Expozitia intitulata “Chagall si Biblia” prezinta
gravuri realizate de artistul Marc Chagall pentru o editie
ilustrata a Bibliei publicata in anul 1956, lucrari realizate pe
parcursul a douazeci si cinci de ani.
Sunt incluse, de asemenea, si o parte din guasele folosite de
pictor drept schite preliminare, precum si douazeci si cinci de
tablouri mari in ulei reprezentand scene biblice, obtinute de la
alte muzee din Europa si de la colectionari particulari.
Obiectele de arta nu par sa aiba foarte mare valoare pentru
romani. Cel mai scump tablou vandut in Romania, “Carciuma la Rucar”
semnat de Nicolae Grigorescu, a fost dat la licitatie cu numai
230.000 de euro, pe cand in alte tari pasionatii de arta ajung sa
plateasca chiar si zeci de milioane de euro pentru o singura opera.
Dincolo de obiect de colectie cu valoare sentimentala, o astfel de
achizitie ajunge sa fie pentru multi o investitie cu randamente
mari, asemenea altora precum imobiliarele sau bursa in vremurile
bune. La noi insa, colectionarii sunt putini, investitori in arta
sunt doar cateva sute, iar cei dispusi sa scoata din buzunar peste
50.000 de euro pentru un tablou pot fi numarati pe degetele de la
maini.
“Arta este considerabil subestimata in Romania”, spune Eugen
Voicu, presedintele companiei de administrare a investitiilor
Certinvest, despre o piata care de-abia anul acesta va depasi 10
milioane de euro, fiind estimata la cel mult 15 milioane de euro,
valoare infima fata de nivelul de 43 de miliarde de euro la nivel
mondial, potrivit calculelor European Fine Art Foundation. Pentru
cei mai multi, obiectele de arta au mai degraba potential estetic
si mai putin de castig, dar privita ca o investitie, arta ar avea
toate sansele sa inceapa sa ia amploare in urmatorii ani si sa
ajunga chiar la 30 de milioane de euro in Romania in 2013, dupa cum
apreciaza Manuela Plapcianu, directorul executiv al casei de
licitatii Artmark.
In ultimii 15 ani, randamentul mediu anual al investitiilor in
arta a fost de peste 27%, pondere care pare cu atat mai interesanta
in contextul economic actual, cand putine sunt investitiile care
pot asigura un astfel de castig. Pe asta mizeaza acum si Voicu,
care in urmatoarele saptamani, imediat ce va primi autorizarea de
la Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), urmeaza sa
porneasca un fond de investitii dedicat exclusiv investitorilor in
arta, cu planuri ambitioase sa stranga cinci milioane de euro,
adica aproximativ o treime din intreaga piata din acest an. “Arta
este destul de ferita de criza, fiind considerata un activ
refugiu”, justifica Voicu decizia lansarii Certinvest Arta
Romaneasca.
In linii mari, fondul va administra banii pasionatilor,
investitorilor interesati de arta care nu detin cunostintele sau
mijloacele financiare pentru a cumpara opere pe cont propriu sau
investitorilor care cauta sa-si diversifice portofoliul
investitional, tranzactionand tablouri la sfatul unor specialisti
din Comisia Expertilor Independenti si Comitetul Independent al
Evaluatorilor.
Practic, atinge atat segmentul necunoscatorilor care ar fi vrut
sa faca astfel de investitii, cat si pe cel al oamenilor mai putin
dispusi sa plateasca zeci sau sute de mii de euro pentru un singur
tablou, avand in vedere ca sumele investite pot fi chiar si de
5.000 de euro. “Nu ma pricep la arta, dar caut de mai multa vreme
oportunitati de investitii ca sa diversific portofoliul”, spune
Dragos Novac, fondatorul Metropotam si al Krogos Software, afaceri
pe care le si conduce. A facut de-a lungul timpului mai multe
investitii, dar niciodata pe cont propriu, tocmai motivul pentru
care se gandeste sa se orienteze si catre arta, acum ca banii pot
fi administrati de oameni specializati si ca accesul la tablouri de
valoare este mult mai facil.
“Fondul este oarecum un proiect-pilot care poate dovedi
potentialul pietei de arta si poate duce la dezvoltarea ei si la
aparitia altor fonduri de investitii in arta”, considera Eugen
Voicu. Un prim impact se va putea vedea in numarul licitatiilor
desfasurate, in conditiile in care acum fiecare dintre cele sapte
case de licitatii din Romania organizeaza cate o licitatie pe luna,
numarul obiectelor vandute fiind estimat la 700, potrivit Artmark.
Pe termen mai lung vor fi tranzactionate mai multe opere si
randamentul va fi si el mai mare.
Certinvest Arta Romaneasca se asteapta in prima faza la un
randament mediu anual de 15% inca din primul an de investitie.
Castigurile pot fi insa cu mult mai mari, opere ale unor pictori
precum Ion Tuculescu, Octav Bancila sau Gheorghe Petrascu avand
randamente de aproximativ 40%. Sau pot ajunge chiar sa se dubleze.
S-a intamplat cu tablourile pictorului de avangarda Max Herman
Maxy, care s-au apreciat in ultimii zece ani cu 138%.
Copil sarac, Prasart Vongsakul, acum in varsta de 67 de ani, a
ajuns un prosper om de afaceri in domeniul imobiliar, ceea ce i-a
permis sa-si implineasca visul de a crea complexul care-i poarta
numele, Muzeul Prasart, ridicat pe terenul cumparat de el.
Situat in Bangkok, muzeul este ferit de aglomeratia de turisti de
la celelalte obiective din oras si poate fi vizitat doar cu
programare. Pe parcursul a doua decenii de la infiintare, Prasart
Vongsakul si echipa lui au reusit sa adune diverse exponate
valoroase, cum ar fi un templu khmer recuperat din jungla
cambodgiana, diverse statui ale lui Buddha ori un pavilion
sukhothai din lemn de tek cocotat pe piloni in mijlocul unui iaz cu
nuferi, pentru a fi ferit de incendii si daunatori. Printre comori
se numara si diverse portelanuri thailandeze sau chinezesti
rare.
Muzeul este organizat ca o gradina, la intretinerea careia lucreaza
o echipa de treizeci de persoane, in frunte cu investitorul, iar
vizitatorii se pot plimba pe multele sale alei fara teama ca vor fi
deranjati de insecte suparatoare, dat fiind ca aleile sunt
strajuite de vase mari cu apa populate cu pesti asezati acolo anume
ca sa se ocupe cu exterminarea insectelor.
In colectia muzeului se numara si exponate occidentale, cum ar fi
farfurii, vaze si bibelouri de portelan franceze si germane, precum
si opere de arta europeana, care toate au facut parte din
patrimoniul familiei regale. Toate sunt adapostite intr-o cladire
construita in stilul neocolonial popular in Thailanda secolului al
nouasprezecelea.
Expozitia organizata la initiativa Muzeului National Cotroceni
reuneste peste 130 de lucrari (picturi, gravuri si desene), precum
si un set de obiecte care i-au apartinut artistului – sigiliu cu
iscalitura lui, cutie cu pensule, paleta cu lauri oferita de elevii
artistului cu dedicatia “Maestrului nostru Th. Aman de diua
omastica 1891. Elevii Scolei de Belle-Arte”.
In expozitie se vor regasi si binecunoscutele portrete ale lui
Tudor Vladimirescu, Alexandru Lapusneau, Carol I, Mihail
Cantacuzino, Nicolae Racovita, Ion Heliade Radulescu, Cezar
Bolliac, alaturi de cele ale membrilor familiei artistului.
Detalii pe Ziarul de Duminica.
Un intreprinzator l-a descoperit la European Art pe pictorul
Michael Lassel, primul roman expus la British Museum, dar practic
necunoscut la Bucuresti, si a decis ca o lucrare a acestuia este
cadoul pe care si-l doreste de ziua lui. Iar un proprietar de
companie de transporturi, genul de intreprinzator care conduce o
afacere, dar care nu se sfieste sa puna mana la lucru, a decis sa
investeasca o suma importanta intr-o lucrare a pictorului nascut in
Transilvania, dar stabilit in Germania de 25 de ani.
Transportatorul intra astfel intr-un grup de colectionari care mai
include Tate Gallery din Londra, compania Texaco, familia elvetiana
Bauer sau Ducii de Beaufort.
Si este un merit al celor de la European Art ca au adus si au
propus pietei locale si altceva decat necunoscuti flamanzi alaturi
de un sir nesfarsit de pictori locali lipsiti, cei mai multi, de
har. Dar prima intrebare pe care i-o poti adresa lui Radu Boroianu
este despre cum a fost despartirea de un mogul, pentru ca fostul
ambasador si ministru liberal a plecat in a doua jumatate a anului
trecut de la sefia galeriei Artmark, aflata sub patronajul discret
al lui Dinu Patriciu. “Despartirile de moguli sunt totdeauna
ciudate; n-as spune ca provoaca distorsiuni profunde, pentru ca
trebuie sa alegi partea care iti este favorabila”, spune Boroianu.
El remarca in acelasi timp sentimentul de satisfactie generat de
despartirea de o persoana avuta, satisfactie izvorata din
independenta castigata, “chiar daca aparent ea nu a fost incalcata
niciodata”: “Baneste n-am avut mare lucru de pierdut, pentru ca
sunt un mare cheltuitor si nu sunt un bun om de afaceri, iar la
Artmark partea mea de investitie a fost de aproximativ zece
procente.”
European Art Gallery a fost creatia pictorului Mihai Covaci, dar
a devenit, din toamna anului trecut, un proiect multipolar, care
isi propune sa fie ceva mai mult decat un intermediar in comertul
cu obiecte de arta. “Vrem sa recuperam valori romanesti care au
izbandit in Occident, pentru ca altfel ii vom descoperi cu
intarziere, in muzee din strainatate”, spune Boroianu – un bun
exemplu este chiar Michael Lassel.
Prin activitatea de anticariat, galeria vrea sa elimine cat mai
multe falsuri produse de negustori sau artizani; la acest obiectiv
contribuie si atelierul de expertiza, dotat cu aparatura de
investigatie cu raze ultraviolete si infrarosii. Un alt serviciu
mai putin comun actualelor galerii de arta este cel de restaurare,
unde sunt implicati Mihai Covaci si Ion Sfrijan, care s-a remarcat
prin restaurarea tabloului “Venus si Amor”, ulei pe lemn al
pictorului Lucas Cranach cel Batran, datat 1520. “Doritorul poate
asista la proces, poate sa inteleaga cum isi revine opera de arta”,
spune Boroianu. Nu in ultimul rand, galeria si-a propus sa expuna
in spatii neconventionale; spitalul Sanador este un astfel de
spatiu, unde vor fi prezentati pictori romani contemporani.
European Art a venit pe o piata care a fost estimata anul trecut
la 8 milioane de euro si care anul acesta nu va putea depasi,
estimeaza Boroianu, 12 milioane de euro. Valori reduse, pentru ca
arta este mai degraba o pasiune cumva exotica. In plus, “arta
romaneasca nu este nici atat de numeroasa, nici atat de valoroasa
pe cat invatam in clasa a noua”, explica Boroianu. In lume,
investitia in arta este pe locul trei in ierarhia optiunilor, dupa
diamante si aur. La noi nu este o optiune valabila in primul rand
pentru ca nu exista traditie, dar si pentru ca asiguratorii si
bancherii manifesta rezerve mari in a se implica: colectiile de
arta nu pot fi nici asigurate si nici nu se constituie in
gajuri.
“European Art Gallery a devenit partenerul BNR pentru
consilierea in domeniul artistic si acesta poate fi un impuls
pentru ca bancile comerciale sa se implice mai mult, sa iasa din
zona actelor de caritate in care se afla acum”, spune Boroianu.
Nici gustul public nu este prea educat, pentru ca muzeele au fost
facute cu opere din nationalizari sau prin cumparaturi de la
artisti pe sume neimportante. Multi dintre colectionarii
particulari “aduna cu duiumul semnaturi care le spun ceva, dar a
caror valoare in sine tinde spre mediocru” sau sufera de un soi de
trufie atotstiutoare care ii elimina practic din societate.
Altfel spus, pe piata romaneasca se termina, la propriu si la
figurat, Grigorestii. Sau se amplifica falsificarea lor, spune
Boroianu: “Grigorescu este obsedant pentru romani. Dar este un caz
unic de pictor care nu oboseste sa faca mereu aceeasi tema. Cum sa
faci atatea care cu boi si zeci de tarancute pe camp? Este un caz
unic. La fel de halucinant este cum se tot descopera Brancusi in
Romania”.
Pe de alta parte, arta romaneasca are atuurile sale: icoanele pe
sticla, cele autentice, au deja o piata a lor si sunt cotate si in
tara, si in afara mai bine decat pictura de sevalet. Nici arta
lemnului nu este de ignorat, si nu numai lucrarile maramuresene sau
cele din zona saseasca sau svabeasca, cum ar fi tentati cei mai
multi sa creada, ci si sculptura in lemn din Bucovina, Moldova sau
Muntenia. Si lutul sau olaritul ofera lucrari remarcabile care pot
reprezenta bune investitii. Ideea este insa ca pasionatii sa
inteleaga ca “nu orice obiect care se aseamana cu arta autentica
este chiar un obiect frumos”.
Lucrarile expuse au fost realizate de saptezeci de fotografi si
prezinta evolutia strazilor orasului, de la primele instantanee
alb-negru de dupa 1860 pana la cele color din 2010. Expozitia de la
Museum of London este deschisa pana la 4
septembrie.
Asa a aparut conceptul de “crowdfunding”, adica obtinerea de
finantare in urma cererilor catre necunoscutii de pe internet – o
solutie la care apeleaza muzicieni, artisti sau cineasti.
Izvorat in parte din lupta impotriva pirateriei, in care o solutie
era oferirea gratis a unei piese muzicale sau a unui album, urmand
ca publicul sa-l plateasca pe artist cu cat voia si daca voia,
“crowdfunding” este o metoda moderna de finantare pentru muzicienii
sau cineastii care altfel nu ar putea sa-si lanseze creatiile, date
fiind problemele cronice din finantarea culturii. Unii artisti au
inteles repede ca apelul la comunitati online le-ar putea rezolva
problemele banesti. Asa se face ca o trupa ca Marillion si-a lansat
deja cateva albume cu bani de la fani, in timp ce in domeniul
cinematografic sunt deja realizatori care si-au finalizat creatiile
prin crowdfunding.
Nu e de mirare astfel ca au aparut si intreprinzatori care s-au
gandit ca ar putea castiga din intermedierea intre cei ce cauta
bani pentru proiecte si publicul larg cu potential de finantare. Au
aparut site-uri specializate, intre care unul intitulat sugestiv
Feedthemuse.net (“Hraniti muza”) sau Rockethub.com (ambele au
pornit de la muzica si in prezent pot fi utilizate pentru orice
proiect de creatie), Slicethepie.com ori Sellaband.com, printre
primele axate pe lansarea de tineri muzicieni. Un site foarte
important, care s-a impus in ultima vreme, este Kickstarter.com,
gratie caruia intreprinzatori privati si-au gasit finantari de pana
la un milion de dolari, chiar daca domeniile lor de actiune n-au
nicio legatura cu muzica sau filmul, ceea ce sugereaza ca solutia
de “crowdfunding” ar putea fi aplicata si de alte companii decat
cele din industria culturala.
Modelul utilizat de aceste site-uri este in general de tipul “totul
sau nimic” – solicitantii de fonduri trebuie sa stabileasca o suma
pe care o doresc, apoi solicitantii primesc banii daca se strange
toata suma, iar daca nu, atunci banii se intorc la cei ce i-au
donat.
Cele sase sculpturi incluse in logo sunt, in aceasta ordine,
“Prometeu”, “Leda”, “Nou-nascutul”, “Muza adormita”, “Domnisoara
Pogany”, “Pasarea in vazduh” si “Sarutul”.
Constantin Brancusi s-a nascut la 19 februarie 1876 in Hobita,
judetul Gorj, al cincilea copil al unei familii de tarani. Invata
de mic sa ciopleasca din lemn obiecte casnice, iar in timpul
studiilor se specializeaza in sculptura in lemn, mai intai la
Scoala de Arte si Meserii din Craiova, apoi la Scoala Nationala de
Arte Frumoase din Bucuresti. In 1905 este admis la École Nationale
Supérieure des Beaux-Arts din Paris si lucreaza mai intai in
atelierul lui Antonin Mercie, apoi in cel al lui Auguste Rodin, de
unde pleaca dupa doi ani, cu faimoasa replica “La umbra marilor
copaci nu creste nimic”.
Expune pentru prima data in 1906, la Société Nationale des
Beaux-Arts si la Salon d’Automne din Paris, iar in 1907 inchiriaza
un atelier in Rue de Montparnasse, un loc in care vor veni sa
lucreze si artisti romani; in 1918 va schimba atelierul pentru cel
din Impasse Ronsin, unde va ramane pana la sfarsitul vietii. Devine
cunoscut in cercul avangardei artistice si literare pariziene, iar
prima expozitie personala o deschide la New York, in 1913. In 1924
participa la prima expozitie internationala a gruparii
“Contimporanul” cu lucrarile “Domnisoara Pogany”, “Sarutul”,
“Pasarea Maiastra” si “Cap”. Va reveni in Romania in 1935 pentru a
incepe la Targu-Jiu tripticul monumental “Masa tacerii”, “Poarta
sarutului” si “Coloana fara sfarsit”, inchinat eroilor din primul
razboi mondial.
Ultimii ani ai vietii si-i va petrece tot la Paris, ingrijit de doi
pictori romani. Devine cetatean francez in 1952, pentru a putea
sa-i desemneze pe acestia mostenitori si pentru ca lucrarile sale
sa poata intra in patrimoniul Muzeului National de Arta Moderna din
Paris, avand in vedere ca regimul comunist, prin vocea unora dintre
membrii Academiei, il criticase drept “artist oscilant intre
realism si un formalism extrem”. Prea tarziu, in 1956, cu cateva
luni inainte de moartea sculptorului, se deschidea la Muzeul de
Arta al Republicii din Bucuresti prima expozitie personala
Brancusi. Mostenirea artistului era insa deja universala; Brancusi
ramane printre cei mai mari sculptori ai secolului al XX-lea si
unul dintre marii innoitori ai limbajului plasticii
contemporane.
Ei bine, nu e. A existat un cuplu Jeff Koons-Illona Staller,
care a functionat cu acte in regula pana in 1994. Multi ani dupa
aceea, din cenusa mariajului nu s-au mai itit decat zvarcolirile
parentale legate de custodia copilului facut impreuna,
Ludwig.
Koons a studiat pictura la Maryland Institue of Art, a lucrat apoi
ca broker pe Wall Street, elaborandu-si simultan cariera artistica.
Prima bomba in materie de vanzari a fost o sculptura din seria
“Banality”, intitulata “Michael Jackson and Bubbles”, care il
reprezenta pe regele pop impreuna cu cimpanzeul sau. Pret de
achizitie, in 1991, 5,6 milioane de dolari!
Detalii in Ziarul de Duminica.
S-au gasit diverse strategii: unele muzee accepta reclama
afisata pe cladirea care le gazduieste (cum ar fi reclama la Chanel
No. 5 de pe Musée d’Orsay) sau in apropierea ei, altele urmeaza a
primi fonduri in functie de numarul de vizitatori care le trec
pragul sau o reducere la facturile de utilitati cu conditia sa le
faca publicitate companiilor furnizoare. Nici masura cresterii
pretului biletului de intrare nu a fost uitata si nici reducerile
de personal. Afisarea de reclame pe cladiri istorice cunoscute in
toata lumea este insa criticata de arhitecti sau de unii directori
de muzee, cum a fost cazul publicitatii de pe Palatul Dogilor din
Venetia, pe motiv ca strica aspectul cladirii.
Cum multe muzee celebre sunt gazduite in vechi constructii
impunatoare, o problema mare o reprezinta costurile de intretinere
care, in conditiile economice de astazi, este dificil de rezolvat.
Conducerea institutiei muzeale din Palatul Versailles a luat
hotararea de a deschide mici hoteluri pe domeniul acestuia, dintre
care unul va fi gazduit intr-o cladire de secol XVII, ce va fi
restaurata pentru a primi turisti in conditii de lux.
Se mai ia in calcul si acordarea dreptului de folosire a
denumirii Versailles pentru game de ceasuri si alte produse de lux.
Aceeasi solutie o ia in calcul si Luvrul, care a recurs deja la
cresterea pretului biletelor, ca urmare a scaderii subventiilor, si
se afla in faza evaluarii de propuneri, printre care una venita de
la manufactura elvetiana Breguet.
O alta sursa de venit o reprezinta organizarea de turnee
internationale ale unor opere de arta de catre muzee, solutie
adoptata de Centrul Pompidou, care a castigat astfel aproape 1,5
milioane de euro anul trecut. Si Musée d’Orsay a trimis lucrari
impresioniste in turneu la San Francisco, Madrid si Nashville,
initiativa despre care spera sa-i aduca pana la 10 milioane de euro
pe durata celor trei ani cat va dura expozitia itineranta.