“Aşa ne-am angajat”, a adăugat demnitarul, cu referire la faptul că atingerea acestor obiective este parte a programului de guvernare.
Rovana Plumb a precizat, pe de altă parte, că în 2013 au fost “consolidate” 78.000 de locuri de muncă.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Premierul Victor Ponta a declarat, într-o conferinţă de presă susţinută împreună cu oficialii Daimler, că s-a angajat în numele Guvernului că va oferi sprijin investitorilor serioşi astfel încât să depăşească anumite bariere administrative sau să primească ajutoare de stat, cum a fost şi cazul companiei Daimler pentru investiţia de la Sebeş.
Ponta a adăugat că investitorii din România nu sunt interesaţi atât de mult de viaţa politică internă, ci de ceea ce face România pentru a sprijini investiţiile.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Având în vedere numărul în creştere al regiunilor din Statele Unite care legalizează marijuana, Nerz va trebuie să raporteze permanent informaţii despre creşterea pieţei, relatează variety.com. El va examina, săptămânal, impactul cultural şi schimbările din cadrul opiniei publice. În următoarea perioadă, jurnalistul se va concentra pe zone precum Colorado sau Washington.
Nerz a mai publicat pentru NPR, Esquire şi a lucrat la postul de televiziune History. El este autorul cărţii “Marijuanamerica: Încercarea unui om de a înţelege relaţia de dragoste disfuncţională a Americii cu marijuana”.
“Legalizarea marijuana este un fapt ce devine tot mai important – politic, economic şi cultural – şi are nevoie de genul de raportare pe care un om cu experienţa lui Ryan o poate livra”, a declarat Isaac Lee, CEO al Fusion.
DUPĂ UN AN DE STAGIATURĂ ÎN SISTEMUL MEDICAL, AM DECIS SĂ INTRU ÎN FARMA. FOARTE MULŢI MEDICI FĂCEAU ATUNCI ASTA. ERA UN MOMENT FOARTE BUN PENTRU CĂ SE DUBLA PIAŢA ANUAL.„ Aşa începe povestea medicului Istvan Komporaly, absolvent de medicină la Târgu-Mureş în 1997. Spune că a văzut industria farma ca pe o aventură şi, deloc de neglijat, „ca pe ceva care aducea bani„, dat fiind că după şase ani de studii câştiga lunar 30 de dolari.
„Era imposibil să trăieşti la acea vreme din 60 de dolari, pentru că şi soţia era tot medic. Un job în farma îţi asigura o maşină şi un salariu mai bun, aşa că am zis să încerc.„ Compania Berlin-Chemie, ajunsă ulterior lider pe piaţa de antidiabetice orale, intra la acea vreme pe piaţa locală şi, după şase ani în care a colindat la început oraşele din Harghita, Covasna şi Braşov şi apoi pe cele din întreg Ardealul, a fost promovat ca director naţional de vânzări.
ACOLO AM ÎNVĂŢAT MESERIE. TIMP DE NOUĂ ANI AM LUCRAT ÎN ACEEAŞI FIRMĂ ŞI A FOST O ŞCOALĂ FOARTE BUNĂ DE VÂNZĂRI.„ După trei ani ca director naţional de vânzări în care a lansat produse precum Fastum Gel sau Lioton Gel, a considerat firesc ca pasul următor să fie cel de director general al companiei, mai ales că postul de CEO era liber de mai bine de un an. „Mi s-a promis informal că e o poziţie pe care să o ocup, dar nu s-a întâmplat aşa pentru că au numit un country manager de la o companie concurentă. În 2006 aveam 34 de ani şi eram totuşi tânăr. Să pui pe cineva prea energic şi foarte tânăr peste mai bine de o sută de oameni ar fi fost lose-lose„, spune acum Komporaly.
A fost momentul când a primit o ofertă de la Ozone, divizia de retail de generice a grupului A&D Pharma, vândută ulterior Labormed, şi a decis să accepte poziţia de senior project manager pentru Europa de Sud-Est timp de aproape un an.
ERA MOMENTUL CÂND COMPANIA SE PREGĂTEA PENTRU LISTAREA PE BURSA DE LA LONDRA, IAR OZONE RĂMĂSESE RĂŢUŞCA CEA URÂTĂ ŞI NU SE MAI FĂCEAU INVESTIŢII„, REMEMOREAZĂ KOMPORALY. A acceptat atunci să facă un prim pas spre un soi de antreprenoriat, încercând să aducă în România operaţiunile companiei Beres, cel mai mare producător de medicamente fără prescripţie din Ungaria. Faptul că strategia pentru promovarea OTC-urilor în media era concepută la Budapesta şi nu la Bucureşti i-a încurcat planurile şi, în urma unor divergenţe cu managementul central, deşi vânzările crescuseră, a decis să înceapă un business pe cont propriu – „ei voiau un key account manager şi nu un country manager şi mie nu mi-a plăcut doar să execut ordine de la împărăţie„.
„Pe mine nu mă motivează să fiu executantul cuiva. Dacă partea de construcţie şi de strategie e la mine, atunci am control. La o multinaţională nu există aşa ceva în poziţia de CEO şi nu îmi place să îmi asum acest rol care poate fi uneori inuman.„
Cei doi inspectori au fost denunţaţi de administratorul SC L.P. SRL, iar luni, procurorii Parchetului Tribunalului Bucureşti şi poliţişti de la Serviciul de Investigare a Fraudelor din Poliţia Capitalei i-au prins în flagrant pe Ion Roşioru şi Constantin Meţler, ambii inspectori la ITM Bucureşti, în timp ce au primit mită 3.000 de lei.
Cei doi inspectori ar fi cerut mită pentru a nu amenda firma verificată cu 20.000 de lei, “pe motiv că a folosit la muncă o persoană căreia nu i-au fost întocmite forme legale de angajare”, se arată într-un comunicat de presă al Parchetului Tribunalului Bucureşti remis, marţi, agenţiei MEDIAFAX.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Iuliana Stan este una din eroinele Catalogului “200 cele mai puternice femei din business”, care va fi lansat în curând, şi ale galei “Woman în Power” (martie 2014) .
IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)
Angajatul Stăpân este acel fel de angajat căruia i se pare că a înţeles mersul lucrurilor, care a adunat atâta vechime şi informaţii cât să îşi ia singur dreptul de a şti ce este mai bine atât pentru organizaţie, cât şi pentru oamenii din jurul lui: şefi, colegi, clienţi. Felul în care el îşi însuşeşte munca şi obiectivele este cam din categoria „fac tot ce pot„. De regulă este descurcăreţ (nu neapărat harnic), participativ, dar poziţionarea lui tacită în raport cu munca sau cu şefii este că lui i se datorează binele atunci când este bine, iar la rău ridică din umeri nedumerit sau zâmbeşte îngăduitor.
Până la urmă el a făcut tot ce a putut, dar evită cuantificarea şi confruntarea directă. Însă tot ce a putut este ceva foarte interpretabil pe intersecţia de scale incompetenţă – competenţă şi nu îmi pasă – îmi pasă. Cel mai adesea problema reală este una de competenţă (lipsă de), compensată de capacitatea de a se descurca. Altfel spus, îmi pasă dar nu aş vrea să se prindă lumea că nu sunt tocmai competent.
Deşi a te descurca este o mare calitate, lipsa competenţei şi a profesionalismului şi a preocupării pentru ele începe să iasă la iveală. Din acest moment încolo, angajatul îşi intră în rolul de Stăpân (al teritoriului în care este operaţional şi al şefilor pe care îi are) şi abate cam prin toate mijloacele atenţia superiorilor de la competenţă, punând la schimb o aparentă implicare. Culmea, este o strategie care chiar ţine. O vreme.
Le place să controleze şi să gestioneze, dar scopul pentru care controlează este unul pur de informare, ca să ştie, nu din vreun motiv funcţional sau cu vreo viziune. De fapt, maxima lor competenţă este controlul, nu execuţia impecabilă în aria lor de expertiză. Cantitatea de informaţii pe care le deţin le dă o pseudoputere pe care ei o decodifică drept nevoie de ei. Odată însuşit acest drept, greu îşi scot din cap că se poate şi fără ei şi se cam comportă în consecinţă.
Angajatul Stăpân poate fi un superexecutant, dar nici măcar pentru vreo milisecundă nu conştientizează diferenţa dintre a face impecabil ceea ce i se cere şi a fi în mod proactiv iniţiatorul lucrurilor care sunt de făcut. Înţelege şi îşi poate asuma responsabilităţi
pentru execuţii punctuale, dar nu are anvergura să cuprindă ce înseamnă responsabilitatea faţă de un întreg sau forţa de a genera un întreg funcţional. Ştie dar nu înţelege. Pentru că este parte dintr-un întreg pe care îl ştie, simte că îşi merită autoritatea asupra a ceea ce stăpâneşte. Problema este, de fapt, felul în care se poziţionează şi se comportă, neînţelegând sau uitând de unde vine cu adevărat binele.
Din erori de conducere (lipsa de experienţă de conducere, comoditatea, delegarea fără verificare sau fără feedback sunt astfel de erori) acest fel de angajat ajunge să facă managementul superiorilor, deleagă în sus, pasează teme şi consecinţe.
În momentele grele, de criză, de eşec sau de greşeală, ei au doar drepturi, merite şi privilegii, iar superiorii au îndatorări, obligaţii şi responsabilităţi. Sunt mândri şi orgolioşi şi se jignesc uşor neînţelegând că în situaţii de criză şi de nevoie oamenii fac diferenţa prin felul lor de a fi, nu atunci când lucrurile merg bine de la sine. Se simt uşor nedreptăţiţi, sau mai degrabă îndreptăţiţi să se simtă nedreptăţiţi, cu atât mai mult cu cât le este evident că excepţiile sunt mai rare decât generalul. Statistica din mintea lor este corectă matematic, dar principial este complet inutilă şi greşită.
Angajatul Stăpân este o tipologie care prinde bine o perioadă lungă de timp datorită implicării, dar când aceasta devine simplă participare sau curiozitate fără scop, în combinaţie cu plafonarea competenţelor, acest fel de om devine, încet-încet, nociv. Deconspirarea lui îl face să fie rău şi va ţine cont doar de ce ştie, nicidecum de ceea ce înţelege.
E-mailul are o istorie de 43 de ani – primul a fost transmis în anul 1971 şi era format din şirul de litere “QWERTYUIOP”. Dar acum, ca a devenit o forma esentiala de comunicare – cu un trafic care a explodat de la 5,1 miliarde de mesaje zilnic in 2000 la 294 de miliarde mesaje pe zi în 2012, îi face pe tot mai multi angajati şi executivi să caute căi de a împuţina – sau macar de a controla – lungul şir de mesaje zilnice.
Practica de a trimite cu “cc”, larg răspândită, a amplificat şi mai mult problemele, forţând tot mai mulţi oameni să răspundă cât de repede pot la mesaje. Nici măcar vacanţele nu mai sunt, în mod automat, “ieşiri de avarie” – nici nu mai pot fi, din cauza laptopurilor, tabletelor si telefoanelor inteligente. Si apoi mai e si blestemul spam-ului, care reprezintă între 70% şi 90% din mailurile zilnice, şi care reuşeşte încă să fie mereu cu un pas înaintea chiar şi a celor mai agresive dintre filtre.
Cu totul, statisticile spun că peste 11 ore (28%) din cele 40 de care reprezintă programul de muncă săptămânal, sunt folosite pentru a răspunde la emailuri.
Dar poate că cea mai mare sursă de stres generată de e-mail e pacostea unui Inbox supraaglomerat, în care nu reuşeşti niciodată să menţii ordinea. Iar la mailuri se adauga apelurile telefonice, SMS-urile, Twitter, Facebook şi restul cohortei sociale. Timpuri noi.
AGRESIUNEA RUSIEI A DECLANŞAT O RETORICĂ DESTUL DE AGRESIVĂ DIN PARTEA STATELOR UNITE ŞI CHIAR A ŢĂRILOR EUROPENE. Moscova a acţionat pentru a-şi proteja interesele şi a pus Occidentul în faţa unei situaţii dificile. Statele UE, cu puternice legături comerciale cu Rusia, sunt însă reticente să adopte măsuri economice punitive împotriva celui mai important furnizor de hidrocarburi al spaţiului comunitar.
În plus, Rusia este o importantă piaţă de desfacere a bunurilor companiilor europene. În acest context complicat, aspectele economice par a fi prioritare pentru puterile UE, precum Germania şi Marea Britanie, în timp ce pentru Rusia preşedintelui Vladimir Putin, care deţine încă iniţiativa în această criză, rolul economic este unul secundar.
COSTURI. Politica pe marginea prăpastiei a lui Putin i-a costat, deja, pe unii dintre apropiaţii săi miliarde de dolari. Restul de 144 de milioane de ruşi ar putea avea, de asemenea, de plătit un preţ, scrie Bloomberg. Concentrarea de trupe ruseşti în Crimeea a cauzat pe 3 martie cea mai masivă vânzare de acţiuni din ultimii cinci ani. A împins, de asemenea, rubla la un nou minim, forţând banca centrală să opereze cea mai amplă creştere a dobânzii de politică monetară începând din 1998, când Moscova se îndrepta către default.
„Rusia va pierde cel mai mult din criza din Ucraina. Încrederea internă şi externă va avea de suferit, investiţiile vor fi mai puţine, ieşirile de capital probabil mai mari, băncile din Rusia cu expunere pe Ucraina vor avea probabil pierderi, rubla se va deprecia, iar creşterea economică va fi mai slabă„, spune Timothy Ash, analist-şef pentru pieţe emergente la Standard Bank Group.
Pentru Putin, economia nu pare a fi decât o unealtă pentru atingerea unor obiective într-un joc mai amplu cu statele din Europa şi SUA. Criza a expus, însă, slăbiciunea economiei ruseşti, reconstruită de Putin pe bazele industriei de petrol şi gaze naturale. Hidrocarburile reprezintă aproximativ jumătate din exporturile Rusiei, iar stagnarea preţurilor a cauzat de ceva timp îngrijorare între oficialii de la Moscova.
Economia de circa 2.000 de miliarde de dolari a Rusiei ar trebui să fie mai diversificată pentru a creşte, a afirmat, în februarie, şeful misiunii FMI la Moscova, Antonio Spilimbergo. Creşterea PIB a încetinit pentru al patrulea an consecutiv în 2013, odată cu declinul consumului intern şi al investiţiilor. Avansul de anul trecut, de 1,3%, a fost cel mai slab de după recesiunea din 2009.
Încercarea lui Putin de a conserva interesele Rusiei în Ucraina, în contextul preluării puterii de către un regim pro-UE, a depreciat puternic rubla. Moneda Rusiei a pierdut 1,8% din valoare, chiar dacă banca centrală a crescut dobânda neaşteptat cu 1,5 puncte procentuale şi a cheltuit 12 miliarde de dolari pentru a apăra cursul, potrivit ING. Indicele Micex al bursei de la Moscova a scăzut cu până la 13%.
Potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, în cadrul întrevederii, preşedintele Traian Băsescu a vorbit despre importanţa transferului în România de experienţă dobândită de compania Chevron în exploatările de gaz de şist din Statele Unite ale Americii, ca o contribuţie la dezvoltarea şi la asigurarea securităţii energetice a ţării noastre.
Preşedintele Traian Băsescu a invitat reprezentanţii companiei Chevron să analizeze oportunitatea ca un număr cât mai mare de tineri specialişti care au absolvit universităţile româneşti să poată fi angajaţi în activităţile pe care compania le desfăşoară în diferitele zone din ţară, se mai arată în comunicatul de presă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Piaţa de advertising a scăzut, în ultimii cinci ani, de la 540 milioane de euro la 300 milioane de euro. În aceste condiţii, compania Godmotther a raportat din 2009 până în prezent o creştere a cifrei de afaceri a companiei de la 900.000 de euro la 2,2 milioane, în vreme ce numărul de angajaţi a crescut de la şase la 30.
Godmother este o agenţie full service, cu acţionariat românesc, prezentă pe piaţa de comunicare din România din 1997 . În portofoliul agenţiei se regăsesc clienţi precum : Google România, Promenada, Agricover, Lukoil, Libra Internet Bank, Forever Living Products, Cosmopolis, DoppelHertz sau Profi.
Citiţi povestea milionarului din satul lui Ilie Moromete în Business Magazin.