Proiect publicat în numărul Business Magazin – cele mai inovatoare companii din România.
Tag: roman
-
Care sunt pericolele la care se expune un manager român în ţări exotice
Un bancher în madagascar, un specialist în servicii de facility management în india, un somelier format într-un restaurant cotat cu trei stele michelin din caraibe sunt doar câţiva din românii care şi-au construit cariere solide în ţări care atrag mai puţini profesionişti decât ţările dezvoltate. în mozambic, madagascar, kenya, malawi, ghana, liberia, sierra leone sau india, viaţa de zi cu zi şi construcţia unei cariere diferă radical de ce se întâmplă în românia şi, într-un cadru mai larg, în europa. care sunt experienţele de până acum, ce i-a determinat să aleagă aceste ţări, care sunt plusurile şi minusurile acestor alegeri povestesc bancherul, somelierul şi specialistul în facility management.
Sunt singurul director de bancă din Madagascar care nu are gardă de corp, colegii mei se distrează spunând că majoritatea gărzilor de corp ar trebui să fie protejate de mine pentru că îmi ajung până la umăr. Ne distrăm pe tema asta, dar am încercat, la fel cum am procedat pe vremuri şi în Afganistan, o variantă de «camuflaj»“, spune Adrian Chindriş, care povesteşte, într-o zi călduroasă de vară, pentru Business Magazin, experienţa sa de bancher în Madagascar. A venit în ţară în concediu, pentru că „în fiecare an am trei-patru săptămâni de concediu, dar pentru asta trebuie să renunţ la multe weekenduri libere din timpul anului“, explică el relaxat, cumva cumpănit, poate o reminiscenţă a originii sale de clujean sau poate apanajul profesiei de bancher.
Chindriş este unul din cele câteva zeci sau poate chiar sute de români care au mandate în ţări în care conaţionalii noştri sunt mai puţin întâlniţi în comparaţie cu destinaţiile ca SUA, Canada sau Europa. În Madagascar, de pildă, nu numai că nu există o comunitate de români, dar nici nu „există vreunul de care să ştiu eu,“ spune Chindriş. Adaugă că un român a avut, totuşi, un mandat de câteva luni în cadrul Orange în Madagascar. Ţara are rezonanţă la nivel mondial mai degrabă mulţumită seriei de filme „Pinguinii din Madagascar“, dar acolo nu există nici zebre, nici lei şi cu atât mai puţin pinguini. De fapt, singurul personaj real este lemurianul King Julien. „Este o ţară extraordinar de săracă, de coruptă, o fostă colonie franceză. Un loc în care un român se adaptează repede, pentru că dreptul francez este prezent şi acolo, ca şi la noi.
Forma sistemelor economice şi sociale seamănă cu cea de la noi. Au un trecut socialist căruia nu vor să-i spună comunism, dar recunosc clădirile, construcţii ministeriale de tip sovietic“, spune Adrian Chindriş, care de doi ani deţine funcţia de CEO al Accés Banque Madagascar. Spune că s-a gândit cam zece minute înainte de a accepta postul, dar a cântărit faptul că nu era la primul contact cu o ţară exotică.
După ce şi-a încheiat în 2010 mandatul de conducere a instituţiei de microfinaţare CAPA Finance (acum Patria Credit) pe piaţa românească, a urmat o perioadă în care s-a concentrat pe consultanţă în microcreditare, creditare rurală, finanţare IMM, eficientizare de procese şi de management. Iar proiectele pentru care a lucrat l-au purtat în Africa de Est şi de Sud, în Afganistan, Georgia şi Zambia, perioada cuprinsă între 2010 şi 2013 fiind cea în care a avut misiuni de la câteva săptămâni la şase luni. Banca pe care o conduce acum este, conform estimărilor, pentru că nu există date oficiale, a cincea din sistem în funcţie de active, plasate în jurul a 30 de milioane de euro, în creştere cu 27% în 2014 şi cu 21% în 2013, an în care a preluat mandatul. În acelaşi interval şi numărul de clienţi a crescut de la 28.000 la 34.000, cea mai mare pondere (peste 90%) fiind reprezentată de aşa-numiţii clienţi micro, cu activităţi în agricultură sau în zona urbană, în comerţ sau servicii medicale.
Valoarea medie a unui credit se plasează în jurul a 800 de euro, aprobarea se face în două, maxim, trei zile; „Nu folosim documente financiare, ci doar de identificare, dovada vecinătăţii, avem tehnicile noastre de înlocuire a documentelor pe care în România, de exemplu, un mic antreprenor trebuie să le ofere băncii“. De regulă, creditul se rambursează, prin plăţi lunare, între 9 şi 12 luni, iar din acest punct de vedere, arată Chindriş, nu e nimic diferit faţă de România. Dar în rest, diferenţele sunt enorme.
-
Românul care a făcut înconjorul lumii de trei ori şi a creat industria aventurii pe mare
Jimmy Cornell, navigator de origine română, a creat o industrie a aventurii pe mare; povestea sa este emblematică.
Jimmy Cornell este pesudonimul lui Dragoş Cişmaşu, născut în 1940, fiul administratorului domeniului regal de la Săvârşin. A scris 16 cărţi legate de yachting, iar siteul cornellsailing.com spune că a navigat 200.000 de mile, incluzând trei călătorii în jurul globului, dar şi drumuri spre Antarctica, Patagonia, Alaska, Groenlanda, Canada sau Insulele Spitzbergen. Cartea sa “World Cruising Routes” a inspirat mii de navigatori; a fost tipărită în şapte ediţii şi s-a vândut în sute de mii de exemplare.
Pasiunea pentru călătorii i-a stârnit-o navigatorul norvegian Thor Hayerdal, care a călătorit cu pluta Kon-Tiki, în 1947, din America de Sud până în insulele polineziene. Tatăl său a fost o victimă a comunismului şi a pierit în 1959 la Jilava; Jimmy a plecat în Marea Britanie după ce a încercat să îşi termine studiile universitare şi după ce a lucrat o vreme la studiourile cinematografice Buftea.
O cunoaşte pe Gwenda, venită ca turist în România, şi, după doi ani de discuţii cu autorităţile române, reuşeşte să plece din ţară, în Marea Britanie. Lucrează ca reporter pentru BBC. În 1975 începe prima sa călătorie în jurul lumii, împrună cu soţia sa Gwenda şi cei doi copii, Doina şi Ivan. Drumul a durat şase ani, a totalizat 68.000 de mile şi au văzut 70 de ţări.
Primul său vas, Aventura I, avea sub piciorul catargului o monedă de argint din vremea lui Cuza.
În anii 90 Cornell porneşte în al doilea drum în jurul lumii, iar în 1992 organizează evenimentul care i-a adus nominalizarea în Guiness Book; este vorba de cea mai mare cursă transoceanică cu yachturi din lume. În timp a organizat şi alte manifestări: ARC (Atlantic Rally for Cruisers), din Insulele Canare până în Caraibe, Millennium Odyssey, din 1998 până în 2000, cursă menită să sărbătorească noul mileniu, Blue Planet Odyssey, care vrea să atragă atenţia asupra încălzirii globale, Atlantic Odyssey, Islands Odyssey şi Canaries Odyssey. În 2014 a lansat la apă al patrulea yacht Aventura, un vas de 14 metri construit de Garcia, ales de două publicaţii drept vasul anului 2015 şi nominalizat la “European Boat of the Year”.
-
Românul desemnat antreprenorul anului în Italia. A construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al conaţionalilor
Florin Simon, singurul român desemnat antreprenorul străin al anului în Italia, face parte din primele generaţii de emigranţi care au luat drumul Vestului în anii ’90. În două decenii, a construit o afacere de 16 milioane de euro mizând pe dorul de casă al românilor din Italia.
“Aveţi de mers 10 staţii cu metroul, 16 staţii cu autobuzul şi 200 de metri pe jos“ – aşa au sunat indicaţiile pe care le-am primit la telefon pentru a ajunge din centrul Romei până la depozitul lui Florin Simon, antreprenorul numit în urmă aproximativ trei ani omul de afaceri al anului în Italia, singurul premiu acordat antreprenorilor imigranţi din Italia, de compania de transfer de bani MoneyGram.
Sosit în Peninsulă în urmă cu 18 ani, Florin Simon a pus bazele unei companii de import şi distribuţie de produse fabricate în România care ajung la românii răspândiţi în toată Italia. Afacerea totalizează în prezent venituri de 16 milioane de euro şi are 50 de angajaţi, toţi români. Denumită simbolic Roma..nia SRL, compania lui Simon a îndeplinit toate cele cinci criterii pentru câştigarea titlului de „cel mai bun antreprenor“: creştere, număr de angajaţi, inovaţie, tineri antreprenori şi responsabilitate socială.
În drum spre depozitul lui Florin Simon, semnele că te apropii de o mică Românie sunt evidente de la staţia de metrou Rebibbia, în nordul Romei, unde vezi la tot pasul afişe cu apartamente de închiriat în limba română. Depozitul, întins pe o suprafaţă de 3.000 de metri pătraţi, se află într-o zonă industrială din Roma, poartă în poartă cu un depozit al producătorului italian de cafea Lavazza, departe de Forul Roman, de Vatican şi, în general, de ochii turiştilor. Chiar dacă era o zi de sâmbătă, Florin Simon a fost bucuros să acorde un interviu între două întâlniri de afaceri şi a fost încântat să răsfoiască o revistă Business Magazin în care a găsit întâmplător şi povestea antreprenorială a lui Adrian Gârmacea, fondatorul Electric Plus şi al brandului Barrier, originar, la fel ca şi el, din zona Moldovei. Sunt prieteni şi, potrivit lui Simon, se gândeau chiar să colaboreze, dar afacerea românului stabilit în Italia se concentrează deocamdată exclusiv pe produsele alimentare.
„Povestea mea este lungă, aş putea spune că poate fi cuprinsă într-o carte“, şi-a început Simon discursul presărat cu oftaturi dese şi zâmbete modeste. Începe cu concluziile: a sosit singur la Roma în 1996, la 26 de ani, dar acum alături de el se află părinţii săi, soţia sa, Monica, fără de care spune că nu şi-ar fi putut construi afacerea, şi cei doi copii, unul în vârstă de 19 ani, student la Economie şi Management în Roma, şi un băieţel de 12 ani, elev pasionat de fotbal.
Spiritul antreprenorial al lui Simon a început să se manifeste când avea puţin peste 20 de ani, în Bacău: „Făceam tot comerţ, adică luam de aici – vindeam acolo, vindeam nişte măsuţe găsite prin târgurile la care mergeam zilnic: la Roznov, la Târgu-Frumos, la Bucureşti“. Şi-a încercat apoi norocul cu un bar şi, pentru că lucrurile nu mergeau bine, a decis să plece în Italia cu gândul de a economisi banii de care afacerile lui aveau nevoie ca să funcţioneze. „Am venit în Italia pentru că aveam aici o rudă îndepărtată care mi-a spus că îmi poate oferi un pat. Era bun şi acesta, nu am fost nevoit să dorm pe sub poduri sau prin vagoane, cum s-a întâmplat cu alţi conaţionali“, îşi aminteşte Simon.
Cele patru luni care au urmat au fost însă printre cele mai grele din viaţa sa: posturile erau blocate, mai ales în domeniul construcţiilor, din cauza Mani Pulite, una dintre cele mai vaste operaţiuni anticorupţie din Europa Occidentală postbelică, în care a fost dezvăluită lumea afacerilor murdare din spatele sistemului politic italian. După patru luni a reuşit să îşi găsească un loc de muncă pe un şantier, tot prin intermediul unei cunoştinţe. „Ţin minte că eram foarte descurajat şi aş fi vrut să mă întorc“, spune Simon. Dar nu se putea întoarce din cauza unui împrumut de 1.000 de dolari pe care trebuia să îl returneze cu dobândă. „Momentele în care vii sunt foarte grele, te gândeşti numai la familie şi îţi spui «Ce bine era acasă!».“ A început să lucreze ca salahor (ajutor de zidar – n.r.), muncă ce îi asigura un câştig zilnic ce echivalează astăzi cu suma de 25 de euro. „Era o experienţă nouă şi nu îmi plăcea, niciodată nu m-am gândit că o să lucrez în construcţii, nici nu mă uitam la domeniul acesta când eram în România.“
Spera însă să strângă 10.000 de dolari într-un an, cu care să se întoarcă în România şi să îşi continue afacerile. După un an însă, a realizat că nu reuşeşte să economisească nici măcar suma pe care o împrumutase din cauza cheltuielilor pe chirie şi hrană. „După un an de zile începusem să mă obişnuiesc şi să îmi dau seama că, dacă nu ştiu chiar nimic, o să rămân salahor toată viaţa, iar visurile mele nu se vor putea adeveri niciodată“, rememorează el momentul când a conştientizat că s-ar putea să stea în Italia mai mult decât îşi propusese. I-a venit astfel ideea de a-şi face o firmă de renovări, la modă la vremea aceea în Peninsulă. Pentru a face acest lucru, trebuia să cunoască meseria, astfel că a început să se implice tot mai mult în activităţile firmei de construcţii în care era angajat.
Ulterior s-a angajat într-o altă firmă, nişată pe ceea ce îşi dorea el să facă – rigips, pereţi falşi, tavane – , iar după trei ani consideră că „a început să înveţe“. O altă problemă de care s-a lovit în întemeierea unei firme era însă lipsa documentelor care să îi asigure şederea legală în ţară. „Mă gândeam că niciodată nu o să mă pot realiza. Italia era o ţară care nu îţi oferea prea multe şi trebuia să răzbaţi singur.“ A reuşit să îşi facă documentele în anul 2000, datorită soţiei. Sosită şi ea în Italia la un an după soţul său, a început să lucreze în cadrul unor familii care au ajutat-o să îşi facă documentele mult mai repede şi astfel au intrat amândoi în legalitate.
-
Un neamţ câştigă în Kaufland minimum 10 € pe oră. Un român ia atât într-o zi
Salariul minim al unui angajat Kaufland Germania a ajuns la 10 euro pe oră, sumă pe care un român o câştigă abia într-o zi, potrivit datelor ZF. Astfel, în timp ce un neamţ câştigă minimum 1.600 de euro pe lună în cadrul Kaufland, pe o poziţie similară un român câştigă de 7-8 ori mai puţin. Salariile minime sunt acordate de regulă lucrătorilor comerciali aflaţi la început de drum.
În ceea ce priveşte diferenţele dintre salariul minim din Kaufland România şi Germania, acestea sunt similare şi la nivelul întregii economii. Astfel, salariul mediu net în România, de 380 de euro, este de circa 6-7 ori mai mic decât salariul mediu net din Germania. În ceea ce priveşte preţul la alimente spre exemplu, diferenţa nu se mai menţine însă. Astfel, diferenţa este de doar 40%, situaţie ce poate explica în parte diferenţa între nivelul de trai din cele două ţări.
-
Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA
La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.
La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.
Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.
Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.
În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.
„Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.
Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.
„Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.
-
Andreas Moser, neamţul care face înconjurul lumii, a fost român timp de un an: „E primul loc în care m-am simţit acasă”
Povestea lui Andreas Moser e una parcă desprinsă din filmele de la Hollywood – sau ar putea fi, la o adică, inspiraţie pentru un astfel de film. S-a decis că vrea mai mult de la viaţă şi că nu îşi mai doreşte să stea închis într-un birou după o experienţă aproape de moarte, scrie Vocea Transilvaniei.
Andreas Moser a vizitat şi locuit în oraşe din zeci de ţări din întreaga lume, însă pentru prima dată s-a simţit „acasă” în Târgu Mureş, România. Oamenii de aici l-au făcut să se simtă, timp de un an, „român”.
De ce ai ales să rămâi în Târgu Mureş un an întreg, nu doar şase luni cum ai locuit în alte oraşe din lume?
Andreas Moser: Iniţial am vrut să stau doar şase luni, dar apoi a devenit primul loc dintre toate în care am locuit în ultimii şase ani în Europa unde m-am simţit ca acasă. Asta datorită oamenilor pe care i-am cunoscut. Chiar a fost locul, Târgu Mureş, unde încă din prima săptămână am cunoscut oameni care mi-au devenit prieteni foarte buni.
Ai vizitat multe dintre oraşele din România şi în special din Transilvania, în timpul petrecut aici. La ce te-ai aşteptat când ai venit aici şi care au fost surprizele de care ai avut parte? Atât cele bune cât şi cele neplăcute.
Andreas Moser: Trebuie să recunosc, chiar dacă mi-e ruşine să o fac, dar nu ştiam aproape nimic despre România. Singurul lucru cu care asociam România înainte erau munţii.
Când am ajuns aici am realizat că e mai frumos decât mă gândeam. Am fost impersionat de oraşele din Transilvania, de Cluj, de Târgu Mureş la o scară mai mică, oraşele cu influenţe austro-ungare. Ce m-a surprins a fost diferenţa foarte mare între viaţa de la oraş şi cea de la sat. Trebuie să ieşi la 5 km dintr-un oraş şi parcă ajungi în trecut, în urmă cu 50 de ani. Drumurile nu sunt asfaltate, o parte dintre oameni circulă cu căruţe trase de cai.
-
Atentat terorist dejucat in Covasna
La data de 01.12.2015 procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Structura Centrală au dispus reţinerea pentru o perioadă de 24 de ore a inculpatului B. I. A. sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de tentativă la infracţiunea de acţiuni împotriva ordinii constituţionale prev.de art.412 alin.2 rap.la art.397 alin.2 Cod penal şi nerespectarea regimului materiilor explozive prev.de art.346 alin.1 Cod penal săvârşită în condiţiile art.32 alin.1 lit.”o” din Legea nr.535/2004 – privind prevenirea şi combaterea terorismului.
În cauză, există suspiciunea rezonabilă că în realizarea obiectivelor revizionist-separatiste pe care structura naţionalist-extremistă ”Mişcarea de Tineret 64 de Comitate” – HVIM Ungaria le promovează în Transilvania în scopul realizării, inclusiv prin acte de violenţă îndreptate împotriva cetăţenilor români şi a bunurilor acestora, dezideratului de îngreunare/împiedicare a autorităţilor române în actul de exercitare a puterii de stat în zona aşa-zisului ”Ţinut Secuiesc”, ca etapă a procesului ce vizează refacerea ”Ungariei Mari”, inculpatul B. I. A., membru marcant al extensiei în România a HVIM Ungaria, şi-a asumat, şi ulterior a procurat mijloacele şi instrumentele necesare confecţionării unui dispozitiv exploziv improvizat pe care intenţiona să-l detoneze în public, pe raza localităţii Târgu Secuiesc, pe parcursul desfăşurării manifestaţiei prilejuite de sărbătorirea zilei de 1 Decembrie.
Materialele şi dispozitivele ridicate la percheziţiile efectuate ar fi fost apte să pună în pericol cetăţenii români şi bunurile acestora, acţiunile inculpatului fiind stopate prin măsurile legale dispuse de către procurorii D.I.I.C.O.T. cu sprijinul Serviciului Român de Informaţii.
Acţiunea a fost efectuată împreună cu ofiţeri de poliţie judiciară din cadrul Direcţiei de Combatere a Criminalităţii Organizate.
Suportul tehnic şi informativ a fost asigurat de către Serviciul Român de Informaţii.
Suportul de specialitate a fost asigurat de către Direcţia de Informaţii şi Protecţie Internă.
Acţiunea a fost efectuată cu sprijinul IPJ Covasna şi Jandarmeriei Braşov.
Facem precizarea că pe întreg parcursul procesului penal, suspecţii şi inculpaţii beneficiază de drepturile şi garanţiile procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, precum şi de prezumţia de nevinovăţie.
-
Românul s-a născut poet?
“Nu cred ca talentul este un dar al popoarelor, ci un dar individual care, fireste, se dezvolta sau nu in cadrul unei tari sau comunitati. Nu cred ca romanii sunt mai talentati sau mai putin talentati decat ungurii, polonezii, rusii, bulgarii sau francezii. Sau, altfel spus, da, romanii sunt talentati. Ca si nemtii, francezii, americanii, rusii, bulgarii sau francezii”, crede Catrinel Plesu, directorul Centrului National al Cartii, institutie care se ocupa cu popularizarea si cu traducerile scriitorilor romani in strainatate. Acestea nu sunt atat de multe: 200 de carti au fost traduse de la infiintarea Centrului, insa urmeaza sa apara colectii de autori romani in Spania si Germania incepand cu 2011. Tendinta de recunoastere a scriitorilor romani este in crestere, apreciaza unanim scriitorii si criticii intervievati de BUSINESS Magazin, si asta din mai multe motive.
Pro şi contra
Unul ar fi primul Premiu Nobel pentru Literatura castigat de un scriitor roman în 2009, de Herta Müller. Un alt motiv ar fi ca romanii, ca natie de poeti, au poate o mai mare sansa acum, cand “limbajul vesticilor s-a rigidizat foarte mult, iar usurinta in exprimare a romanilor ne face mai lirici decat alte popoare”, dupa cum spune un poet roman. Pana la urma, cu greu se pot gasi instrumente de masurare a talentului unui popor, iar premiul Nobel poate fi sau nu un criteriu, dupa cum spune criticul literar Alex Goldis: “Nu stiu daca Nobelul e o garantie absoluta a valorii, de vreme ce criteriile social-politice le oculteaza adesea pe cele valorice. Pana la urma, Proust, Joyce, Kafka, V. Woolf, L-F. Cèline, Musil, Borges sau Cortázar nu au luat premiul Nobel”.
“Nu, nu cred ca romanii sunt mai talentati, dar cred ca sunt la fel de talentati ca alte popoare care si-au creat o literatura scrisa destul de tarziu si care au avut nevoie de aparitia unui mare poet pentru a-si fixa limba literara”, crede Matei Visniec, unul dintre cei mai importanti dramaturgi contemporani. Visniec este stabilit in Franta si scrie in special in limba franceza, facand parte dintr-o elita a scriitorilor romani care traiesc si creeaza in afara tarii, de cele mai multe ori in alta limba decat romana. Din cauza faptului ca Romania “nu are o infrastructura care scoate elitele in evidenta si nu le permite sa intre intr-un circuit in care sa fie valorizate de public”, sociologul Alfred Bulai considera ca romanii nu prea exista in cultura universala. Tocmai de aceea cei mai cunoscuti si cei mai tradusi romani in strainatate sunt asa-zisii “scriitori exportati”. Unul dintre cei mai cunoscuti scriitori romani in strainatate, despre care se spune ca va fi propus si pentru premiul Nobel, este Norman Manea. Scriitorul, care traieste in SUA din 1986, este reprezentat de una din cele mai puternice agentii literare din lume, Wylie, si scrie inca in limba romana.
Vorba ca “romanul s-a nascut poet” ii apartine lui Vasile Alecsandri si marcheaza, neoficial, aparitia unor generatii de scriitori care au construit literatura romaneasca. Generalizarile sunt insa periculoase, dupa cum spune Horia Garbea, presedintele Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti, filiala a Uniunii Scriitorilor, iar Catrinel Plesu considera ca zicala s-a fixat atat de bine in mentalul colectiv din cauza altor “calitati” ale romanilor: “Poate ca din fudulie sau, mai curand, din auto-ironie, ca o consolare pentru faptul ca suntem lipsiti, in general, de seriozitate, de acribie, de mandria lucrului bine facut, sau dintr-o profunda frustrare, ca o justificare pentru lipsa de pragmatism pe seama careia romanul tinde sa-si puna esecurile”.
Un alt scriitor roman, Alex Serbanescu, considera ca romanii au cateva dintre componentele talentului: dorinta de a comunica, imaginatie, nevoia de a sarbatori-consacra ceea ce li se intampla. Horia Garbea surprinde asadar ca “romanii sunt poate mai inclinati sa scrie ca amatori, asa cum italienii sa cante ca amatori. Dar profesionistii se aleg, dupa ce au talent, in masura in care au cultura, tenacitate, inteligenta”.
-
Vezi fotografiile uimitoare ale unui român, fost bancher, devenit fotograf. A vizitat până acum 70 de ţări – GALERIE FOTO
Andrei Duman este fotograf specializat în fotografia de călătorie, aeriană şi de peisaje. Duman s-a născut în Bucureşti în 1982, însă a fost crescut şi educat în Anglia, unde a obţinut în 2005 o diplomă de master în Finanţe şi Investiţii de la Universitatea York. Însă el nu s-a făcut remacat în domeniul finanţelor, ci datorită fotografiilor sale spectaculoase.
“Cariera mea a fost împărţită în două: ziua lucram în domeniul finanţelor, dar adevărata mea pasiune este călătoria şi fotografia şi am încercat să mă dedic pasiunii mele cât de mult am putut”, a declarat Duman pentru Daily Mail. Din Anglia s-a mutat la New York unde a trăit câţiva ani înainte să se stabilească la Los Angeles.
Pasiunea pentru fotografie a început când se afla în turnee internaţionale în calitate de jucător de tenis semi-profesionist, înainte de a-şi începe cariera de bancher de investiţii, lucru care i-a permis să viziteze 70 de ţări până acum, potrivit site-ului Gallery 825 din L.A.
“Vreau să văd tot. Cu cât sunt mai departe de oraşele mari, în spaţiile deschise, cu atât mă simt mai bine. Vreau să văd cum trăiesc oamenii din diferite zone, ce mănâncă, ce experienţe au. Cred că cu toţi ar trebui să explorăm mai mult. Să vedem ce se află în spatele acelui deal, acelui canion”, a spus el.
Deşi acoperă mai multe zone în fotografie, Duman este cel mai interesat de fotografia aeriană. S-a plimbat zeci de ore cu avioane şi elicoptere pentru a surprinde imagini incredibile de la sute de metri distanţă.
“Am învăţat mai multe despre viaţa din călătoriile mele şi din întâlnirile cu oameni decât prin orice alt mod şi vreau să văd cât mai mult din planeta noastră”, a mai spus el.
Operele acestuia au fost expuse în galerii precum Iris Gallery din Aspen, Colorado, Keystone Gallery din Los Angeles sau BG Gallery din Santa Monica.
Pe 14 septembrie 2015, artistul şi-a deschis propria galerie (Andrei Duman Gallery) în Los Angeles. “Deschiderea acestei galeri este o culminare a muncii mele”, a declarat Duman.
