BusinessMagazin

Tag: istorie

  • Topul celor mai bune şi mai rele personalităţi din istorie: George W. Bush, mai urât decât Stalin, în timp ce Einstein este mai popular decât Iisus Hristos

    Studenţii au avut o medie de vârstă de 23 de ani, potrivit dailymail.co.uk.

    Faptul că George W. Bush este mai sus decât Stalin şi Mao în topul personalităţilor negative este explicat de specialişti prin faptul că preşedinţia lui Bush Jr. este mai recentă, iar faptele sale au o memorie încă vie în rândul studenţilor chestionaţi.

    În topul personalităţilor pozitive se află oameni de ştiinţă, inventatori şi cei care au luptat pentru libertăţi. Topul îi include pe Mahatma Gandi, Isaac Newton, Buddha şi Abraham Lincoln.

    În topul personalităţilor negative conduc Adolf Hitler şi Osama bin Laden, Stalin fiind abia pe locul 5, în urma lui Saddam Hussein şi a lui George W. Bush, dar înaintea unui alt dictator comunist responsabil pentru moartea a zeci de milioane de oameni, Mao.

    Topul personalităţilor pozitive                                                            Topul personalităţilor negative

    1 – Albert Einstein 1 – Adolf Hitler
    2 – Maica Tereza 2 – Osama bin Laden
    3 – Mahatma Gandhi  3 – Saddam Hussein
    4 – Martin Luther King  4 – George Bush Jr 
    5 – Isaac Newton  5 – Stalin 
    6 – Iisus Hristos 6 – Mao
    7 – Nelson Mandela  7 – Lenin
    8 – Thomas Edison  8 – Ginghis Han 
    9 – Abraham Lincoln  9 – Saladin 
    10 – Buddha  10 – Qin Shi Huang 

     

     

  • A renunţat la compania pe care o conducea de 12 ani pentru a lansa un business în domeniul parfumurilor

    Parfumeria s-a inventat în Orient, chiar dacă marketingul şi  reclama ne-au determinat să credem că parfumurile vin din Franţa“, explică Anca Marcu, antreprenoarea ce a lansat pe piaţă Marab Perfumery, o afacere de comercializare de parfumuri orientale, în timp ce descrie fiecare dintre parfumurile de pe raftul magazinului său, unele dintre ele cu arome ce pot fi catalogate drept agasante de un necunoscător. După un an şi jumătate de activitate, Marab Perfumery este formată din magazinul din Bucureşti, o franciză de tip insulă într-un centru comercial din Constanţa, un magazin online, dar şi colaborări cu câteva saloane de frumuseţe, activităţi ce au generat anul trecut afaceri de 540.000 de lei (circa 122.700 euro).

    „Am acumulat experienţă mai mult în management, nu a fost ceva ce mi-a plăcut, dar a fost ceva ce am ales la momentul respectiv“, explică Marcu, referindu-se la momentul când a intrat în antreprenoriat, în 2001, pornind o afacere de distribuţie de produse de unică folosinţă. S-a ocupat de administrarea acesteia timp de 12 ani, apoi, după o călătorie în Dubai, a hotărât să schimbe domeniul în care activa şi să transforme pasiunea mai veche pentru parfumuri într-o nouă afacere, intrând pe nişa parfumurilor orientale. „Am depistat acolo o lume total diferită a parfumeriei faţă de ce ştiam şi am hotărât să aduc o parte din aceasta aici“, descrie ea momentul când a hotărât să se axeze pe o afacere de distribuţie de parfumuri orientale, în 2013.

    A revenit în ţară, a cercetat structura pieţei şi s-a întors în Dubai cu un plan de afaceri, având în plan să aducă pe piaţa locală câteva dintre mărcile întâlnite acolo. A investit aproximativ 15.000 de euro în primul stoc de marfă, dar lucrurile nu au evoluat conform planului. Dacă iniţial îşi propusese să aducă parfumuri ce urmau a fi distribuite retailerilor specializaţi, a realizat că piaţa nu era suficient de dezvoltată pentru ca ei să le accepte. „Toţi mi-au întors spatele, aşa că a trebuit să atac cu un alt plan de bătaie“, povesteşte antreprenoarea despre unul dintre motivele pentru care afacerea nu a funcţionat de la început şi anume ataşamentul românilor faţă de mărcile cunoscute. Arabii nu sunt interesaţi de marketing şi de reclamă şi mărcile comercializate de ei nu erau renumite, deoarece alegerea parfumurilor se face în Orient pe baza aromelor preferate de clienţi. Românii însă sunt sensibili la reclamă şi preferă în continuare mărcile cunoscute.

    A început astfel să vândă ea însăşi parfumurile, mai întâi într-un spaţiu sezonier de pe litoral, în iunie 2013, pe care l-a considerat şi o modalitate de testare a pieţei, pe seama diversităţii de clienţi de acolo. În acelaşi an, în septembrie, a participat la un târg de profil la Romexpo, iar apoi a deschis un magazin în centrul Capitalei, pe o stradă aflată în apropiere de Calea Victoriei.

    Primele importuri au fost ale Casei Sterling, o firmă ce acoperă o paletă de branduri, arome şi preţuri variate. „Nu am vrut să fim o nişă doar pentru acei oameni care au posibilitatea de a cumpăra un parfum scump, ci am vrut o paletă de preţuri prin care să fim deschişi la mai multe categorii de clienţi.“ Un alt producător despre care aminteşte este Casa Urud, cu brandul Salveza, prezent şi în Galeriile Lafayette şi pe a cărei creatoare a întâlnit-o într-una din desele călătorii în Dubai. „Mi-a povestit cum bunica ei a creat parfumuri pentru familia regală şi a continuat acest obicei al familiei, la rândul ei creând pentru casa regală şi, de asemenea, creând multe parfumuri pentru VIP-uri“, explică Anca Marcu modul cum se construieşte reputaţia unui brand oriental.

  • Locul în care s-a produs cea mai mare catastrofă industrială din istorie. 25.000 de oameni şi-au pierdut viaţa

    În seara zilei de 2 decembrie 1984, o scurgere de gaze de la fabrica de pesticide din Bhopal, India a ajuns până la cartierele din apropiere, ucigând mii de persoane şi transformând zona într-un focar de boli pentru următorii 30 de ani.

    Este cunoscută drept cea mai mare catastrofă industrială din istoria, cu un număr de decese estimat la 25.000. Chimicalele din fabrică au cauzat numeroase probleme medicale locuitorilor din Bhopal, iar numărul bolnavilor de cancer s-a triplat în rândul acestora.

    Fabrica a fost construită în 1970, însă autorităţile au estimat greşit cantitatea de pesticide necesară. Locuitorii nu au avut bani pentru a plăti tot ceea ce fabrica producea, astfel încât la începutul anilor ’80 capacitatea de lucru a fost redusă la minim. În seara accidentului, o defecţiune tehnică a dus la blocarea unei ţevi de apă. Unul dintre motoare s-a supraîncâlzit şi a explodat, eliberând în aer un nor de gaze toxice.

    Deşi zona este restricţionată publicului, un reporter de la Getty şi un redactor al Business Insider au primit permisiunea de a scrie un reportaj despre fabrică. Ei au fost însoţiţi de Sanjay Verma, un supravitţuitor al accidentului care şi-a pierdut şapte membri ai familiei în anii ce au urmat.

     

     

     

     

  • Mihail Gorbaciov denunţă absenţa unor lideri occidentali pe 9 mai la Moscova

    Refuzul unor lideri occidentali de a veni la Moscova pentru a asista la festivităţile organizate cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste reprezintă o lipsă de respect pentru popoarele fostei Uniuni Sovieice, a apreciat Mihail Gorbaciov.

    “Respingerea posibilităţii manifestării atitudinii pentru lupta condusă de Uniunea Sovietică împotriva fascismului înseamnă să nu respecţi popoarele care au acceptat sacrificii imense şi lipsă de respect pentru curajul fără margini pe care oamenii l-au demonstrat în lupta contra ciumei maro”, adică trupele naziste, a deplâns Gorbaciov în faţa jurnaliştilor.

    “Dacă unii politiceni nu înţeleg acest fapt, atunci este problema lor, dar sunt convins că popoarele lumii înţeleg foarte bine”, a spus fostul număru unu sovietic.

    El a deplâns, îndeosebi, lipsa cancelarului german Angela Merkel, atribuind absenţa sa la 9 mai în Piaţa Roşie unor presiuni exercitate de Casa Albă.

    “Nu accept poziţia lui Merkel, dar nu o mai condamn. Am mult respect pentru ea şi încerc să o înţeleg. Se ştie că este profund anifascistă. Sunt convins că aici este vorba de o presiune puternică din partea Washingtonului”, a afirmat el.

    Angela Merkel a declinat invitaţia preşedintelui rus Vladimir Putin de a asista la festivităţile organizate pe 9 mai la Moscova cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste, în semn de solidaritate cu Ucraina. Ea nu va asista la parada militară din Piaţa Roşie, la 9 mai, dar va veni a doua zi la Moscova pentru a depune o coroană cu flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut şi pentru a se întâlni cu Vladimir Putin.

  • Mihail Gorbaciov denunţă absenţa unor lideri occidentali pe 9 mai la Moscova

    Refuzul unor lideri occidentali de a veni la Moscova pentru a asista la festivităţile organizate cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste reprezintă o lipsă de respect pentru popoarele fostei Uniuni Sovieice, a apreciat Mihail Gorbaciov.

    “Respingerea posibilităţii manifestării atitudinii pentru lupta condusă de Uniunea Sovietică împotriva fascismului înseamnă să nu respecţi popoarele care au acceptat sacrificii imense şi lipsă de respect pentru curajul fără margini pe care oamenii l-au demonstrat în lupta contra ciumei maro”, adică trupele naziste, a deplâns Gorbaciov în faţa jurnaliştilor.

    “Dacă unii politiceni nu înţeleg acest fapt, atunci este problema lor, dar sunt convins că popoarele lumii înţeleg foarte bine”, a spus fostul număru unu sovietic.

    El a deplâns, îndeosebi, lipsa cancelarului german Angela Merkel, atribuind absenţa sa la 9 mai în Piaţa Roşie unor presiuni exercitate de Casa Albă.

    “Nu accept poziţia lui Merkel, dar nu o mai condamn. Am mult respect pentru ea şi încerc să o înţeleg. Se ştie că este profund anifascistă. Sunt convins că aici este vorba de o presiune puternică din partea Washingtonului”, a afirmat el.

    Angela Merkel a declinat invitaţia preşedintelui rus Vladimir Putin de a asista la festivităţile organizate pe 9 mai la Moscova cu ocazia împlinirii a 70 de ani de la victoria împotriva Germaniei naziste, în semn de solidaritate cu Ucraina. Ea nu va asista la parada militară din Piaţa Roşie, la 9 mai, dar va veni a doua zi la Moscova pentru a depune o coroană cu flori la Mormântul Ostaşului Necunoscut şi pentru a se întâlni cu Vladimir Putin.

  • De la rezerva de sirop la cea de locomotive: cele mai ciudate patru rezerve de stat ale lumii şi istoria acestora

    Dar în lume există şi rezerve strategice ceva mai ciudate. Prima ar fi rezerva strategică de carne de porc din China. Rezerva a fost constituită în urma apariţiei unui mare număr de consumatori, chinezi care au devenit mai puţin săraci şi şi-au diversificat meniul. Drept urmare, China consumă acum mai mult de jumătate din producţia de carne de porc a lumii. Guvernul chinez a constituit rezerva în 2007, pentru a stabiliza preţurile şi a reduce volatilitatea pieţei. Când preţurile urcă, rezerva vinde carne pe piaţă şi o stabilizează. La scăderea preţurilor, rezerva cumpără şi menţine profitabilitatea fermierilor.

    Rezerva de sirop de arţar din Canada este iniţiativa Federaţiei producătorilordin Quebec, care produce 70% din producţia mondială. Rezerva are o capacitate de 10 milioane de kilograme de sirop, este adăpostită în depozitele aflate în trei sate din apropierea oraşului Quebec şi este menită a prelua eventualele scăderi ale producţiei.

    Constituirea rezervei americane de heliu nu a fost umplerea baloanelor, ci întrebuinţările din zona comercială – heliul este folosit pentru răcirea ssuperconductorilor folosiţi la fabricarea dispozitivelor medicale cu rezonanţă magnetică, a telescoapelor astronomice sau a hard-diskurilor de mare capacitate. Heliul este destul de rar pe Pământ, deşi reprezintă 24% din masa universului, aşa că The National Helium Reserve din Amarillo, Texas, asigură 42% din consumul Statelor Unite şi 35% din consumul mondial. A fost înfiinţată în 1925 şi are o capacitate de un miliard de metri cubi. Heliul aflat pe Terra ar urma să se epuizeze în următorii 20, cel mult 30 de ani.

    Rezerva de locomotive cu abur a Rusiei este o rămăşiţă a Războiului Rece. Scenariul,în cazul unui conflict nuclear, este distrugerea reţelelor de electricitate, fie din cauza pulsurilor electromagnetice, fie din cauza exploziilor, aşa că strategii ruşi au decis să constituie o rezervă de locomotive cu abur care să poată fi folosite în astfel de situaţii. După 1991 rezerva a scăzut (la fel şi în România) aşa că în prezent doar 12 locomotive se mai află undeva în regiunea Smolensk.
     

  • Antreprenorii care aduc în dicţionarul afacerilor autohtone miedul, pilaeusul şi pripitele dacice

    „Mursa – mierea, polenul şi apa de izvor – fermentează în cisterne speciale din inox cu ajutorul unor drojdii selecţionate. După etapa de fermentaţie urmează limpezirea miedului şi maturarea lui, iar pentru această ultimă etapă e nevoie de luni de zile, chiar ani, pentru a obţine un mied de calitate mai mare, find nevoie de 2-3 ani de învechire“, descrie Claudiu Popa, fondatorul afacerii Mied Dacic, procedeul de producţie a miedului, un produs de care nu mulţi au auzit, însă care are izvoare adânci încrustate în istoria poporului român. „Pasionat de istorie şi de apicultură, aş spune că întâlnirea mea cu miedul a fost inevitabilă.

    L-am întâlnit în literatură, l-am remarcat şi i-am dat o importanţă deosebită. L-am căutat şi am reuşit să culeg o reţetă din Ţara Moţilor. Am experimentat multă vreme până am ajuns să fiu mulţumit de rezultat. Dar nu eram în căutarea unei idei de afacere“, îşi descrie Claudiu Popa demersul în documentarea deschiderii primei miedării din România, în 2012, în Timişoara.

    Popa, care este în prezent responsabil şi de departamentul de dezvoltare al unei firme timişorene cu profil alimentar, spune că dacă ar fi luat decizia unui astfel de proiect ca un om de afaceri, nu s-ar fi aventurat în aceasta, mai cu seamă că recuperarea investiţiei, de aproximativ 30.000 de lei, va mai dura încă aproximativ doi ani. „Procesul de producţie este unul îndelungat, produsul fiind comercializat cel mai devreme peste şase luni de la începerea procesului de producţie, perioadă în care este nevoie de alte investiţii pentru crearea de noi loturi de mied, iar la baza lui stă o materie primă costisitoare pentru produţia unei astfel de băuturi.“

    În prezent, unitatea de producţie se află în Timişoara, dar şi-a propus mutarea acesteia în mediul rural, într-o localitate din apropierea oraşului, mai potrivită pentru extindere, dar şi pentru dezvoltarea unei stupine care să le asigure autonomia în ce priveşte furnizarea de materie primă. Preţurile sortimentelor de mied produse se situează în intervalul 20-40 de lei, iar cei care îl cumpără sunt mai ales tinerii: „De regulă sunt tineri, interesaţi de băuturi artizanale şi dornici să privească dincolo de limitele rafturilor de supermarket. Apoi vin cei interesaţi de istorie, de arheologie culinară, de tradiţii, de identitatea naţională“, explică Ciobanu.

    Produsele Mied Dacic sunt comercializate în prezent în şapte localuri din reţeaua HoReCa cu specific tradiţional şi/sau frecventate de tineri, cât şi într-un magazin cu profil apicol. Îşi promovează produsul mai ales în mediul online, prin intermediul prietenilor ce îi încearcă produsele, cât şi prin participarea la evenimente inedite, cum ar fi concursul de bărbi şi mustăţi, unde au acordat premii în produse câştigătorilor.

    Ciobanu spune că există o comunitate a pasionaţilor de cultură dacică aflată în dezvoltare. „Comunitatea celor pasionaţi de cultura dacică este una foarte efervescentă, în plină dezvoltare, animată de oameni inteligenţi şi dedicaţi promovării istoriei şi tradiţiilor arhaice. Anual sunt organizate mai multe festivaluri tematice cu reconstituiri istorice şi întreceri sportive străvechi, ateliere de creaţie artistică şi culinară, sunt editate cărţi şi reviste de o foarte bună calitate“, descrie el efervescenţa cu care se dezvoltă comunitatea culturii dacice din care fac parte Pensiunea Dacică, Plăcintele dacilor, Revista Harap Alb şi alte iniţiative.

    Din aceeaşi comunitate fac parte şi reprezentanţii Atelierului de Istorie, proiect de realizare şi de comercializare a unor obiecte de inspiraţie dacică. Iniţiativa s-a născut în urmă cu aproape un deceniu, odată ce un grup de prieteni şi colegi, majoritatea istorici, au pus bazele unui ONG de reconstituire, potrivit Anei Gruia, reprezentanta acestuia. Scopul acestuia era de recreare a civilizaţiei dacice şi romane şi a început prin documentarea şi realizarea de costume, echipamente şi accesorii de acum 2.000 de ani.

    Dintre produsele realizate, cel mai de succes a fost pilaeus-ul, căciula dacică: „Căciula tipică a nobililor daci, cu acel moţ caracteristic, este cunoscută dintr-o serie de reprezentări antice, însă este greu de desluşit din ce material era făcută (piele? stofă?) şi mai ales cum. Ceea ce vindem acum este forma cea mai apropiată de modelul istoric, este realizată din stofă de lână, în culori similare celor care se puteau obţine în antichitate, şi este cusută manual“, explică Ana Gruia detaliile celui mai vândut produs pe site-ul Atelierul de Istorie.

    Recent, au extins activitatea spre marochinăria artizanală „avansând spre modernitate“ prin portmonee din piele decorate cu motivul lupului dacic. Se inspiră din reprezentări şi din descrieri antice, artefacte din perioada respectivă, dar şi analogii şi deducţii logice pentru reconstituirea elementelor de cultură materială şi de viaţă cotidiană a dacilor, romanilor, celţilor şi egiptenilor. În cadrul atelierului lucrează două persoane, cărora li se alătură 3-4 colaboratori. „Activitatea noastră, şi a altora cu profil similar, suscită într-adevăr tot mai mult interes. Cei mai mulţi clienţi sunt interesaţi de civilizaţia dacică şi s-ar putea spune că acest interes face parte dintr-un fenomen mai amplu. Dacii sunt percepuţi drept strămoşii «misterioşi» şi acest lucru este oarecum de înţeles având în vedere puţinătatea, uneori frustrantă, a surselor antice privitoare la Dacia“, explică Gruia motivele dezvoltării acestui domeniu.

    Dacii au atras şi atenţia omului de afaceri Virgil Profeanu, fondatorul VP Holding, afacerea cu venituri de 60 de milioane de lei cu activităţi mai ales în zona de project management şi care, după ce a scris şi o carte de management pe baza proverbelor dacice, „Acvila şi businessul“, a deschis un restaurant cu specific dacic în Capitală, La Bordei. Este discret în ce priveşte investiţia în acesta, dar spune că aceasta se va amortiza în aproximativ patru ani, datorită celor aproximativ 450 de clienţi zilnici. „Pripită dacică, potrivită dacică, zemuri“ sunt câteva dintre denumirile dacice din meniu inventate de însuşi omul de afaceri care se autointitulează şi „bucătar reţetar“. Restaurantul este împărţit în trei zone, dintre care una dedicată mâncării dacice, una mâncării tradiţionale, iar a treia mâncării internaţionale, iar valoarea bonului mediu pentru acestea este de 50 de lei, iar Profeanu îl descrie drept „un bordei modern, adică bordeiul unui dac care a avut bani şi şi-a făcut un bordei după gusturile proprii
     

  • A dezvolta o idee deja existentă: 
istoria revoluţiei digitale

    Este nu numai o lucrare cu tentă biografică, ci şi ştiinţifică, care prezintă modul cum computerul personal şi internetul şi telefonul inteligent au apărut din minţile lui Charles Babbage, Ada Lovelace, Alan Turing, Robert Noyce, Tim Berners-Lee, Bill Gates, Larry Page sau a lui Jimmy Wales.

    Mi-a plăcut faptul că Isaacson a prezentat într-o istorie cu, să recunoaştem, puternice accente masculine şi contribuţia feminină, pentru că primii paşi în ceea ce astăzi numim programare au fost făcuţi de femei – Ada Lovelace, fiica poetului Byron, care a conceput primul algoritm procesat de o maşină, Grace Hooper, cu o contribuţie majoră la primele limbaje de programare, sau grupurile de doamne care s-au ocupat de programarea primelor calculatoare, mecanice, electromecanice sau cu lămpi (dar să ştiţi că am văzut şi puncte de vedere feministe care îi reproşau autorului anumite abordări; nu insist, feministele pot scrie propriile lor volume).

    Dând Cezarilor ce li se cuvine, cartea lui Isaacson este, totuşi, o istorie a inginerilor, cu sau fără diplomă, a celor care au creat tran-zistorul, microcipul, procesoarele, PC-ul sau interfaţa grafică. Multe fapte sunt cunoscute, dar capătă o dinamică aparte în textul cărţii, iar rezultatul este plăcut, alert, instructiv. Capitolele ţin de cronologie şi prezintă salturile mari: Computerul, Programarea, Tranzistorul, Microcipul, Jocurile video, Internetul, Computerul personal, Web; ultimul, ”De-a pururi Ada„, încercă să analizeze viito-rul evoluţiei om-maşină, care iscă astăzi atâtea întrebări. 

    Ce mai trebuie spus? Faptul că nici măcar vârfuri precum Bill Gates, Steve Jobs sau Larry Page nu-şi pot asuma deplin creaţiile lor; o istorioară din carte descrie exact ce vreau să spun: unul dintre cofondatorii Twitter, Jack Dorsey, a început, la un moment dat, să îşi aroge o serie de merite în interviuri, iar un alt cofondator, Evan Williams, i-a recomandat să se calmeze. ”Dar eu am inventat Twitter„, a replicat Dorsey. Iar celălalt i-a răspuns: ”Nu, n-ai inventat tu Twitter. Nici eu. Nici Biz Stone. Oamenii nu inventează lucruri pe internet. Doar dezvoltă o idee deja existentă„.

  • Piloţi sinucigaşi, scurtă istorie

    Nu este singurul caz de acest fel, sinuciderea fiind, conform unui raport al FAA, cauza a 8 din cele 2.758 de accidente aviatice care au avut loc între 2003 şi 2012. Toţi piloţii au fost bărbaţi cu vârsta medie de 46 de ani. În 7 din cele 8 prăbuşiri pilotul a fost singurul ocupant al avionului. Patru dintre ei consumaseră alcool, iar doi dintre piloţi luseră antidepresive.

    În noiembrie 2013, Cursa TM470 a Mozambique Airlines s-a prăbuşit în Mozambic, provocând moartea a 33 de persoane. Autorităţile suspectează că pilotul a prăbuşit intenţionat avionul.În 1999 un avion EgyptAir care zbura de la New York la Cairo s-a prăbuşit în ocean, iar cea mai probabilă cauză este un act deliberat al pilotului. Au murit 216 pasageri.

    În 1997 un aparat Silk Air care zbura din Indonezia spre Singapore s-a prăbuşit rapid, iar 104 poameni au murit. Autorităţile indoneziene nu au stabilit niciodată cauza prăbuşirii, dar autorităţile americane cred că a fost şi în acest caz un act sinucigaş.

    Şi în cazul dispariţiei în Oceanul Indian, în martie anul trecut, a avionului Malaysia Airlines MH370, cu 239 de persoane la bord, comandantul Zaharie Ahmad Shah, care avea probleme personale, este principalul suspect.

    Piloţii suferă de un nivel ridicat de stres, iar liniile aeriene i-au forţat la limită, din cauza lipsei de personal. Lipsa de somn, precum şi stresul cauzat de reduceriule de beneficii şi salarii pot marca activitatea unui pilot.

  • Marii orologieri şi bijutieri internaţionali au anunţat colecţiile de primăvară

    Promisiuni elveţiene

    După un deceniu, brandul elveţian Baume & Mercier a lansat anul acesta o nouă colecţie de ceasuri pentru femei. ”Promesse„ este cea mai nouă linie a orologierului elveţian, inspirată de o colecţie neconvenţională pentru femei lansată în 1970. Colecţia prezentată la Salonul de la Geneva este formată din 14 piese în două mărimi, cu diametrul de 30 mm şi de 34 mm. Mecanismul este fie quartz, fie automat, iar mişcarea pieselor poate fi observată printr-o carcasă transparentă. Orele 12, 3, 6 şi 9 sunt marcate cu cifre romane, iar restul cu diamante. Atât diamantele, cât şi sideful sau aurul roşu sunt folosite pentru a evidenţia bezelul. Curelele pot fi din oţel inoxidabil, dintr-o combinaţie de oţel inoxidabil şi aur roşu placat, satin alb sau piele neagră de aligator.

    Cupole preţioase

    Strălucirea unui diamant se observă în modul cum capturează şi reflectă lumina. Tăietura – prin modul în care maximizează strălucirea – este unul dintre cei patru factori ai calităţii diamantelor, alături de carate, claritate şi culoare. Cele trei diamante în jurul cărora sunt construite bijuteriile din colecţia Happy Diamonds a Chopard împlinesc toate aceste criterii. Li se alătură aurul alb şi domul din cristal, care transformă cascadele de lumină în accesorii.

    Omagiu adus Renaşterii Italiene

    Radiomir Firenze 3 Days Acciaio a fost creat ca un tribut adus Florenţei, oraşul de origine al brandului Panerai, dar şi al Renaşterii italiene. Piesa este gravată manual de câţiva meşteşugari italieni. Designul este inspirat de iconografia Florenţei, iar gravurile care îmbogăţesc carcasa sunt similare cu inserţiile aflate pe faţadele bisericilor florentine. Câteva detalii, precum crinul florentin, emblema Florenţei, ies în evidenţă. Piesa şi-a păstrat totuşi conceptul de ceas creat  pentru folosirea sub apă, noul Radiomir Firenze rezistând până la o adâncime de 100 de metri.