BusinessMagazin

Tag: familie

  • Unde fugim de-acasă?

    Unii se relaxează cel mai bine atunci când fug de‑acasă undeva împreună cu familia ori prietenii, chiar şi de sărbători, pentru aceştia existând opţiunea de a-şi petrece vacanţa în condiţii de lux într-o zonă alpină sau undeva unde nici nu a ajuns frigul.

    Printre cele mai scumpe proprietăţi care-şi aşteaptă oaspeţii se numără, conform The Telegraph, Apopka, din staţiunea franceză de schi Courchevel, care are o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, şapte niveluri şi chiar şi piscină într-unul dintre apartamente şi se poate închiria pentru 350.000 de euro pe săptămână.

    Pentru suma de 490.000 de euro pe săptămână se poate aranja un sejur la Chalet Carl din localitatea Lech din Alpii Austrieci, unde oaspeţii sunt transportaţi cu limuzina de la aeroport şi întâmpinaţi la sosire cu şampanie şi masaj de bun venit. Amatorii de vreme mai caldă au de ales între Palais Bulles de pe Riviera Franceză, o reşedinţă care pare construită din bule de ciocolată, The Brando din Polinezia Franceză, care aparţine familiei actorului Marlon Brando, Villa Aisse din Grenada, unde se pot caza douăzeci de persoane pentru aproape 60.000 de euro pe noapte, sau Cerulean Villa din Anguilla, în Marea Caraibelor, care costă nu mai puţin de 250.000 de dolari pe săptămână.

    În ciuda preţurilor, aceste proprietăţi nu duc lipsă de cerere, spun cei care se ocupă de închirierea lor, fiind preferate hotelurilor datorită posibilităţii mai mari de personalizare a sejururilor.
     

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Povestea lui Patrick Drahi, “devoratorul” pieţei telecom. Este al treilea cel mai bogat om din Franţa

    Drahi are origine marocană cu cetăţenie franco-israeliană şi reşedinţa în Elveţia. S-a născut într-o familie marocană cu origini evreieşti în Casablanca, Maroc, unde a trăit până la 15 ani, apoi familia a emigrat în Franţa. Acesta are o avere estimată de 7,9 miliarde de dolari, avere pe care a construit-o în sectorul telecom.

    A urmat studii de inginerie la universitatea pariziană école Polytechnique şi a obţinut o diplomă de master în optică şi electronică de la universitatea école Nationale Superiéure des Télécommunications în 1986. 

    Doi ani mai târziu şi-a început cariera la Philips în Amsterdam, unde a deţinut poziţia de director de marketing pentru Marea Britanie, Irlanda, Scandinavia şi Asia. În 1991 s-a alăturat companiei suedeze Kinnevik-Millisat, unde a fost responsabil de dezvoltarea reţelei de cablu din Spania şi Franţa. În mijlocul anilor ’90, Drahi a înfiinţat compania de telecomunicaţii, Mediareseaux, care a fost achiziţionată în 1999 de către UPC.

    În 2002 a înfiinţat Altice, companie multinaţională de cablu şi telecomunicaţii, care îşi are sediul în Luxemburg, este listată în Amsterdam şi deţine active în Franţa, Belgia, Portugalia şi alte colţuri mai îndepărtate ale lumii, cum ar fi Republica Dominicană. Altice deţine 75% din Numericable, cea mai mare companie de cablu din Franţa.

    Patrick Drahi a captat atenţia internaţională în ianuarie 2014, când Altice s-a listat la bursă pentru suma de 1,8 miliarde de dolari. Drahi a realizat un număr remarcabil de achiziţii, nu mai puţin de 20. Anul trecut, el a încheiat achiziţii de 31 miliarde de dolari, incluzând surprinzătoarea preluare, pentru 23 miliarde de dolari, a celui de-al doilea mare operator de reţele mobile al Franţei, SFR, după o bătălie cu puternica familie Bouygues, a cărei companie deţine operaţiuni şi în domeniile media, al construcţiilor şi dezvoltării imobiliare.

    Dacă în Europa Drahi este un jucător important pe piaţa telecom, în Statele Unite abia şi-a făcut simţită prezenţa când a cumpărat acţiuni în valoare de 9 miliarde de dolari la operatorul de cablu Suddenlink cu sediul în St. Louis. Aceasta este prima sa acţiune pe piaţa americană. De asemenea, în septembrie 2015 Altice a cumpărat compania de telecomunicaţii Cablevision Systems, pentru 17,7 miliarde de dolari. Magnatul a adoptat un model simplu, dar extrem de eficient. Profitând de dobânzile foarte scăzute, acesta s-a împrumutat masiv pentru a finanţa un şir remarcabil de achiziţii. Drahi a cumpărat la preţuri de nimic în jur de 20 de companii europene de cablu şi operatori de reţele mobile, în cele mai multe cazuri nepopulari sau cu dificultăţi financiare.

    Potrivit unui angajat, Drahi este un om ingenios care e prezentat de multe ori ca fiind un „geniu financiar“, spunând că „atunci când citeşte un raport financiar, imediat ştie care sunt problemele companiei“. „A construit un imperiu de la zero. Foarte puţini oameni se pot mândri cu acest lucru“, a spus un asistent de-al lui Drahi, potrivit WealthX.

    Ecole Polytechnique a jucat un rol vital în viaţa lui Drahi deoarece acolo a descoperit eticheta şi tradiţia de business franceză şi a fost locul unde a interacţionat pentru prima dată cu elita din Franţa.

    Patrick Drahi şi-a întâlnit soţia la o petrecere la sfârşitul anilor ’80, iar după numai o oră a cerut-o în căsătorie. Au împreună patru copii.

  • Interviu cu Liviu Beriş, supravieţuitor al Holocaustului: „Încerc să-mi amintesc chipul fruntaşului care m-a salvat”

    În 1941, Liviu Beriş era un băieţandru. Avea 13 ani şi-şi aminteşte cum într-o zi de iulie, pe data de 5 mai exact, tatăl său a venit la el şi i-a zis: „Hai să-i întâmpinăm pe ai noştri, că am scăpat de deportarea în Siberia!”. Trupele române intraseră în Herţa, iar ei, evreii, trăgeau speranţa că vor fi salvaţi. S-au adunat mai mulţi, ei,10, şi vreo 20 de români. „Care sunt jidanii dintre voi? Să treacă la o parte!”, îi tună şi acum în urechi, după mai bine de 70 de ani, vocea căpitanului căruia îi lucea în soare casca metalică. „Descălţaţi-vă!”.
     
    Când şi-au ridicat privirile din pământ, armele erau îndreptate spre ei. Unul din grupul de români a început să-şi facă semnul crucii: „Ce faceţi, domnule căpitan? Aştia sunt oameni care au suferit alături de noi”. Şi au scăpat. „Dar ne-am lămurit cam ce soartă ne aşteaptă”, spune Liviu Beriş, astăzi preşedintele Asociaţiei Evreilor din România victime ale Holocaustului.
     
    În vara lui 1941, la 13 ani, Liviu Beriş a fost deportat, în urma ordinului lui Ion Antonescu, împreună cu familia sa din localitatea Herţa, care fusese ocupată de sovietici din iunie 1940 până în iunie 1941. După mai multe marşuri prin Basarabia care au durat câteva luni, în decembrie 1941 convoiul de evrei din care făcea parte a ajuns pe malul Nistrului şi, într-un final, a fost trimis cu familia sa în ghetoul de la Moghilev-Podolski la începutul anului 1942.
     
    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Ultima haka: cei prezenţi la înmormântarea lui Jonah Lomu i-au adus acestuia un ultim omagiu – FOTO, VIDEO

    Familie, prieteni, cunoscuţi sau oameni simpli au venit să îl conducă pe Jonah Lomu pe ultimul drum. Superstarul din Noua Zeelandă a murit săptămâna trecută în urma unui infarct, iar peste 8.000 de oameni s-au strâns pe stadionul Eden Park din Auckland pentru a-l comemora.

    Mai mulţi dintre cei prezenţi au dansat haka drept un semn de respect faţă de unul dintre cei mai cunoscuţi jucători de rugby ai lumii.

  • O tânăra revoltată de căsătoriile forţate. “Am fost vândută pentru ca fratele meu să-şi poată cumpăra o soţie” – VIDEO

    Sonita Alizadeh, un rapper din Afghanistan, a fost inspirată să scrie această melodie după ce familia ei a fost nevoită să o vândă pentru a putea cumpăra o soţie pentru fratele ei, scrie BBC.

    Căsătoriile aranjate încă fac parte din tradiţie în unele zone din Afghanistan şi multe fete sunt nevoite să se căsătorească cu străini de la vărste fragede. “Am fost vândută pentru ca fratele meu să-şi poată cumpăra o soţie”.

    “Fetele care sunt forţate să se mărite de la o vărstă fragedă îşi pierd copilăria, îşi pierd speranţa. Îşi văd soţul ca pe un violator”, spune Alizadeh.

    Există şi tineri care se împotrivesc dorinţei familiilor lor, însă de cele mai multe ori acest lucru rezultă în violenţă. “Când am ajuns în America nu-mi puteam scoate din cap imaginile cu prietenii mei răniţi, loviţi, rezultat al revoltei împotriva familiilor lor.”, afirmă Sonita Alizadeh.

    Tânăra cântăreaţă încearcă ca acestă tradiţie să se oprească şi luptă pentru asta în felul ei, prin muzică şi “merg la multe conferinţe şi evenimente pentru că oamenii trebuie să cunoască aceste fapte, trebuie să ne asculte poveştile şi să împărtăşească aceste poveşti cu restul lumi. Astfel vocile noastre vor fi auzite de oficiali şi guverne.”, încheie Sonita Alizadeh
     

  • Un guvern politic poate fi înjurat. Cu tehnocraţii cum procedăm?

    Singura interacţiune directă a cetăţeanului cu un guvern politic este înjurătura, la birt, la restaurant sau la trattorie, depinde unde îl situează soarta. Altfel, după vârârea biletului de vot în urnă, cetăţeanul nu prea mai are a face prea multe, în afara unor inundaţii care să-i aducă la îndemână vreun premier în barca de trei jandarmi putere. Acum cetăţeanul a ieşit în stradă şi a dus la o schimbare pe care politicul a interpretat-o în felul lui, nu insist. Scriu acest text înaintea nominalizărilor de miniştri şi înainte de prezentarea vreunui program, dar, indiferent de ce şi-ar propune noul guvern, cred că şansele acestuia de reuşită trebuiesc puse într-un context.

    Să luăm contextul local: relaxare fiscală, salarii majorate, societate civilă profund nemulţumită, creştere economică da, nivel de trai ba, sforari politici care mizează pe uitarea populară şi care par spăsiţi, dar care poartă chiar în aceste zile un război furibund pentru primarii traseişti, în perspectiva alegerilor, partide care aleg să se spele cu mâna altuia şi care şi-au pus nu ochelarii de cal, ci cei de alegeri din 2016, iată un tablou incomplet, dar grăitor pentru începuturile mandatului celui de-al 17- lea premier al României, Dacian Cioloş.

    De pus în ramă mi se pare declaraţia copreşedintelui PNL Alina Gorghiu despre majorarea salariilor bugetarilor: „Am ajuns la concluzia că votul pentru acest proiect este esenţial… Aşteptăm un studiu de impact ulterior, care să arate în ce măsură este realizabilă această aplicare şi în ce măsură va putea fi efectiv aplicată. Acest lucru va putea fi realizat de noul guvern…“. În aceste condiţii, orice anticipare a acţiunilor tehnocraţilor este riscantă; singurul lucru de remarcat este apariţia unui guvern care nu mai e în conflict mai mult sau mai puţin deschis cu Palatul Cotroceni, şi asta după o bună bucată de vreme. Sigur, depolitizarea administraţiei sau relansarea investiţiilor sau lucrul la autostrăzi sau schimbarea legilor administraţiei ar fi binevenite, dar nu ştiu în ce măsură acestea nu se vor împotmoli în mlaştinile politicii dâmboviţene.

    Pe urmă vine contextul european, care începe cu garduri de sârmă ghimpată şi se termină la vest în ceaţa Marii Britanii, unde David Cameron are dileme majore care ar putea schimba profund Uniunea Europeană, şi la est în ceţurile Moscovei, care face tot felul de chestii, mie mi-au rămas în cap conducta de gaze cu nemţii, care scoate Ucraina din joc şi face din Germania distribuitorul Gazpromului, dar şi rachetele pe care le-a anunţat Vladimir Putin, rachete care ar putea evita scutul american. Altfel bătrânul continent este, pe scurt, „mulţumesc, rău!“.

    Nici contextul mondial nu este prea încurajator, şi spun asta mânat nu numai de multele conflicte în desfăşurare, din ce în ce mai multe, ci şi de faptele unora şi altora; cel mai recent pe lista mirărilor mele se situează demersul american de a repara centrala atomică iraniană pe care altădată aceiaşi americani o voiau închisă pentru că putea produce arme nucleare. America lucrului bine făcut!

    Să îi urăm succes domnului Cioloş, în cazul în care cabinetul domniei sale va trece de votul de învestitură!

    „Barul din Folies-Bergere“ al lui Manet şi o privire care a văzut multe.

  • CNA a primit circa 100 de sesizări pentru modul în care posturile TV au prezentat tragedia de la Colectiv

    CNA a primit aproximativ o sută de sesizări privind modul în care televiziunile au reflectat tragedia din clubul Colectiv, printre aspectele semnalate numărându-se şi prezentarea unor imagini cu persoane aflate în suferinţă şi nerespectarea zilelor de doliu naţional.

    Consiliul Naţional al Audiovizualului (CNA) va analiza, în şedinţa de joi, modul în care televiziunile Antena 1, Antena 3, B1 TV, Digi 24, Kanal D, Pro TV, Prima TV, Realitatea TV, România TV şi TVR 1 au reflectat incendiul din 30 octombrie din clubul Colectiv din Bucureşti, în urma căruia au decedat 50 de persoane.

    Departamentele de specialitate ale CNA au monitorizat emisiuni difuzate de aceste televiziuni în perioada 30 octombrie – 2 noiembrie, urmând ca membrii Consiliului să decidă, joi, dacă acestea au respectat legislaţia audiovizualului.

    Până în prezent, CNA a primit aproximativ o sută de sesizări de la telespectatori, care au reclamat faptul că anumite televiziuni au difuzat imagini cu persoane aflate în suferinţă şi nu au respectat zilele de doliu naţional, au declarat, pentru MEDIAFAX, reprezentanţi ai Consiliului.

    Consiliul Naţional al Audiovizualului le-a transmis, pe 31 octombrie, televiziunilor şi radiourilor că au obligaţia de a-şi adapta programele în mod corespunzător, ca urmare a hotărârii Guvernului de a declara 31 octombrie, 1 şi 2 noiembrie ca zile de doliu naţional, în memoria victimelor tragediei din clubul Colectiv.

    Totodată, pe 31 octombrie, membrul CNA Valentin Jucan a făcut pe contul său de Facebook un apel la televiziuni să relateze cu responsabilitate, decenţă şi maximă prudenţă informaţiile despre incendiul petrecut vineri seară într-un club din Bucureşti şi să nu transforme această tragedie “într-o goană după rating”.

    În plus, pe 3 noiembrie, CNA a recomandat televiziunilor să nu filmeze şi să nu difuzeze imagini de la priveghiurile şi de la ceremoniile funerare ale victimelor tragediei din clubul Colectiv.

    Pe de altă parte, marţi, preşedintele CNA, Laura Georgescu, a fost audiată la Comisia de Cultură a Camerei Deputaţilor, unii membri ai comisiei cerându-i demisia pentru faptul că televiziunile au transmis imagini interzise prin lege, în contextul tragediei din clubul Colectiv.

    Laura Georgescu a spus în faţa deputaţilor că, în prima jumătate de oră după tragedie, “au scăpat imagini” la televiziuni, care nu aveau cum să fie blurate. Ea a precizat că, ulterior, a funcţionat “sistemul de comunicare cu cei din post care trebuiau să înregistreze aceste imagini şi să le blureze”. Georgescu le-a cerut membrilor Comisiei de Cultură din Camera Deputaţilor să ia în calcul faptul că a fost pentru prima dată când oamenii din media s-au întâlnit cu un eveniment de asemenea proporţii. “Consiliul va da sancţiuni, însă, reporterii care au fost la faţa locului au încercat să informeze publicul, în niciun caz să încalce legile”, a mai spus Laura Georgescu.

    Legea audiovizualului prevede că, “prin difuzarea şi retransmisia serviciilor de programe, se realizează şi se asigură pluralismul politic şi social, diversitatea culturală, lingvistică şi religioasă, informarea, educarea şi divertismentul publicului, cu respectarea libertăţilor şi a drepturilor fundamentale ale omului” şi că “toţi furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia să asigure informarea obiectivă a publicului prin prezentarea corectă a faptelor şi evenimentelor şi să favorizeze libera formare a opiniilor”.

    La rândul său, Codul audiovizualului prevede că “Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a domiciliului şi a corespondenţei”, iar “Furnizorii de servicii media audiovizuale nu pot difuza: imagini ale persoanei aflate în situaţia de victimă, fără acordul acesteia; imagini ale persoanei fără discernământ sau decedate, fără acordul familiei; imagini care exploatează sau scot în evidenţă traumele ori traumatismele unei persoane. Fac excepţie cazurile umanitare, pentru difuzarea cărora este necesar acordul persoanei în cauză sau al familiei”.

    De asemenea, potrivit aceluiaşi cod, “orice persoană are dreptul la respectarea intimităţii în momente dificile, cum ar fi o pierdere ireparabilă sau o nenorocire”. “În cazul situaţiilor de suferinţă umană, al dezastrelor naturale, accidentelor sau al actelor de violenţă, furnizorii de servicii media audiovizuale au obligaţia de a respecta imaginea şi demnitatea persoanelor aflate în astfel de situaţii”, prevede Codul audiovizualului.

    “Difuzarea informaţiilor şi/sau imaginilor persoanelor aflate sub tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate este permisă numai cu acordul persoanei sau, în cazul în care persoana este fără discernământ ori decedată, cu acordul familiei sau al aparţinătorilor”, mai spune Codul audiovizualului.

  • Miliardari prinşi la furat. Proprietarii magazinelor Hobby Lobby sunt anchetaţi pentru că ar fi furat sute de tablete antice din Irak pentru muzeul lor

    Proprietarii lanţului de magazine Hobby Lobby sunt anchetaţi pentru că ar fi furat sute de tablete antice din Irak pentru muzeul lor non-profit, Museum of the Bible, relatează New York Post.

    Familia Green a fost pusă sub investigare încă din 2011, potrivit Daily Beast, când agenţii vamali au confiscat aproape 300 de tablete de lut ce erau destinate să ajungă la Museum of Bible, instituţia de 800 de milioane de dolari a cărei construcţie este proiectată să fie încheiată în 2017. 
    “Este posibil ca acele pachete să conţină obiecte obţinute ilegal? Este posibil”, a declarat Steve Green, CEO-ul companiei Hobby Lobby.
    Hobby Lobby ar fi încercat să aducă pe ascuns aceste tablete în Statele Unite, declarând incorect conţinutul pachetelor FedEX ca fiind “plăci artizanale” în valoare de doar 300 de dolari, ascunzând astfel semnificaţia şi originea obiectelor.

    De fapt, acele “plăci artizanale” sunt tabletele  vechi de mii de ani, ce conţin inscripţii cuneiforme.”A fost un transport care nu avea documentarea corespunzătoare”, a explicat încurcătura Cary Summers, preşedintele muzeului Museum of the Bible.

    În cazul în care proprietarii sunt găsiţi vinovaţi, aceştia trebuie să predea tabletele şi să plătească o amendă.

    Familia Green a acumulat o avere de 4,5 miliarde de dolari de la lansarea magazinului în 1970.

  • Povestea lui “James Bond al filantropiei”, omul care a donat 6 miliarde .”A făcut mai multe pentru Irlanda decât oricine de la Sfântul Patrick încoace”

    Charles Francis Feeney este recunoscut drept “James Bond al filantropiei”, deoarece acesta a donat de-a lungul anilor nu mai puţin de 6.3 miliarde de dolari. 

    Charles Feeney s-a născut într-o familie irlandeză-americană în 1931, în timpul marii depresii şi a dus o viaţă normală. Chuck Feeney şi-a făcut averea în calitate de co-fondator al Duty Free Shoppers Group. Practic, el alături de Robert Warren Miller au adus la suprafaţă conceptul de duty-free shopping în 1960. 36 de ani mai târziu, acţiunile celor doi au fost cumpărate de grupul Louis Vuitton Moet Hennessy cu 1,6 de miliarde. 

    Feeney a înfiinţat The Atlantic Philanthropies în 1982, una dintre cele mai mari fundaţii private din lume, cu care sprijină diferite cauze, de la educaţie, ştiinţă şi sănătate până la respectarea drepturilor civile de-a lungul a mai multor ţări, precum Statele Unite, Australia, Vietman sau Irlanda. În ultimii 30 de ani, prin intermediul organizaţiei Feeney a donat 6,2 miliarde de dolari către diferite cauze.

    “Am avut o idee în mintea mea care nu s-a schimbat niciodată, aceea că trebuie să-ţi foloseşti bunăstarea pentru a ajuta alţi oameni. ” a spus el.

    În 2012, revista Forbes a spus despre el că “este omul care a făcut mai multe pentru Irlanda decât oricine de la Sfântul Patrick încoace”.

    Nu deţine o casă sau o maşină şi poartă un ceas Casio pe care l-a cumpărat cu doar 15 dolari.

    Averea sa din prezent este estimată la doar 1.5 milioane de dolari, bani pe care vrea să-i doneze până în 2020.