În 1984 a avut loc atacul bioterorist Rajneeshee în The Dalles, Oregon când un grup condus de Bhagwan Shree Rajneesh (Osho) a contaminat intenţionat cu salmonella zece localuri. De ce au făcut asta? Sperau să incapaciteze o parte din populaţie astfel încât candidatul pe care-l susţineau să căştige alegerile.
751 de oameni s-au îmbolnăvit şi 45 au fost spitalizaţi, dar nimeni nu a murit. Incidentul a intrat în istorie ca fiind cel mai mare atac bioterorist de pe teritoriul Statelor Unite.
Vinovaţii pentru acest incident au fost descoperiţi un an mai târziu, iar şeful grupului Rajneesh a fost condamnat la 20 de închisoare.
Partidul de aripă dreapta Lege şi Justiţie a câştigat alegerile din Polonia cu o majoritate absolută, având astfel puterea de a guverna fără a forma o coaliţie.
Luni, partidul a prezentat noul cabinet de miniştri, care pare a fi unul destul de conservator şi anti-Rusia. Există însă şi câteva persoane destul de ciudate, precum Antoni Macierewicz.
Macierewicz ocupă funcţia de ministru al apărării, fiind un fost membru a mişcării de opoziţie anti-comunistă din Polonia. El este cunoscut pentru teoriile sale din ultimii ani, mai ales cea prin care susţine că prăbuşirea avionului din 2010, în urma căruia 96 de polonezi şi-au pierdut viaţa (printre care şi preşedintele statului), ar fi fost de fapt un atentat rusesc.
Jaroslaw Gowin, noul ministru al ştiinţei şi educaţiei, s-a remarcat prin lupta sa împotriva ideii de fertilizare in vitro.
Zgibniew Ziobro se întoarce pe postul de ministru al justiţiei după 8 ani, el ocupând aceeaşi poziţie şi în perioada 2005-2007. Jurnalistul Wojciech Czuchnowski a scris că numele lui Ziobro “este un simbol al abuzului de putere”.
Mariusz Kaminski, fostul şef al biroului anti-corupţie, a fost numit coordonator al serviciilor speciale. El a fost condamnat pentru abuz în serviciu, dar decizia nu este una definitivă.
Cabinetul propus de Lege şi Justiţie a provocat numeroase controverse în Polonia, fiind numit chiar “cea mai mare fraudă a ultimilor 25 de ani”.
Înconjurată de sute de jurnalişti, inclusiv AFP, Aung San Suu Kyi şi-a introdus buletinul de vor în urnă, într-o şcoală din Yangon, după care a fost aclamată de către susţinători, care au strigat “Victorie!”.
Aung San Suu Kyi, îmbrăcată în roşu, culoarea partidului ei – Liga Naţională pentru Democraţie (LND) – nu a făcut nicio declaraţie de presă.
Ea urma să se ducă în circumscripţia sa electorală, Kawhmu, la câteva ore de Yangon, unde opozanta a fost aleasă deputată în alegerile legislative parţiale din 2012.
Toată atenţia presei este îndreptată, de mai multe zile, asupra celei care a petrecut peste 15 ani sub supraveghere la domiciliu şi care a votat pentru a doua oară, în ţara sa, la vârsta de 70 de ani.
De la miezul nopţii de sâmbătă spre duminică, presa internaţională, venită în masă să acopere acest scrutin, asistă la acest moment istoric.
Acest scrutin este considerat un adevărat revelator al succesului tranziţiei democratice declanşate în urmă cu patru ani, odată cu autodizolvarea juntei ce a condus cu o mână de fier din 1962. În 2012, într-un progres democratic semnificativ, LND a intrat în Parlament, în urma unui scrutin parţial.
Aproximativ 30 de milioane de cetăţeni erau aşteptaţi duminică la urne în aceste alegeri istorice, al căror rezultat urmează să fie cunoscut peste câteva zile.
Suu Kyi denunţă frecvent limitele reformelor declanşate de Guvernul care a urmat la putere juntei, în 2011. Executivul este dominat în continuare de către foşti generali, atenţi să apere interesele fostei gărzi, în timp ce afirmă că asigură o tranziţie lentă.
Armata este în continuare foarte puternică din punct de vedere politic, păstrând un sfert din mandatele de parlamentari – rezervate unor militari care nu sunt aleşi.
În total, peste 90 de partide participă în alegeri.
LND, care a obţinut în 1990 o victorie zdrobitoare – ignorată de către juntă -, este prezentat ca favorit în acest scrutin. De la începutul campaniei, Aung San Suu Kyi, care candidează într-o regiune rurală situată la câteva ore de Yangon, a electrizat mulţimea peste tot unde a fost în ţară.
În ceea ce priveşte formaţiunea USDP, susţinută de către călugări budişti extremişti, preşedintele Thein Sein nu candidează pentru un mandat de parlamentar. Însă el nu a exclus o candidatură la propria succesiune.
Jocul politic este complicat de prezenţa a zeci de partide reprezentând minorităţi etnice, în special în regiuni din zone de frontieră. Susceptibile să obţină numeroase mandate de parlamentari, ele ar putea juca un rol în orice coaliţie post-electorală.
Pentru prima dată, observatori străini au fost autorizaţi la acest scrutin, în care urnele au fost deschise duminică la ora locală 6.00 (1.30, ora României) şi urmează să fie închise la ora locală 18.00 (13.30, ora României).
Votul a fost anulat în regiuni devastate de războiul civil, în sute de sate din statele Kachin, Shan şi Karen. În vestul ţării, în statul Rakhine, sute de mii de etnici rohingya, o minoritate musulmană ale cărei documente temporare de identitate au fost anulate recent în urma presiunilor călugărilor budişti naţionalişti, au interdicţia să voteze.
În fine, votul anticipat al sutelor de mii de muncitori din Myanmar care au emigrat în toată lumea, dar mai ales în Asia, a fost pătat de probleme.
Peste 6.000 de candidaţi îşi dispută, în aceste alegeri generale, 323 de mandate în Camera inferioară şi 168 de mandate în Camera superioară a Parlamentului – care au fost scoase la vot -, dar şi 652 de mandate în diverse adunări regionale.
În cele două Camere ale Parlamentului naţional, 25% dintre mandate sunt rezervate deputaţilor militari, desemnaţi de către comandantul armatei şi ostili LND.
În acest context, pentru a obţine o majoritate în ambele Camere, LND are nevoie de cel puţin 330 de mandate, adică de o victorie în 67% din circumscripţii. USDP are nevoie de 33% din mandate, mulţumită susţinerii militarilor.
Prima etapă a noului Parlament va consta în a alege viitorul preşedinte, un proces complex, care nu va avea loc înainte de martie. Suu Kyi nu va putea să candideze, din cauza prevederilor unui articol din Constituţie care blochează accesul la funcţia supremă a persoanelor care au copii de naţionalitate străină. Toţi cei şase copii ai opozantei sunt britanici.
Secţiile de votare au fost deschise duminică dimineaţa, în acest scrutin legislativ în care se înfruntă coaliţia de stânga aflată la putere a premierului în exerciţiu Zoran Milanovici şi alianţa liderului opoziţiei conservatoare Tomislav Karamarko. Urnele urmează să fie închise la ora 18.00 GMT (20.00, ora României), iar primele rezultate parţiale sunt aşteptate duminică seara.
Aceste prime alegeri legislative de când fosta republică iugoslavă a aderat în 2013 la Uniunea Europeană (UE) sunt percepute de către opoziţia conservatoare de dreapta (HDZ) ca o ocazie pentru a reveni la putere, profitând de bilanţul contestat al Guvernului de stânga în exerciţiu şi de o situaţie de recesiune cvasipermanentă care durează din 2009.
“Croaţia Patriotică”, creată în jurul HDZ, care potrivit sondajelor dispunea de un avans confortabil înaintea victoriei candidatei sale Kolinda Grabar Kitarovic în alegerile prezidenţiale de la începutului anului, se află acum cot la cot cu coaliţia “Croaţia creşte” dominată de SDP (centru-stânga) a premierului în exerciţiu Zoran Milanovici.
Pentru Milanovici, apariţia crizei migraţiei la jumătatea lui septembrie, când în Croaţia au ajuns peste 300.000 de refugiaţi în drum către Europa Occidentală, a reprezentat ocazia de a deturna atenţia de a eşecul Guvernului în a implementa reforme indispensabile pentru relansarea economiei.
“Guvernul a avut şansa să vadă această criză împingând în fundal toate celelalte teme” de dezbatere electorală, notează analistul politic independent Davor Djenero.
Milanovici a dat dovadă de empatie faţă de migranţi, dar şi de fermitate faţă de ţările vecine. El a condamnat decizia Ungariei de a-şi închide frontiera şi a criticat Serbia pentru modul în care a gestionat criza, afirmând totodată că el ţine înainte de orice altceva să protejeze interesele Croaţiei.
“Domnul Milanovici părea mort din punct de vedere politic în urmă cu şase luni, după un mandat care a fost un eşec total. De-acum pare resuscitat din punct de vedere politic, într-o oarecare măsură”, consideră Djenero.
– “Crearea de locuri de muncă”
Opoziţia şi liderul ei Tomislav Karamarko, care au dus o campanie în care s-au sprjinit înainte de toate pe o retorică naţionalistă, au încercat de asemenea să joace cartea migranţilor, dar fără prea mare succes.
“El a fost interesat să vadă cum au încercat rivalii săi să exploateze criza migraţiei, fără să ştie care atitudini aveau să fie bine primite de către alegători”, explică Josip Glaurdic, un specialist în Europa de Sud-Est la Universitatea Cambridge.
La Zagreb, la un miting electoral SDP, mulţimea înarmată cu steaguri croate şi-a exprimat îngrijorarea mai ales faţă de viitorul economic al fostei republici iugoslave.
“Cheia este crearea de locuri de muncă, astfel încât tinerii să rămână în ţară”, a declarat o bucătăreasă, Jelena, în vârstă de 31 de ani, referindu-se la miile de croaţi care s-au exilat, în ultimii ani, în Europa de Vest, în căutarea unor locuri de muncă.
Dificultăţile economice ale Croaţiei continuă – rata şomajului era, în septembrie, de 16,2%, dintre care 43,1% în rândul tinerilor. Datoria publică a luat proporţii – aproape 90% din PIB -, ceea ce face din economia croată una dintre cele mai sărace din UE.
PIB-ul şi-a mai revenit în primele trei trimestre ale acestui an, dar analiştii apreciază că principalii doi rivali în alegerile legislative nu au oferit o soluţie credibilă în vederea redresării eficiente a economiei şi nici în vederea rezolvării problemei pe care o ridică o administraţie ineficientă şi disproporţionată.
De asemenea, niciuna dintre coaliţiile favorite nu pare în măsură să obţină majoritatea duminică, ceea ce s-ar putea dovedi în favoarea micilor partide şi le-ar putea plasa în situaţia de a obţine un rol important.
“Oricare ar fi învingătorul, se va confrunta cu vremuri grele”, avertizează Glaurdic.
Jimmy Morales a revendicat victoria în al doilea tur al scrutinului prezidenţial, iar adversara sa – fosta primă doamnă Sandra Torres – a admis înfrângerea, în contextul în care rezultatele oficiale anunţate după numărarea a 94% din voturi arată că actorul de comedie a obţinut 69% din sufragii.
“Recunoaştem victoria lui Jimmy Morales şi îi urăm succes. Guatemala are probleme grave, dar aceasta este alegerea poporului şi o respectăm”, a declarat Torres.
Scrutinul prezidenţial din Guatemala a fost organizat după demisia preşedintelui Otto Perez Molina, condamnat pentru acte de corupţie.
“Am asistat la un vot curajos, plin de speranţă, un vot pentru a se pune capăt corupţiei”, a declarat Jimmy Morales, în vârstă de 46 de ani, intrat recent în politică după ce timp de 14 ani a avut o populară emisiune televizată de comedie împreună cu fratele său, Sammy Morales.
În campania electorală, Jimmy Morales s-a descris drept un “om de rând”: “Nu am superputeri, nici magie, nu am spus niciodată că aş avea, dar inima mea este plină de dragoste pentru această naţiune, pentru care vom lupta împreună”.
Ucrainenii aleg primari şi consilieri locali în întreaga Ucraină – mai puţin în zone din est, aflate sub controlul separatiştilor proruşi, şi în Crimeea, anexată de Rusia anul trecut.
Secţiile de votare au rămas de asemenea închise în oraşul Mariupol (sud), situat în apropiere de zonele controlate de către rebeli, în urma unei dispute cu privire la buletinele de votare, care au fost tipărite de către o firmă controlată de către influentul magnat Rinat Ahmetov, declanşând temeri de fraudare.
“Alegerile trebuie amânate, pentru că unele dintre buletine prezintă probleme grave”, a anunţat Natalia Kaşcişci, o membră a Comisiei Electorale locale.
Potrivit partidului Solidaritatea, al lui Poroşenko, alegerile “au fost anulate… din cauza pregătirii necorespunzătoare a buletinelor de vot, lipsei controlului asupra tipăririi şi numărului acestora şi unei depozitări de neîncredere”.
Partidul îşi exprimă speranţa, în acest comunicat, ca alegeri pentru Primărie şi Consiliul Regional să fie organizate, la Mariupol, în “săptămânile următoare”.
Potrivit unor proiecţii, Solidaritatea urmează să obţină cel mai mare număr de primari şi consilii locale.
Însă cota de popularitate a lui Poroşenko a scăzut la 26%, jumătate din cea de care se bucura atunci când a devenit preşedinte, în mai 2014.
Premierul Arseni Iaţeniuk, a cărui popularitate tinde către zero, nu a apărut în campanie.
Un beneficiar al acestei situaţii ar putea să fie Partidul Opoziţiei din Ucraina, alcătuit în principal din foşti membri ai Partidului Regiunilor, al fostului preşedinte prorus Viktor Ianukovici, îndepărtat de la putere.
În numeroase zone din estul Ucrainei – un fief al fostului Partid al Regiunilor – politicieni proruşi au rămas la putere pe plan local, în pofida protestelor Euromaidan, care l-au înlăturat de la putere pe Ianukovici în februarie 2014.
Partidul Opoziţiei, care în prezent deţine aproximativ 10% din mandate în Parlamentul ucrainean, respinge obiectivul lui Poroşenko de integrare a ţării în NATO, pronunţându-se pentru un statut de ţară nealiniată.
Toate sondajele creditează Partidul Lege şi Justiţie (PiS) cu un avans de cel puţin zece puncte procentuale faţă de liberalii, de centru, din cadrul Platformei Civice (PO), uzaţi de cei opt ani de putere.
O campanie dinamică, în pofida faptului că a recurs la argumente xenofobe şi numeroase promisiuni concrete – scăderea impozitelor şi a vârstei de pensionare, creşterea alocaţiilor familiale -, explică acest rezultat.
În cazul în care câştigă pariul, Kaczynski va reveni la putere după opt ani de opoziţie. Premier în perioada 2006-2007, el a fost nevoit să le cedeze locul liberalilor lui Donald Tusk din cauza conflictelor din interiorul coaliţiei pe care o conducea. Fratele său geamăn, Lech, era la acea vreme preşedintele Republicii, iar după moartea sa într-un accident de avion în Rusia, în 2010, Jaroslaw a încercat, fără succes, să-i urmeze în funcţie.
În prezent, el are satisfacţia faptului că la şefia statului se află omul pe care l-a ales – Andrzej Duda – şi simte că va veni şi succesul final.
Tot mai euforici în cadrul ultmelor lor mitinguri electorale, aclamaţi de către susţinători cu strigăte de “Damy rade!” (Va merge!), Kaczynski şi candidata sa pentru postul de premier – Beata Szydlo – n-au încetat să le dea asigurări alegătorilor că au de ales între “schimbarea bună” – încarnată de PiS – şi “haosul” pe care l-ar antrena în mod inevitabil un Guvern de coaliţie al adversarilor lor, aflaţi de la bun început în conflict cu preşedinţia.
– 100 de zile
Ei afirmă totodată că au un program de guvernare deja pregătit, pe care Szydlo îl arată bucuroasă publicului, într-un dosar albastru, intitulat “100 de zile”.
Însă prezenţa în cursă a mai multor partide mici, inclusiv nou-veniţi pe eşicherul politic, riscă să împiedice PiS să-şi atingă obiectivul de a obţine peste 230 de mandate în Dietă, care are în total 460 de mandate.
Aceste formaţiuni mici – coaliţia Stângii Unificate, partidul antisistem al rockerului Pawel Kukiz – apărut de nicăieri în alegerile prezidenţiale din mai, câştigate de Duda, partidul neoliberal Nowoczesna (Modern), cel al eurodeputatului ultraliberal Janusz Korwin-Mikke şi partidul ţărănesc PSL, actualul aliat al liberalilor – evoluează toate în zona “periculoasă” a pragului intrării în Parlament, de 8% în cazul coaliţiilor şi de 5% în al partidelor.
Ipotezele politologilor polonezi merg de la un guvern majoritar sau minoritar monocolor al PiS, la o coaliţie a acestuia din urmă cu un partener neidentificat – Mişcarea Kukiz’15 sau partidul ţărănesc PSL sunt cel mai adesea menţionate la condiţional -, şi până la o coaliţie eteroclită a Platformei Civice cu parteneri de dreapta şi de stânga, uniţi doar de dorinţa de a îîmpiedica întoarcerea lui Kaczynski la putere.
– Rupere de comunitate
Motivaţiile adversarilor fostului premier sunt variate. Unii evocă amintirea perioadei 2005-2007, când era la putere, marcată de tensiuni sociale şi o rupere de comunitate, pe care o consideră dezastruoasă, a aparatului de stat, a serviciilor speciale şi presei de stat.
În ceea ce priveşte politica externă, ei evocă relaţii dificile cu Bruxellesul, Berlinul şi Moscova, pe care Partidul Lege şi Justiţie le prezintă ca fiind în apărarea intereselor poloneze.
Alţii se tem că, în contextul în care este apropiat de multe viziuni asupra societăţii ale episcopilor catolici, PiS ar putea să înăsprească şi mai mult dura limitare a avorturilor aflate deja în vigoare, să facă şi mai dificilă fecundarea in vitro şi să consolideze locul catehismului în educaţie.
Premierul în exerciţiu Ewa Kopacz a mers până acolo încât să-i avertizeze pe polonezi să se aştepte la o eventuală “republică confesională”.
Secţiile de votare urmează să fie deschise la ora locală 7.00 (8.00, ora României) şi să fie închise la ora locală 21.00. Primele exit-poll-uri vor urma rapid, însă rezultatele oficiale cu privire la procentele obţinute de diferite liste vor fi cunoscute abia luni, iar numărul de mandate ale acestora marţi, a a nunţat Comisia Electorală.
Henriette Reker, care a fost spitalizată după această agresiune comisă de un bărbat cu “motivaţii rasiste”, a obţinut peste 52% din voturi, potrivit rezultatelor publicate de municipalitate, după numărarea a trei sferturi din buletinele de vot, duminică seara.
Reker, candidată independentă la funcţia de primar al Kolnului susţinută de partidul Angelei Merkel, Uniunea Creştin-Democrată (CDU), este în stare stabilă după ce a fost înjunghiată în piept şi în gât în cursul unui miting electoral desfăşurat sâmbătă.
Autorul atacului este un bărbat de 44 de ani, fără ocupaţie, care a fost reţinut. “Atacatorul a declarat că a avut o motivaţie rasistă, fiind nemulţumit de primirea refugiaţilor”, potrivit lui Norbert Wagner, un oficial din cadrul Poliţiei din Koln.
“Este vorba de un atac cu caracter politic legat de faptul că Henriette Reker este responsabilă de primirea refugiaţilor” în Koln, a declarat Wolfgang Albers, şeful Poliţiei regionale.
“Angela Merkel este şocată şi condamnă acest atac”, a reacţionat purtătorul de cuvânt al cancelarului german.
“Este vorba de un act înspăimântător şi laş”, a declarat, la rândul său, ministrul german de Interne, Thomas de Maiziere.
Obişnuită cu acest tip de întâlniri – ea a participat la peste 20 de dezbateri în 2008, în prima sa cursă pentru Casa Albă -, fostul secretar de Stat, care a provocat uneori râsete în rândul participanţilor, s-a prezentat ca cea mai bună şansă a taberei democrate în faţa rivalilor republicani în alegerile din 2016.
“Diplomaţia nu este căutarea soluţiei perfecte, ci înseamnă găsirea unui echilibru între diverse riscuri”, a declarat fosta Primă Doamnă a Statelor Unite, care nu a fost niciun moment pusă în dificultate.
Senatorului din Vermont Bernie Sanders, care a insistat asupra modelului ţărilor nordice, i-a replicat “noi nu suntem Danemarca. Ador Danemarca, dar noi suntem Statele Unite ale Americii”.
“Nu s-a lăsat deconcertată, nimeni nu a reuşit să o detroneze”, a rezumat Timothy Hagle, un profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Iowa.
Dezbaterea, asupra căreia a planat umbra vicepreşedintelui Joe Biden, care ezită să intre în cursă, s-a desfăşurat într-un ritm susţinut, dar nu a condus la atacuri personale, ce cele care le-au ştirbit pe ale taberei republicane.
Miliardarul Donald Trump, care a contribuit la recorduri de audienţă în primele două dezbateri republicane, a ironizat, în timp real, pe Twitter, această dezbatere democrată “plictisitoare”.
“Îmi pare rău, nu există niciun STAR pe scenă astă seară”, a lansat magnatul în domeniul imobiliar chiar înainte de începutul dezbaterii, care a avut loc într-un hotel-casino situat la mai puţin de 800 de metri de unul dintre hotelurile sale.
Combativ, pasionat, Bernie Sanders, în vârstă de 74 de ani, o adevărată surpriză a acestor alegeri primare, a denunţat cu forţă excesele Wall Streetului sau “un sistem financiar electoral corupt, care slăbeşte democraţia americană”.
Îndemnând ca ţara să nu fie lăsată unei “mâini de miliardari”, senatorul din Vermont a denunţat, evitând cu grijă atacurile individuale, lipsa de hotărâre a taberei sale pe aceste teme.
O femeie, “o schimbare pe cinste”
Problema controlului asupra armelor de foc individuale a condus la un schimb de replici între cei doi candidaţi. Fosta Primă Doamnă şi-a acuzat rivalul că nu este suficient de ferm pe această temă.
“Durează de prea mult timp şi a venit vremea ca întreaga ţară să ţină piept NRA (principalul grup de lobby pentru armament)”, a subliniat ea.
În faţa acestor două personalităţi puternice, Martin O’Malley, un fost guvernator al statului Maryland, fostul guvernator şi senator al statului Rhode Island Lincoln Chafee şi fostul senator din Virginia Jim Webb, care obţin mai puţin de 1% din intenţiile de vot, au reuşit cu greu să se facă remarcaţi.
Potrivit ultimului sondaj CBS, Hillary Clinton beneficiază de 46% din intenţiile de vot în rândul democraţilor, iar senatorul din Vermont 27%.
Cu 391 de zile înainte de alegerile prezidenţiale, conservatorii ştiu că adversarul lor cel mai redutabil rămâne Hillary Clinton, iar maşina republicană se concentrează aproape exclusiv asupra ei.
Cazul e-mailului privat al fostului secretar de Stat, pe care l-a preferat contului guvernamental de e-mail, este catalogat drept o afacere de stat de către republicani.
Candidata a primit, în acest caz, susţinerea lui Bernie Sanders, care a îndemnat media şi adversarii politici să se concentreze asupra “problemelor adevărate”. “Poporul american s-a săturat să audă vorbindu-se de e-mailurile dumneavoastră plictisitoare”, a spus el, provocând un ropot de aplauze.
Clinton, care speră să le ofere democraţilor al treilea mandat consecutiv la Casa Albă, ceea ce nu s-a mai întâmplat de la al Doilea Război Mondial încoace, a subliniat că nu intenţionează să efectueze un “al treilea mandat Obama”.
“Să fiu prima femeie preşedintă va fi o schimbare pe cinste!”, a lansat ea, subliniind că intenţionează să se sprijine pe bilanţul lui Obama, dar să treacă dincolo de el.
Fostul preşedinte Bill Clinton (1993-2001) şi-a privit la televizor soţia în timp ce aceasta şi-a prezentat proiectul. El a spus că ea nu cere nimănui s-o voteze “din cauza numelui ei de familie”.
Barack Obama a plănuit să vadă, şi el, dezbaterea democrată, dar nu în întregime. “E un meci bun de baseball astă seară. Nu m-aş mira să facă un pic de zaping”, a spus purtătorul său de cuvânt Josh Earnest.
“Până acum trei luni, Turcia trăia o perioadă de pace relativă. Iar preşedintele Tayyip Erdogan reuşise să ajungă la un acord cu PKK, după decenii de războaie. Iniţial, această tentativă a mers bine. Însă înfrângerea suferită de partidul lui Erdogan în legislativele din iunie a schimbat totul. Partidul Dreptăţii şi Dezvoltării (AKP) nu a reuşit să îi convingă pe kurzi, care nu au avut curajul să îi ofere voturi pentru constituirea unei republici prezidenţiale. În mod ironic, Erdogan a pierdut voturile kurzilor, care au lipsit în mod decisiv de la urne”, crede scriitorul turc Orhan Pamuk, laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006.
“Înfrângerea electorală l-a înfuriat pe Erdogan, care spera să refacă guvernul monocolor, fără a avea nevoie de o coaliţie. De aceea, a convocat alegeri anticipate pe 1 noiembrie. Dar, nemulţumiţi de modul în care stau lucrurile, Guvernul şi armata turcă au stabilit să reînceapă războiul cu mişcarea kurdă”, acuză Pamuk într-un interviu acordat ziarului italian La Repubblica.
“Însă naţiunea turcă înţelege calculele lui Erdogan. Iniţial, nu a vrut să participe la coaliţia internaţională care luptă împotriva Califatului Islamic (n.red. – reţeaua teroristă Stat Islamic). Apoi, a acceptat să facă ce îi cereau Statele Unite: să atace Califatul, dar şi mişcarea kurdă. Lumea a fost surprinsă, şocată. Oamenii s-au trezit că o ţară care era în pace a intrat brusc în război cu Califatul islamic şi cu Partidul Muncitorilor din Kurdistan” (PKK), explică scriitorul turc.
Alţi adversari ai lui Recep Tayyip Erdogan, citaţi de Reuters, îi atribuie responsabilitatea pentru dublul atentat comis sâmbătă la Ankara, care a vizat un miting pacifist şi s-a soldat cu cel puţin 97 de morţi. Potrivit criticilor, statul turc este vinovat, în cel mai bun caz, de eşec în aflarea informaţiilor despre complotul terorist, iar, în cel mai rău, de complicitate la agregarea sentimentelor naţionaliste şi antikurde. Administraţia Edrogan a respins acuzaţiile.
Analistul Didier Billion, din cadrul Institutului pentru Relaţii Internaţionale şi Strategice (IRIS), a evocat ipoteza implicării în atentate a unor “celule clandestine” din cadrul serviciilor secrete sau armatei turce.
Premierul Ahmet Davutoglu a declarat luni că reţeaua teroristă Stat Islamic este principalul suspect în comiterea dublului atentat de la Ankara. Atentatul nu a fost încă revendicat de niciun grup terorist, iar autorităţile cred că a fost comis de terorişti sinucigaşi. Cel puţin 97 de oameni au fost ucişi în atentate, conform bilanţului oficial, dar organizatorii mitingului vizat susţin că sunt 128 de morţi.