Aşa îşi petrec timpul Aura şi David Alexandru Chiriţă, zi de zi, de două luni, de când mama a aflat de boala lui. Bebeluşul gângureste puţin şi-apoi îşi îndreaptă privirea spre lucruri noi. Devine mai interesat de jucăria de lângă el, postată în chip de înger păzitor şi, totodată, antidotul pentru durerile de dinţi ce vor să apară. Se joacă cu zdrăngănitoarea, o ceartă, o trânteşte de pătuţ, pentru ca apoi să devină din nou cea mai bună prietenă a lui.
Zâmbeşti şi te bucuri odată cu el de joacă. Ochii lui, însă, nu te lasă să uiţi de boala cumplită ce îi macină viaţa. David suferă de ciroză şi atrezie de căi biliare. Un diagnostic care nu are răbdare şi nu oferă prea mult timp. Singura speranţă este şansa unui transplant de ficat, dincolo de graniţele ţării. Dar, din păcate, aceasta şansă ţine de o sumă foarte mare de bani, pe care părinţii lui David, din veniturile lor mici, nu o pot acoperi.
Copilul mult aşteptat
David a venit pentru Aura şi Cătălin Chiriţă ca o binecuvântare a unei iubiri de 15 ani. Era momentul lor mult aşteptat, când aveau să cunoască acel sentiment despre care doar au auzit sau au citit: bucuria de a fi părinte.
“Vestea că am rămas însărcinată a fost o mare bucurie atât pentru mine şi soţul meu, cât şi pentru întreaga familie. Ne-am dorit foarte mult acest copil. A fost o minune de la Dumnezeu”, a mărturist Aura cu zâmbetul pe buze.
Cuvintele Aurei sunt întărite de cele ale lui Cătălin, căruia i se citeşte în ochii bucuria de a fi tată: “Amândoi ne-am dorit băiat. Din clipa în care a rămas însărcinată”.
Dacă vestea că vor fi părinţi le-a umplut sufletele de bucurie, perioada sarcinii avea să-i pună la grele încercări. Niciun efort, însă, nu era prea mare pentru micuţul lor.
“Primele luni de sarcină au fost într-adevăr foarte grele: greţuri, vărsături interminabile până la patru luni, apoi dureri abdominale. În săptămâna 28 de sarcină, am descoperit un polihidramios, ceea ce înseamnă mai mult lichid amiotic decat limita normală. Acest lucru m-a facut să stau la pat până în momentul în care am născut, pentru a nu pierde sarcina. În ultima lună de sarcină, am facut trombicitopenie, ceea ce ducea la un risc crescut de hemoragie în momentul naşterii. Acesta a fost motivul pentru care am născut prin cezariană. O sarcină destul de dificilă, dar pentru mine a fost o bucurie şi am făcut orice sacrificiu pentru ca să pot să am acest copilaş”, îşi aminteşte Aura.
Nicio analiză, nicio ecografie, niciun medic nu prevesteau însă nimic din ceea ce avea să urmeze. În apartamentul lor din comuna Berca, judeţul Buzau, totul era pregătit pentru David. Camera pictată, hăinuţele aranjate cu dragoste şi grijă lângă pătuţ, iar jucăriile aşezate prin toate colţurile camerei, pentru ca David să fie înconjurat numai de prieteni. Aura şi Cătălin nu vroiau să-i lipsească nimic ” bulgaraşului lor de fericire “, aşa cum îl numesc pe David.
“Chiar din timpul sarcinii am început să facem cumpărături, să cumpărăm hainuţe, pătuţul, cele necesare pentru pătuţ. Am şi chemat o fată, foarte talentată, care ne-a desenat pe pereţi scene din desenele animate”, ne-a spus tânăra mămică, în timp ce îşi mai aruncă câte o privire spre David. În singurul moment în care a zâmbit cu tot sufletul, Cătălin ne-a povestit şi el despre pregătirea dinaintea sosirii pe lume a lui David. “Ne-am pregătit dinainte, am început să cumpărăm hainuţele pentru băiat. Multă lume ne-a spus să nu ne grăbim, că s-au intamplat cazuri în care s-a dovedit a fi fetiţă, dar a fost să fie băiat”, spune bărbatul.
Diagnosticul
În 3 decembrie, s-a născut David Alexandru. Pentru el şi pentru părinţii lui au urmat 6 săptămâni de poveste. Cine însă să anticipeze răul ce s-a abătut peste ei? Cine să se gândească că în corpul unui bebeluş fericit se instalează boala, o boală cumplită şi pentru un adult?
Aura Chiriţă îşi aminteşte momentul în care au aflat despre boala copilului. “Totul a fost bine până la vârsta de 6 săptămâni, când pur şi simplu a răcit. Am fost la medicul de familie, la un doctor pediatru şi ne-a fost prescris un tratament.L-am tratat acasă, dar văzând că situaţia se înrăutăţeşte, am decis să mergem la spital. Acolo, medicul de gardă a observat că micuţul are o tentă mai gălbuie a pielii şi mi s-a spus că are un icter prelungit. I s-au făcut toate analizele, iar cele la ficat au ieşit prost. A fost tratat pentru răceală pe care o avea, dar starea lui generală nu era una bună, motiv pentru care am fost transferaţi la IOMC Bucuresti ( Institutul pentru Ocrotirea Mamei şi Copilului “Alfred Rusescu”, n.red.). S-a descoperit că este infestat cu un virus foarte periculos – citomegalovirus, un virus pe care 80% din oameni îl au, mulţi dintre noi fără să ştim. Pentru adulţi, virusul nu este periculos, însă pentru bebeluşi poate fi chiar letal”, povesteşte femeia.
Drumurile prin spitale
Cu acest diagnostic, David a fost transferat la Spitalul Victor Babeş, unde, timp de o lună, a fost tratat de CMV (citomegalovirus). Un tratament foarte dur şi extrem de dureros.
Drumurile prin spitale nu s-au terminat aici. David a fost mutat la Spitalul Marie Curie din Bucureşti pentru diagnosticul de atrezie de căi biliare.
“Această afecţiune ar fi putut fi rezolvată printr-o intervenţie numită Kasai, însă numai până la vârsta de trei luni. Dar indiferent de rezultatul acestei operaţii, mai devreme sau mai târziu transplantul hepatic ar fi fost inevitabil. Era vorba doar de o stagnare a evoluţiei bolii,” ne-a spus Aura.
Din cauza complicaţiilor anterioare, însă, copilul a ajuns prea târziu la Spitalul Marie Curie. Ciroza se instalase deja. Acum, singura posibilitate o reprezintă clinicile din Europa. Medicii de la Spitalul Saint Luc din Belgia şi medicii de la Regesburg Germania sunt pregătiţi să îl salveze pe David. Viaţa lui valorează acum 125.000 de euro şi, cu fiecare secundă ce trece, cursa vieţii şi a morţii devine tot mai strânsă.
Ajutorul care ţine loc de minuni
David şi Aura sunt internaţi în Spitalul Marie Curie de mai bine de o lună. În tot acest timp, Cătălin, împreună cu familia şi cu cei apropiaţi, luptă în încercarea de a strânge banii pentru transplantul lui David. Bat la multe porţi. Unele se deschid, altele nu. Au depus dosarul şi la Ministerul Sănătăţii. Dar de acolo banii ar putea veni tocmai în august, un termen prea îndepărtat pentru David.
Din pătuţul lui de spital, David continuă să descopere lumea. A învăţat până acum să-şi ţină capul, să-şi privească degetele şi să asculte glasul mamei. Când oboseşte de toate astea, adoarme cuminte, ţinând pumnii strânşi ca într-o rugăciune.
David nu are nevoie de un miracol. Are nevoie de un ajutor care poate fi dat. Are nevoie de banii pentru operaţia care îl va salva. (Miruna Ionescu)
Mai multe despre starea la zi a lui David puteţi citi aici viatapentrudavid.wordpress.com/