BusinessMagazin

Tag: director

  • Yahoo analizează vânzarea unor active de până la 3 miliarde de dolari

    Yahoo, operatorul motorului de căutare online cu acelaşi nume, analizează vânzarea de active neesenţiale de 1-3 miliarde de dolari, inclusiv patente, a declarat, directorul financiar al companiei americane, Ken Goldman, citat de Reuters.

    O comisie din cadrul Yahoo analizează alternative la planurile de separare a operaţiunilor cheie, fiind luată în calcul inclusiv vînzarea rapidă a unor active, a spus Goldman, prezent la o conferinţă pe teme IT, organizată de Morgan Stanley.

    Directorul financiar al Yahoo a afirmat că patentele, terenurile, alte proprietăţi şi “operaţiunile neesenţiale” pot fi vândute, a afirmat el. În ultimii trei ani, compania a obţinut peste 600 de milioane de dolari din vânzarea sau licenţierea de patente.

    Compania se confruntă cu o presiune tot mai ridicată din partea acţionarilor ca Yahoo să opteze pentru vânzarea operaţiunilor de bază în loc să separe într-o nouă companie participaţiile cu valoare de miliarde de dolari pe care le deţine la Yahoo Japonia şi Alibaba Group.

  • Dragoş Doroş va prelua funcţia de şef al ANAF

    Dragoş Doroş, tax director în cadrul KPMG, va prelua funcţia de director general al ANAF (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală), cea mai puternică agenţie din România, care strânge 40 de miliarde de euro pe an din taxe, impozite şi contribuţii sociale, conform unor surse apropiate, scrie Ziarul Financiar

    Doroş a mai lucrat în Ministerul Finanţelor, înainte să fie tax director în cadrul firmei consultanţă fiscală şi audit KPMG, în calitate de director de legislaţie fiscală.

    Restructurarea ANAF este cea mai mare provocare pe care o are Ministerul de Finanţe. Funcţionarii ANAF sunt îngropaţi la propriu în munţi de dosare, iar oamenii sunt purtaţi de la un ghişeu la altul atunci când trebuie să facă o plată sau când trebuie să fie informaţi despre impozitele pe care le au de dat.

    Ministerul Finanţelor spune  că va îmbunătăţi colectarea taxelor printr-un program de reformă finanţat de Banca Mondială, prin care toate casele de marcat vor fi conectate la baza de date a ANAF. Agenţia va putea astfel verifica în timp real încasările din TVA.

  • Şi director la stat, şi expert pe bani europeni: cum a câştigat ministrul „Alumni” Curaj 120.000 de euro din proiecte europene

    Adrian Curaj s-a aflat în acea perioadă, cu câteva întreruperi, atât în postura de director al UEFISCDI (fost UEFISCSU), o instituţie publică aflată în subordinea Ministerului Educaţiei, cât şi în cea de manager de proiect sau expert în proiectele implementate chiar de instituţia pe care o conducea – UEFISCDI. De altfel, legea nu îi interzice acest lucru lui Curaj, în situaţia sa aflându-se mulţi alţi bugetari.

    Gândul a identificat 18 astfel de proiecte, dintre care doar pentru 10 ministrul ar fi fost plătit, conform Ministerului Educaţiei. Într-un alt proiect european, derulat în perioada 2009-2012 prin UEFISCDI, unde director era Curaj, soţia sa Aurelia Curaj a participat ca expert, câştigând cel puţin 13.000 de euro. În tot acest timp, actualul ministru a reuşit nu doar să conducă o instituţie publică, să ofere expertiză sau să managerieze zeci de proiecte europene, ci şi să fie profesor la mai multe universităţi şi şcoli doctorale. Totodată, în voluminosul CV al ministrului Curaj şi-au făcut loc şi greşeli: în 2015, Curaj arată că a devenit „alumni” (absolvenţi) al Harvard Business School of „Gouvernance” (Government în titulatura corectă). De fapt, profesorul Curaj a absolvit doar un curs plătit, de câteva zile, la prestigioasa şcoală americană, după cum a aflat Gândul.

    Înainte să devină ministrul Educaţiei în cabinetul Cioloş, profesorul Adrian Curaj a condus în perioada 2010-2015 UEFISCDI (Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării şi Inovării), instituţie publică subordonată Ministerului Educaţiei, care pe de o parte se ocupă cu alocarea fondurilor bugetare pentru finanţarea cercetării şi inovării din învăţământul superior din România, iar pe de altă parte cu accesarea şi implementarea de proiecte finanţate de UE, care vizează acelaşi domeniu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A fugit din România de frica comunismului, iar acum este directorul muzical al atracţiei turistice numărul 1 în Europa

    L-am întâlnit pe Vasile Şirli în biroul său din culisele parcului Disneyland Paris, în faţa unei imense console de mixaj. Lucra la retuşurile finale pentru cel mai recent spectacol tip musical realizat în cadrul parcului, The Forest of Enchantement: A Disney Musical Adventure. În încăpere se află poze ale colaboratorilor săi în realizarea melodiilor din musical, iar din loc în loc sunt aşezate jucării întruchipând personaje Disney. Şirli povesteşte în şoaptă despre marii artişti, dorind parcă să insufle interlocutorului admiraţia faţă de ei; punctează pe alocuri cu mâinile în discursul său, iar uneori reproduce ritmurile incluse în spectacol. Responsabilitatea lui în cadrul celui mai nou proiect al Disneyland Paris este de artistic music producer – „aceeaşi funcţie ca a lui George Martin pentru Beatles”, după cum explică artistul. Din spatele unui geam de sticlă, discută cu artiştii care interpretează melodiile, punctând plusurile şi minusurile performanţei acestora.

    Responsabilitatea de fiecare zi a  lui Vasile Şirli în cadrul parcului este cea de director muzical – printre rolurile sale se numără coordonarea muzicienilor care cântă live permanent în parc, schimbarea repertoriilor formaţiilor, muzica ce se aude în toate zonele parcului, diferită în funcţie de tematica respectivei zone. „Sunt responsabil de tot ce se întâmplă din punct de vedere muzical în parc şi este foarte incitant pentru că trebuie să lucrezi pe planuri diferite, într-o zi lucrezi cu Ceaikovski, în altă zi lucrezi cu Elton John, iar atunci când vine Phil Collins şi te complimentează pentru modul cum i-ai transformat muzica în spectacol, este extrem de plăcut.”

    Şirli este angajat al Disneyland Paris de la deschiderea acestuia, în 1992, şi îşi aminteşte cu lux de amănunte momentul când a fost recrutat. „M-au sunat să îmi spună că vicepreşedintele artistic al Disneyland Paris voia să mă vadă şi că Disney voia să creeze în Europa ceva special.” Până să ajungă aici, a fost „născut şi educat” în România, după cum îi place să spună. Originar din Banat, a studiat în Timişoara, iar la 19 ani a plecat în Bucureşti pentru a studia în cadrul Conservatorului (Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti în prezent). După terminarea studiilor, a lucrat vreme de opt ani ca editor la Editura Muzicală, unde a fost repartizat. În paralel, era şi muzicolog, axat pe muzica bizantină, iar mai târziu a început să scrie cântece pentru teatru şi cinema.

    În 1980, a fost cooptat în echipa casei de discuri naţionale, Electrecord, ca director artistic. „Am refuzat la început, nu mă interesa, dar au insistat colegii şi profesorii mei care mi-au spus: «mai bine unul de-al nostru decât unul de-al lor».” Spune că, după angajare, a vrut să îşi dea demisia de acolo în fiecare an, însă a reuşit să plece abia în 1984. „Mi‑a fost spus foarte discret, cu radioul foarte tare şi vorbindu-mi-se în şoaptă, nu pot să accept demisia, am să vă consider în an sabatic, an fără salariu, fiindcă altfel nu mai puteţi pleca din ţară”, îşi aminteşte el de o discuţie cu un superior. Pe atunci începuse deja să lucreze în străinătate cu artişti precum Lucian Pintilie sau Silviu Purcărete şi, dacă ar fi demisionat, nu ar mai fi putut să plece. A luat decizia plecării definitive din ţară în 1986, forţat de împrejurări.

    „Dosarul meu a ajuns la cabinetul numărul 2, care era al Elenei Ceauşescu, care controla totul. Mi s-a spus că dacă vreau să mai am viză de plecare, să mă duc la Paris să îmi cer prelungire de viză, cu alte cuvinte, «dacă înţelegi ce vrem să spunem, nu te mai întorci»”, îşi aminteşte artistul. Şi-a dorit de la început să fie freelancer şi a avut numeroase colaborări, printre acestea fiind şi cu PolyGram (care, după ce a fost achiziţionată de compania Seagram,  a fuzionat cu Universal Music Group în 1999 n.r.). „Nu a fost greu să mă adaptez aici, mi-a fost mai uşor decât este pentru generaţia actuală. Reprezentanţii acestei generaţii au mai puţină putere de luptă pentru că ştiu că se pot întoarce oricând acasă, pentru noi era mai uşor pentru că ştiam că nu avem drum de întoarcere”, explică Vasile Şirli hotărârea ce a stat în spatele carierei sale în Paris, departe de familie în primii ani.

    Propunerea de la Disneyland a venit prin intermediul vicepreşedintelui artistic al parcului, Jean-Luc Chopin, înainte de deschiderea atracţiei turistice. „Anterior, el era responsabil de departamentul de balet al operei din Paris. Era un muzician perfect la flaut, avea o ureche perfectă, era un profesionist excelent în management, dar şi artistic”, îl descrie Şirli. El nu a acceptat de la început propunerea, însă o clauză din contractul său care îi oferea libertatea de a lucra şi pentru proiecte din afara parcului l-au motivat de fapt să înceapă să lucreze la Disneyland Paris, în urmă cu 24 de ani.

     

  • Povestea bancherului român din Madagascar: Acolo, sunt singurul director de bancă care nu are gardă de corp

    Cu o experienţă de peste 20 de ani în domeniul finanţărilor dintre care mai bine de jumătate în poziţii executive, Adrian Chindriş şi-a construit o carieră solidă pe piaţa românească. Din 2001 până în 2009, când a plecat în Afghanistan, a fost CEO şi membru în bord al CAPA Finance (anterior Patria Credit), cea mai mare instituţie de microfinanţare din România.

    De-a lungul carierei sale a fost implicat direct şi indirect în activitatea companiilor World Vision International şi MEDA Canada. La nivel internaţional, Adrian Chindriş a fost implicat în diferite proiecte în ţări ca Georgia (2012), Nicaragua (2000), Kenya şi Tanzania (2011).

    „Sunt singurul director de bancă din Madagascar care nu are gardă de corp, colegii mei se distrează spunând că majoritatea gărzilor de corp ar trebui să fie protejate de mine pentru că îmi ajung până la umăr. Ne distrăm pe tema asta, dar am încercat, la fel cum am procedat pe vremuri şi în Afganistan, o variantă de <camuflaj>”, declară Adrian Chindriş, românul care povesteşte experienţa sa de bancher în Madagascar pentru Business Magazin într-o zi călduroasă de vară.

    E venit în ţară în concediu, „în fiecare an am trei-patru săptămâni de concediu, dar pentru asta trebuie să renunţ la multe week-enduri libere din timpul anului,” explică el calm, relaxat, vorbind cumpănit, poate o reminiscenţă a originii sale de clujean sau poate apanajul de bancher. Chindriş este unul din cele câteva zeci sau poate sute de români care au mandate în ţări în care conaţionalii noştri sunt mai puţin întâlniţi prin comparaţie cu destinaţiile preferate de regulă, ca SUA, Canada, vestul Europei sau zona apropiată.

    În Madagascar, de pildă, nu numai că nu există o comunitate de români, dar nici nu „există vreunul, de care să ştiu eu,” spune Chindriş, care completează însă că a fost un român care a avut un mandat de câteva luni în cadrul Orange în Madagascar. Ţara are rezonanţă la nivel mondial mai degrabă mulţumită seriei de filme „Pinguinii din Madagascar”, dar acolo nu există nici zebre, nici lei şi cu atât mai puţin pinguini. De fapt, singurul personaj care îşi găseşte în insula africană ţara de baştină este lemurianul King Julien. „Este o ţară extraordinar de săracă, de coruptă, o fostă colonie franceză. Un loc în care un român se adaptează repede pentru că dreptul francez este prezent şi acolo, ca şi la noi. Forma sistemelor economice şi sociale seamănă cu cele de la noi. Au un trecut socialist căruia nu vor să-i spună comunism, dar recunosc clădirile, construcţii ministeriale de tip sovietic”, spune Adrian Chindriş, care de doi ani deţine funcţia de CEO al CEO of Accés Banque Madagascar.

  • O româncă, printre cei mai buni profesori din lume

    O profesoară de matematică din Mehedinţi este singurul dascăl din România inclus, anul acesta, pe lista finaliştilor Global Teacher Prize, competiţie supranumită şi „Nobelul Educaţiei”, scrie Avocatnet

    Manuela Prajea, profesor de matematică şi director la Colegiul Naţional Traian din Drobeta Turnu Severin, este singurul român care se numără printre finaliştii Global Teacher Prize, competiţie cunoscută sub numele de „Premiul Nobel pentru profesori”.

    Profesoara, cu o experienţă de 25 de ani în învăţământ, spune că, în cazul în care va câştiga premiul de un milion de dolari pus în joc, va dona întreaga sumă. Banii vor fi investiţi în întregime în Colegiul Naţional Traian, pentru dotări moderne şi burse pentru elevi şi profesori.

    Global Teacher Prize a fost înfiinţat în 2014 de Fundaţia Varkey şi este o competiţie deschisă profesorilor din toată lumea care predau tinerilor între 5 şi 18 ani.

    Citiţi mai multe pe www.avocatnet.ro

  • DESCOPERIRE ISTORICĂ: Oamenii de ştiinţă au detectat unde gravitaţionale

    “Am detectat unde gravitaţionale. Am făcut-o!” a spus David Reitze, directorul executiv al programului LIGO, la începutul conferinţei. Undele gravitaţionale înregistrate de observatorul LIDO au fost produse ca urmare a coliziunii dintre două găuri negre, iar fenomenul a fost captat pe 12 septembrie 2015. Efectul este exact cel prezis de Einstein în teoria sa.
     
    Informaţiile colectate reprezintă dovada că sistemele binare de găuri negre pot exista; fiecare gaură neagră avea un diametru de 150 km şi conţinea 30 de mase solare. 
     
    Cele două găuri negre s-ar fi aflat la 1,3 miliarde ani-lumină de Pământ, ceea ce înseamnă că respectiva coliziune s-a produs cu 1,3 miliarde de ani în urmă. Momentul impactului a durat, potrivit oamenilor de ştiinţă, 20 de milisecunde.
     
    “Urmează să vedem lucruri despre care nici măcar nu am ştiut că există”, a spus Reitze, adăugând că descoperirea este la fel de importantă ca aselenizarea din anii ’60.
     
    Cei de la LIGO au prezentat şi sunetul produs în urma impactului celor două găuri negre:
     
     
    Un experiment de amploare, denumit Advanced Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory (LIGO), utilizează detectoare din Hanford (Washington) şi Livingston (Louisiana) pentru a identifica undele gravitaţionale şi, potrivit unor zvonuri din lumea academică, acest lucru s-a întâmplat deja. În prezent, echipa de cercetători americani lucrează la studiul care priveşte semnalul detectat al unei unde gravitaţionale primordiale.
     
     
     

     

  • Cum arată cel mai nou sediu al Google – GALERIE FOTO

    Google a deschis recent cel mai nou sediu european al companiei la Munchen, acolo unde americanii au peste 400 de angajaţi.

    Biroul de la Munchen a fost deschis în urmă cu 10 ani ca un oficiu destinat plăţilor electronice; a urmat apoi decizia de a dezvolta şi un centru de programare în Germania, iar pasul următor a fost aducerea lui Wieland Holfelder în funcţia de engineering director&site lead.

    Creşterea numărului de angajaţi a fost spectaculoasă, de la 20 de angajaţi în 2008 la peste 400 de angajaţi la începutul acestui an.

  • Un clujean de 38 de ani a construit o afacere de 5 milioane de euro cu 300 de angajaţi şi birouri în două ţări

    La 38 de ani, antreprenorul clujean Cătălin Chiş conduce grupul de firme Active Power Solutions, cu activităţi în domeniul tehnologiei. A ales în urmă cu 15 ani calea antreprenoriatului, o aventură care nu a fost deloc uşoară, şi a construit de la zero un grup de firme care are acum 300 de angajaţi, un birou la Londra şi o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro.

    “În cel mai pesimist caz, creşterea cifrei de afaceri pentru anul în curs se plasează la 10-20%, în tandem cu angajarea a circa 30 de oameni. Varianta optimistă vizează să dublăm cifra de afaceri şi să creştem cu 25% numărul de angajaţi (încă 75 de persoane). Deocamdată suntem pe varianta pesimistă, am crescut cu circa 15% în prima parte a anului“, spune Cătălin Chiş, director executiv al Active Power Solutions. Grupul are acum circa 300 de angajaţi şi a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri de 4,5 milioane de euro, iar dezvoltarea grupului a avut o serie de momente cheie.

    Absolvent al Facultăţii de Calculatoare de la Cluj (1999), Chiş a lucrat vreme de doi ani şi jumătate în trei firme, parcurgând mai multe poziţii şi funcţii, de la agent de vânzări la director tehnic, programator sau project manager. Ideea antreprenoriatului s-a înfiripat în 2000, la întoarcerea din SUA. Un bun prieten îi spusese că pleacă în Statele Unite peste două săptămâni şi s-a hotărât brusc să-l însoţească. În numai două săptămâni, înaintea plecării, în cadrul programului Work & Travel, a găsit o slujbă trimiţând câteva mailuri şi susţinând un interviu telefonic. „Nici bani de bilet nu aveam, am împrumutat. A fost o experienţă interesantă“, povesteşte el acum despre aventura în SUA, unde vreme de patru luni a trecut prin tot felul de joburi, de la muncă necalificată până la domeniul în care profesa deja în ţara natală.

    Nu şi-a dorit însă să rămână acolo, deşi ocazia se ivise, iar la revenirea în ţară a vrut să se întoarcă la acelaşi loc de muncă de unde plecase. Un alt prieten primise pe parcursul celor patru luni cât Chiş fusese plecat o mărire de salariu de 20%, iar clujeanul voia să fie remunerat la fel, dar managerul i-a spus că nu are cum. A replicat atunci că în acele condiţii nu doreşte să rămână, pentru că valoarea sa ca angajat era aceeaşi, chiar dacă argumentul angajatorului fusese că suma se lega nu doar de valoare, ci şi de constanţa la locul de muncă. „În momentul re-spectiv nu am înţeles despre ce este vorba, şi când am ieşit din birou am spus că o să fac o firmă care să fie mai mare decât aceea“, îşi aminteşte antreprenorul. Şi aşa a şi fost.

    „Am început firma fără să ştiu de unde să o apuc, ştiam doar cam ce vreau să fac, adică într-o formă sau alta acelaşi lucru care îl făceam şi ca angajat, să creez soft, să dezvolt soluţii pentru client, de la ERP şi CRM până la aplicaţii complexe în domeniul financiar.“ Fără să aibă bani, îi era clar că trebuie să găsească rapid un client, dar nu ştia legislaţie, aspecte financi-are sau contabile. În primele două-trei luni a stat acasă şi s-a jucat, încercând să se liniştească şi să găsească o variantă de acţiune, iar la un moment a venit un prieten care i-a spus că are un client cu o imprimantă stricată, căreia nu reuşea să-i dea de cap.

    „Am mers şi am stat două sau trei zile până am înţeles ce nu funcţiona, dar nu ştiam cu cine am de-a face, cine e cli-entul respectiv, care s-a dovedit a fi una dintre cele mai mari firme de arhitectură din Transilvania şi care a devenit primul cli-ent.“ Arhitecţii au fost plăcut surprinşi, dat fiind că imprimanta era scumpă, costa în jur de 50.000 de euro, şi nici măcar firma care le-o vânduse nu reuşise să o repare. „Cei doi asociaţi ai firmei au fost aşa entuziasmaţi încât mi-au propus să rămân“, povesteşte Chiş despre începuturile sale ca antreprenor. A început să le configureze calculatoarele, să lucreze la reţea, să facă mici aplicaţii de soft. „Emoţionant a fost momentul în care mi-au spus: «Cătălin, cred că e momentul să facturezi»“. Lucra deja de două luni, timp în care nu luase niciun ban, şi îşi aminteşte că nu avea nici măcar bani de transport, motiv pentru care mergea pe jos 4-5 km; „stăteam până dimineaţa cu unul dintre ei, alt workaholic, şi dimineaţa la 5 mergeam pe jos acasă, că nu aveam 3, 5 sau 7 lei să iau taxiul“. Surprins a fost şi pentru că i-au întors factura, spunându-i să dubleze suma, de la 5.000 de lei la 10.000 de lei pentru două luni. „Mi s-a părut foarte mult. De acolo am început totul.“

    Şi al doilea client are o poveste. Primea deja bani constant de la firma de arhitectură „şi am început să prind încredere în mine, că ceea ce fac e bine şi munca mea e apreciată“. Într-o zi, negocia cumpărarea unui calculator şi lângă el era un domn care voia să cumpere mai multe calculatoare, pentru o reţea. L-a auzit ce vorbeşte şi, încredinţat fiind că poate să lucreze pentru el, l-a aşteptat afară, i-a dat o carte de vizită şi i-a spus: „Cred că te pot ajuta“. Mai făcuse în facultate proiecte similare, „iar pentru el am făcut o reţea de calculatoare într-un internet cafe din oraşul natal“; au urmat apoi şi alte spaţii, iar antrepre-norul a găsit mai uşor clienţi şi proiecte.

    În martie 2001, la câteva luni de la începerea colaborării cu firma de arhitectură, a angajat primul om, iar cifra de afaceri din primul an a fost cam 1,7 milioane de lei. „Un an mai târziu depăşea deja 3 milioane de lei. E relativ simplu să creşti când ai o bază mică“, argumentează antreprenorul, al cărui grup de firme a avut anul trecut o cifră de afaceri de circa 12 ori mai mare decât în primul an de activitate.

  • Jean-Franҫois Fallacher părăseşte Orange România începând cu 1 mai. Liudmila Climoc, CEO Orange Moldova, va prelua conducerea companiei

    Orange România a anunţat astăzi o serie de schimbări în structura echipei de top management, ce fac parte dintr-un plan mai larg de evoluţie creat de Gervais Pellissier, deputy CEO şi Executive Director al regiunii europene a grupului Orange. 
     
    Astfel, Jean-Franҫois Fallacher îşi încheie mandatul ca Chief Executive Officer al Orange România şi dă curs unor noi oportunităţi la Orange Polonia. În acelaşi timp, grupul Orange o numeşte pe Liudmila Climoc, în prezent Chief Executive Officer la Orange Moldova, în rolul de CEO al Orange România. Julien Ducarroz, care deţine acum poziţia de Chief Commercial Officer la Orange România, este numit CEO al Orange Moldova. Aceste schimbări vor intra in vigoare de la 1 mai 2016.
     
     
    Liudmila Climoc are o experienţă extinsă în domeniul telecomunicaţiilor, obţinută de-a lungul celor 19 ani petrecuţi în această industrie. Şi-a început cariera la Orange Moldova, unde a condus numeroase proiecte şi lansări comerciale importante. În 2008, Liudmila a fost promovată din poziţia de Chief Sales Officer în cea de Chief Executive Officer. Sub conducerea sa, compania şi-a dublat baza de clienţi, la peste 2,6 milioane de clienţi astăzi, consolidând astfel leadership-ul puternic al Orange în Moldova, cu o cotă de piaţă de 57% din sectorul de mobil. Suporter pasionat al noilor tehnologii de comunicare şi o susţinătoare constantă a inovaţiei, Liudmila a asigurat într-un mod remarcabil conducerea pe plan tehnologic şi pe planul inovaţiilor a Orange în Moldova, unde are în palmares 2 premiere în industrie – lansarea HD Voice şi HD Voice Internaţional pentru mobil, înainte ca acestea să fie adoptate la scară largă în restul Europei.
     
    “Este o mare onoare pentru mine să devin CEO al Orange România, operatorul numărul 1 în telecomunicaţii mobile din această ţară, şi să mă alătur echipei remarcabile şi atât de dinamice de profesionişti. Orange România va continua să aibă toată atenţia îndreptată către client, oferindu-le celor peste 10 milioane de utilizatori o experienţă de neegalat, prin intermediul serviciilor de cea mai bună calitate şi al celor mai utile inovaţii.” a spus Liudmila Climoc, viitorul CEO al Orange România.