BusinessMagazin

Tag: familie

  • Bistriţeanul de 26 de ani care a inventat în SUA cel mai bun lucru de la penicilină încoace. Câştigă un milion de dolari

    iMedicare, softul creat de Flaviu Sîmihăian, un tânăr de 26 de ani din Năsăud, este folosit de peste 1.000 de farmacii americane şi aduce venituri de un milion de dolari după doar un an de la lansare.

    “Fiecare minut petrecut pe altceva decât munca la start-up-ul vostru este asemenea unui minut în care vă uitaţi la ecranul gol al calculatorului”, este unul dintre sfaturile pe care năsăudeanul Flaviu Sîmihăian, cofondatorul companiei americane iMedicare, îl adresează pe blogul personal tinerilor antreprenori.

    Mesajul este în limba engleză şi este transmis mai ales cititorilor din Statele Unite ale Americii, unde tânărul în vârstă de 26 de ani este mai cunoscut decât în România. iMedicare, software-ul conceput de Sîmihăian împreună cu un partener american la fel de tânăr, „este cel mai bun lucru inventat de la penicilină încoace”, potrivit unui reprezentant al unei farmacii din Los Angeles.

    Concret, softul conceput de Sîmihăian îi ajută pe pacienţii farmaciilor americane să găsească planul cel mai bun de asigurare pentru medicamentele lor, iar pe farmacişti să ofere cel mai bun serviciu pacienţilor.  Creat în 2012, software-ul ajunge în peste 1.300 de farmacii partenere şi generează venituri de circa un milion de dolari.

    De ce a ales tânărul năsăudean să fondeze o astfel de companie în Statele Unite ale Americii? A fost purtat pe tărâmul făgăduinţei în urmă cu mai bine de un deceniu de o cu totul altă activitate: a aterizat în Carolina de Nord în 2001, chiar de ziua Americii, pentru a juca tenis de câmp.

    La 12 ani, se clasa între primii cinci jucători de tenis la nivel naţional pentru categoria sa de vârstă şi, după ce o familie de americani i-a vizitat familia prin intermediul fundaţiei Rotary International, a primit oportunitatea de a juca în Statele Unite. Bob şi Susan Smith din Concord, Carolina de Nord l-au primit pe Sîmihăian pentru a juca timp de câteva luni tenis cu copiii din SUA.

    Vizita de câteva luni s-a extins la un an, odată ce familia Smith s-a hotărât să îl găzduiască pentru ca Sîmihăian să studieze la Cannon School din Concord. „În primul an simţeam că am căzut de pe o altă planetă. Nici glumele care erau amuzante acasă nu erau amuzante aici„, îşi aminteşte antreprenorul despre experienţa timpurie în State.

    Treptat, s-a acomodat la viaţa americană, a continuat să meargă la şcoală, la tenis şi chiar şi la biserică împreună cu familia ce îl găzduia. După ce a încheiat perioada de studiu planificată iniţial, familia Smith i-a oferit posibilitatea de a continua şi liceul în micul oraş american. Traseul lui Sîmihăian în SUA nu a fost însă lipsit de obstacole. În vara anului 2002, când a venit acasă timp de trei luni pentru a-şi vedea familia şi a juca în turnee de tenis în ţară, viza de student i-a fost anulată şi a primit o interdicţie pentru zece ani de a reveni pe tărâmul american.

    Nenumărate intervenţii din partea familiei americane, inclusiv venirea lor la Ambasada SUA din Bucureşti, au adus într-un final ridicarea interdicţiei şi înapoierea vizei de student a tânărului Sîmihăian.

    Înapoi în SUA, a terminat liceul cu un an mai devreme şi a aplicat pentru studii în cadrul Davidson College, unde a obţinut o bursă tot datorită tenisului. A absolvit colegiul american şi s-a întors pentru o perioadă scurtă în ţară. „Am jucat un pic tenis profesionist în România, dar, nefiind îndeajuns de bun ca să fiu următorul Năstase, am ales să schimb domeniul.„
    S-a întors în SUA, unde a obţinut un post de business and technology applications analyst în cadrul University of North Carolina din oraşul Charlotte, unde a absolvit simultan şi masterul în Software Design and Engineering.

     

    vea 23 de ani când s-a hotărât să pornească o afacere pe cont propriu. Ideea iMedicare i-a venit după ce l-a cunoscut pe Matthew Johnson, care termina şcoala de farmacie şi observase că multe dintre farmaciile americane foloseau un software înve-chit. Majoritatea pacienţilor îi întrebau pe farmacişti costul asigurărilor şi, ţinând cont că în SUA există circa 50 de variante de planuri de asigurare, ei pierdeau mult timp oferindu-le răspunsurile.

    Sîmihăian şi Johnson au creat aplicaţia pentru iPad numită iMedicare, care îi ajută pe vârstnici să identifice cel mai bun plan de asigurare de sănătate din multitudinea existentă pe piaţa farmaceutică americană. Vârstnicii găsesc astfel mai uşor un fond de asigurare care să le ofere medicamentele necesare şi să îi ajute să economisească bani. Suma economisită prin platformă poate ajunge, potrivit lui Sîmihăian, până la 800 de dolari. Planul este avantajos şi pentru farmacii, care pot vedea care dintre planurile de asigurare sunt cele mai profitabile; astfel, farmaciile mai mici pot deveni competitive.

  • Cine este Aramco, cea mai puternică companie petrolieră din lume şi principala sursă de putere a familiei regale saudite

    În războiul de uzură al preţurilor petrolului cei mai înverşunaţi combatanţi sunt Statele Unite şi Arabia Saudită, altfel aliaţi în Orientul Mijlociu. În această luptă, cea mai puternică maşină de război a saudiţilor este Saudi Aramco, cea mai mare com­panie petrolieră a lumii în funcţie de producţie. Puţini ştiu că acest colos are rădăcini americane.

    Părintele Aramco este compania Standard Oil of California, căreia Arabia Saudită i-a permis să caute petrol în 1933. În 1938 compania face primele descoperiri de „aur negru“, iar în 1939 Arabia Saudită exportă pentru prima dată petrol. În 1944, subsidiara saudită a Standard Oil of California îşi schimbă numele în Arabian American Oil Co. – Aramco. În anii ’70 guvernul saudit începe să achiziţionize participaţii la această companie, iar în 1980 preia controlul ei. În 1988 Arabian American Oil Co. devine Saudi Aramco.

    Acum, în faţa puternicului declin al preţurilor petrolului, prinţul saudit Mohammed bin Salman, al doilea în ordinea succesiunii la tronul Arabiei Saudite, s-a lansat recent într-o serie de ample reforme economice, ultima idee care s-a remarcat în acest mediu de schimbări radicale fiind o posibilă listare a Saudi Aramco, compania petrolieră de stat care reprezintă principala sursă de putere, influenţă şi avuţie a familiei regale saudite, scrie Financial Times. Însă o posibilă listare a Saudi Aramco, cea mai mare companie petrolieră a lumii, ar fi un proces extrem de complex, atât din perspectiva regatului, cât şi a investitorilor şi bancherilor. Printre dificultăţi s-ar număra cea legată de modul în care regatul ar putea ceda controlul chiar şi asupra unei mici părţi dintr-o entitate ce are o legătură atât de strânsă cu interesele naţionale.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Alan Rickman, unul dintre cei mai mari actori de la Hollywood, s-a stins din viaţă la 69 de ani

    Actorul britanic Alan Rickman, cunoscut pentru filme precum Harry Potter, Greu de Ucis sau Robin Hood, a murit la 69 de ani. Starul de cinema suferea de cancer, potrivit familiei, transmite BBC.

    “Actorul şi regizorul Alan Rickman a murit din cauza unui cancer la vârsta de 69 de ani. A murit înconjurat de familie şi de prieteni”, se afirmă în declaraţia oficială dată publicităţii de familia artistului.

    Alan Rickman a devenit unul dintre cei mai îndrăgiţi actori britanici, graţie vocii sale inconfundabile şi, mai ales, felului în care a interpretat câteva personaje memorabile, precum profesorul Snape din franciza “Harry Potter” şi Hans Gruber în filmul de acţiune “Die Hard”.

    Starul britanic a câştigat un premiu BAFTA în 1992, cu rolul şerifului din Nottingham din filmul “Robin Hood: Prince of Thieves”. În acel an, Alan Rickman a fost nominalizat la BAFTA şi cu rolul din filmul “Truly Madly Deeply”.

    Printre celelalte roluri care au contribuit la cimentarea statutului său de vedetă a cinematografiei britanice se află cele interpretate în filmele “Raţiune şi simţire/ Sense and Sensibility” (1995) şi “Michael Collins” (1996), care i-au adus alte două nominalizări la premiile BAFTA.

    În 1996, a câştigat un premiu Primetime Emmy pentru evoluţia sa din miniseria TV “Rasputin”. Pentru acelaşi rol, actorul britanic a fost recompensat şi cu Globul de Aur, în anul următor.

    S-a remarcat apoi şi în comedia romantică “Pur şi simplu dragoste/ Love Actually”, dar a impresionat şi în numeroase spectacole de teatru.

    “Actorii sunt agenţi ai schimbării. Un film, un spectacol de teatru, o compoziţie muzicală sau o carte pot face diferenţa. Pot schimba lumea”, obişnuia să spună starul britanic, potrivit site-ului cotidianului The Guardian.

    Actorul britanic a strâns în urma filmelor sale o avere de 16 milioane de dolari. În urma sa rămâne soţia sa, Rima Horton, pe care a întâlnit-o la vârsta de 18 ani. 

  • Airbus a livrat anul trecut cele mai multe aeronave din istoria companiei

    Airbus şi-a depăşit obiectivele pentru 2015, realizând un record de 635 aeronave livrate către 85 de clienţi din care 10 sunt noi. Aceste livrari includ 491 aeronave din familia A320, 103 aeronave A330, 27 aeronave A380 şi 14 aeronave A350 XWB. Livrările de aeronave Airbus din 2015 au crescut pentru al 13-lea an consecutiv, depăşind recordul precedent de 629 de aeronave livrate până la sfârşitul anului 2014, potrivit unui comunicat trimis de reprezentanţii companiei franceze.

    Airbus a primit, de asemenea, 1.036 comenzi nete de la 53 de clienţi (dintre care opt sunt noi), care cuprind 897 de aeronave cu un singur culoar şi 139 widebodies. La sfârşitul anului 2015 comenzile totale în aşteptare au atins un nou record în industrie, de 6.787 de aeronave în valoare de 996,3 miliarde de dolari la preţurile de listă.

    “Această performanţă comercială şi industrială dovedeşte fără echivoc că cererea mondială pentru avioanele noastre a rămas puternică”, a declarat Fabrice Brégier, preşedinte şi CEO al Airbus.

    Compania a deschis oficial în septembrie prima fabrică Airbus din Statele Unite, la Mobile, pe Coasta Golfului Alabama, unde între 40 şi 50 de aeronave din familia A320 vor fi produse anual până în 2018. Tot anul trecut, compania a lansat trei noi dezvoltări suplimentare de aeronave care includ: versiunea Long-Range pentru A321neo, care va oferi operaţiuni transatlantice; versiunea regională a A330, care este optimizată pentru a găzdui până la 400 de pasageri în misiuni de până la 3,000nm; şi versiunea Ultra-Long-Range a A350-900, capabilă de zboruri de 19 de ore.

    Cu sediul în Toulouse, Franţa, Airbus este producător de de aeronave comerciale cu familii de avioane ce au o capacitate cuprinsă între 100 şi peste 500 de locuri. Airbus are facilităţi de proiectare şi de fabricaţie în Franţa, Germania, Marea Britanie şi Spania, precum şi filialele în SUA, China, Japonia, India şi în Orientul Mijlociu. În plus, acesta oferă cel mai înalt standard de asistenţă şi de formare pentru clienţi printr-o reţea internaţională în expansiune.

     

     

  • A cumpărat un tablou, iar acum poate zbura de 3.000 de ori gratis

    Miliardarul chinez Liu Yigian poate zbura oriunde în lume la clasa business, alături de familia sa, fără a mai plăti un cent – doar pentru că a cumpărat un tablou.

    Liu a câştigat licitaţia organizată de Christie’s pentru un nud al lui Amedeo Modigliani, oferind 170,4 milioane de dolari, şi urmează să plătească suma folosind cardul său American Express.

    Liu, un cunoscut colecţionar de artă şi antichităţi, a mai folosit cardul de credit pentru a plăti un obiect de 36 de milioane de dolari ce data de pe vremea dinastiei Ming.

    Cei de la American Express nu au comentat pe teme achiziţiei de 170 de milioane de dolari, dar au spus că în teorie acest lucru este posibil. “Totul depinde de relaţia pe care o avem cu respectivul client”, a spus un reprezentant al companiei.

    Liu deţine un American Express Centurion Card, cunoscut drept “cardul negru”, care se acordă doar celor mai mari clienţi. Nu există o limită de credit, dar fiecare folosire aduce puncte, aşa cum se întâmplă şi la cardurile normale. Zach Honig, redactor-şef  al site-ului ThePointsGuy.com, estimează că Liu ar putea converti punctele acumulate pe cardul său pe 3.000 de zboruri transoceanice la clasa deluxe, unde un astfel de zbor costă peste 15.000 de dolari.

    Liu, care potrivit celor de la Forbes are o avere de 1,4 miliarde de dolari, nu a folosit însă cardul pentru puncte. Guvernul chinez nu permite cetăţenilor să scoată din ţară mai mult de 50.000 de dolari anual, astfel încât folosirea cardului devine o tactică de a evita această limită – el nu plăteşte 170 de milioane celor de Christie’s, ci băncii care a aprobat transferul.

  • Mircea Băsescu a fost condamnat la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de infuenţă

    Mircea Băsescu a fost condamnat, vineri, la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenţă, în dosarul privind mita pe care ar fi primit-o de la familia lui Sandu Anghel, iar Marian Căpăţână a primit o pedeapsă de trei ani de închisoare, pentru complicitate la trafic de influenţă.

    Magistraţii Tribunalului Constanţa i-au condamnat, vineri dimineaţă, pe Mircea Băsescu la patru ani de închisoare cu executare, pentru trafic de influenţă, iar pe Marian Căpăţână la trei ani de închisoare cu executare pentru complicitate la trafic de influenţă.

    Decizia instanţei nu este definitivă şi poate fi contestată în termen de zece zile de la comunicare la Curtea de Apel Constanţa.

    Din pedepsele celor doi urmează să se scadă perioada arestului preventiv şi cea a arestului la domiciliu. Mircea Băsescu şi Marian Căpăţână au fost arestaţi preventiv şi la domiciliu din 19 iulie 2014 până în 24 iunie 2015.

    Tribunalul Constanţa a amânat de mai multe ori pronunţarea în dosarul în care Mircea Băsescu a fost judecat pentru trafic de influenţă, iar Marian Căpăţână pentru complicitate la trafic de influenţă.

  • Era atât de săracă, încât nu-şi putea permite nici măcar o pungă cu cereale, iar acum este imaginea uneia dintre cele mai cunoscute case de modă din lume

    Sofia Merchetner, în vârstă de 14 ani, devenită noua imagine a casei de modă Dior este întruchiparea Cenusăresei din poveşti, potrivit Daily Mail.

    Merchetner ani a trăit mult timp într-un cartier sărac din Tel Aviv, într-o casă subvenţionată de stat. Mama ei care lucra două slujbe pentru a putea-şi întreţine familia, iar Sofia dormea pe o saltea alături de fratele şi sora ei. Familia ei era atât de săracă, încât nu-şi putea permite nici măcar o pungă cu cereale pentru micul dejun.

    Cariera controversată a Sofiei a început întâmplător când a  fost vazută de un agent de modelling israelian. “Când am văzut-o pentru prima dată am ştiut că este specială”, a spus Roberto Ben Shoshan, fondatorul agenţiei de modeling Roberto. 

    Sofia împreună cu Rotem Gur, CEO-ul Roberto, a zburat cu avionul la Paris pentru o audiţie şi o şedinţă foto însă a fost refuzată pe motiv că era prea tânără. Cei doi au decis să se plimbe prin magazinele din Paris. Norocul a fost că în magazinul Christian Dior, Gur a recunoscut pe cineva. Era Raf Simons, designer-ul Dior. Simons a fost impresionat şi a promis să o ajute. Câteva săptămâni mai târziu, Sofia Merchetner a primit un telefon de la agentul israelian. Dior îi oferea un contract pe doi ani în valoare de 170.000 de lire sterline.

    Angajarea ei de către Dior nu a trecut neobservată şi mai multi oameni au zis că este prea mică pentru a fi angajată. Agentul ei a apărat-o spunând că este mereu supervizată.

    Sofia a marturisit ca intenţionează să-şi continue studiile, în ciuda celor patru drumuri pe an la Paris pe care le are de făcut.”Este foarte important pentru mine să merg la şcoală. Sunt încă foarte tânără şi mă aştept să fiu supervizată până la vârsta de 18 ani” a spus ea.
    În ceea ce priveşte banii, Sofia a spus că i-a dat pe toţi mamei sale şi că vrea să se mute într-un apartament mai mare, unde să aibă propria ei camera.

     

  • China adoptă politica “un cuplu, doi copii” în locul politicii copilului unic

    “Statul susţine ideea ca unui cuplu să i se permită să aibă doi copii”, se arată în noua lege privind populaţia şi planificarea familială.

    Această prevedere pune capăt controversatei politici a copilului unic, relaxată în ultima perioadă.

    “În vederea promovării unei creşteri echilibrate a populaţiei, China va continua să susţină politica naţională de bază cu privire la controlul populaţiei şi să-şi îmbunătăţească strategia privind dezvoltarea populaţiei”, anunţa Partidul Comunist Chinez (PCC) în octombrie, când au apărut primele informaţii despre modificarea legii.

    “China va implementa deplin politica «un cuplu, doi copii», într-un răspuns proactiv la problema îmbătrânirii populaţiei”, sublinia partidul unic.

    Potrivit lui Lu Jiehua, un sociolog de la Universitatea Beijing, această politică vizează 100 de milioane de cupluri.

    China, care are în prezent o populaţie de peste 1,3 miliarde de persoane, a instituit aşa-numita politică a copilului unic, într-o încercare de controlare a creşterii populaţiei, în anii ’70.

    Atunci când propaganda nu a dat rezultate, oficiali locali au recurs la avorturi, amenzi usturătoare şi sterilizare forţată.

    Decizia de a pune capăt restricţiilor a fost luată în urma unei reuniuni de patru zile a unor oficiali de rang înalt din cadrul PCC, la un hotel din Beijing, potrivit lui David McKenzie, un fost corespondent CNN în China.

    Această modificare a fost prefigurată de o schimbare la nivelul propagandei, potrivit corespondentului, care precizează că în vechile reclame apăreau părinţi cu un copil, însă într-o reclamă recentă apare un băiat care împarte nu prea încântat o jucărie cu sora sa mai mică.

    – Insuficient

    Amnesty International avertizează, într-un comunicat, că această schimbare de politică este “insuficientă”.

    “Cuplurile cu doi copii pot fi supuse în continuare unor forme coercitive şi intruzive de contracepţie şi chiar unor avorturi forţate – asimilabile torturii”, a declarat cercetătorul chinez William Nee.

    “Statul nu are nicio treabă să reglementeze câţi copii au oamenii”, a subliniat el.

    China a început o relaxare a controversatei sale politici a copilului unic în ianuarie 2014, permiţând cuplurilor să aibă doi copii în cazul în care mama sau tatăl sunt la rândul lor copii unici.

    Această decizie a fost salutată drept o măsură importantă de liberalizare a restricţiilor vechi de trei decenii, însă date publicate în ianuarie 2015 sugerau că mai puţine persoane decât se estima au făcut acest pas pentru a-şi mări familia.

    Aproape un milion de cupluri eligibile în cadrul noilor reglementări au solicitat, la nivel naţional, să aibă al doilea copil, anunţa presa de stat la vremea respectivă. Oficiali din domeniul sănătăţii apreciau că această politică avea să conducă la două milioane de naşteri la momentul anunţării ei şi estimau că aproximativ 11 milioane de cupluri erau eligibile.

    Potrivit Guvernului, China ar putea deveni ţara cu cea mai bătrână populaţie din lume în doar 15 ani, cu peste 400 de milioane de persoane în vârstă de peste 60 de ani.

    Populaţia îmbătrânită va reprezenta o povară pentru serviciile în domeniul sănătăţii şi sociale, potrivit unor cercetători, iar cea de a doua economie mondială va fi nevoită să depună eforturi să-şi menţină ritmul creşterii economice.

    “China a început deja să resimtă o criză, aflată în plină desfăşurare, în ceea ce priveşte evoluţia demografică”, îi spunea anul acesta lui McKenzie de la CNN Wang Feng, un profesor de la Universitatea Fudan, un influent expert în demografia Chinei.

    “Istoria va privi înapoi către politica copilului unic şi o va considera drept una dintre cele mai grave erori politice pe care China le-a comis în istoria sa modernă”, aprecia el.

    În opinia lui Wang, această politică a copilului unic a fost ineficientă şi inutilă, având în vedere că rata fertilităţii intra deja în scădere în anii ’80.

  • Temă pentru tehnocraţi

    Sincer, nu vi se pare că tehnocraţii sunt un pic demotivaţi, lipsiţi de un ţel?Mă rog, un obiectiv par să aibă, acela de a nu supăra, sub nicio formă, partidele, dar nu ştiu dacă oamenii aceia care au manifestat cu ceva vreme în urmă au cerut aşa ceva. Aşa că, chiar dacă mandatul actualului cabinet nu se va întinde pe mai mult de un an, tot ar avea timp să meşterească unele chestiuni. De exemplu, să pună temelia bunăstării românilor. A tuturor românilor.

    Să explic: una dintre caracteristicile aparte ale crizei a fost şi este decimarea clasei de mijloc. Orice manual de economie vă va spune că medicul, avocatul, profesorul sau inginerul sunt componentele fundamentale ale unei economii sănătoase, asigurând consum, taxe, corectitudine, dezvoltare. Or în ultima perioadă am văzut din ce în ce mai multe studii care indică o scădere masivă a clasei de mijloc.
    Cel mai recent studiu este realizat de Pew Research şi indică faptul că, după mai bine de patru decenii în care a deţinut majoritatea, clasa de mijloc din Statele Unite a fost depăşită de săraci şi de bogaţi. În cifre este aşa: în 1971, 80 de milioane de americani erau în clasa de mijloc, şi doar 51 de milioane erau săraci şi foarte bogaţi. În 2015, 120 de milioane de americani erau clasă de mijloc, în timp de 121,3 milioane erau fie săraci, fie bogaţi (practic, numărul săracilor s-a dublat, iar cel al bogaţilor a crescut de 2,5 ori). Americanii din clasa de mijloc reprezintă acum doar 49,9% din populaţie, faţă de 61% în 1971.

    În Japonia, unde înainte de criză în jur de 90% din populaţie avea un nivel de trai rezonabil şi exista o clasă de mijloc puternică, se înregistrează o creştere a ratei de sărăcie, iar un japonez din cinci a pierdut 50% din venitul de dinaintea crizei. Portugalia are una dintre cele mai mari rate ale inegalităţii din spaţiul occidental, urmată de Italia, Gracia sau Spania – taman ţările care s-au aflat permanent pe „lista neagră“ a crizei. Dar inegalitatea a crescut şi în ţările nordice, în Suedia, Norvegia sau Finlanda.

    Şi mai trebuie să reţineţi un singur lucru: fiecare dolar suplimentar adăugat unui salariu redus înseamnă 1,21 dolari în plus pentru economia reală, în timp ce un dolar ajuns în contul unui ins cu venituri mari înseamnă doar 39 de cenţi în plus la PIB.
    Despre clasa de mijloc din România nu ştiu dacă are rost să vorbim, am văzut calcule care arată că reprezintă cam 8 procente din populaţie. Mai bine de 80% din angajaţi au salarii cuprinse între cel minim pe economie şi nivelul salariului mediu pe economie, şi doar 4% au salarii lunare mai mari de 1.000 de euro.

    Aşa că dacă aş fi un tehnocrat, la asta m-aş gândi: cum să fac, ce iniţiative, ce legi, ce măsuri economice să iau pentru ca angajaţii să câştige mai mult, iar economiştii să rămână fără marota aceea enervantă cu productivitatea redusă. Cum să tehnocrăţesc eu ca să fac să fie mai mult IT-işi, mai mulţi antreprenori, mai mulţi licenţiaţi, mai mulţi ingineri, mai mulţi mecanici şi mai mulţi meseriaşi de orice fel vor fi fiind ei, şi cum toţi aceştia să aibă de lucru. Oamenii să nu lucreze „pe 2 lei“, pentru că asta fac de 25 de ani, la propriu sau la figurat, ci să lucreze pe 20.000 de lei.

    Nu este o ironie.  Alţii au făcut aşa, şi o să dau exemplul unui stat cu care, în mândria noastră balcanică, nu ne-am compara, cu India. Bangalore este un oraş al tehnologiei, un Silicon Valley cu o economie de 9 miliarde de dolari şi cu 10.000 de milionari. Dar bazele acestui Bangalore au fost puse de liderii politici ai statului indian Karnataka, în anii ‘70, pe vremea când lumii occidentale softurile şi callcenter-urile indiene îi spuneau prea puţin. Dar oamenii aceia au luat terenuri, au construit, au făcut şcoli, au educat, au legiferat. Habar n-am dacă le-a spus cineva tehnocraţi.

    Cam asta e.

    Vă urez din partea redacţiei Business Magazin un an plin de satisfacţii, de reuşite şi de câştiguri. Şi vă îndemn să citiţi presa de business şi să folosiţi şi să colaboraţi cu presa de business. La Mulţi Ani!

    Ilustrez cu „Ziaristul“, aşa cum l-a văzut Victor Perelman.

     

  • Unde fugim de-acasă?

    Unii se relaxează cel mai bine atunci când fug de‑acasă undeva împreună cu familia ori prietenii, chiar şi de sărbători, pentru aceştia existând opţiunea de a-şi petrece vacanţa în condiţii de lux într-o zonă alpină sau undeva unde nici nu a ajuns frigul.

    Printre cele mai scumpe proprietăţi care-şi aşteaptă oaspeţii se numără, conform The Telegraph, Apopka, din staţiunea franceză de schi Courchevel, care are o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, şapte niveluri şi chiar şi piscină într-unul dintre apartamente şi se poate închiria pentru 350.000 de euro pe săptămână.

    Pentru suma de 490.000 de euro pe săptămână se poate aranja un sejur la Chalet Carl din localitatea Lech din Alpii Austrieci, unde oaspeţii sunt transportaţi cu limuzina de la aeroport şi întâmpinaţi la sosire cu şampanie şi masaj de bun venit. Amatorii de vreme mai caldă au de ales între Palais Bulles de pe Riviera Franceză, o reşedinţă care pare construită din bule de ciocolată, The Brando din Polinezia Franceză, care aparţine familiei actorului Marlon Brando, Villa Aisse din Grenada, unde se pot caza douăzeci de persoane pentru aproape 60.000 de euro pe noapte, sau Cerulean Villa din Anguilla, în Marea Caraibelor, care costă nu mai puţin de 250.000 de dolari pe săptămână.

    În ciuda preţurilor, aceste proprietăţi nu duc lipsă de cerere, spun cei care se ocupă de închirierea lor, fiind preferate hotelurilor datorită posibilităţii mai mari de personalizare a sejururilor.