BusinessMagazin

Tag: roman

  • (P)Antreprenorul român care va reprezenta ţara noastră în finala competiţiei EY World Entrepreneur Of The Year este Levente Hugo Bara

    Levente Hugo Bara, Directorul General Supremia Grup, este Antreprenorul anului 2015 în România

    Levente Hugo Bara, omul de afaceri din spatele afacerii Supremia Grup, a fost desemnat în cadrul unei ceremonii de gală câştigătorul competiţiei EY Entrepreneur Of The Year – România 2015. Antreprenorul a concurat alături de alţi 47 lideri de business în cadrul programului organizat de EY România şi va reprezenta ţara noastră în finala mondială EY World Entrepreneur Of The Year, unde va intra în competiţie alături de antreprenori din peste 60 de ţări.

    Supremia Grup este jucătorul numărul unu al pieţei de ingrediente alimentare din România şi unul dintre jucătorii importanţi la nivelul pieţei europene. Grupul are 280 angajaţi, exportă pe 4 continente şi achiziţionează materie primă din 80 de ţări. Cifra de afaceri a atins deja 35 milioane EUR în 2015, Levente Hugo Bara estimând o cifră de afaceri de 38 milioane EUR până la sfârşitul anului.

    De asemenea, în cadrul ceremoniei la care au participat peste 200 de reprezentanţi ai comunităţii de business, Dan Isai, CEO Salad Box, a primit titlul Emerging Entrepreneur Of The Year, iar Cristian Ispas, Director General Motivation, a primit titlul Social Entrepreneur Of The Year.

    Salad Box, compania creată de Dan Isai în 2012, este în prezent al treilea lanţ de restaurante fast-food ca mărime din România. În 2015, veniturile Salad Box sunt estimate să ajungă la 14 milioane EUR, după ce în 2014 compania a înregistrat vânzări de 8,6 milioane de EUR. Pentru perioada următoare, strategia companiei se va concentra pe extinderea afacerii atât pe piaţa internă, cât şi în afara ţării, Salad Box fiind deja prezentă pe pieţele din Ungaria şi Germania.

    La o cifră de afaceri de 2,8 milioane EUR şi un profit de 0,67 milioane EUR în 2014, Motivation SRL asigură aproximativ un sfert din bugetul fundaţiei cu acelaşi nume. În 2014, Motivation SRL a vândut la nivel naţional, prin cele 15 echipe regionale, 1.186 scaune rulante pentru persoane cu dizabilităţi, aproape dublu faţă de 2010. Profitul Motivation este investit în derularea de programe pentru creşterea gradului de integrare şi incluziune în comunitate a persoanelor cu dizabilităţi.

    „Antreprenorii sunt cei care percep oportunităţi acolo unde alţii văd obstacole, de aceea contribuie mai mult ca oricare alt grup la bunăstarea economică şi la crearea de locuri de muncă. Vreau să îi felicit pe câştigători şi pe toţi cei 48 de concurenţi deopotrivă, pentru viziunea şi pasiunea investite în afacerile pe care le-au dezvoltat”, a spus Bogdan Ion, Country Managing Partner, EY România.

    Juriul EY Entrepreneur Of The Year – România 2015

    Pentru selectarea câştigătorilor, juriul a examinat fiecare aplicaţie pe baza a şase criterii: spiritul antreprenorial, performanţa financiară, direcţia strategică, impactul asupra comunităţii, capacitatea de inovare şi integritatea personală.

    Juriul care a stabilit finaliştii competiţiei şi a ales câştigătorii competiţiei Entrepreneur Of The Year este alcătuit din lideri ai comunităţii de afaceri din România:

    • Mircea Tudor, Preşedinte MB Telecom, câştigătorul marelui premiu în 2014 – Preşedintele juriului
    • Marius Ştefan, CEO Autonom Rent a Car şi unul dintre cei 6 finalişti ai primei ediţii Entrepreneur Of The Year România
    • Mihai Marcu, Preşedinte Medlife, membru al juriului şi la ediţia 2014 a competiţiei
    • Cornel Marian, Managing Partner Oresa Ventures, membru al juriului şi la ediţia 2014 a competiţiei
    • Omer Tetik, Director General Banca Transilvania, membru al juriului şi la ediţia 2014 a competiţiei

    Cine sunt antreprenorii care au concurat în cadrul competiţiei EY Entrepreneur Of The Year – România 2015

    La ediţia 2015 a competiţiei s-au înscris 60 de oameni de afaceri, faţă de 50 la prima ediţie, organizată anul trecut. 48 de antreprenori români au rămas în competiţia naţională EY Entrepreneur Of The Year, după verificarea îndeplinirii condiţiilor de eligibilitate, faţă de 40 de antreprenori în 2014. Companiile antreprenorilor eligibili totalizează venituri de 1,2 miliarde EUR şi 9.000 de angajaţi, cu venituri medii de 27 milioane de EUR pe companie şi un număr mediu de 200 de angajaţi în 2014. Antreprenorii au dezvoltat companii în sectoare diverse, de la produse de larg consum, agricultură şi construcţii, la servicii profesionale, tehnologie şi telecomunicaţii.

    Finaliştii EY Entrepreneur Of The Year au fost următorii:

    1. Levente Hugo Bara, Supremia Grup
    2. Vasile Armenean, Betty Ice
    3. Doina Cepalis, Te-Rox Prod
    4. Philip Cox, Cramele Recaş
    5. Florin Madar, Temad Grup
    6. Marinela şi Ion Dragoi, Pet Star Holding

     

    Cele trei premii la categoria Emerging Entrepreneur Of The Year au fost:

    1. Dan Isai, Salad Box – câştigător al titlului Emerging Entrepreneur Of The Year
    2. Monica Cadogan, Vivre Deco – locul al doilea
    3. Horaţiu Ţepes, Bilka Steel– locul al treilea

    Din 2014, competiţia EY Entrepreneur Of The Year, singura competiţie antreprenorială care se organizează la nivel global, are loc şi în România. EY Entrepreneur of The Year se organizează în 145 de oraşe din 60 de ţări de aproape 30 de ani şi premiază antreprenorii pentru viziunea şi direcţia strategică cu care îşi cresc afacerile, pentru puterea de a inova, integritatea personală şi, nu în ultimul rând, pentru impactul pozitiv asupra comunităţii.

    În acest an, 6 companii s-au alăturat ca sponsori ai competiţiei EY Entrepreneur Of The Year – România 2015: DAAS International Group, Vodafone România, Grupul City Grill, Daw Benţa România şi AROBS Transilvania Software, iar sponsor principal este compania FAN Courier.

    “Ne-am bucurat să observăm la cei 48 de antreprenori concurenţi dorinţa de a-i inspira pe tinerii români, pentru ca aceştia să îşi urmeze propriile aspiraţii fără complexe, şi dorinţa de a vedea România pusă pe harta antreprenoriatului mondial. Marea majoritate a afacerilor concurente au crescut organic, prin propriile forţe, dar am văzut un interes din ce în ce mai mare pentru extinderea pe pieţele externe – la nivel regional, european sau chiar mondial”, a spus Alexandru Lupea, Partener şi Strategic Growth Markets Leader, EY România.

    Pentru mai multe detalii despre program vă rugăm accesaţi http://www.eyromania.ro/eoty-2015

  • Cum a citat Dacian Cioloş la finalul discursului din Parlament din Alcoolicii Anonimi. Şi din alţii.

    Premierul desemnat Dacian Cioloş şi-a încheiat discursul din Parlament cu un citat din împăratul roman Marcus Aurelius, prin care cere Divinităţii puterea să schimbe ceea ce poate fi schimbat, răbdarea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat şi înţelepciunea de a distinge între cele două.
    Este adevărat că unele surse, inclusiv Wikipedia in limba română, îi atribuie lui Marcus Aurelius respectivul citat. Dar autorul real este teologul american Reinhold Niebuhr (1892 – 1971), citatul făcând parte din The Serenity Prayer, rugăciune care a fost adoptată de asociaţia Alcoolicii Anonimi într-un program de cură în 12 paşi. O primă versiune a rugăciunii a apărut într-o carte care citeaza din Niebuhr, carte apărută în 1940, dar forma recunoscută a cea de după 1951, şi este aceasta:
    God, give me grace to accept with serenity
    the things that cannot be changed,
    Courage to change the things
    which should be changed,
    and the Wisdom to distinguish
    the one from the other.
    Living one day at a time,
    Enjoying one moment at a time,
    Accepting hardship as a pathway to peace,
    Taking, as Jesus did,
    This sinful world as it is,
    Not as I would have it,
    Trusting that You will make all things right,
    If I surrender to Your will,
    So that I may be reasonably happy in this life,
    And supremely happy with You forever in the next.
    Amen.

    Rugăciunea a intrat în atenţia Alcoolicilor Anonimi în 1941, fiind răspândită de cofondatorul William Wilson. “Grapevine, The International Journal of Alcoholics Anonymous” îl identifică pe Niebuhr drept autor al rugăciunii.
    Ar mai trebui spus că zicerea a mai fost şi este atribuită nu numai lui Marcus Aurelius, ci şi lui Toma de Aquino, lui Cicero, sfântului Augustin, lui Francisc de Assisi, lui Thomas More dar şi altora. Forme modificate au apărut în cântecele raperului 50 cent, într-un roman de John Grisham, într-un episod din Neveste Disperate sau într-un cântec al grupului rock Stratovarius.

  • Să nu ne culpabilizăm. Să nu ne iluzionăm?

    Înainte de orice, un sfat: una dintre cauzele care au făcut posibilă tragedia din Colectiv este lipsa unor cursuri de pregătire a insului pentru viaţa în jungla urbană. Nu este vorba aici să ne transformăm în paranoici, îmbrăcaţi în armuri şi trăind în cazemate, preocupaţi de securitatea personală; pe de altă parte, am ascultat cel puţin două mărturii, a unui coleg de muncă şi a unei fete de 17 ani care au scăpat din club pentru că s-au dovedit prudenţi. Tânăra s-a ferit cât a putut, a profitat de mişcarea mulţimii şi, important, şi-a ţinut respiraţia în momentul apariţiei fumului toxic. Oraşul moderm se poate dovedi o capcană mortală de multe ori, pentru spectatori, pentru pietoni, pentru şoferi, pentru locatari, pentru corporatişti sau pentru persoane cu probleme; este bine să vă obişnuiţi copilul cu simpla acţiune de a suna la 112 de la o vârstă cât mai fragedă, dar şi cu câteva măsuri elementare de protecţie în cazul unui cutremur, pentru că e bine să ne aducem aminte că locuim într-o zonă seismică, al unui incendiu sau al unui conflict. Sigur că hazardul sau ticăloşia ne pot pune în continuare în pericol, oricât de atenţi am fi, dar este bine să facem, să încercăm să facem tot ce ţine de noi, personal. Şi nu gândiţi niciodată „mie nu mi se poate întâmpla“.

    Să ne întoarcem la subiectele noastre. Culpabilizarea. De ce să ne învinovăţim? Niciun român de bună-credinţă nu a acceptat senin corupţia, impostura, minciuna, şi oamenii de bună-credinţă au acţionat cum şi cu ce le stătea la îndemână – la vot, ieşind în stradă, vorbind la emisiuni televizate sau la întâlniri cu politicieni, reclamând, scriind pe bloguri sau pe Facebook, manifestând. Puţine au fost ediţiile Business Magazin, din cele 541 de până acum, care să nu vorbească depre corupţie, impostură sau minciună. Problema este a celor cu obrazul atât de gros încât nu au simţit împunsăturile.

    Pe de altă parte, să nu ne iluzionăm. Strada cere o schimbare profundă a mediului politic, guvernare de tehnocraţi, partide noi, figuri noi, cinste, corectitudine, dedicaţie. Şi îmi aduc aminte de o declaraţie a unui ambasador britanic, în urmă cu 10 ani, depre corupţie: „În apele politicii româneşti există nu numai peşti, ci şi reptile periculoase, care este crocodilul. Singurul lucru de care îi este frică crocodilului este ca apa în care trăieşte să fie curăţată. Atunci el ar deveni vizibil şi vulnerabil“. Declaraţia a fost valabilă şi în urmă cu un deceniu, şi este cât se poate de valabilă şi acum. Iar recentele anchete luminează doar frânturi, feliuţe dintr-un întreg întunecat al corupţiei şi furtului de dimensiuni uriaşe.

    O schimbare aşa cum o cere strada – scriu acest text joi, 5 noiembrie – este posibilă, dar eforturile ar fi uriaşe, ar urma o perioadă cât se poate de nesigură, iar finalul este incert. Să explic: am putea avea o toamnă românească, o revoluţie de catifea. În ipoteza greu de crezut că domnii Iohannis, Dragnea, Blaga şi alţii ar accepta aşa ceva, românii va trebui să decidă spre ce formă de guvernământ se îndreaptă, iar o adunare constituantă ar putea pune bazele noii forme de guvernare.

    Este SF curat, pentru că îmi aduc aminte cum a fost după revoluţia din 1989. Sper, sau cel puţin mi se pare mai fezabil ca politicienii actuali să înţeleagă în cele din urmă că ei trebuie să se schimbe, să îşi primenească partidele şi să îşi deschidă ochii, urechile şi minţile. Tehnologia, reţelele sociale, comunicaţiile rapide au introdus în jocul politic mulţimea, strada, societatea civilă, care se poate acum mobiliza, poate analiza şi se poate hotărî mult mai repede. Ceauşescu şi-a făcut-o, într-un fel, cu mâna lui în momentul în care a adunat zeci de mii de oameni în piaţă, pentru a le da 100 de lei. Politicienii noştri au zecile de mii de inşi adunate în permanenţă şi trebuie să decidă acum ce oferă oamenilor; echivalentul sutei lui Ceauşescu sau ceea ce oamenii îşi doresc cu adevărat. Şi să suporte consecinţele.
     

  • Digi 24: Un pacient roman si unul italian, raniti in incendiul din Colectiv, au murit astazi in Olanda. Bilantul a ajuns la 38

    Doi dntre pacientii romani transportati in Olanda, un roman si un italian, au decedat astazi, potrivit Digi24, bilantul ajungand astfel la 38 de decese.

    -continua-

  • Cum vede România un bancher român de la Londra

    Unicredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, iar deficitul să nu depăşească 3%. cât de solidă este însă creşterea economică pe piaţa locală, ce se va întâmpla în continuare cu dobânzile, cum se plasează românia în regiune şi la nivel global povesteşte Dan Bucşa, macroeconomist în cadrul Unicredit Group Londra.

    Venit pentru câteva zile în România, Dan Bucşa a avut o agendă plină cu întâlniri, iar pe parcursul a circa două ore a discutat şi cu jurnaliştii despre felul în care vede evoluţia României, a regiunii şi a economiei mondiale. UniCredit se aşteaptă ca România să aibă anul acesta o creştere economică de sub 4%, însă această evoluţie este în continuare bazată pe consum, cererea internă fiind motorul principal, datorită creşterii creditării în moneda naţională. Şi ţările din regiune se dezvoltă în mod asemănător, dar România se află în frunte când vine vorba de consum, dar investiţiile continuă să lipsească din ţara noastră. Iar consumul, punctează reprezentantul UniCredit, creşte din pricina a trei factori: creditarea, creşterea salariilor şi cheltuielile fiscale.

    „Creditarea populaţiei creşte în România în acest moment cu peste 26%. Cehii au spus că, dacă vor mai avea încă un an cu plusuri ale creditării consumului, vor încerca să o limiteze cu măsuri administrative. Nu cred că BNR va face ceva anul acesta pentru că, în sfârşit, şi-a revenit creditarea în lei“, spune Bucşa, care adaugă că, de obicei, când finanţarea reia trendul ascendent ritmul este mai rapid la început şi apoi încetineşte. Dacă şi anul viitor creşterea creditării va fi de peste 20%, Bucşa este de părere că ar trebui luate măsuri, pentru că există riscul de supraîncălzire.

    Macroeconomistul de la UniCredit a menţionat şi faptul că România este singura ţară din regiune care încearcă o refinanţare a creditelor din valută în monedă locală fără să oblige băncile să facă ceva. „Acesta este motivul pentru care băncile vor refinanţa creditele. Dobânzile în lei scad continuu şi, în acest moment, creditul imobiliar în lei este mai ieftin decât cel în valută. E normal să existe o refinanţare“, mai spune Bucşa. De asemenea, dobânzile vor scădea şi mai mult, iar odată cu reducerea rezervelor minime obligatorii se reduce şi volatilitatea dobânzilor în lei. „Suntem pe calea cea bună“, consideră Bucşa.

    Al doilea factor care determină creşterea consumului este reprezentat de salarii, care au crescut foarte repede în ultima perioadă, un lucru nu tocmai bun pentru economia ţării. „Diferenţa dintre salarii şi productivitate a ajuns în acest moment la cel mai mare nivel de la criză încoace. O asemenea diferenţă am mai văzut într-o singură ţară după criză, în Ungaria“, afirmă Bucşa. Or, ungurii au fost forţaţi să deprecieze moneda. Iar întrebarea principală, în condiţiile în care productivitatea rămâne în urma salariilor, este legată de cât de mare va fi presiunea pe leu. În condiţiile în care salariile se măresc mai mulţi ani la rând, iar cursul valutar creşte, nimeni nu are de câştigat. „Este adevărat că oamenii au iluzie monetară, dar, totuşi, cele două ar trebui să fie corelate“, mai spune Bucşa.

    Pe de altă parte, „investiţiile productive adevărate sunt mai degrabă sub forma creditărilor intra-grup, care sunt bune, dar nu avem cu adevărat equity. Iar un motiv pentru acest lucru este faptul că nu suntem destul de proactivi“. În acest context, reprezentantul UniCredit a povestit cum Ungaria este foarte aproape să convingă investitorii americani să investească într-o nouă fabrică Tesla. Pentru a atrage investiţii străine, maghiarii şi-ar fi alcătuit o echipă specială, care încearcă permanent să-i convingă pe reprezentanţii Tesla să aleagăUngaria. Aceeaşi metodă a fost folosită şi în cazul altor producători auto, motiv pentru care investiţiile în noi fabrici în Europa Centrală şi de Est aleg ca destinaţie Ungaria, Slovacia sau Polonia, iar România şi Bulgaria nu intră în discuţie deoarece nu dispun de infrastructura necesară, iar comunicarea cu autorităţile este greoaie. „Nu vor mai veni investitorii în România doar pentru că suntem ieftini. Ungurii au peste 90 de acorduri bilaterale cu investitori strategici (nu ştim exact ce conţin ele, dar bănuim că beneficiază de facilităţi fiscale sau de facilităţi legate de forţa de muncă, dar şi de reconversie profesională a persoanelor aflate în zonele defavorizate“, exemplifică Bucşa.

    El a mai spus că o creştere repetată a salariului minim afectează competitivitatea prin preţ, pentru că majorează costurile de producţie şi opreşte reducerea şomajului. „Noii angajaţi primesc salariul minim şi eu cred că această creştere a făcut ca  şomajul să nu mai scadă în România se datorează şi acestei creşteri salariale. Salariile cresc prea repede ca să permită reducerea şomajului. Este adevărat că şomajul este mai mic la noi decât în alte ţări din regiune, dar îl şi măsurăm puţin diferit. După calculele noastre, şomajul natural în România este de sub 6%, adică ar mai fi loc ca şomajul să scadă măcar un punct procentual“, apreciază macroeconomistul.

    Al treilea factor al creşterii consumului îl reprezintă cheltuielile fiscale. Dacă cererea internă îşi revine, automat cresc vânzările (şi implicit încasările din TVA) şi profiturile firmelor – deci şi încasările din impozitele directe. „Ţările din regiune mai au foarte mulţi bani de cheltuit, iar România este din nou campioană la acest capitol. Am mai avea de cheltuit în jur de 2,5% din PIB doar pentru atingerea deficitului prognozat. Nu suntem singurii, şi vecini noştri mai au de cheltuit bani până la sfârşitul anului, însă nu la fel de mulţi; polonezii mai au de cheltuit aproape 1% din PIB, iar bulgarii în jur de 1,8%. Nu cred că deficitul va fi mai mare de 3%, cu toate creşterile salariale şi reducerile de taxe luate în calcul“, spune Bucşa.

    Alte ţări, însă, au o mai bună organizare în ce priveşte distribuirea cheltuielilor bugetare, multe guverne ştiiind precis din luna martie ce cheltuiesc, unde şi pentru ce. În România, în schimb, nu prea se cheltuieşte nimic până în noiembrie, iar la final de an este apăsată la maximum pedala alocării de bugete.

    Referindu-se la TVA, Bucşa consideră că încasările sunt totuşi modeste în acest an faţă de 2012, chiar dacă au depăşit nivelul de anul trecut, când însă încasările din TVA au fost foarte slabe, din cauza colectării proaste. Efectele reducerii TVA s-au văzut mai cu seamă în magazine, unde au crescut vânzările, datorită reducerii preţurilor, aşa cum au declarat reţele ca Metro Cash & Carry şi Carrefour.
    În ce priveşte exporturile, acestea au crescut cu 8-9% în toată regiunea, iar Germania rămâne principala destinaţie a produselor trimise peste hotare de fabricile din România; şi exporturile către Italia au început să reia tendinţa de creştere. În plus, principalele ramuri de export, autoturismele şi componentele auto, cresc în continuare şi se poate observa o evoluţie pozitivă şi în ce priveşte exporturile de materialele de construcţii. La polul opus, minusuri semnificative s-au înregistrat în exporturile de vapoare, care este totuşi un domeniu de producţie foarte volatil, în opinia lui Bucşa. Per total, 40% din exporturile româneşti ajung în Germania, Italia şi Franţa, alte pieţe cu potenţial fiind prea puţin adresate. De pildă, către China merg doar 1% din exporturile României, fiind dominate de industria auto şi de materii prime.

     

  • Povestea omului care a construit una dintre cele mai importante afaceri din România. Are o reţea de 42 de magazine şi 8100 de angajaţi

    Ca angajat, Dragoş Pavăl nu a avut şefi care să ştie să-l aprecieze. Acum, la mai bine de 20 de ani după ce a fondat propria firmă, de numele său se leagă o întreagă serie de superlative. Nu este doar apreciat, ci şi cel mai admirat manager din mediul privat de afaceri, în 2015, este cel mai important retailer român, dar şi cel mai putenic antreprenor. Pavăl, care spune franc că nu-i place să vorbească despre el, povesteşte cum a ajuns aici şi ce planuri mai are pentru afacerea pe care o vede păstrată în familie, generaţie după generaţie.

    Tot ce am construit am făcut împreună“, spune Dragoş Pavăl referindu-se la fratele său, Adrian Pavăl, care s-a implicat în 1993 în afacere. „Suntem firi complementare şi ne potrivim ca o mănuşă unul cu celălalt. Ne înţelegem bine, avem reguli clare pe care le-am stabilit, nu au existat situaţii în care să avem certuri, să ne ameninţăm, chiar dacă am avut şi discuţii aprinse“, spune antreprenorul băcăuan care a primit în 2015 cel mai mare număr de voturi din partea mediului de afaceri din România.

    Pavăl spune că foarte multe firme antreprenoriale din România s-au stins din cauza problemelor dintre asociaţi. „Am observat la mulţi dintre cei cu care am interacţionat că în momentele în care le mergea foarte bine, în loc să fie concentraţi să-şi consume energiile pentru a dezvolta mai departe firma, porneau discuţii de la lucruri banale şi ajungeau să se certe şi să împartă tot ce construiseră până atunci, fără să bănuiască că individual nu vor mai reuşi. Sunt excepţii, dar cei mai mulţi nu au mai reuşit.

    Fiecare credea că e pionul principal şi că singur poate avea cel puţin acelaşi succes şi de multe ori s-a dovedit că nu e aşa. În cazul nostru, eu cred că fratele meu este pionul principal. Nu ştiu ce crede el, dar ne înţelegem“, spune Dragoş Pavăl, vorbind la interviul acordat după semnarea parteneriatului cu Comitetul Olimpic Român. Întrebat cum îşi împart responsabilităţile, Pavăl spune râzând că lucrurile sunt clare: „El câştigă banii şi eu îi cheltui. El se ocupă de partea operaţională a afacerii, eu mă axez de dezvoltare, investiţii, marketing şi sunt «interfaţa» cu exteriorul“.

    La 23 de ani de la momentul în care a ales să încerce aventura antreprenoriatului, Pavăl controlează Dedeman, o afacere cu 42 de magazine, 8.100 de angajaţi şi vânzări care se vor plasa anul acesta în jurul a 4 miliarde de lei. Întrebat de momentul în care ajunge la pragul de un miliard de euro, antreprenorul spune că acesta nu este un scop în sine, „nu cred că are nimeni drept obiectiv să ajungă la un miliard de euro. Pe termen mediu vrem să ne consolidăm poziţia în piaţă, să acoperim ţara bine“. Planul său este să ducă reţeaua la 50 de magazine şi spune că este probabil să mai adauge câteva, de dimensiuni mai mici, în oraşele care au potenţial.

    În mod firesc, dezvoltarea ar fi trebuit să se încheie anul viitor. „Avem resursele necesare, dar e mai greu pe final. Înainte, când în acelaşi timp căutam terenuri în 15 oraşe pentru a face magazine, dacă nu găseam într‑un loc cumpăram în alt oraş, dacă nu îl autorizam într-un loc, demersurile erau în grafic pentru un alt şantier“, explică Pavăl motivul pentru care acum sunt mai puţine opţiuni pentru investiţii iar anul acesta a deschis doar trei noi spaţii. Bugetul de investiţii alocat pentru 2015 este de 90 de milioane de euro din fonduri proprii, dar, explică Pavăl, „ne rămân resurse“. Investiţia pe magazin diferă de la un caz la altul, în funcţie de costul terenului sau dimensiunea spaţiului; pentru cel mai recent deschis, la Timişoara, inaugurat în urmă cu mai puţin de două săptămâni, cheltuiala totală s-a plasat la 17 milioane de euro, incluzând achiziţia terenului, fondul de marfă, construcţia şi amenajarea magazinului, care are 15.000 mp.

    Or pentru un spaţiu de 11‑12.000 mp investiţia se plasează la 10-12 milioane de euro, în funcţie de teren şi de calitatea lui. „Sunt situaţii în care trebuie să îngropăm 1 milion de euro sau chiar mai mult în pământ, fundaţii, piloni, piloţi, pentru ca magazinul să fie stabil.“

    Ce se va întâmpla când toată ţara va fi acoperită? „Ieşim peste graniţe, dar nu ne asumăm riscuri, învăţăm de la cei care s-au extins în afara ţării lor şi au pierdut şi ce au avut în ţara de origine. Nu vom face această greşeală.“ Primul pas va fi în Moldova de peste Prut, pentru ca Dedeman să înveţe ce înseamnă să opereze un magazin în afara ţării, având totuşi câteva avantaje.

    Pe de o parte riscurile sunt mai mici, pentru că afacerea va fi gestionată de la sediul din Bacău. În plus, nu va fi nevoie de un depozit logistic dedicat, pentru că magazinul din Moldova poate fi aprovizionat tot din Bacău. „Pe de altă parte vom vedea ce înseamnă frontiera, alte mentalităţi. Am tot studiat regiunea, avem nişte concluzii dar nu vi le pot spune“, spune Dragoş Pavăl. Una peste alta, băcăuanul nu doreşte să cumpere o altă reţea, chiar dacă spune că sunt afaceri de vânzare, „dar nu sunt compatibile cu noi. În România nu e necesar să cumpărăm ceva, pentru firmă îmi doresc să rămânem eu şi echipa noastră echilibraţi şi cu picioarele pe pământ“.

    DE LA ANGAJAT LA ANGAJATOR

    Unul dintre momentele cheie în dezvoltarea afacerii, spune băcăuanul, a fost în 1992. Terminase facultatea de informatică în 1990 şi primise repartiţie – deşi avusese loc revoluţia, până la finalul lui 1990 a mai funcţionat sistemul de repartiţie a absolvenţilor – la o fabrică de confecţii, la centrul de calcul. A stat la fabrică doar câteva luni, pentru că, argumentează Pavăl, „nu puteam face mare lucru acolo. Era un centru de calcul preistoric şi când am venit cu o propunere să schimbăm calculatorul străvechi cu PC-urile care apăruseră deja, le folosisem în facultate şi învăţasem să lucrez cu ele, a existat o reticenţă absolută“. A făcut o propunere şefului său, care nu a reacţionat, iar apoi s-a adresat superiorului acestuia, directorul economic. Începând din a doua zi, atitudinea şefului său direct s-a schimbat radical, îl trimitea după ziare şi îl încuraja să plece să-şi viziteze soţia care era încă studentă, numai să nu mai stea pe la birou. „Am decis să plec, nu aveam nicio perspectivă să fac ceva concret acolo, eram plătit degeaba.“

     

  • Propunerea lui Ion Tiriac: Fiecare roman sa renunte la 50 de euro din salariu ca sa-i primim pe imigranti

    Ion Tiriac spune ca Romania are resursele necesare pentru a-i primi pe imigranti si propune ca fiecare roman sa renunte la 50 de euro din salariu pentru refugiati.

    “Acum incep sa vina. In orice caz, nu e o decizie a Bruxelles-ului, a doamnei Merkel, ci a romanilor. Avem unde, putem! Din aia 500 de euro salariu mediu, sa ne taiem 10% ca sa primim cinci sute, o mie, o suta de mii, care e primul val. In cartea mea, o sa vina un nou val de imigranti de zece ori mai mare”, a spus Ion Tiriac la Realitatea TV.

    Cititi mai multe pe www.ziare.com

  • Un tânăr din România face bani de pe urma vedetelor de pe Youtube. A fost invitat să lucreze la Berlin

    Călin Popescu este un tânăr antreprenor român care vrea să facă bani de pe urma vedetelor prezente în social media.

    Pentru un tânăr de 25 de ani, Călin Popescu are multe pasiuni şi un background destul de „complicat“, după cum mărturiseşte chiar el: fotografie, IT, securitate în online, inovaţie şi antreprenoriat. „În general sunt pasionat de transformarea ideilor interesante în produse şi afaceri funcţionale, cam cu asta m-am ocupat în ultimul timp“, spune Popescu, care a absolvit un liceu de informatică în Caransebeş, Facultatea de Cinematografie şi Media în Cluj-Napoca şi a urmat un master în domeniul inovaţiei în management la un colegiu din Londra.

    A înţeles că antreprenoriatul este direcţia potrivită pentru el şi spune că vrea să ia parte la transformarea noii generaţii de business. „În România sunt o mulţime de oameni extraordinar de bine pregătiţi şi motivaţi, mulţi din ei pleacă din ţară, dar mai sunt şi care rămân din diferite motive. Personal cred că România o să devină un hotspot destul de interesant în zona start-up în următorii 5 ani, zonă în care îmi doresc să mă implic mult în viitorul apropiat.“

    A ajuns la ideea la care lucrează acum după alte câteva proiecte care nu s-au bucurat de succes. „Acum mai bine de doi ani am cofondat cu câţiva prieteni un start-up la Londra, EyeLoop. Un portofel biometric care securizează plăţile online şi offline prin intermediul unui protocol de recunoaştere facială combinat cu recunoaşterea vocii. Foarte provocator din punct de vedere tehnic“, povesteşte tânărul antreprenor. „Am avut câteva încercări de colaborare cu nume importante din industria plăţilor şi din domeniul bancar. Din cauză că am apărut prea repede pe o piaţă nepregătită şi greu de schimbat, ca business nu a fost deloc profitabil, însă ca experienţă, networking şi catapultă spre lucruri mai interesante a fost extraordinar. După Londra, am ajuns să caut proiecte interesante în care mi-aş dori să fiu implicat şi am ajuns în contact cu incubatorul de business Makers.do din Berlin.“

    După câteva discuţii cu unul din cofondatorii Makers, Felipe Ogibowski, „am ajuns să vorbim despre ideea din spatele SocialScene. A fost ideea lui în principiu, la care eu am aderat şi pe care am modificat-o puţin împreună“, povesteşte tânărul antreprenor. SocialScene este un instrument online care conectează agenţii de marketing şi branduri din toată lumea cu aşa-numiţii social influenceri.
    Dezvoltarea platformei a durat în total trei luni, iar investiţia a fost destul de mare, având în vedere că majoritatea banilor au fost cheltuiţi pe cercetare şi pe vânzări, nu numai pe produs, explică Popescu. „Ca sumă se învârte undeva în media de lansare pe piaţă a unui produs cu ceva mai multe funcţionalităţi, cam 100.000 de euro.“

    „Modul de funcţionare a start-up-ului SocialScene.io este foarte uşor de înţeles, dar înainte de a-l explica simt nevoia să definesc termenul de influencer sau social influencer, aşa cum îl vedem noi“, povesteşte Călin Popescu, cofondator al start-up-ului. „Un social influencer este o persoană devenită celebră prin intermediul diferitelor canale de social media (YouTube, Facebook, Instagram, Twitter, Vine, Snapchat), în urma creării şi distribuirii de conţinut video, foto sau text ce devine viral pe aceste platforme. În acest fel un influencer ajunge să aibă milioane sau chiar zeci de milioane de persoane care îi urmăresc cu regularitate postările şi conţinutul creat. De obicei aceşti influenceri sunt tineri sub 35 de ani care creează conţinut legat de pasiunile şi de activităţile personale, conţinut pe care îl postează pe internet şi îl impărtăşesc oamenilor care au aceleaşi interese ca şi ei. Pe scurt, sunt noile staruri create de valul social media şi dezvoltarea mediului online. Oamenii îi urmăresc, îi ascultă, îi imită, le urmează sfaturile şi uneori îi idolatrizează.“ Treaba pe care o face o astfel de persoană se numeşte influencer marketing: folosirea starurilor social media sau influencerilor pentru crearea de conţinut publicitar targetat ce urmează să fie distribuit pe diferite platforme unor urmăritori direcţi. Mai simplu spus, asta se traduce în publicuri ţintă loiale, foarte numeroase şi bine alese din punct de vedere demografic şi sociografic.

    Când vorbeşte de influenceri sau staruri social media, Călin Popescu se referă la personaje online precum Michelle Phan, Evan, PewDiePie sau Nash Grier. Evan este un copil de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru YouTube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual. EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării, despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Daily Mail. Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzarea reclamelor pe canalul de Youtube.

     

  • Un tânăr din România face bani de pe urma vedetelor de pe Youtube. A fost invitat să lucreze la Berlin

    Călin Popescu este un tânăr antreprenor român care vrea să facă bani de pe urma vedetelor prezente în social media.

    Pentru un tânăr de 25 de ani, Călin Popescu are multe pasiuni şi un background destul de „complicat“, după cum mărturiseşte chiar el: fotografie, IT, securitate în online, inovaţie şi antreprenoriat. „În general sunt pasionat de transformarea ideilor interesante în produse şi afaceri funcţionale, cam cu asta m-am ocupat în ultimul timp“, spune Popescu, care a absolvit un liceu de informatică în Caransebeş, Facultatea de Cinematografie şi Media în Cluj-Napoca şi a urmat un master în domeniul inovaţiei în management la un colegiu din Londra.

    A înţeles că antreprenoriatul este direcţia potrivită pentru el şi spune că vrea să ia parte la transformarea noii generaţii de business. „În România sunt o mulţime de oameni extraordinar de bine pregătiţi şi motivaţi, mulţi din ei pleacă din ţară, dar mai sunt şi care rămân din diferite motive. Personal cred că România o să devină un hotspot destul de interesant în zona start-up în următorii 5 ani, zonă în care îmi doresc să mă implic mult în viitorul apropiat.“

    A ajuns la ideea la care lucrează acum după alte câteva proiecte care nu s-au bucurat de succes. „Acum mai bine de doi ani am cofondat cu câţiva prieteni un start-up la Londra, EyeLoop. Un portofel biometric care securizează plăţile online şi offline prin intermediul unui protocol de recunoaştere facială combinat cu recunoaşterea vocii. Foarte provocator din punct de vedere tehnic“, povesteşte tânărul antreprenor. „Am avut câteva încercări de colaborare cu nume importante din industria plăţilor şi din domeniul bancar. Din cauză că am apărut prea repede pe o piaţă nepregătită şi greu de schimbat, ca business nu a fost deloc profitabil, însă ca experienţă, networking şi catapultă spre lucruri mai interesante a fost extraordinar. După Londra, am ajuns să caut proiecte interesante în care mi-aş dori să fiu implicat şi am ajuns în contact cu incubatorul de business Makers.do din Berlin.“

    După câteva discuţii cu unul din cofondatorii Makers, Felipe Ogibowski, „am ajuns să vorbim despre ideea din spatele SocialScene. A fost ideea lui în principiu, la care eu am aderat şi pe care am modificat-o puţin împreună“, povesteşte tânărul antreprenor. SocialScene este un instrument online care conectează agenţii de marketing şi branduri din toată lumea cu aşa-numiţii social influenceri.
    Dezvoltarea platformei a durat în total trei luni, iar investiţia a fost destul de mare, având în vedere că majoritatea banilor au fost cheltuiţi pe cercetare şi pe vânzări, nu numai pe produs, explică Popescu. „Ca sumă se învârte undeva în media de lansare pe piaţă a unui produs cu ceva mai multe funcţionalităţi, cam 100.000 de euro.“

    „Modul de funcţionare a start-up-ului SocialScene.io este foarte uşor de înţeles, dar înainte de a-l explica simt nevoia să definesc termenul de influencer sau social influencer, aşa cum îl vedem noi“, povesteşte Călin Popescu, cofondator al start-up-ului. „Un social influencer este o persoană devenită celebră prin intermediul diferitelor canale de social media (YouTube, Facebook, Instagram, Twitter, Vine, Snapchat), în urma creării şi distribuirii de conţinut video, foto sau text ce devine viral pe aceste platforme. În acest fel un influencer ajunge să aibă milioane sau chiar zeci de milioane de persoane care îi urmăresc cu regularitate postările şi conţinutul creat. De obicei aceşti influenceri sunt tineri sub 35 de ani care creează conţinut legat de pasiunile şi de activităţile personale, conţinut pe care îl postează pe internet şi îl impărtăşesc oamenilor care au aceleaşi interese ca şi ei. Pe scurt, sunt noile staruri create de valul social media şi dezvoltarea mediului online. Oamenii îi urmăresc, îi ascultă, îi imită, le urmează sfaturile şi uneori îi idolatrizează.“ Treaba pe care o face o astfel de persoană se numeşte influencer marketing: folosirea starurilor social media sau influencerilor pentru crearea de conţinut publicitar targetat ce urmează să fie distribuit pe diferite platforme unor urmăritori direcţi. Mai simplu spus, asta se traduce în publicuri ţintă loiale, foarte numeroase şi bine alese din punct de vedere demografic şi sociografic.

    Când vorbeşte de influenceri sau staruri social media, Călin Popescu se referă la personaje online precum Michelle Phan, Evan, PewDiePie sau Nash Grier. Evan este un copil de 9 ani care petrece câteva ore pe zi înregistrând clipuri pentru YouTube. Nu pare nimic ieşit din comun, însă canalul său, EvanTube, generează venituri de peste un milion de dolari anual. EvanTube a început în anul 2011 ca un proiect al lui Evan alături de tatăl său, dar s-a transformat aproape imediat într-o senzaţie pe internet. Ideea este una cât se poate de simplă: tânărul primeşte cele mai noi jucării, despre care vorbeşte timp de câteva minute, relatează Daily Mail. Tatăl lui Evan, Jared, a declarat că a angajat o echipă care să se ocupe de vânzarea anunţurilor publicitare şi negocierea cu nume importante din industria jucăriilor. Cei de la Newsweek au scris că tânărul câştigă peste 1,3 milioane de dolari pe an prin vânzarea reclamelor pe canalul de Youtube.

     

  • Il Giornale, despre cazul românului împuşcat mortal în Italia: “Statul italian este de partea hoţilor”

    “Un pensionar de 65 de ani doarme în vila sa de trei etaje. Alături de el este soţia, iar la alt etaj fiul şi soţia lui. Aude zgomote, pune mâna pe arma deţinută legal. Iese pe hol în întuneric şi întâlneşte un bărbat. Trage şi îl loveşte pe intrus, un român de circa 20 de ani. Doi complici fug. Un procuror îl acuză de exces de legitimă apărare, apoi de omor calificat. Riscă între 21 de ani de închisoare şi detenţie pe viaţă, dacă nu va beneficia de circumstanţe atenuante”, explică editorialistul Alessandro Sallusti.

    “Nu ştiu ce credeţi voi, dar eu cred că pensionarul avea dreptul să tragă şi bine a făcut. (…) De zeci, dacă nu de sute de ori, aceste bande de infractori au atacat, au rănit sau chiar au omorât oameni”, subliniază cotidianul conservator italian.

    “Mai bine un proces urât decât înmormântări frumoase la care să vină oficiali care să plângă cu lacrimi de crocodil. Nu am nicio milă de cei care intră noaptea în casele noastre. Chiar şi hoţii şi tâlharii pot avea accidente de muncă. Dar nu înţeleg de ce statul italian este de partea infractorilor şi de ce se ridică împotriva celor constrânşi să se apere singuri din cauza ineficienţei statului”, notează Il Giornale, care însă nu prezintă versiunea faptelor transmisă de autorităţi.

    Pensionarul care a împuşcat mortal un român a făcut declaraţii false în faţa anchetatorilor, care au stabilit că presupusul hoţ se afla pe scara exterioară a vilei, nu în incinta acesteia, cum a afirmat italianul, informează site-ul publicaţiei La Stampa. Anchetatorii nu au găsit urme de sânge în interiorul locuinţei, iar procurorii Alberto Nobili şi Antonio Pastore contestă versiunea prezentată de pensionar. În plus, autorităţile italiene au stabilit că românul nu era înarmat.

    “Românul a fost împuşcat direct în inimă, în timp ce se afla pe scara exterioară a vilei; nu intrase încă în locuinţă”, a declarat o sursă din cadrul investigaţiei.

    Francesco Sicignano, în vârstă de 65 de ani, a fost pus sub acuzare pentru omor calificat, modificându-se încadrarea iniţială, de omor calificat prin exces în legitimă apărare.

    Matteo Salvini, liderul formaţiunii xenofobe Liga Nordului, a exprimat susţinere pentru pensionarul italian care l-a împuşcat mortal pe un român, afirmând că “hoţul a murit la locul de muncă”, iar guvernatorul regional, Roberto Maroni, membru al aceleiaşi formaţiuni, a anunţat că autorităţile locale vor asigura apărarea judiciară a inculpatului.

    Românul a fost împuşcat mortal, în cursul nopţii de luni spre marţi, în curtea unei vile situate la periferia oraşului italian Milano în care ar fi intrat prin efracţie pentru a fura, proprietarul casei fiind arestat preventiv sub acuzaţia de crimă, o situaţie juridică ce a stârnit polemici în Italia. Incidentul a avut loc în Vaprio D’Adda, localitate situată în provincia italiană Milano.

    Francesco Sicignano, un pensionar în vârstă de 65 de ani, trezit de zgomote suspecte, a declarat că a luat o armă de foc pe care o procurase după mai multe spargeri şi a ieşit în holul propriei vile. A observat o persoană în întuneric şi a tras un foc de armă. Apoi a ieşit pe balcon şi a tras alte două focuri în aer, în contextul în care mai multe persoane fugeau din locuinţa sa. Când a revenit în casă, a găsit corpul unui bărbat necunoscut şi a efectuat manevre de resuscitare, după care a chemat carabinierii.

    Primul foc de armă a provocat moartea unui român în vârstă de 28 de ani care se pare că intrase în vilă pentru a fura. Complicii românului au reuşit să fugă şi sunt căutaţi de poliţia italiană.

    Francesco Sicignani locuieşte în propria vilă cu soţia, cu fiul şi nora, care au copii. Pensionarul italian susţine că a achiziţionat o armă semiautomată după ce casa familiei sale a fost spartă de patru ori în ultimele luni.

    Polemicile au izbucnit în contextul în care pensionarul italian a fost reţinut sub acuzaţia de omor calificat prin exces în legitimă apărare. “Din august până acum, din ce ştim noi, vila a fost spartă de patru ori. Sunt oameni buni, au copii în casă. Dacă aş fi fost în aceeaşi situaţie, l-aş fi împuşcat şi eu”, a declarat un vecin. Carabinierii au stabilit că pensionarul făcuse o plângere pentru furt în urmă cu un an.