BusinessMagazin

Tag: roman

  • Alpinistul Horia Colibăşanu va reprezenta România în cadrul unui proiect cultural european

    Proiectul multimedia se numeşte “Mindpower” şi include o serie de filme de scurt metraj realizate în fiecare ţara membră a Uniunii Europene. Iniţiatorii proiectului aleg câte o personalitate din fiecare ţară, din România fiind ales Horia Colibăşanu.

    Colibăşanu are 38 de ani, este medic stomatolog şi trăieşte în Timişoara. El a escaladat Muntele K2 ( Pakistan/ China, 8000 de metri) la 27 de ani, fără oxigen suplimentar şi fără ajutorul şerpaşilor.

    Horia Colibăşanu este românul cu cele mai multe vârfuri de cel puţin 8.000 de metri atinse – şapte – printre care se numără K2 (8.611), Annapurna (8.091) şi Dhaulagiri (8.167m). Cinci dintre cele şapte reuşite ale sale la altitudine extremă au fost premiere naţionale. Colibăşanu este deasemenea singurul român care a primit, în 2009, distincţia “Spirit of Mountaineering” din partea British Alpine Club, cel mai prestigios club montan din lume.

    Românul a interpretat rolul principal în cea mai amplă şi riscantă operaţiune de salvare din istoria Himalayei (Annapurna 2008), el fiind protagonistul unui documentar produs în Spania, “Pura Vida “. Documentarul a fost premiat la Festivalul Internaţional de Film San Sebastian.
     

  • Românul care la 28 de ani a făcut afaceri cu Bill Gates. Microsoft i-a cumpărat compania pentru zeci de milioane de dolari

    Un tânăr prezentat în prima ediţie a catalogului 100 Tineri manageri de Top, în 2006, este Cătălin Olteanu. La acea vreme, Olteanu avea 28 de ani şi ţinuse titlurile de primă pagină ale ziarelor pentru că făcuse deja afaceri cu Bill Gates.

    Cătălin Olteanu a pus pe picioare o firmă de software „de nişă“, UMT România, filială a UMT New York, care a produs o aplicaţie complexă de management al portofoliilor de proiecte (un pas înainte, pe scara complexităţii, faţă de managementul de proiect), soft care a fost cumpărat în februarie 2006 de Microsoft. Gates a „înghiţit“ cu totul firma UMT New York, deci şi filiala din România; suma tranzacţiei nu a fost dezvăluită, dar conform unor estimări se ridică la zeci de milioane de dolari.

    După achiziţie, Olteanu a plecat cu familia în Seattle, la sediul central al Microsoft din Redmond, iar acum conduce UMT360, companie care digitalizează tot ce înseamnă planificarea şi controlul investiţiilor. UMT360 a fost numită de două ori Gartner Cool Vendor in Project Portfolio Management (PPM), a fost poziţionată tot de Gartner în categoria companiilor vizionare şi a fost numită inclusiv în 2014 Microsoft PPM Partner of the Year.

    La ce foloseşte softul dezvoltat de UMT, care a trezit interesul lui Bill Gates, povestea anterior Cătălin Olteanu: „Dacă ai trei idei de afaceri pe an, nu ai nevoie de soft. Dacă în schimb ai o listă cu 100 de idei, să zicem ca e uşor să vezi care sunt cele mai bune 10 şi cele mai proaste 10. Dar la mijloc îţi rămân 80 – poate ele costă 50 de milioane, iar tu ai doar 20-25 de milioane la dispoziţie. Pe care le alegi?“.

    După negocieri care au durat aproape un an, Microsoft cumpăra, la jumătatea lunii ianuarie 2006, firma UMT New York –  juridic vorbind, pentru că, practic, o cumpărase numai pentru filiala din România, UMT România SRL.
     
    Valoarea tranzacţiei dintre UMT şi Microsoft nu a fost facută publică. Având în vedere însă că valoarea portofoliilor de proiecte administrate la acea vreme cu software-ul UMT depăşea 20 de miliarde de dolari, este foarte probabil ca şi tranzacţia să se fi ridicat la o suma apreciabilă – zeci de milioane de dolari, cel mai probabil.

    Software-ul produs la Bucureşti de echipa de 40 de programatori ai lui Olteanu era “ambalat” la sediul central al firmei din New York cu servicii de consultanţă şi vândut clienţilor care îndeplineau o primă condiţie de bază: cifră de afaceri de minimum 1 miliard de dolari pe an. În portofoliul de clienţi cu care fondatorii UMT, doi americani şi un israelian, s-au prezentat la primele negocieri cu Microsoft intrau nume  precum Bank of America, JP Morgan, Citigroup, Qwest Communications sau Star Alliance.

  • Suma imensă pe care un român o primeşte despăgubire. Câţi bani dă statul pentru 600 de metri pătraţi de teren

    Unul dintre cele mai mari coşmaruri pentru şoferii din Bucureşti, dar nu numai pentru ei este să fie nevoiţi să circule pe centura Capitalei. Acum statul face calculul despăgubirilor pentru proprietari de terenuri care vor fi expropriaţi, iar sumele sunt semnificative.

    Repararea celor 72 de kilometri cât are în total centura Bucureştiului nu a reprezentat niciodată o prioritate pentru Guvern, oricare ar fi fost acesta în ultimii 25 de ani.

    Un experiment făcut recent de Ziarul Financiar arăta că viteza medie cu care se circulă pe această şosea este de doar 17 kilometri pe oră.

    Acum, pe hârtie, autorităţile au planuri mari pentru una dintre cele mai circulate rute. Centura de Sud a Capitalei a fost încadrată ca prioritatea pe lista de Drumuri Expres din Master Planul General de Transport. O porţiune din centură urmează să fie lărgită la patru benzi, iar Ministerul Transporturilor a calculat ce despăgubiri va acorda proprietarilor de teren.

    Cea mai mare sumă care va fi plătită drept despăgubire

  • Un român conduce una din cele mai mari companii aeriene din lume. Cum a ajuns la un salariu de UN MILION DE EURO PE AN

    A emigrat în 1961 şi după mulţi ani de muncă a ajun să ocupe unul dintre cele mai râvnite fotolii de CEO. Acum, românul câştigă anual circa un milion de euro.

    „Inspirat de vasta cultură şi curiozitate a părinţilor, am avut o sete de a învăţa şi o curiozitate de a explora lumea, calităţi excelente pentru liderul unei companii aeriene”. Aşa îşi argumentează un român numirea sa în funcţia de CEO al uneia dintre cele mai mari companii aeriene din lume.

    Acum are un salariu anual de circa un milion de euro, la care se adaugă bonusurile şi conduce o firmă ce efectuează nu mai puţin de 1.000 de zboruri pe zi.

    Cum a reuşit românul Călin Rovinescu să conducă una dintre cele mai mari companii din lume

  • Toată lumea critică România, dar ce face acest român când ajunge faţă în faţă cu un străin este cu adevărat impresionant

    Se spune de multă vreme că România este o ţară foarte frumoasă, dar nu ştie să se prezinte lumii. Am încercat să le vorbim străinilor despre „grădina Carpaţilor”, am încercat spoturi cu deja celebra frunză, am încercat reclame la posturile străine. Cu toate acestea, potenţialul turistic al României încă nu este exploatat la nivelul potrivit.

    Turismul din România nu are nevoie de campanii şi de sloganuri, cât are nevoie de oameni care să ştie să vorbească ţara de bine. Mai mult decât un clip la TV, un român care cunoaşte frumuseţile ţării şi ştie să vorbească despre ele cu pasiune este o adevărată comoară pentru turismul autohton.

    Aşa se explică, probabil, că tot mai mulţi străini care ajung în România, dar şi conaţionali care vor să-şi descopere ţara caută o prezentare cât mai convingătoare a frumuseţilor acestui spaţiu.

    Află ce spun ghizii români

  • Toată lumea critică România, dar ce face acest român când ajunge faţă în faţă cu un străin este cu adevărat impresionant

    Se spune de multă vreme că România este o ţară foarte frumoasă, dar nu ştie să se prezinte lumii. Am încercat să le vorbim străinilor despre „grădina Carpaţilor”, am încercat spoturi cu deja celebra frunză, am încercat reclame la posturile străine. Cu toate acestea, potenţialul turistic al României încă nu este exploatat la nivelul potrivit.

    Turismul din România nu are nevoie de campanii şi de sloganuri, cât are nevoie de oameni care să ştie să vorbească ţara de bine. Mai mult decât un clip la TV, un român care cunoaşte frumuseţile ţării şi ştie să vorbească despre ele cu pasiune este o adevărată comoară pentru turismul autohton.

    Aşa se explică, probabil, că tot mai mulţi străini care ajung în România, dar şi conaţionali care vor să-şi descopere ţara caută o prezentare cât mai convingătoare a frumuseţilor acestui spaţiu.

    Află ce spun ghizii români

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • Inventatorul român care a intrat în Cartea Recordului pentru cel mai lung zbor cu o planşă zburătoare

    Povestea hoverboard-ului începe odată cu filmul Back to the future II, din 1989, în care Marty McFly, personajul principal, foloseşte un astfel de dispozitiv pentru a se deplasa.

    De-a lungul anilor, mai mulţi inventatori au încercat să dezvolte un “skateboard zburător”, dar fără a avea prea mult succes.

    Cătălin Alexandru Duru, un inventator român din Canada, a stabilit un record mondial Guinness pentru cel mai lung zbor cu un dispozitiv numit hoverboard (o planşă zburătoare cu elice), deasupra unui lac din Canada, potrivit celor de la Daily Mail.

    Cătălin Alexandru Duru s-a ridicat la cinci metri altitudine şi a parcurs lungimea a peste două terenuri de fotbal, respectiv peste 275 de metri, înainte de a ateriza în apele lacului Ouareau din Quebec, Canada.

    El susţine că acest dispozitiv pe care l-a inventat în 12 luni poate fi folosit oriunde şi poate atinge înălţimi “înspăimântătoare”, pe care le va explora în viitor.

    Cătălin Alexandru Duru trebuia să atingă o distanţă de peste 50 de metri pentru a depăşi precedentul record Guinness, dar performanţa sa, de peste 275 de metri, a fost una zdrobitoare, potrivit sursei citate.

    După ce a stabilit acest record mondial, Cătălin Alexandru Duru a declarat că a vrut să arate că un zbor stabil pe un hoverboard poate fi obţinut de un om în picioare şi controlat doar prin înclinarea picioarelor sale.

  • La 50 de ani şi fără niciun ban, doi soţi din Piteşti au început o nouă viaţă la Londra. Au fost angajaţi de un român milionar: „Şi eu am pornit de jos”

    În Londra circulă 78.000 de taxiuri black cab, dar şi 153.000 de taxiuri arondate la companii şi dispecerate. Mihaela Ciuculete are 52 de ani şi de patru ani face taximetrie la Londra. „Nu a fost uşor deloc. În primul rând, schimbarea volanului a fost unul dintre impedimente, atât că am avut priceperea asta de a fi şoferiţă, pentru că în 2011, când am venit noi, în afară de construcţii, curăţenie şi şoferie nu aveai unde să te angajezi”, a povestit Mihaela pentru ştirileprotv.ro.

    „Nu am făcut niciunul taximetrie. .. Eu sunt economist, soţul meu este inginer. Eu lucram contabilitate si când am ramas fara serviciu, am încercat CV-uri trimise, o gramadă, dar fără folos. Şi atunci, de disperare, am zis: ‘dar ce fac eu, la 49 de ani, de acum înainte?’ N-a fost usor, am lăsat apartamentul… Nu vă spun… cu două trolere, la 49 de ani, să vii să stai aici, la share-ing, pentru ca aici nu poţi să stai de unul singur…”, spune Mihaela.

    Vedeţi cine este misteriosul milionar român care-i angajează pe conaţionalii săi şi vedeţi ce salarii primesc românii “care vor să muncească”

     

     

  • Software în lohn sau ce ar trebui să înveţe IT-iştii din experienţa croitorilor

    Dezvoltarea de software la comandă, în sistem lohn, a stat la baza apariţiei industriei româneşti de software. “Primele companii private din industria noastră au apărut după 1989 şi au fost înfiinţate de cercetători din centrele de calcul şi din Institutul pentru Tehnica de Calcul. Aceştia şi-au folosit contactele personale în străinătate pentru a câştiga primii clienţi. Când vorbim despre lohn în software vorbim despre segmente mici, extreme de nişate, ale unor proiecte mari, în care execuţia se limitează strict la specificaţiile de proiect transmise de către client asupra cărora compania producătoare nu are nicio influenţă“, explică Andrei Pitiş, preşedintele ANIS, asociaţia patronală a industriei de software şi servicii.

    Modelul de business s-a consolidat în timp şi a evoluat către externalizare, către outsourcing. Unul dintre atuuri a fost specializarea inginerilor români, iar un altul îl reprezintă costurile reduse, care au ajutat la atragerea de proiecte mai mari şi mai interesante către industria locală. Acesta a fost un factor important de creştere pentru industria naţională, înainte ca piaţa locală să fie cu adevărat semnificativă, iar munca în proiecte pentru clienţii din străinătate a creat abilităţile şi specializarea pe tehnologii şi industrii în cadrul echipelor şi companiilor româneşti.

    Ulterior, aceste abilităţi au fost folosite în proiecte pe piaţa internă sau în crearea de produse proprii. “În plus, proiectele de outsourcing au început să devină mai variate şi mai sofisticate şi treptat au inclus componente semnificative de cercetare; dezvoltarea nu se mai face exclusiv pe baza specificaţiilor primite, echipele alocate pe proiecte fiind adesea implicate în definirea specificaţiilor, în identificarea nevoilor de business şi a soluţiilor tehnice. Aşa se face că proiecte semnificative, atât din punctul de vedere al clienţilor (companii foarte mari), cât şi al industriilor sau al soluţiilor furnizate (conţinut sensibil, informaţii securizate etc.) au fost câştigate şi dezvoltate de companii româneşti chiar dacă nu întotdeauna aceste informaţii sunt făcute publice, adugă Andrei Pitiş.

    Outsourcingul reprezintă în continuare cea mai mare parte a cifrei de afaceri a sectorului, probabil peste 80%. În ciuda faptului că de cel puţin cinci ani România nu mai este o destinaţie ieftină, companiile româneşti continuă să fie căutate pe harta furnizorilor de servicii de dezvoltare. “În ANIS, asociaţie care reprezintă în acest moment peste 120 de companii, cam 70%, sunt companii care produc software în sistem de tip outsourcing, dar cel puţin un sfert dintre ele au început să investească şi în produse proprii. Dintre cele 70%, multe firme prestează servicii mai complexe decât închirierea de personal pentru dezvoltarea de proiecte software, precum şi servicii cu valoare adăugată mai mare şi mai greu de înlocuit prin mutarea proiectelor către destinaţii mai ieftine”, adaugă şeful ANIS.

    Ioan Iacob, managing partner la furnizorul de servicii IT Qualitance, companie cu peste 120 de angajaţi, vorbeşte despre fenomenul vânzării de inteligenţă. “Industria românească de software merge foarte mult pe body leasing, pe vândut inteligenţă cu ora sau vândut oameni cu ora. Există o limită a acestui model, dar piaţa pare să insiste totuşi în această zonă, în care există o foarte mare presiune pe profit. Dar marginea de profit este foarte mică şi atunci oamenii încearcă să optimizeze şi să vadă cum pot funcţiona în acest model. E o paradigmă din care cred că trebuie să ieşim; noi încercăm să facem lucruri cu mult mai multă valoare adăugată decât servicii de body leasing sau de staff augmentation. Încercăm să construim ceva care chiar să funcţioneze nu doar ca un business care să producă nişte bani, ci care chiar să aibă un impact social.”

    Iacob apreciază că acest tip de activitate are impact asupra angajamentului oamenilor care lucrează, din punct de vedere al cantităţii de cunoştinţe care rămân şi care se transferă, dar şi din punct de vedere financiar. “Până la urmă noi construim soluţii şi nu tot rezultatul acelei construcţii îl resimţim noi ca stat sau economie.”

    „Şcoala produce mulţi scriitori de cod, programatori, dar sunt multe companii, în principal străine, care au venit în România şi au deschis centre pur tehnice de outsourcing, unde se scrie soft care se constituie ca produs străin. Este un mare păcat, în loc să scriem IT românesc scriem soft pentru alţii”, spune Daniel Mateescu, COO al furnizorului de soluţii software pentru companii Totalsoft. „Probabil că un softist din cinci este angajat să facă proiecte româneşti de software pentru companii. Este o mare problemă, vin companii care îşi permit să plătească salarii mari doar pentru competenţa tehnică şi care ne ridică foarte mult costurile. Răsfaţă programatorul român, care pleacă de la o firmă unde face produs la o companie unde lucrează helpdesk cu 200 de euro în plus”.