Librarul – Victoriei oferă cărţi din domenii variate, începând cu beletristică, continuând cu istorie, publicistică, dezvoltare personală şi profesională, până la carţi pentru copii, papetărie, jucării şi suveniruri.
Reţeaua Librarul mai are unităţi deschise în zonele Dorobanţi, Kogălniceanu, Obor şi Unirii.
“Dacă vor să iasă (de la guvernare, n.r.) e bine să o spună pentru că suntem în februarie, e un an întreg în faţă, sunt măsuri serioase care trebuie adoptate în următoarea perioadă”, a spus Dragnea.
“Noi nu vrem să iasă de la guvernare, Doamene fereşte!, dar totuşi avem o săptămână aproape de când sunt câteva ministere în care cred că nu mai funcţionează lucrurile, gândiţi-vă la Finanţe, unde oamenii ăia de acolo nu ştiu, azi la şedinţa de Guvern va fi domnul Chiţoiu, care e demisionar…”, a spus Dragnea.
El a arătat că din partea PSD nu sunt tensiuni referitoare la discuţiile din USL privind restructurarea Guvernului.
“Din partea noastră nu e nicio tensiune. Aşteptăm un termen rezonabil să fim contactaţi să avem o nouă întâlnire să încercăm să îi convingem odată”, a spus Dragnea.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Compania se aşteaptă la o pierdere de 110 miliarde de yeni (1,1 miliarde de dolari) pentru anul fiscal care se încheie în martie, după ce anterior anticipa profit de 30 de miliarde de yeni, potrivit Wall Street Journal.
Sony a confirmat joi informaţiile apărute în presa internaţională privind discuţiile de vânzare a Vaio către fondul de capital privat Japan Industrial Partners, adăugând că speră să încheie tranzacţia până la 1 iulie. Valoarea tranzacţiei este estimată de presa niponă la circa 400 de milioane de dolari.
De asemenea, divizia de televizoare va fi separată de restul afacerilor, urmând să fie operată ca subsidiară. Compania estimează pierderi de 25 de miliarde de yeni pentru întregul an din producţia de televizoare.
Programul de restructurare prevede şi desfiinţarea a 5.000 de locuri de muncă, 1.500 în Japonia şi 3.500 în străinătate, până în martie 2015.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Pâna în prezent, cele două vase ale Royal Carribean, Oasis of the Seas şi Allure of the Seas, cele mai mari din lume, au navigat doar în Caraibe, unde au logistica necesară pentru acostarea şi aprovizionarea unor nave de asemenea dimensiuni.
“Pentru Oasis of the Seas, care va naviga în Europa în această vară, au fost vândute deja 310 cabine pentru 694 de pasageri din România. Aceştia au plătit în total circa 700.000 de euro”, a declarat joi, într-un comunicat, Nicolae Demetriade, preşedintele World Travel, care reprezintă în România Royal Caribbean International.
Lansat în 2009, vasul Oasis of the Seas are 16 punţi şi o greutate de 225.282 tone.
El a spus că în preţul unei cabine sunt incluse, pe lângă cazare, toate mesele, spectacolele susţinute de artişti profesionişti, printre care dansuri, musical, acrobaţii, spectacole de înot sincron, folosirea sălilor de fitness şi a terenurilor de sport, participarea la cluburile pentru copii şi la spectacole de patinaj.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Potrivit country managerului companiei, Francisk Emerik Iabloncic, românii rămân fideli produselor autohtone, ceea ce afectează brandurile internaţionale care încearcă să se dezvolte pe piaţa din România.
Totuşi, românii preferă untul altor lactate şi sunt codaşi în clasamentul consumului de lactate la nivel european.
“Pentru Koliba, anul 2013 a fost foarte bun pentru producţia de unt, cererea foarte mare de produse fiind dificil de onorat. (…) Cele mai apreciate produse Koliba atât în România, cât şi în celelalte ţări sunt caşcavalul, caşcavalul afumat, untul premium natural şi Gustul untului 57% şi 65% grăsime, Preţul lor se situează la un nivel mediu sau scăzut”, a arătat Iabloncic.
În ceea ce priveşte brânzeturile însă, produsele Koliba diferă de brânza românească din punctul de vedere al metodei de producţie şi va mai dura ceva timp până când produsele companei din această categorie vor deveni cunoscute pe piaţa locală, conform sursei citate.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Brandurile romÂneŞti precum Allview, Evolio, Serioux sau E-Boda au reuŞit anul trecut să acapareze peste 50% din vÂnzările de tablete PC de pe piaŢa locală, însă preţurile mici cu care aceste produse şi-au făcut loc pe rafturi nu au dus la răsturnări spectaculoase de ierarhii. Sud-coreenii de la Samsung şi americanii de la Apple au fost în 2013, în această ordine, jucătorii care au avut cele mai mari venituri din vânzarea de tablete PC din România – o piaţă cu o valoare aproximată la 75-90 milioane de euro, după cum arată datele obţinute de Business Magazin din industrie.
Care au fost exact cifrele celor doi giganţi pe piaţa din România? Samsung ar fi obţinut anul trecut în jur de o treime din veniturile de pe piaţa de tablete în condiţiile în care compania a vândut 20% din numărul de unităţi, potrivit datelor preliminare obţinute de BM. Cu tablete care costă aproape 1.000 de euro, dar care totuşi dispar de pe stoc, Apple a reuşit performanţa de a obţine aproape o cincime din banii cheltuiţi de români pe tablete anul trecut, chiar dacă a avut o cotă de doar 6-7% din punctul de vedere al numărului de unităţi livrate.
Datele se confirmă şi privind în oferta retailerilor: săptămâna trecută, în topul celor mai scumpe 40 de tablete PC aflate în oferta eMag, cel mai mare retailer online IT&C, 3 dintre produse erau marca Samsung, una era Acer, iar 36 (!) erau produse ale Apple.
Ce spun cei doi giganŢi despre rezultatele pe anul precedent? „Datorită portofoliului bogat de produse, (…) Samsung a fost lider de piaţă atât din punct de vedere valoric, cât şi cantitativ„, a răspuns Sorin Manea, Telecom Division Manager în cadrul Samsung România, întrebărilor legate de vânzările pe anul precedent, fără a oferi însă niciun detaliu exact privind cota de piaţă a companiei. „Piaţa a avut o evoluţie bună anul trecut.
Utilizatorii din România au început să aprecieze tot mai mult mobilitatea şi flexibilitatea pe care le oferă o tabletă, astfel că, până la finele anului, s-au vândut pe plan local între 500.000 şi 600.000 unităţi„, a adăugat el.
Consecvenţi strategiei de comunicare de a nu oferi date despre vânzările din România, reprezentanţii Apple şi distribuitorii companiei americane pe piaţa locală nu au răspuns întrebărilor legate de acest subiect.Datele avansate de Samsung coincid şi cu estimările jucătorilor locali, care văd piaţa de tablete PC de anul trecut la 550.000-600.000 de tablete.
La marginea Bucureştiului, în Popeşti-Leordeni, într-o hală de producţie de 300 de metri pătraţi, 10 tineri lucrează în singura fabrică de mozaic care produce modele artistice pe piaţa românească. „De ce să importăm ceva ce poate fi produs local?„, rezumă Simona Carobene, administratorul Fabricii de Mozaic, ideea de la care a plecat. În urmă cu 2-3 ani, aproape tot mozaicul vândut pe piaţă se aducea de peste hotare, din Italia, China, Turcia sau Polonia, valoarea pieţei fiind în jur de 3 milioane de euro.
Fabrica de la marginea Capitalei a fost deschisă în 2012, dar comenzile substanţiale au apărut abia anul trecut, explică tot ea, care admite că proiectul s-a dovedit a fi mult mai greu decât se aştepta. În primul semestru al anului trecut, firma a bifat o creştere de 45%, iar pentru întreg anul 2013 estimările se referă la un plus de 50% faţă de primul an de la inaugurare. Dar şi baza de plecare era mică, de vreme ce fabrica a început să funcţioneze abia în mai 2012.
Una peste alta, în primele 12 luni de activitate au ieşit din unitatea de producţie peste 3.000 de metri pătraţi de mozaic. Preţurile variază foarte mult, punctează reprezentanţii fimei, în funcţie de materialele folosite – piatră, granit, marmură, gresie sau sticlă – dar şi în funcţie de dimensiunea bucăţilor de mozaic.
Primul pas a fost producerea de mozaic obişnuit, iar pe parcurs, explică Simona Carobene, o italiancă aflată de mulţi ani în România, a început şi producţia de mozaic incizat, de sticlă şi a fost pusă în funcţiune şi linia de tăiere. În 2013 „am inclus în ofertă şi mozaicul pentru piscine, fiind singurul producător român care fabrică acest tip de mozaic cu modele artistice„, spune italianca. Pe perioada sezonului cald, 30% din mozaicul de sticlă a fost vândut pentru realizarea piscinelor.
Pe piaţa locală mai sunt doar doi producători de mozaic, cea mai mare cotă de piaţă fiind deţinută, în continuare, de importuri. Spre deosebire de acestea, punctează Carobene, clienţii Fabricii de Mozaic nu au termene de aşteptare la fel de mari ca în cazul comenzilor făcute peste hotare şi pot primi produse personalizate. De fapt, clienţii pot veni fie cu plăci de ceramică, sticlă sau orice alt material doresc, iar plăcile sunt tăiate în fabrică, cu un utilaj special, la dimensiunile dorite. Există însă şi limitări, impuse de utilajele de tăiere: de pildă grosimea prea mare a materialelor.
Investiţia în fabrică, în utilaje, matriţe, discuri şi alte materiale necesare, s-a plasat la 435.000 de lei. Proiectul, gândit ca o întreprindere socială, a fost dezvoltat de Fundaţia Dezvoltarea Popoarelor şi cofinanţat din fonduri europene până în luna octombrie a anului trecut. „În discuţiile cu partenerii nu le spunem că este un proiect social. Nu vrem milă, ci dorim ca acest proiect să se poată susţine economic”, spune Carobene. Conform estimărilor, vânzările de anul trecut s-au plasat la 15.000 de euro.
La finalul verii, Fabrica de Mozaic a primit şi prima comandă de peste hotare, de la un comerciant de plăci ceramice din Bulgaria, care a cerut 1.000 mp de mozaic. 95% din vânzările companiei sunt realizate prin intermediul grupului de firme Menatwork, care găzduiesc şi spaţiul fabricii. Recent, produsele fabricii au fost listate şi în reţeaua de magazine de bricolaj Obi, iar reprezentanţii companiei spun că pentru 2014 unul dintre obiective este să-şi aşeze produsele pe rafturile cât mai multor magazine de profil. Pe lista de planuri pentru anul în curs sunt plasate la loc de frunte şi exporturile, firma derulând deja negocieri cu companii din Bulgaria, Italia şi Belgia.
În cadrul fabricii lucrează 13 angajaţi, dintre care zece tineri în dificultate şi trei persoane pentru suport. Pe lista de aşteptare sunt însă mai mulţi, peste 15, spune italianca, încântată că între cei zece tineri sunt şi persoane cu înclinaţii creative, care realizează designul modelelor de mozaic. De pildă linia de modele artistice tradiţionale şi cea pentru copii sunt desenate în cadrul firmei. „Tot mozaicul cu modele artistice era importat„, arată Carobene, întorcându-se la ideea de la care a pornit acest proiect.
Aşa că a renunţat la studii şi, după mai multe afaceri nereuşite (a încercat de pildă să vândă carne şi fructe de mare), a fost angajat în cadrul firmei de brokeraj L.F. Rothschild. A prins gustul tranzacţionării de titluri de valoare şi, după câţiva ani de muncă în cadrul mai multor firme de brokeraj, şi-a perfecţionat abilităţile în domeniu. A şi câştigat suficienţi bani pentru a-şi porni propria firmă, Stratton Oakmont, unde a angajat mai mulţi prieteni din copilărie în poziţii de management.
De exemplu la conducerea diviziei de corporate finance i-a angajat pe Andrew şi Kenny Greene, iar Daniel Porush a fost numit partener junior. Iar tatăl, Max Belfort, a primit funcţia de CFO al firmei. În firmă se practica schema de trading cunoscută drept „pump and dump„, prin care este influenţată creşterea preţului unei acţiuni pe baza unor declaraţii sau recomandări înşelătoare sau exagerate în urma căreia autorii schemei îşi vând partea de acţiuni la preţul astfel creat, iar victimele pierd mare parte din investiţie. Oakmont a devenit astfel una dintre cele mai mari şi influente firme de brokeraj din lume.
Belfort a creat şi un cult în care angajaţii firmei concurau nu doar pentru cât de mulţi bani câştigau, ci şi cât de mult puteau să cheltuiască. Faptul că majoritatea erau tineri a condus şi la un comportament dezechilibrat, de pildă consumul de droguri, jocurile de noroc şi prostituţia. Pe măsură ce influenţa lui Belfort a crescut, el a finanţat fondarea altor firme de brokeraj, iar capacitatea lui Belfort de a influenţa preţul de vânzare al acţiunilor a crescut. În timp Belfort a investit şi în companii precum Dollar Time Group şi Steve Madden Shoes. Abilitatea lui de a manipula preţurile acţiunilor i-a dus la profituri uriaşe, cel mai relevent exemplu fiind listarea bursieră a companiei Steve Madden Shoes, din care Jordan a câştigat 20 de milioane de dolari în mai puţin de trei minute.
Pe măsură ce Stratton Oakmont a continuat să se extindă, Belfort şi-a ascuns câştigurile într-o bancă din Elveţia. Averea şi influenţa Stratton Oakmont creşteau în mod direct proporţional cu suspiciunile autorităţilor, iar o investigaţie îndelungă a adus acuzaţii împotrivia firmei şi a lui Belford. S-a ajuns la o înţelegere în care el a renunţat la conducerea Stratton Oakmont, vânzând partea lui din companie lui Daniel Porush. La scurt timp după vânzare, Belfort a intrat sub investigaţia FBI pentru spălare de bani.
FBI l-a acuzat de fraudă şi spălare de bani, pentru care a fost condamnat la patru ani de închisoare şi o amendă de 110 milioane de dolari. A fost închis timp de 22 de luni, iar în acest timp a dezvoltat o pasiune pentru scris. În 2008, Jordan Belfort şi-a publicat autobiografia sub titlul „Lupul de pe Wall Street„. Anul următor, a lansat cel de-al doilea volum, „Prinderea lupului de pe Wall Street„, în care a detaliat viaţa lui de după arest. Astăzi, Belfort trăieşte în Los Angeles, California, în apropierea celor doi copii. Are propria companie, care organizează traininguri de vânzări şi cursuri motivaţionale.
Philippe Varin, şeful Peugeot-Citroen şi preşedintele Asociaţiei Constructorilor Europeni de Automobile (ACEA), a afirmat într-o conferinţă de presă că livrările de automobile nu vor reveni la nivelurile anterioare crizei în viitorul previzibil, potrivit Bloomberg.
Cu toate acestea, creşterile înregistrate în decembrie în Europa arată că piaţa a depăşit cel mai dificil moment, a precizat Varin.
“Sperăm că anul acesta va aduce tranziţia către revenirea pieţei”, a afirmat reprezentantul producătorilor auto din Europa.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro