Site-ul Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate este singurul care îţi permite să afli dacă eşti sau nu asigurat.
În România există aproximativ 18 milioane de asiguraţi, însă la internările în spital precum şi la medicii de familie, asiguraţii trebuie să prezinte adeverinţe care să ateste acest lucru, astfel că în fiecare zi companiile le eliberează angajaţilor mii de adeverinţe care să demonstreze în faţa medicilor că au taxele la sănătate plătite, potrivit ZF.
“Ţările balcanice au o altă abordare faţă de familie şi copii. Procentul recoltărilor de celule e mai ridicat în aceste ţări, cele din regiune situându-se imediat după liderii europeni Portugalia, Grecia şi Italia”, spune Tudor Panu, country manager al Cord Blood Center, una din companiile care activează în piaţa de recoltare de celule stem. El face referire la avantajul pe care îl au operatorii de pe piaţa din România, dat fiind că, dacă media europeană a recoltărilor este de circa trei procente din totalul naşterilor, în cazul României e de trei ori mai mare. Motivele elanului se leagă de faptul că în România nu funcţionează bănci publice de celule stem, astfel că folosirea lor se poate face strict de către deţinătorul lor, însă în unele state din Uniunea Europeană celulele recoltate pot fi folosite şi de către alţi pacienţi, dacă nu sunt recoltate contra cost în regim privat. În plus, în Occident există o întreagă dezbatere referitoare la posibilitatea ca pacientul să poată fi tratat cu propriile celule stem, dat fiind că şi ele riscă să fie contaminate cu virusurile bolii care urmează a fi tratată.
Celulele stem sunt folosite pentru tratamentul afecţiunilor maligne hematologice, cancere de sânge şi limfoame, fiind capabile să formeze orice tip de ţesut şi să înlocuiască celulele bolnave, iar cei care cunosc beneficiile lor nu ezită să le recolteze la naşterea copilului lor. Preţul unui asemenea serviciu trece de 700 de euro, la care se adaugă costul de stocare, de câteva sute de euro pe an, şi asigurarea pentru folosirea lor în caz de transplant.
Numărul de naşteri din România a scăzut în medie cu 10% pe an din 2009 până în prezent. Din cei circa 160.000 de copii născuţi anul trecut în România, circa o zecime au avut parte de recoltare de celule stem. Potrivit şefului Cord Blood Center, planificarea unei naşteri se leagă mai ales de situaţia socio-economică şi, în plus, România are cea mai mare rată de infertilitate din Europa pe sectorul de vârstă 25-35 de ani, circa o treime din cupluri având probleme în conceperea unui copil. Cei 90% dintre părinţi care aleg să nu apeleze la un astfel de serviciu o fac mai ales din motive economice, dar pot apărea şi cauze religioase, de neîncredere în utilitatea folosirii lor sau, pur şi simplu, din necunoaştere. Potrivit companiilor, piaţa a stagnat în 2011 la nivelul de aproximativ 20 de milioane de euro. Dincolo de tot mai puţinii copii născuţi, o problemă poate veni şi dinspre numărul mare de tineri care aleg să plece din România. Medicul Dorin Pîrciog, director general al băncii de celule stem Biogenis, face trimitere la rezultatele recensământului de anul trecut, care a indicat faptul că o bună parte din potenţialii săi clienţi se află de fapt pe alte meleaguri.
În lupta pentru clienţii rămaşi, băncile de celule stem au reuşit să nu-şi scadă vânzările prin posibilitatea de a plăti în rate serviciul oferit. În jur de 60% dintre părinţi aleg plata în rate, pe termen de şase luni sau chiar un an. Companiile îşi propun să promoveze printre părinţi, dar mai ales printre medici, avantajele recoltării celulelor stem, atât pentru sănătatea copilului, cât şi pentru cea a familiei. De aceea, Biogenis, Cord Blood Center şi Stem Sure, companii care grupează circa trei sferturi din piaţă, au format în luna martie o asociaţie a băncilor de celule stem, cu scopul de a mediatiza şi mai agresiv serviciul pe care îl oferă. În prezent, circa 15 companii operează pe această piaţă în România, însă oficialii chestionaţi de BUSINESS Magazin spun că trierea a început deja să se facă. “Fără 1.200 de recoltări pe an e greu să supravieţuieşti în industrie. Abia după 1.500 de recoltări poţi obţine profit”, spune medicul Bogdan Ivănescu, director al companiei Stem Sure. Cele mai multe recoltări se fac în sectorul public (mai bine de trei sferturi), întrucât naşterile în mediul privat sunt încă în fază incipientă şi nu costă deloc puţin – pornesc de la circa 800-1.000 de euro, dar pot ajunge şi la 2.500 în unele cazuri.
“Caracterul latin ne face să fim pe de-o parte informaţi şi pe de alta mai apropiaţi de copil şi de viitorul său. Este o combinaţie fericită”, conchide medicul Bogdan Ivănescu, care mizează pe dragostea părinţilor faţă de copii pentru un an la fel de bun pentru afacerile din domeniu şi în 2012.
“Din cauza crizei economice, spitalele s-au rărit, medicii s-au împuţinat, medicamentele s-au scumpit, iar bolile s-au înmulţit. În acest context nefericit, prin proclamarea anului 2012 ca An omagial al Sfântului Maslu şi al îngrijirii bolnavilor, Biserica noastră încearcă totuşi să contribuie mai mult la alinarea suferinţei atât prin lucrarea ei liturgică, duhovnicească şi pastorală (mai ales Sfântul Maslu), cât şi prin lucrarea ei social-filantropică şi social-medicală (cabinete şi centre medicale), inclusiv printr-o cultură medicală a populaţiei, prin care oamenii sunt sfătuiţi să preţuiască mai mult darul sănătăţii, evitând bolile, şi să fie recunoscători faţă de persoanele care îi ajută să se vindece, mai ales când ei singuri, din cauza sărăciei, nu-şi pot plăti consultaţiile sau medicamentele”, arată Patriarhul Daniel.
Patriarhul BOR consideră că “trebuie să unim mai mult ştiinţa cu spiritualitatea, arta medicală cu rugăciunea, cuvântul bun cu fapta de ajutorare, grija pentru sănătatea noastră cu grija şi pentru sănătatea celor din jurul nostru şi a celor mai departe de noi”.
“Astăzi, preoţii de la oraşe şi sate, precum şi vieţuitorii din mănăstiri cunosc multele probleme cu care se confruntă oamenii bătrâni, bolnavi, săraci şi singuri, familiile cu mulţi copii, adesea afectate de şomaj şi de lipsuri multe. De aceea, îi îndemnăm să sporească, acolo unde păstoresc, activităţile de ajutorare frăţească a bolnavilor şi săracilor, astfel ca iubirea vindecătoare a lui Hristos Cel răstignit şi înviat să fie cât mai lucrătoare prin oameni cu suflet bun şi cu dare de mână, ştiind că fapta cea bună, izvorâtă din iubire milostivă, va fi răsplătită cu binecuvântare în lumea aceasta şi cu mântuire în viaţa veşnică, potrivit iubirii pe care a arătat-o fiecare faţă de oamenii aflaţi în suferinţă şi în nevoi (cf. Matei 25, 31-46)”, continuă Pastorala Patriarhului României.
“În aceste zile de sărbătoare, de lumină şi bucurie pentru viaţa noastră creştină, vă îndemnăm pe toţi, cu părintească şi frăţească dragoste în Hristos, să arătaţi lumina dreptei credinţe şi a faptelor bune pretutindeni unde vă aflaţi, să împărtăşiţi şi altora bucuria Învierii Domnului nostru Iisus Hristos, Vindecătorul şi Mântuitorul nostru. Cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paşti, vă adresăm tuturor părinteşti doriri de sănătate şi mântuire, de pace şi bucurie, dimpreună cu salutul pascal: Hristos a înviat!”
“Nu, Timoşenko este incapabilă să participe la audierile Curţii”, a declarat Karl Einhaupl, şeful clinicii Charite. Anterior în cursul zilei, o echipă de medici germani a ajuns la Harkov să verifice condiţiile din spitalul în care autorităţile ucrainene i-au propus tratament lui Timoşenko. Opozantei i s-a permis să primească tratament medical în afara închisorii. Susţinătorii acesteia afirmă că starea ei de sănătate s-a deteriorat de când a fost încarcerată în august 2011 şi nu poate merge din cauza unor probleme cu spatele.
“Să închizi o companie cu 15 oameni nu e o tragedie la fel de mare cu cea a uneia cu producţie industrială”, spune Dragoş Damian, CEO al Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România, care grupează 14 companii ce contribuie anual cu 1,5% din PIB şi asigură 8.000 de locuri de muncă directe şi alte 15.000 indirecte. Şeful genericelor face trimitere la motivaţia din spatele suspendării activităţii importatorului de morfină Mundipharma, respectiv introducerea taxei clawback, prin care producătorii de medicamente plătesc diferenţa dintre bugetul alocat de stat şi consumul real.
Menţinerea taxei clawback în forma actuală poate avea consecinţe economice şi sociale grave, în primul rând pentru populaţie, prin dispariţia totală de pe piaţă a unor medicamente sau limitând accesul populaţiei la medicamente cu preţuri rezonabile, cât şi pentru companiile producătoare de medicamente generice”, susţine Damian. Potrivit producătorilor, în forma actuală, taxa este “injustă şi ilegală” pentru că are ca bază de impozitare preţul de raft, care include adaosul distribuitorului, adaosul aplicat de farmacii şi TVA. Decizia importatorului Mundipharma s-a bazat pe înăsprirea considerabilă a condiţiilor de desfăşurare a activităţii pe piaţa farmaceutică românească, pe creşterea considerabilă a expunerii la riscuri financiare, precum şi pe creşterea nesustenabilă a nivelului de taxare.
Mai concret, cauzele care au determinat această decizie au fost: perioada de peste cinci ani de când listele de medicamente compensate şi gratuite nu au fost completate cu molecule noi, preţurile impuse la nivel minim european, referenţierea preţurilor produselor originale la cele generice, introducerea pe listele de gratuite şi compensate a unor produse care, deşi nu se află la dispoziţia reală a pacienţilor, au avut ca efect creşterea coplăţii suportate în fapt tot de către companie, prelungirea termenelor de încasare a banilor de către producători la peste 300 de zile şi în final taxa clawback, se arată în motivaţia transmisă de Asociaţia Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
Cele mai expuse riscului dispariţiei ar fi, pe de-o parte, medicamentele foarte ieftine, pe care producătorii le retrag din cauza profiturilor neglijabile pe care le aduce comercializarea lor, dar şi doctoriile companiilor extrem de nişate, similare unor companii precum Mundipharma, caz în care s-ar putea crea din nou minusuri de aprovizionare în farmacii şi spitale, până la înlocuirea cu produse similare. Per total e vorba de 30-40 de medicamente care nu mai sunt aduse la noi în România şi alte zeci de oncologice ieftine care ar urma să dispară. Dintre moleculele care lipsesc din piaţă fac parte dactinomicina, vinblastina, dacarbazina, vincristina şi eutiroxul, destinate tratamentelor oncologice la scară largă. “Medicamentele pentru boli cronice nu sunt afectate de termenele de plată lungi, însă multe din ele dispar prin exporturi paralele, dat fiind că România are cele mai mici preţuri din UE”, adaugă Damian.
De cealaltă parte, autorităţile spun că vina e în altă parte, iar piaţa e liberă, aşa că nemulţumiţii pot pleca oricând. “Oriunde în Europa o firmă poate să retragă anumite medicamente de pe piaţă. Nu poate fi sancţionată pentru acest lucru, statul nu poate interveni. CNAS nu are niciun contract cu producătorii, singurele contracte sunt cu farmaciile”, spunea şeful Casei de Asigurări, Lucian Duţă, negând practic argumentele producătorilor: ” Firmele nu au anunţat că pleacă din cauza plăţilor întârziate şi nu există niciun semnal că ar pleca de pe piaţa din România din cauza clawbackului”. Dacă Duţă neagă vehement plecarea vreunei companii, situaţie ce-i drept puţin probabilă în următoarele luni, dat fiind potenţialul ridicat al consumului pe piaţa locală, minis-trul sănătăţii nu a văzut nicio criză. Sau dacă a văzut-o, a fost “artificială şi falsă”. În cazul morfinei existau alternative, spune ministrul, fără să înţeleagă de ce medicii nu au identificat în timp util celelalte opţiuni de tratament. Una peste alta, producătorii spun că investiţii de sute de milioane de euro vor fi puse în aşteptare sau vor fi anulate, pentru că nu pot stabili planuri de afaceri pe termen mediu şi lung fără a cunoaşte valoarea exactă şi durata de aplicare a taxei definită de către FMI drept “temporară”. “La un moment dat presiunea e atât de mare încât de la centru se poate decide că profitabilitatea sau predictibilitatea nu mai pot fi asociate cu piaţa locală”, conchide Regis Lhomme, preşedintele ARPIM, adăugând că unii înţe-leg, iar alţii nu şi de aceea vom păşi pe nisipuri mişcătoare şi în perioada următoare, fără să ştim ce medicamente dispar şi când.
Câteva răspunsuri simple şi bazate pe evidenţe la întrebări de mare actualitate cred că pot contura mai bine situaţia pieţei farmaceutice din România.
Consumăm prea multe medicamente? România este pe ultimul loc în Europa la consumul de medicamente pe cap de locuitor, acesta fiind de patru ori mai mic decât media europeană. Asta înseamnă fie că suntem de patru ori mai sănătoşi decât ceilalţi europeni, fie că suntem de patru ori mai prost trataţi. Nicio dată de incidenţă a bolilor nu relevă faptul că suntem mai sănătoşi, deci este clar că pacienţii români iau puţine medicamente.
Sistemul de compensare este prea generos? Majoritatea moleculelor apărute în Europa după luna martie a anului 2007 nu au fost introduse până în prezent în sistemul de compensare. Cu alte cuvinte pacienţii români nu pot beneficia de inovaţia farmaceutică aşa cum o fac ceilalţi europeni, indiferent dacă vorbim despre medicamente mai eficiente, mai eficiente din punct de vedere al costului sau salvatoare de vieţi. Mai mult, românii plătesc în medie peste 50% din preţul medicamentelor, pentru că sistemul de compensare acoperă prea puţin. Acest procent este foarte mare în comparaţie cu media europeană care este de 15%, adică românii plătesc mai mult pentru medicamente decât o fac alţi pacienţi din ţări în care salariile şi pensile sunt mult mai mari.
Se consumă prea multe medicamente scumpe? Raportul de consum medicamente originale – medicamente generice este unul din cele mai mici din Europa. România se află deja pe unul din primele locuri in regiune, cu un consum de medicamente generice care se apropie de 70%.
Trebuie limitat şi mai mult consumul de medicamente? Banii care merg spre medicamente reprezintă 24% din Fondul Naţional Unic de Asigurări de Sănătate. În acest segment s-au luat deja măsuri importante de reducere şi control al cheltuielilor: preţ minim european, preţ de referinţă generic, termene de plată de peste 10 luni (1,3 miliarde EUR medicamente eliberate şi neplătite), clawback impus numai producătorilor care acoperă integral diferenţa între consum şi buget, lungi liste de aşteptare pentru medicamentele scumpe. Nu aceleaşi măsuri au fost luate şi pentru restul de 76% din cheltuieli. Este puţin probabil ca reducând şi mai mult cheltuielile în segmental minoritar se poate salva bugetul global. Avem una din cele mai mari rate de internări în spital şi asta nu e întâmplător. Lipsa tratamentelor eficiente în ambulator determină de multe ori complicaţii care sunt tratate mai scump în spital.
Medicii sunt influenţaţi de producători pentru a prescrie abuziv? Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente şi-a impus un cod de etică încă din anul 2006 şi îl actualizează în permanenţă pentru a fi aliniat cu ultimile exigenţe europene în domeniu. Mai mult, ARPIM a cerut oficial adoptarea acestui cod de etică la nivelul întregii industrii. NU producătorii au subvenţionat excursii exotice. Astfel de situaţii nu ar fi fost posibile dacă acest cod s-ar fi generalizat la nivelul intregii industrii farmaceutice şi dacă autorităţile ar fi urmărit aplicarea lui.
Există vreun control asupra consumului de medicamente? Da. Majoritatea medicamentelor scumpe din cadrul Programelor Naţionale, dar şi din alte liste de compensare, se eliberează pacienţilor numai după ce comisiile caselor de asigurări judeţene sau CNAS verifică dosarele fiecarui pacient care a primit o prescripţie, şi numai dacă se respect protocoalele terapeutice. Mai mult, din ce în ce mai multe astfel de dosare sunt blocate. Tot mai puţini pacienţi primesc aprobarea pentru a-şi începe tratamentul.
Dacă toate aceste se întâmplă deja, atunci ce mai trebuie făcut pentru a creşte accesul pacienţilor la medicamente inovatoare?
Este nevoie de un buget decent. Cu sub 4% din PIB, ultimul loc în Europa, sub jumătate din media europeană de 8,6%, nu se pot acoperi nici nevoile bazale în sănătate. Este nevoie de un sistem automatizat care să prevină fraudele şi abuzurile. Este nevoie de un dialog real, bazat pe date reale, care să stea la baza deciziilor politice care privesc sistemul de sănătate.
Sorin Popescu este coordonator grup comunicare Asociaţia Română a Producătorilor Internaţionali de Medicamente (ARPIM).
Am luat ca exemplu situaţia asistenţei cu medicamente în România şi am subliniat că nu există încă o strategie naţională a medicamentului, care să clarifice care sunt direcţiile în care România trebuie, de exemplu, să facă stocuri în eventualitatea unor situaţii de forţă majoră. Lipsa unei strategii naţionale a dus la problemele semnalate în ultimii ani la Institutul Cantacuzino sau la scăderea drastică a volumelor medicamentelor fabricate în România din totalul medicamentelor utilizate în ţară, de la 62% în 2006 la 42% în 2010. Sau, şi mai scandalos, lipsa unor reglementări şi analize a nevoilor de medicamente a condus la majorarea alocărilor pentru medicamente de la aproximativ 350 milioane euro în 2007 la aproximativ 1,1 miliarde euro în 2011 (adică aproximativ 25% din totalul resurselor financiare alocate sănătăţii), fără o îmbunătăţire evidentă a accesului la medicamente, a stării de sănătate a pacienţilor sau a speranţei de viaţă. Toate aceste evoluţii ineficiente, datorate lipsei unei strategii multianuale şi transpartinice au făcut ca România, o ţară cu o tradiţie industrială bogată în sectorul farmaceutic, să fie doar o ţintă pentru importuri, care ar putea fi oricând sistate, riscându-se astfel accesul la medicamente al pacienţilor.
Am subliniat de asemenea că, la nivel conceptual, legea sănătăţii, stabileste exclusiv cadrul general, noţiunile definitorii, structurile componente, sursele de finanţare şi răspunderea pentru un sistem sanitar funcţional. Proiectul noii legi a sănătăţii care a cauzat foarte multe confruntări, multe din ele politizate şi în necunoştinţă de cauză, nu va avea efectele scontate fără o legislaţie secundară pe măsură, care să fie clădită pe priorităţi strategice. Astfel, legislaţia secundară şi terţiară va trebui să se pronunţe asupra a şase direcţii strategice de reformare a sistemului, după cum urmează:
– Prioritizarea: care sunt prorităţile sistemului sanitar (dar şi care sunt argumentele care stau la baza deciziei): sănătatea publică, sistemul de urgenţă, medicina primară, ambulatorie, serviciile spitaliceşti, programele naţionale, etc.? La urma-urmei, doar consensul asupra priorităţilor va asigura alocarea corectă şi transparentă de resurse;
– Standardizarea: serviciile medicale trebuie să păstreze standarde uniforme, în aşa fel încât actul medical să aibă aceeaşi calitate şi acelaşi cost indiferent de cadrul în care este prestat;
– Finanţarea: în funcţie de priorităţi şi de serviciile contractate şi cu identificarea clară de resurse; în aşa fel încât să nu se promită mult şi să se ofere foarte puţin, cum este şi cazul asistenţei cu medicamente;
– Privatizarea: care sunt structurile ce trebuie privatizate şi care sunt cele ce trebuie să rămână publice, în aşa fel încât accesul pacienţilor să nu fie condiţionat exclusiv de considerente materiale?
– Informatizarea, despre care nu sunt necesare alte comentarii şi
– Managementul: cine se va ocupa de administrarea structurilor şi resurselor sistemului, cine va evalua îndeplinirea indicatorilor de performanţă, etc.?
Dragoş Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy şi preşedintele Asociaţiei Producătorilor de Medicamente Generice din România.
De zece zile, mii de persoane au ieşit pe străzi pentru a cere demisia preşedintelui Traian Băsescu şi a Guvernului de centru-dreapta.
Într-o ţară care a acceptat stoic o cură de austeritate drastică, scânteia a fost demisia forţată a fondatorului serviciului de urgenţă, doctorul Raed Arafat, după un conflict cu Băsescu pe tema reformei sănătăţii.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Se va retrage două-trei săptămâni, timp în care vor sancţiona oameni care s-au revoltat împotriva proiectului, după care se va reveni cu aceeaşi lege, dar puţin cosmetizată”, a spus Neagovici.
Preşedintele Traian Băsescu a declarat vineri, la Cotroceni, că a cerut public premierului retragerea proiectului legii sănătăţii, pentru că o mare parte din public şi majoritatea celor din sănătate nu vor schimbarea sistemului. Ulterior, Guvernul a anunţat că ministrul de resort, Ladislau Ritli, a retras din dezbaterea publică proiectul de lege, la solicitarea primului-ministru.
Mai mult pe www.mediafax.ro.
31 decembrie 2005. România se pregătea pentru trecerea în noul an, reporterii făceau tradiţionalele corespondenţe fie din pieţele din Capitală unde bucureştenii urmau să petreacă, fie din staţiunile de la munte sau din marile oraşe. La palatul Cotroceni, preşedintele Traian Băsescu semna în dimineaţa aceleiaşi zile decretul privind conferirea Ordinului naţional “Pentru Merit” în grad de Ofiţer doctorului Raed Arafat, medic coordonator al Unităţii de Primiri Urgenţe din cadrul SMURD Târgu Mureş. La cumpăna dintre ani, în Piaţa Universităţii, Arafat apărea la dreapta preşedintelui, care decora atunci un medic devotat care a salvat oameni.
Au trecut şase ani, iar în seara zilei de luni, 9 ianuarie, Raed Arafat avea puncte de vedere “stângiste” şi trasmitea populaţiei prin intermediul televiziunilor mesaje “mincinoase şi incorecte”. Disputa dintre Traian Băsescu şi Raed Arafat a pornit de la noua lege a sănătăţii în ce priveşte funcţionarea sistemului de urgenţă. Aşa cum spunea subsecretarul de stat, noua formă a legii permite o concurenţă pe fondurile publice între actualul sector public, limitat la capitolul fonduri, şi mai multe firme nou-apărute. Practic, dintr-un buget similar ca şi valoare ar urma să fie finanţate mai multe entităţi, deci, în timp, legea va micşora sectorul public de intervenţie, va impacta unităţile de primiri urgenţe, SMURD şi Ambulanţa, în sensul în care vor fi treptat înlocuite: “fiind fonduri de buget de stat – e singurul loc unde era limitare în vechea lege – asta înseamnă că, venind alţi actori la concurenţă, va scădea sectorul public şi ca putere şi capacitate de intervenţie”.
De cealaltă parte, preşedintele Băsescu susţine că nu numai statul trebuie să fie în sistemul de urgenţă: “Iar eu îi spun că toată Europa demonstrează că sistemele mixte sunt optime, alte state au privatizat sistemul de urgenţă complet. Noi avem un sistem care are o bază extrem de bună, a fost bine creat, de aceea aşezarea pe el a unor elemente de sector privat este foarte bună. Asta trebuie să înţeleagă Arafat”.
Disputa apare în contextul în care proiectul reformei în sănătate a fost lansat în dezbatere publică în perioada sărbătorilor de iarnă, moment când puţini s-au preocupat de găsirea plusurilor şi minusurilor din viitoarea lege. Principalele modificări se referă la faptul că pacienţii vor fi nevoiţi să-şi aleagă un asigurător de sănătate cu care vor avea contract şi să opteze dacă doresc să-şi facă şi o asigurare voluntară, care să acopere eventualele costuri suplimentare apărute în sistem. Apoi, spitalele de stat se vor putea privatiza, dacă Ministerul Sănătăţii sau consiliile locale vor dori acest lucru, iar Casa Naţională de Asigurări de Sănătate va continua să existe, însă va împărţi banii strânşi din contribuţiile pentru sănătate noilor asigurători.
Pentru fiecare pacient, asigurătorul va primi o sumă de bani din care va deconta serviciile incluse într-un pachet de bază, însă lista serviciilor din pachetul de bază nu a fost finalizată, iar discuţiile pe seama ei lipsesc de asemenea. Nu a pomenit nimeni nici de deficienţele colectării banilor de către Fisc sau de lipsa de transparenţă a transferului de bani pe axa Fisc-CNAS-Ministerul Sănătăţii.