestui spital reprezintă un pas important în lupta cu cancerul de piele. Faptul ca pacienţii asiguraţi au acces la screening realizat cu cea mai nouă tehnologie a momentului este o premieră pentru noi. Prevenţia cancerului de piele şi melanomului, cea mai gravă formă de cancer de piele este o misiune pe care ne-am asumat-o încă de acum 18 ani, când am introdus în premieră, în România, dermatoscopia digitală în clinicile noastre. Noul spital răspunde unei nevoie neacoperite de astfel de servicii medicale integrate, în această zonă, bazate pe prevenţie”, a declarat Dr. Claudia Sprâncenatu, CEO al Grupului Bio-Medica International.

    În cadrul Spitalului de Dermatologie-Venerologie va putea fi tratată o gamă largă de afecţiuni din spectrul dermatologic, de către o echipa medicală formată din 40 de medici cu experienţă.

    Incidenţa cancerului de piele este în creştere, în ultimii ani, din cauza expunerii repetate la soare, fără protecţie solară, a schimbărilor climatice şi obiceiului bronzării artificiale, la solar. Dintre cancerele de piele, melanomul este cea mai agresivă formă: 75% dintre persoanele diagnosticate cu melanom metastatic (în stadiu avansat) îşi pierd viaţa în primul an de la diagnostic. Dacă este surpins în stadii incipiente, melanomul poate fi curabil în proporţie de 95%, un rol important în prevenţie avându-l dermatoscopia – o investigaţie non-invazivă, nedureroasă, care durează câteva secunde.

    Fototerapia, standardul de aur în dermatologie

    Spitalul dispune, de asemenea, de o unitate modernă de fototerapie, destinată tratării a diverse afecţiuni dermatologice sau efectuării unor proceduri de rejuvenare şi reîntinerire. Fototerapia, sau terapia prin lumină, reprezintă standardul de aur în dermatologie, bazându-se pe lumină la o intensitate controlată pentru a trata diverse afecţiuni, de la acnee, alopecie, cuperoză, rozacee, dermatită, psoriazis, vitiligo, dermatită atopica etc.

    Printre acestea se numără terapii inovatoare precum Sunetics, terapia laser cu lumină roşie destinată tratării alopeciei, terapia cu lumină albastră BLU-U şi ClearLight, destinate tratării acneei, terapia cu lumină roşie Omnilux Revive sau Collagen Bed Therapy, destinate tratării rozaceei, cuperozei şi altor afecţiuni care au la bază inflamaţia, dar şi cu indicaţii în rejuvenare. Acestora li se adaugă terapii pe bază de lumină destinate tratării psoriazisului, precum cabina UVA 1 sau Narrow Band UVA şi UVB. Unitatea de fototerapie este completată de o serie de lasere medicale chirurgicale, cosmetice şi vasculare.

     

  • Imagini amuzante care demonstrează că pisicile sunt cele mai teatrale animale de casă – GALERIE FOTO

    Mai multe poze în pagina 2

  • Oraşul unde poţi cumpăra o casă cu mai puţini bani decât ai da pe un smart TV

     El face parte dintr-o nouă generaţie de  rezidenţi, una educată, cu un simţ al comunităţii puternic, care se bazează pe  cartea lui Drew Philip, ”A 500 $ house in Detroit” (O casă de 500 de dolari în Detroit). El a mărturisit că a cumpărat casa la licitaţie pentru doar 500 de dolari, “mai puţin decât ai da pe un televizor decent”

    ”Când am cumpărat casa, în 2009, venirea mea în Detroit părea ciudată”, povesteşte tânărul; pe vremea aceea lumea avea tendinţa să părăsească acest oraş, ca urmare a crizei imobiliare. Între 2005 şi 2007, 67.000 de case au intrat în executare silită în Detroit. Între 2011 şi 2015, Wayne Country a executat silit aproape una din fiecare patru case din Detroit pentru neplata taxelor de proprietate. Când şi-a căutat casă, în afară de cele abandonate, care arătau ca şi cum ar fi trecut printr-un război; Philip a găsit şi alte case, care aveau nevoie de mai puţine renovări şi în care s-ar fi putut muta, multe dintre acestea puteau fi cumpărate cu mai puţin 3.000 de dolari. ”Nu am putut să profit de nefericirea altora. Singurul lucru la care mă puteam gândi erau familiile care trăiau în aceste case şi ziua în care băncile i-au aruncat în stradă.”

    Casa în care s-a mutat el fusese abandonată de câţiva ani; a îndepărat gunoiul, a adăugat ferestre, electricitate şi a început să devină familiar cu locul şi cu vecinii. În cei opt ani petrecuţi acolo – oraşul trecea printr-o schimbare majoră, se dezvolta. S-a mutat în Detroit fără prieteni, fără să aibă un loc de muncă şi bani. Era pe punctul de a absolvi Universitatea din Michigan, una dintre cele mai bune universităţi din lume. Şi-a vândut maşina şi a cumpărat o camionetă pentru 1.000 de dolari şi a decis să construiască singur casa – fără granturi sau împrumuturi. ”Mi-am propus să lucrez pentru tot ce făceam în casa respectivă, nu toată lumea are acces la împrumuturi sau granturi din partea unor fundaţii.” Pe parcursul anilor petrecuţi acolo, unul dintre vecinii săi era pe punctul de a-i fi vândută casa la licitaţie; a reuşit împreună cu un alt vecin să plaseze o contraofertă – ”Ne-am răspuns la întrebarea – cât valorează vecinul tău – şi am reuşit să cumpărăm casa astfel încât să poată locui în continuare în aceasta”, descrie el în cartea sa cum a ajutat familie cu copii să îşi păstreze locuinţa.

    El spune că exemplul său este relevant pentru noua mentalitate a rezidenţilor din Detroit. Între 2010 şi 2014, în Detroit au venit aproximativ 14.000 de noi rezidenţi, aceasta fiind prima creştere importantă a populaţiei din ultimii 60 de ani; numerele sunt în continuă creştere. Noi restaurante se deschid zilnic şi galerii de artă se nasc între zidurile de beton.

     

     

  • De ce ouăle Gabrielei Firea erau ultima problemă a Bucureştiului

    Alteori îmi aduc aminte enervat de orele petrecute în trafic sau de faptul că a fost nevoie de un eveniment francofon ca să apară semafoarele în Piaţa Victoriei. La anul, nu am dubii, o să-mi amintesc tot cu nervi şi de ouăle de Paşte agăţate la Universitate.

    M-am născut şi am trăit toată viaţa în Bucureşti, sperând în fiecare an că ceva, oricât de mic, se va schimba în bine. M-am uitat cum s-au perindat diverşi primari la cârma oraşului, doar ca să-mi dau seama, la sfârşitul fiecărui mandat, că nu au înţeles care sunt problemele reale.

    În afară de câteva improvizaţii, aşa cum au fost pasajele de la Băneasa sau Podul Basarab, principalele minusuri ale Capitalei rămân neatinse. Ar fi nevoie de mai multe locuri de parcare. Ar fi nevoie de mai puţine gropi. Aş putea să o ţin aşa încă trei pagini, dar sunt convins că ştiţi neajunsurile la fel de bine ca şi mine.

    Bucureşti nu avea nevoie de Pasărea Măiastră; chiar crede cineva că festivalul „va avea şansa de a deveni un brand al României, comparabil cu cel al Festivalului Internaţional George Enescu”, după cum a motivat Gabriela Firea propunerea? Bucureşti avea nevoie, mai curând, să finanţeze cu spor reabilitarea blocurilor rămase pe listă.

    Bucureşti nu avea nevoie de decoraţiuni de Paşti. De fapt, cine ar avea nevoie de aşa ceva? Dacă era vorba de organizarea unui târg într-un parc sau într-o piaţă, nimeni nu s-ar fi agitat să combată ideea. Sigur, poate n-ar strica ceva mai puţin roz. Dar nu de asta are acum nevoie Bucureşti‑ul. Avem nevoie, mai curând, de investiţii în şcoli şi spitale.

    Poate doamna primar ar trebui să-şi aducă aminte că doar doi primari au câştigat un al doilea mandat în ultimii 27 de ani. Pe votanţii din Bucureşti – unii dintre ei, cel puţin – nu-i încălzesc prea tare muzica tradiţională sau ouăle agăţate de copaci.

    Problemele Bucureştiului sunt multe şi n-are rost să le detaliem, dar la kitsch şi prost gust încă stăm bine, deci nu aş începe să investesc acolo.

    Dacă o ţinem tot aşa, în curând glumele prietenilor de prin vestul ţării n-or să mă mai facă să râd, ci să plâng. O ştiţi pe-aia, doamna Firea: dacă Banatu-i fruncea, atunci Bucureştiul ce-i?

  • Locul din Europa unde este ilegal să nu ai casă şi serviciu. În România nu ar putea exista niciodată

    Deşi are aproape 3.000 de locuitori şi o suprafaţă de două ori cât a statului New Jersey, oraşul Longyearbyen din Norvegia este cunoscut pentru rata criminalităţii de sub 1%. Localitatea are doar şase ofiţeri de poliţie şi o singură celulă pentru deţinuţi – aceasta fiind ultima dată ocupată cu mai mult de un an în urmă.

    Una din explicaţiile pentru comunitatea extrem de paşnică din Longyearbyen este aceea că şomajul a fost declarat ilegal. Cei care nu au un loc de muncă constant nu pot locui în oraş. O altă condiţie pentru a fi locuitor este de a deţine o locuinţă. Prin aceste măsuri, guvernatorul Odd Olsen s-a asigurat că fiecare persoană va avea un venit stabil şi familiile vor putea să se întreţină, fără a exista riscul ca cineva să rămână în stradă. Deşi intră în contradicţie cu legislaţia din Norvegia, cunoscut pentu protecţia socială oferită tuturor, indiferent dacă au sau nu serviciu şi casă, oficialii din Longyearbyen spun că acesta este singurul mod în care societatea poate funcţiona.

    Fiind parte din arhipelagul Svalbard, localitatea Longyearbyen a fost selectată de-a lungul timpului pentru diverse proiecte ştiinţifice. Unul dintre acestea a avut loc în anul 2008, când în Longyearbyen s-a construit un depozit de seminţe care va păstra, când va fi la capacitate maximă, aproximativ 100 de milioane de specii de plante de pe glob. În prezent depozitul găzduieşte aproximativ jumătate de milion de specii. Svalbard International Seed Vault (SISV), cunoscut şi ca “seiful pentru sfârşitul lumii”, este conceput pentru a păstra câte un eşantion din toate varietăţile de plante cunoscute de om.

    Longyearbyen a fost ales pentru a găzdui acest depozit în primul rând datorită pentru stabilităţii sale seismice. Fiind săpat în solul îngheţat în permanenţă al teritoriului arctic (permafrost), temperatura simplifică procesul de conservare. Seminţele sunt împachetate în folie de aluminiu şi înconjurate de ziduri de un metru grosime. Seiful are un tunel de 125 metri lungime, săpat în stâncă.

  • Cum să arăţi ce ai: muzeul personal

    Cei care solicită arhitecţilor şi designerilor de interioare să le facă un spaţiu de expunere de trofee rareori le impun acestora o limită de buget, cheltuind de la zeci sau sute de mii de dolari până la chiar aproape 20 de milioane de dolari. Pentru spaţiile în care se expun trofee de vânătoare, de exemplu, unii solicită o încăpere dedicată unde acestea să se încadreze frumos în decor, iar alţii vor ceva care aminteşte de un spaţiu muzeal, în care recreează habitatul natural al animalelor, cu tot cu iarbă, pietre şi copaci şi sisteme de iluminare specială care să imite cerul de zi şi de noapte, precum şi sisteme de sunet care să redea zgomotele din junglă.

    Pentru alţii, trofee sunt pantofii, premiile câştigate în cariera sportivă, motocicletele ori maşinile, prezentate în vitrine speciale, ori chiar discurile de aur şi de platină câştigate de-a lungul carierei muzicale. Atunci când se hotărăsc să vândă casele cu spaţiu de expunere pentru trofee, proprietarii sunt gata să o ia de la capăt cu investiţia în noua locuinţă, nevrând să renunţe la a-şi arăta colecţia de care sunt atât de mândri.

    Agenţii imobiliari îi sfătuiesc însă pe cei care fac asemenea investiţii să gândească de la început spaţiul destinat trofeelor ca pe unul care poate fi folosit şi în alte scopuri, ca să le fie mai uşor să găsească cumpărători dacă la un moment dat se vor hotărî să-şi vândă proprietatea.

  • Cum să arăţi ce ai: muzeul personal

    Cei care solicită arhitecţilor şi designerilor de interioare să le facă un spaţiu de expunere de trofee rareori le impun acestora o limită de buget, cheltuind de la zeci sau sute de mii de dolari până la chiar aproape 20 de milioane de dolari. Pentru spaţiile în care se expun trofee de vânătoare, de exemplu, unii solicită o încăpere dedicată unde acestea să se încadreze frumos în decor, iar alţii vor ceva care aminteşte de un spaţiu muzeal, în care recreează habitatul natural al animalelor, cu tot cu iarbă, pietre şi copaci şi sisteme de iluminare specială care să imite cerul de zi şi de noapte, precum şi sisteme de sunet care să redea zgomotele din junglă.

    Pentru alţii, trofee sunt pantofii, premiile câştigate în cariera sportivă, motocicletele ori maşinile, prezentate în vitrine speciale, ori chiar discurile de aur şi de platină câştigate de-a lungul carierei muzicale. Atunci când se hotărăsc să vândă casele cu spaţiu de expunere pentru trofee, proprietarii sunt gata să o ia de la capăt cu investiţia în noua locuinţă, nevrând să renunţe la a-şi arăta colecţia de care sunt atât de mândri.

    Agenţii imobiliari îi sfătuiesc însă pe cei care fac asemenea investiţii să gândească de la început spaţiul destinat trofeelor ca pe unul care poate fi folosit şi în alte scopuri, ca să le fie mai uşor să găsească cumpărători dacă la un moment dat se vor hotărî să-şi vândă proprietatea.

  • Tanti Firea, ia-ţi ouăle înapoi!

    Alteori îmi aduc aminte enervat de orele petrecute în trafic sau de faptul că a fost nevoie de un eveniment francofon ca să apară semafoarele în Piaţa Victoriei. La anul, nu am dubii, o să-mi amintesc tot cu nervi şi de ouăle de Paşte agăţate la Universitate.

    M-am născut şi am trăit toată viaţa în Bucureşti, sperând în fiecare an că ceva, oricât de mic, se va schimba în bine. M-am uitat cum s-au perindat diverşi primari la cârma oraşului, doar ca să-mi dau seama, la sfârşitul fiecărui mandat, că nu au înţeles care sunt problemele reale.

    În afară de câteva improvizaţii, aşa cum au fost pasajele de la Băneasa sau Podul Basarab, principalele minusuri ale Capitalei rămân neatinse. Ar fi nevoie de mai multe locuri de parcare. Ar fi nevoie de mai puţine gropi. Aş putea să o ţin aşa încă trei pagini, dar sunt convins că ştiţi neajunsurile la fel de bine ca şi mine.

    Bucureşti nu avea nevoie de Pasărea Măiastră; chiar crede cineva că festivalul „va avea şansa de a deveni un brand al României, comparabil cu cel al Festivalului Internaţional George Enescu”, după cum a motivat Gabriela Firea propunerea? Bucureşti avea nevoie, mai curând, să finanţeze cu spor reabilitarea blocurilor rămase pe listă.

    Bucureşti nu avea nevoie de decoraţiuni de Paşti. De fapt, cine ar avea nevoie de aşa ceva? Dacă era vorba de organizarea unui târg într-un parc sau într-o piaţă, nimeni nu s-ar fi agitat să combată ideea. Sigur, poate n-ar strica ceva mai puţin roz. Dar nu de asta are acum nevoie Bucureşti‑ul. Avem nevoie, mai curând, de investiţii în şcoli şi spitale.

    Poate doamna primar ar trebui să-şi aducă aminte că doar doi primari au câştigat un al doilea mandat în ultimii 27 de ani. Pe votanţii din Bucureşti – unii dintre ei, cel puţin – nu-i încălzesc prea tare muzica tradiţională sau ouăle agăţate de copaci.

    Problemele Bucureştiului sunt multe şi n-are rost să le detaliem, dar la kitsch şi prost gust încă stăm bine, deci nu aş începe să investesc acolo.

    Dacă o ţinem tot aşa, în curând glumele prietenilor de prin vestul ţării n-or să mă mai facă să râd, ci să plâng. O ştiţi pe-aia, doamna Firea: dacă Banatu-i fruncea, atunci Bucureştiul ce-i?

  • Angelina Jolie şi-a cumpărat o vilă în valoare de 25 de milioane de dolari

    Actriţa, care s-a despărţit de Brad Pitt anul trecut, a cumpărat proprietatea Cecil B. DeMille din enclava Laughlin Park din Los Feliz, Los Angeles, informează TMZ.

    Vedeta va locui într-o zonă plină de staruri din lumea filmului şi a muzicii precum Ellen Pompeo, Casey Affleck, Natalie Portman, Lauren Graham, will.i.am şi David Fincher.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Această casă de vacanţă costă 32.000 de dolari şi se construieşte în 8 ore

    PassivDom foloseşte un robot capabil să imprime 3D. Acesta realizează pereţii, acoperişul şi podeaua casei. Ferestrele, uşile şi sistemul electric sunt adăugate de angajaţi oameni.
     
    Când sunt complete, casele PassivDom sunt autonome şi mobile. Asta înseamnă că pot fi mutate şi nu trebuie conectate la surse externe de electricitate sau la sisteme de canalizare.