Iată discursul lui Sergiu Oprescu, preşedinte executiv al Alpha Bank România, la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:
Uitându-ne la ultimii 10 ani, 2007 a fost un an important, o perioadă când economia românească revenea în frunte, încrederea era la cote maxime şi asta se reflecta în tot ceea ce făceau investitorii, care aduceau miliarde în România, dar şi antreprenorii, care făceau proiecţii şi business planuri de creştere cu 20-30% pe an în următorii 4-5 ani. La fel se comportau şi băncile, toate aveau sentimentul că trebuie să câştige repede cotă de piaţă, să se extindă în zona de retail şi în general în toate domeniile era o stare de efervescenţă.
2007 este perioada când creditul guvernamental creştea cu 30-40% pe an, zona de banking atingea cote maxime de activitate. În perioada 2005-2008 am avut o creştere a creditării excesivă, dar eu aş despărţi perioada în două etape: mai întâi o perioadă de normalitate, cu încredere susţinută, până la începutul lui 2007 – când oamenii aveau, în primul rând, încredere să consume; reforma impozitării din 2005 a lăsat mai mulţi bani la nivel individual, cursul se apreciase, leul se apreciase, aşa că familiile au simţit că au banii necesari pentru a consuma, ceea ce s-a şi întâmplat; apoi a urmat perioada 2007-2008, care a fost una de derapaj, din această perspectivă.
Pentru mine personal, 2007 a fost anul când am devenit preşedinte executiv al Alpha Bank România, după ce îmi construisem cariera în interiorul băncii, în zona de retail banking şi anterior în zona de investment banking. A fost un an dificil, pentru că toată lumea avea impresia că această construcţie economică poate dura la nesfârşit. În acest context, eram în proces de expansiune, ca toate băncile din România, dar din fericire într-un ritm moderat, cu 30-40 de unităţi noi pe an, astfel încât în 2008 aveam un nivel maxim de doar 200 de unităţi. Am făcut aşadar această expansiune în etape mici, încercând să măsurăm ce se va întâmpla în viitor.
a sfârşitul anului 2007 începusem să avem propriile semne de întrebare când ne uitam la ce se întâmpla în jurul nostru: noi deschideam sucursale, dar nu mai găseam oameni potriviţi pentru a-i angaja în unităţile respective, pentru că aşteptările din punct de vedere salarial erau uriaşe. De asemenea, deoarece Alpha Bank a fost prima bancă din România care a acordat credite ipotecare, aveam în baza de date istoricul preţurilor la apartamente începând cu 2001, iar când am văzut aprecierile din 2008 am avut primele semne de îngrijorare, chiar dacă sesizam aprecieri salariale anuale semnificative.
Cu toate aceste semne de întrebare, la momentul respectiv încrederea era la cote maxime şi chiar dacă cineva încerca să se uite mai departe, era „furat de peisaj„. Peisajul era unul extrem de frumos, toată lumea avea sentimentul că genul acesta de creştere economică poate continua la nesfârşit. Din punctul meu de vedere, trebuia să fim mai atenţi la ceea ce se întâmpla în afara ţării. Noi aveam sentimente optimiste pentru că de-abia intrasem în Uniunea Europeană, dar nu realizam cât suntem de ancoraţi la tot ceea ce se întâmpla în plan internaţional şi cât de uşor putem fi afectaţi de acestea. Toate elementele cu care lucram la nivelul economiei româneşti arătau creştere, însă din exterior veneau alt gen de semnale.
Privind în urmă, îmi pare bine că nu am exagerat din punctul de vedere al numărului de unităţi şi am mizat pe un mix de canale de distribuţie, punând accent pe internet banking. Îmi pare bine că am introdus politici de risc, iar cel mai bine îmi pare că nu am avut nicio expunere faţă de creditele în valută exotică. Am avut decizia pe masă în acel an, însă am considerat că nu suntem pregătiţi pentru creditarea în astfel de valute. Retrospectiv privind, cred că este una dintre cele mai importante decizii luate în acea perioadă.
Mi-aş fi dorit să fim vizionari şi pe partea juridică şi să fi testat mai aplicat limitele sistemului juridic din România. Au fost multe detalii pe care nu le ştiam la vremea respectivă şi pe care le-am aflat abia când lucrurile s-au complicat în piaţă.
Eu în general sunt un optimist precaut. Am descoperit împreună cu restul pieţei că a avea creşteri anuale de 20-30% este fabulos în istoria businessului, nu numai în România, ci oriunde în lume. Nu am fost pregătiţi să facem faţă unei faze de exuberanţă de 4-5 ani, nu am fost pregătiţi nici pentru criză, dar întrebarea este dacă acum suntem pregătiţi pentru relansarea economică. O serie de 8-9 ani de creştere economică, cum am avut noi până în 2008, este un lucru destul de rar în istoria unei ţări. La noi părea că poate să meargă către 15 sau 20 de ani. În prezent însă, am ieşit din criză, de doi ani suntem în creştere.
Este posibil să mai avem o serie de creştere de zece ani, dar deja creşterea e vizibilă de doi ani şi noi gândim în continuare negativ. În ultimii doi ani am văzut doar partea goală a paharului şi toată comunicarea la nivelul societăţii este negativă. Am pierdut deja doi ani de zile gândind negativ, sper să fim mai ancoraţi în realitatea pieţei în următorii opt ani, iar încrederea să se consolideze cât mai repede.
