BusinessMagazin

Tag: asteptare

  • Spre piaţa de 1 milion de tablete

    Brandurile romÂneŞti precum Allview, Evolio, Serioux sau E-Boda au reuŞit anul trecut să acapareze peste 50% din vÂnzările de tablete PC de pe piaŢa locală, însă preţurile mici cu care aceste produse şi-au făcut loc pe rafturi nu au dus la răsturnări spectaculoase de ierarhii. Sud-coreenii de la Samsung şi americanii de la Apple au fost în 2013, în această ordine, jucătorii care au avut cele mai mari venituri din vânzarea de tablete PC din România – o piaţă cu o valoare aproximată la 75-90 milioane de euro, după cum arată datele obţinute de Business Magazin din industrie.

    Care au fost exact cifrele celor doi giganţi pe piaţa din România? Samsung ar fi obţinut anul trecut în jur de o treime din veniturile de pe piaţa de tablete în condiţiile în care compania a vândut 20% din numărul de unităţi, potrivit datelor preliminare obţinute de BM. Cu tablete care costă aproape 1.000 de euro, dar care totuşi dispar de pe stoc, Apple a reuşit performanţa de a obţine aproape o cincime din banii cheltuiţi de români pe tablete anul trecut, chiar dacă a avut o cotă de doar 6-7% din punctul de vedere al numărului de unităţi livrate.

    Datele se confirmă şi privind în oferta retailerilor: săptămâna trecută, în topul celor mai scumpe 40 de tablete PC aflate în oferta eMag, cel mai mare retailer online IT&C, 3 dintre produse erau marca Samsung, una era Acer, iar 36 (!) erau produse ale Apple.

    Ce spun cei doi giganŢi despre rezultatele pe anul precedent? „Datorită portofoliului bogat de produse, (…) Samsung  a fost lider de piaţă atât din punct de vedere valoric, cât şi cantitativ„, a răspuns Sorin Manea, Telecom Division Manager în cadrul Samsung România, întrebărilor legate de vânzările pe anul precedent, fără a oferi însă niciun detaliu exact privind cota de piaţă a companiei. „Piaţa a avut o evoluţie bună anul trecut.

    Utilizatorii din România au început să aprecieze tot mai mult mobilitatea şi flexibilitatea pe care le oferă o tabletă, astfel că, până la finele anului, s-au vândut pe plan local între 500.000 şi 600.000 unităţi„, a adăugat el.

    Consecvenţi strategiei de comunicare de a nu oferi date despre vânzările din România, reprezentanţii Apple şi distribuitorii companiei americane pe piaţa locală nu au răspuns întrebărilor legate de acest subiect.Datele avansate de Samsung coincid şi cu estimările jucătorilor locali, care văd piaţa de tablete PC de anul trecut la 550.000-600.000 de tablete.

  • Idee de afacere: Şi-au făcut o fabrică lângă Bucureşti şi au doar doi concurenţi în România

    La marginea Bucureştiului, în Popeşti-Leordeni, într-o hală de producţie de 300 de metri pătraţi, 10 tineri lucrează în singura fabrică de mozaic care produce modele artistice pe piaţa românească. „De ce să importăm ceva ce poate fi produs local?„, rezumă Simona Carobene, administratorul Fabricii de Mozaic, ideea de la care a plecat. În urmă cu 2-3 ani, aproape tot mozaicul vândut pe piaţă se aducea de peste hotare, din Italia, China, Turcia sau Polonia, valoarea pieţei fiind în jur de 3 milioane de euro.

    Fabrica de la marginea Capitalei a fost deschisă în 2012, dar comenzile substanţiale au apărut abia anul trecut, explică tot ea, care admite că proiectul s-a dovedit a fi mult mai greu decât se aştepta. În primul semestru al anului trecut, firma a bifat o creştere de 45%, iar pentru întreg anul 2013 estimările se referă la un plus de 50% faţă de primul an de la inaugurare. Dar şi baza de plecare era mică, de vreme ce fabrica a început să funcţioneze abia în mai 2012.

    Una peste alta, în primele 12 luni de activitate au ieşit din unitatea de producţie peste 3.000 de metri pătraţi de mozaic. Preţurile variază foarte mult, punctează reprezentanţii fimei, în funcţie de materialele folosite – piatră, granit, marmură, gresie sau sticlă – dar şi în funcţie de dimensiunea bucăţilor de mozaic.

    Primul pas a fost producerea de mozaic obişnuit, iar pe parcurs, explică Simona Carobene, o italiancă aflată de mulţi ani în România, a început şi producţia de mozaic incizat, de sticlă şi a fost pusă în funcţiune şi linia de tăiere. În 2013 „am inclus în ofertă şi mozaicul pentru piscine, fiind singurul producător român care fabrică acest tip de mozaic cu modele artistice„, spune italianca. Pe perioada sezonului cald, 30% din mozaicul de sticlă a fost vândut pentru realizarea piscinelor.

    Pe piaţa locală mai sunt doar doi producători de mozaic, cea mai mare cotă de piaţă fiind deţinută, în continuare, de importuri. Spre deosebire de acestea, punctează Carobene, clienţii Fabricii de Mozaic nu au termene de aşteptare la fel de mari ca în cazul comenzilor făcute peste hotare şi pot primi produse personalizate. De fapt, clienţii pot veni fie cu plăci de ceramică, sticlă sau orice alt material doresc, iar plăcile sunt tăiate în fabrică, cu un utilaj special, la dimensiunile dorite. Există însă şi limitări, impuse de utilajele de tăiere: de pildă grosimea prea mare a materialelor.

    Investiţia în fabrică, în utilaje, matriţe, discuri şi alte materiale necesare, s-a plasat la 435.000 de lei. Proiectul, gândit ca o întreprindere socială, a fost dezvoltat de Fundaţia Dezvoltarea Popoarelor şi cofinanţat din fonduri europene până în luna octombrie a anului trecut. „În discuţiile cu partenerii nu le spunem că este un proiect social. Nu vrem milă, ci dorim ca acest proiect să se poată susţine economic”, spune Carobene. Conform estimărilor, vânzările de anul trecut s-au plasat la 15.000 de euro.

    La finalul verii, Fabrica de Mozaic a primit şi prima comandă de peste hotare, de la un comerciant de plăci ceramice din Bulgaria, care a cerut 1.000 mp de mozaic. 95% din vânzările companiei sunt realizate prin intermediul grupului de firme Menatwork, care găzduiesc şi spaţiul fabricii. Recent, produsele fabricii au fost listate şi în reţeaua de magazine de bricolaj Obi, iar reprezentanţii companiei spun că pentru 2014 unul dintre obiective este să-şi aşeze produsele pe rafturile cât mai multor magazine de profil. Pe lista de planuri pentru anul în curs sunt plasate la loc de frunte şi exporturile, firma derulând deja negocieri cu companii din Bulgaria, Italia şi Belgia.

    În cadrul fabricii lucrează 13 angajaţi, dintre care zece tineri în dificultate şi trei persoane pentru suport. Pe lista de aşteptare sunt însă mai mulţi, peste 15, spune italianca, încântată că între cei zece tineri sunt şi persoane cu înclinaţii creative, care realizează designul modelelor de mozaic. De pildă linia de modele artistice tradiţionale şi cea pentru copii sunt desenate în cadrul firmei. „Tot mozaicul cu modele artistice era importat„, arată Carobene, întorcându-se la ideea de la care a pornit acest proiect.
     

  • Povestea Lupului de pe Wall Street: cum a ajuns de la vânzător de îngheţată la o avere de zeci de milioane de dolari


    Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.

    De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.

    Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.

    Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.

    FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.

     

  • ACEA: Piaţa auto europeană va creşte în acest an cu 2%, dar nu va reveni curând la nivelul pre-criză

     Philippe Varin, şeful Peugeot-Citroen şi preşedintele Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), a afirmat într-o conferinţă de presă că livrările de automobile nu vor reveni la nivelurile anterioare crizei în viitorul previzibil, potrivit Bloomberg.

    Cu toate acestea, creşterile înregistrate în decembrie în Europa arată că piaţa a depăşit cel mai dificil moment, a precizat Varin.

    “Sperăm că anul acesta va aduce tranziţia către revenirea pieţei”, a afirmat reprezentantul producătorilor auto din Europa.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Producţia de maşini made in România a trecut în premieră peste 400.000 de unităţi în 2013

    INDUSTRIA AUTO OCUPĂ UN LOC TOT MAI IMPORTANT ÎN ECONOMIA ROMÂNIEI PE MĂSURĂ CE AN DE AN ATÂT PRODUCŢIA DE COMPONENTE, CÂT ŞI CEA DE AUTOMOBILE ATING NOI MAXIME ISTORICE.

    Cumulat, Dacia şi Ford au produs anul trecut aproape 411.000 de automobile la Mioveni, respectiv Craiova, în creştere cu 22% comparativ cu anul anterior. În spatele acestei cifre se ascund nu mai puţin de trei recorduri – Dacia a produs 342.620 de autoturisme, depăşind nivelul maxim atins anterior în 2010, la Craiova s-au asamblat aproape 68.400 de maşini, cel mai ridicat nivel al producţiei din istoria uzinei, şi cumulat au dus producţia pentru prima dată la peste 400.000 de maşini, cu o valoare de piaţă de aproape 5 miliarde de euro.

    Mai mult, în contextul în care 90% din producţie pleacă la export, creşterea producţiei înseamnă şi exporturi direct proporţionale.„Ponderea importantă a industriei auto în exporturile României confirmă două lucruri. În primul rând, s-a dezvoltat o expertiză foarte bună în această industrie din punctul de vedere al competenţelor şi al bazei de furnizori. Aceasta nu înseamnă că nu există loc de mai bine, dimpotrivă„, a spus Bogdan Belciu, partener servicii de consultanţă pentru management în cadrul PwC România.

    ACEASTĂ EXPERTIZĂ CREATĂ ESTE UN ARGUMENT PUTERNIC PENTRU ALTE COMPANII DIN DOMENIU SĂ DEZVOLTE CAPACITĂŢI DE PRODUCŢIE ÎN ROMÂNIA ŞI EXISTĂ DEJA ALTE COMPANII CARE AU ANALIZAT SAU ANALIZEAZĂ ACEASTĂ OPORTUNITATE. „Este o oportunitate pentru companiile din domeniu de a-şi extinde în continuare activitatea mai mult în domenii cu valoare adăugată, şi mai mare în industrie, cum ar fi cercetarea şi dezvoltarea. În al doilea rând, confirmă atractivitatea şi potenţialul României ca destinaţie pentru producţie şi activităţi cu valoare adăugată.

    Prin prisma poziţiei strategice, a costurilor competitive şi a unei forţe de muncă bine pregătite, România poate deveni o poartă între est şi vest, valorificând astfel un potenţial important nu numai de tranzit al fluxurilor de mărfuri, dar şi unul de prelucrare şi de procesare„, a subliniat Bogdan Belciu. Acest avantaj competitiv trebuie însă promovat şi exploatat şi, evident, trebuie susţinut printr-o strategie unitară care să acopere dezvoltarea infrastructurii şi crearea unui sistem fiscal şi vamal competitiv, precum şi susţinerea sistemului educaţional, este de părere expertul de la PwC.

    În contextul în care guvernul a anunţat că abia după 2020 vom vedea o autostradă de la Piteşti la Sibiu, Thomas Dubruel, directorul comercial al Dacia, a subliniat doar că „autostrada reprezintă o problemă de logistică, iar cu cât infrastructura ţării este mai bună, cu atât transporturile noastre spre vest vor fi mai profitabile„. Această profitabilitate despre care vorbeşte executivul de la Dacia înseamnă în realitate eficienţă. Şi, cu cât o companie este mai eficientă pe astfel de sectoare, îşi poate permite creşterea salariilor, iar creşterea veniturilor într-o companie pe a cărei platformă industrială lucrează peste 18.000 de salariaţi poate influenţa pozitiv o întreagă regiune.

  • Cel mai slab început de an din 2010 şi până în prezent pentru leu

    “Prima etapă a deprecierii (aproximativ în prima săptămână din 2014) a survenit pe fondul creşterii aversiunii faţă de riscul implicat de investiţiile în zone emergente, respectiv ca urmare a intrării masive la cumpărare pe dolarul american, în virtutea continuării măsurilor de contracţie monetară în SUA şi în anul curent; în consecinţă, a avut loc ieşirea din zona emergentă a capitalurilor speculative, întrucât asumarea riscurilor nu mai face sens atunci când dolarul oferă randamente în creştere şi riscuri mici”, a arătat Cosmin Enache, director general adjunct al casei de brokeraj (SSIF) Equity Invest. Întărirea dolarului american la început de an a dus astfel la deprecierea monedelor din regiune inclusiv în raport cu euro: după primele şapte zile din ianuarie, leul a scăzut cu aproape 0,7% faţă de euro, zlotul şi coroana cehă cu aproape 0,6%, iar forintul cu aproximativ 1,1%.

    Cea de-a doua etapă de depreciere a leului a fost determinată de măsurile de relaxare a politicii monetare, ciclu început de BNR încă de anul trecut.

    În primăvara lui 2013, guvernatorul BNR anunţa că România va intra într-un ciclu de reducere a dobânzii de politică monetară; BNR a redus dobânda de referinţă la 5% în iulie, iar prin scăderile ulterioare aceasta a încheiat anul trecut cu valoarea de 4%. “Teoretic, ar fi fost de aşteptat ca leul să înregistreze o anumită depreciere în consecinţă, dar scăderea dobânzii de referinţă a avut anul trecut influenţe foarte reduse asupra monedei naţionale”, a precizat Cosmin Enache.

    Lucrurile au stat diferit în această lună, când BNR a redus dobanda cheie la 3,75% şi, în acelaşi timp, a scăzut semnificativ şi neaşteptat ratele rezervelor minime obligatorii, astfel încât cca 4 miliarde de lei sunt eliberate către bănci, crescând surplusul de lichidităţi din piaţă. “Amploarea măsurilor plus reconfirmarea oficială a zonei de echilibru urmărită de BNR- respectiv oscilaţiile cursului leu/euro de până la 5%- au susţinut o depreciere a leului de aproape 1% faţă de euro în doar două zile pe pieţele financiare. Deprecierea ar fi putut fi şi mai mare, dar rezultatele slabe (anunţate pe 10 ianuarie) privind piaţa americană a muncii au dus la scăderea USD faţă de euro şi la o creştere a apetitului pentru risc, fapt care a susţinut monedele regionale; ca urmare, pe termen scurt, zlotul şi forintul- de exemplu- s-au apreciat uşor, iar scăderea leului a fost plafonată”, a precizat Cosmin Enache. Ulterior, după 15 ianuarie, variaţiile monedei naţionale au scăzut în intensitate comparativ cu evoluţia din prima parte a lunii.

    Ce urmează?

    “Cred că în 2014 leul ar putea fi mai sensibil faţă de măsurile BNR, varianta unei noi reduceri atât a dobânzii de referinţă, cât şi a rezervelor minime obligatorii fiind posibilă în acest an, mai ales în contextul în care inflaţia va rămâne în scădere. În plus, piaţa aşteaptă ca FED să reducă în continuare programul de relaxare cantitativă, iar întărirea USD (ca efect) va pune- cel mai probabil- din nou presiune pe monedele regionale, deci inclusiv pe leu.Să menţionăm însă ca devalorizarea leului îi dezavantajează pe unii, dar are şi avantaje; desigur că, pe de o parte, defavorizează populaţia şi firmele cu credite în euro; pe de altă parte însă, susţine exporturile oferind un impuls de creştere cererii externe pentru produsele româneşti. Cel mai important lucru însă este ca paritatea să nu fie foarte volatilă, limitând astfel posibilităţile de prognoză ale agenţilor economici, însă sunt sigur că de acest aspect va avea grijă Banca Naţională”, a arătat Cosmin Enache.

     

  • Generaţia Y la hotel. Plus chinezii

    “România a ocupat locul 27 în Europa, în 2010, după contribuţia sectorului ospitalităţii la PIB. Dar, dacă hotelierii români vor lua în calcul din timp faptul că generaţia Y se aşteaptă să reprezinte în 5 ani jumătate din numărul de turişti la nivel mondial, veniturile realizate din turism în România ar putea creşte semnificativ. Trebuie avută în vedere dezvoltarea unor facilităţi care să răspundă aşteptărilor acestei categorii de clienţi, cum ar fi aplicaţii pentru rezervări direct de pe smartphone, posibilitatea de a face comandă la room service de pe tableta disponibilă în camera de hotel, programe extinse de fidelizare pe bază de comision care să prelungească cât mai mult cazarea şi, bineînţeles, prezenţa intensă în social media”, spune Elena Badea, Head of Marketing, EY România.

    Milenialii – sau generaţia Y – reprezintă o treime din piaţă iar estimările arată că, în următorii cinci ani, vor ajunge să reprezinte o jumătate din piaţă. Influenţa exercitată de cheltuielile făcute de ei asupra afacerilor din industria de ospitalitate i-a determinat pe hotelieri să-şi modifice serviciile şi facilităţile pentru a răspunde mai bine cerinţelor acestora în privinţa valorii, a inovaţiei, a accesului rapid, a comodităţii şi a mobilităţii, arată studiul EY.

    Cheltuielile făcute de turiştii chinezi le-ar putea eclipsa chiar şi pe cele ale milenialilor. Potrivit United Nations World Tourism Organization (UNWTO), cheltuielile făcute de turiştii chinezi în 2012 le-au depăşit pe cele făcute de germani şi americani, ajungând la peste 100 de miliarde de dolari şi clasându-i pe primul loc la nivel global în privinţa cheltuielilor cu turismul. Turiştii chinezi reprezintă segmentul cu cea mai rapidă creştere din piaţă. Ca urmare, în tot mai multe hoteluri pot fi întâlnite în camere diverse facilităţi care vizează aşteptările oaspeţilor chinezi, cum ar fi papuci, ceaiuri chinezeşti, ziare şi canale TV în limba chineză, precum şi adaptarea meniurilor restaurantelor prin includerea de feluri de mâncare chinezească.

    E de aşteptat ca activitatea de tranzacţionare şi de dezvoltare de noi proiecte în industria hotelieră globală să ia avânt în următoarele 12 luni, încurajată şi de investitorii în căutare de noi oportunităţi de investiţii în acest sector, se arată în raport.

    După ani buni de recuperare lentă şi bugete limitate de investiţii, sectorul hotelier global a dat dovadă de un apetit puternic pentru creştere în 2013, o tendinţă care va continua şi chiar se va intensifica în 2014. Raportul EY Global Hospitality Insights prezintă cele 13 tendinţe-cheie care se aşteaptă să aibă un impact major în industria hotelieră în 2014 şi anticipează o consolidare a fundamentelor economice din sector, ceea ce va sta la baza unor performanţe financiare solide în 2014. Cel mai important, companiile hoteliere au acum acces la o mai mare varietate de credite şi surse de capital, provenind atât din zona publică cât şi din cea privată, făcând posibilă continuarea creşterii.

    “Ne aşteptăm ca 2014 să fie un an de referinţă pentru industria hotelieră”, spune Michael Fishbin, director global EY Hospitality. ”EY anticipează pentru anul acesta o creştere a ratelor medii de închiriere şi a gradului de ocupare a camerelor în mai multe pieţe şi în mai multe segmente din industrie, ceea ce va duce la o consolidare a bazelor economice, atrăgând după sine o creştere a preţurilor de achiziţie a hotelurilor la cheie, în special în oraşele cunoscute ca deţinând importante puncte de conexiune cu alte destinaţii, dar şi în piaţa hotelieră secundară”.

  • Opinie Dragoş Pătroi: Perspectivele economice ale anului 2014

    – alegerile europarlamentare şi cele prezidenţiale, fapt ce va orienta atenţia şi preocupările decidenţilor publici către activităţile politice, de tip electoral. În aceste condiţii, este de aşteptat (evident, nu şi de dorit!) ca implementarea unor măsuri pragmatice în sectorul economic să fie alterată de luarea unor decizii emoţionale (pur electorale şi fără suport real în economie), cum ar fi – spre exemplu – canalizarea resurselor financiare publice mai mult către cheltuieli sociale şi mai puţin spre investiţii.

    – obligaţia de rambursare a sumei de aproximativ
    5,6 miliarde euro aferente serviciului datoriei publice, care – deşi nu reprezintă un vârf de sarcină – constituie totuşi un efort major, mai ales în condiţiile în care nu putem vorbi încă de o creştere economică sustenabilă, care să garanteze un flux constant de resurse către bugetul general consolidat.

    În lipsa unor măsuri curajoase şi radicale care să încurajeze sectorul investiţional, este de aşteptat să asistăm la o încetinire a ritmului de creştere a PIB-ului (comparativ cu anul 2013), cu menţinerea totuşi – mai mult din inerţie – a unui trend pozitiv (dar undeva până în 1%). În măsura în care perspectivele de revenire ale cererii interne nu sunt dintre cele mai optimiste – în special la nivelul nu al tendinţei, ci al solvabilităţii acesteia – probabil că această creştere economică va fi susţinută de cererea externă, fapt ce se va concretiza printr-o creştere, destul de fragilă, la nivelul valoric al exporturilor.

    Această uşoară creştere la nivelul valoric al exporturilor, analizată în mod corelativ cu obligaţia de rambursare a serviciului datoriei publice şi fără a înregistra modificări majore la nivelul comportamental al consumatorilor (intern versus import), va stabiliza probabil cursul de schimb valutar (pe fondul unei uşoare devalorizări), undeva în jurul valorii de 4,7 lei / euro.

    În circumstanţele date, totul va depinde de atitudinea guvernului în promovarea şi satisfacerea unor pomeni electorale în schimbul voturilor. Îmi place să cred că actualul cabinet are discernământul necesar şi nu va sacrifica actuala stabilitate relativă la nivel macroeconomic de dragul câtorva procente în plus la alegeri. Modul de structurare a bugetului de stat pe anul 2014 – atât la nivelul veniturilor, cât şi al cheltuielilor – mă îndreptăţeşte să fiu optimist, mai ales din perspectiva continuării procesului de restructurare la nivelul redimensionării aparatului bugetar.

    Scăderea constantă, pe parcursul întregului an 2013, a nivelului dobânzii de refinanţare a BNR (până la un nivel de 4,25%, valabil din 6 noiembrie 2013) nu cred că va avea efectul constant în accesarea de credite, orientate spre noi investiţii. În lipsa dacă nu a unei relaxări fiscale, măcar a unei predictibilităţi a legislaţiei fiscale, este de aşteptat o oarecare expectativă în care să se afle investitorii, chiar şi din perspectiva deznodământului electoral (fără a asista la intrări sau ieşiri masive de capital la nivelul investiţiilor directe, autohtone sau străine). Mai mult chiar, cred că va continua, şi în anul 2014, tendinţa de pressing suplimentar pe încasările bugetare, fapt ce se va concretiza prin posibile majorări discrete de impozite (cum ar fi reducerea unor sume deductibile din bazele impozabile), fară efecte vizibile la nivelul percepţiei publice imediate, şi astfel de natură a preîntâmpina tulburări sociale masive, mai ales într-un an electoral.

    Pe de altă parte, să nu uităm că economia românească este cuplată la economia Comunităţii Europene şi nu poate urma decât trendul evolutiv general al acesteia – de stagnare în principal şi de mici revirimente sectoriale.

    Pericolul în anul 2014 va veni din partea fenomenului inflaţionist. Pe fondul introducerii sau creşterii (directe sau indirecte) de noi impozite şi taxe, precum şi al majorării tarifelor la unele utilităţi, evident vor apărea revendicări salariale (mai mult sau mai puţin justificate, dar asta e deja altă discuţie), din dorinţa populaţiei de conservare a puterii de cumpărare. În acest context, în măsura în care ritmul de creştere a veniturilor populaţiei (per ansamblu, indiferent de forma sub care se realizează) va devansa ritmul de creştere a productivităţii, diferenţa aferentă ne putem aştepta să fie acoperită inclusiv prin aruncarea pe piaţă a aşa-numiţilor bani fierbinţi (în speţă, emisiunea monetară fără acoperire).

    În opinia mea, perspectivele economice ale anului 2014 depind, în mod esenţial, de capacitatea şi de disponibilitatea executivului de a sacrifica chiar ţintele de deficit bugetar, cu scopul însă de a reporni motoarele economiei, prin suplimentarea cererii interne guvernamentale (la nivel investiţional, evident). E singura şansă, deoarece sectorul privat nu mai are puterea să o facă, chiar cu riscul de a nu trece clasa, când ne va scoate FMI-ul la tablă, să ne întrebe dacă ne-am făcut lecţiile!

    DRAGOŞ PĂTROI (consultant fiscal, cadru universitar asociat ASE Bucureşti)

  • Germania a împrumutat în 2013 mai puţin decât a anticipat, pentru al cincilea an consecutiv

     Excluzând refinanţarea datoriilor existente, Germania a atras finanţări de 21,1 miliarde de euro, faţă de prognoza de 25,1 miliarde de euro a oficialilor de la Berlin, a declarat directorul IfW, Alfred Boss, citat de New York Times.

    Un purtător de cuvânt al Ministerului de Finanţe a declarat în decembrie că autorităţile se aşteaptă ca împrumuturile să fie mai mici faţă de suma planificată pentru al cincilea an la rând. Ministerul va publica date la mijlocul lunii ianuarie.

    Statul a colectat venituri din taxe cu 1,3 miliarde de euro mai mult decât se aştepta, în timp ce cheltuielile mai mici legate de dobânzi şi apărare au redus, de asemenea, necesarul net de finanţare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pasagerii navei blocate în Antarctica sunt aşteptaţi în Australia în două săptămâni

     Cei 52 de pasageri ai navei ruseşti Akademik Şokalskii, blocată între gheţuri din 24 decembrie, vor ajunge marţi seara la baza de cercetare australiană din Antarctica, Casey, la bordul navei Aurora Australis.

    Ei au fost transferaţi cu elicopterul din nava lor pe Aurora Australis joi.

    Aurora se va întoarce în portul Hobart, pe insula australiană Tasmania, la 22 ianuarie, a anunţat Tony Fleming, directorul Diviziei Anatarctice Australiene (AAD), o agenţie guvernamentală.

    Nava trebuie să îşi încheie mai întâi misiunea la baza Casey, care a fost întreruptă pentru operaţiunea de salvare a Akademik Şokalskii, faţă de care se afla la o distanţă de 800 de mile marine.

    Pasagerii salvaţi vor rămâne la bordul navei australiene în timpul operaţiunilor de realimentare, a precizat AAD.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro