BusinessMagazin

Tag: reusita

  • iPhone 6. Mare. Mai mare. Şi cu un ceas

    iPhone este, fără doar şi poate, produsul cel mai inovator lansat de compania fondată de Steve Jobs. Atunci când primul model a ieşit pe piaţă, în 2007, industria de profil s-a schimbat definitiv. Deşi nu pot fi creditaţi cu inventarea touchscreen-ului, cei de la Apple au transformat această tehnologie într-una de zi cu zi. Camera foto a primului iPhone era mai bună decât a oricărui alt telefon; sistemul multitouch, prin care utilizatorii puteau mări sau micşora o imagine, a reprezentat o noutate absolută. Chiar şi sistemul de operare era unul nou.

    Au urmat, firesc, diverse modele de iPhone, fiecare cu o serie de îmbunătăţiri aduse. Câteva elemente de bază au fost păstrate: tipul designului, meniul sistemului de operare sau poziţia logo-ului pe spatele telefonului. Niciuna din versiuni nu a promis însă o nouă „revoluţie“. Până acum.

    2014 a fost anul aşteptat de oamenii din industrie, de cei din media şi de mulţi alţii. Toată lumea a vrut să vadă cum Tim Cook, „moştenitorul“ imperiului creat de Steve Jobs, va reuşi să inoveze unul dintre cele mai vândute produse din lume. Interesul a fost atât de mare încât „iPhone 6“ a depăşit în ultimele 12 luni, ca număr de căutări pe Google, termeni precum „Dumnezeu“ sau „pacea mondială“.

    Evenimentul de lansare nu a lăsat de dorit. Trecând cu vederea micile probleme tehnice, precum transmisiunea live oferită de Apple care nu prea a funcţionat, cei mai mulţi s-au arătat entuziasmaţi de noua colecţie a gigantului din Cupertino

    Surprinzător, Bursa de pe Wall Street nu s-a lăsat impresionată de eveniment, acţiunile fiind în declin în timpul lansării şi într-o uşoară creştere după aceasta.

    Deşi toată lumea era nerăbdătoare să vadă versiunea oficială a iPhone 6, vedeta serii a fost cel mai nou produs al echipei conduse de CEO-ul Tim Cook, Apple Watch.

    Apple Watch, primul produs nou lansat sub conducerea lui Tim Cook, vine în trei variante: Watch, Watch Sport şi Watch Edition. Toate vor rula o versiune specială de iOS 8 şi vor avea numeroase facilităţi legate de fitness şi sănătate. Apple Watch va folosi mai mulţi senzori pentru a monitoriza bătăile inimii, distanţa parcursă pe jos sau numărul de calorii arse în timpul exerciţiilor. „Este incredibil ce poţi să faci cu Apple Watch“, a spus Tim Cook. „Un stil de viaţă sănătos, bazat pe mişcare şi exerciţii, este extrem de important pentru noi, cei de Apple.“ Utilizatorii vor putea să împărtăşească programele de lucru sau rezultatele obţinute. La final, compania a introdus WatchKit, un limbaj ce permite oricui realizarea de soft compatibil cu Apple Watch, moment ce s-a dovedit pe placul dezvoltatorilor de aplicaţii.

    Revenind la iPhone, acesta este primul an în care Apple lansează două variante diferite de telefon. „iPhone 6 şi iPhone 6 Plus reprezintă ceva unic în istoria Apple“, a declarat Tim Cook în timpul lansării de la Flint Center for the Performing Arts.

    iPhone 6 are un ecran Retina HD de 4,7 inchi, adică o zonă de vizionare cu 38% mai mare decât în cazul iPhone 5S. Versiunea Plus are un ecran chiar mai mare, de 5,5 inchi şi o zonă de vizionare mărită cu 88% faţă de 5S şi un număr de pixeli de trei ori mai mare. Alte noutăţi se regăsesc în zona de hardware, cu o nouă cameră foto, un nou procesor şi spaţii de stocare record, de până la 128 GB.

    Zvonurile conform cărora Apple intenţionează să intre în zona plăţilor mobile s-au adeverit odată cu lansarea Apple Pay, sistemul de plăţi prin dispozitivele producătorului american. Pe scurt, Apple Pay va permite achiziţionarea unor produse sau servicii doar cu iPhone-ul, fără a mai fi nevoie de vreun card de credit sau de semnătură electronică. Mai multe instituţii financiare, precum VISA sau Mastercard, au semnat deja contracte de colaborare cu Apple.

    Sistemul va fi disponibil în primă fază doar în Statele Unite, începând cu luna octombrie, pentru ca în 2015 să fie implementat la nivel global.

    „Apple a introdus lumii numeroase produse care au schimbat regulile jocului“, a mai spus Tim Cook. „Încă o dată, compania noastră şi-a propus să captiveze lumea cu noi produse şi servicii.“

  • Dependenţa de investiţii străine. Cât de bun va fi anul 2014 pentru contul curent

    AU URCAT SPECTACULOS PÂNĂ LA UN MAXIM DE 9,5 MILIARDE DE EURO ÎN 2008. ŞI, LA FEL DE SPECTACULOS,  S-AU PRĂBUşIT ÎN ANII DE CRIZĂ LA VALORI DE PÂNĂ LA CINCI ORI MAI MICI. Iar revenirea fluxurilor de bani care ar trebui să stimuleze creşterea economică este destul de lentă. Pentru perioada următoare, analiştii anticipează un val ascendent de investiţii, dar susţin că nu vom vedea prea curând intrări foarte consistente de capitaluri străine, ca înainte de izbucnirea crizei economice mondiale.

    Sumele aduse de investitorii străini în România au fluctuat de-a lungul timpului, de cele mai multe ori fiind în pas cu trendul economiei. Până la izbucnirea crizei financiare şi economice mondiale, investiţiile străine directe (ISD) au crescut în salturi, cele mai consistente fluxuri fiind înregistrate în perioada 2004-2008, când economia era în ascensiune puternică.

    Apoi, în 2009-2010, în timp ce economia se afunda în recesiune, au urmat căderi ale ISD-urilor, nivelul oscilând în jurul a 2 mld. euro, aproape de valoarea din 1998. Economia a revenit pe creştere în 2011, însă investitorii străini nu s-au grăbit să vină în România. 2012 a fost anul în care investiţiile străine directe nete au revenit pe creştere, urcând, surprinzător, pentru prima dată de la debutul crizei. Saltul a fost de 18,7%, la 2,14 mld. Iar anul trecut ISD-urile au ajuns la 2,7 mld. de euro, depăşind cu aproape 27% nivelul din 2012.

    IN PRIMUL SEMESTRU DIN 2014 INVESTIţIILE STRĂINE AU FOST DE DOAR 1,2 MLD. DE EURO, în scădere cu 10,3% faţă de nivelul din aceeaşi perioadă de anul trecut. Investiţiile străine au reuşit totuşi să finanţeze integral deficitul de cont curent, care a ajuns la sfârşitul lunii iunie la 878 mil. euro. Volumul ISD-urilor reflectă atractivitatea mediului de afaceri autohton, dar şi percepţia investitorilor străini, care analizează toţi indicatorii, dar se uită în mod special la evoluţia economiei. Industria a fost campioana atragerii de investiţii străine, dacă analizăm structura acestora în ultimii ani din punctul de vedere al orientării pe ramuri economice.

    Dacă în schimb ne uităm la naţionalitatea investitorilor, olandezii, austriecii şi germanii au adus în perioada 2008-2012 în România aproximativ jumătate din investiţiile străine directe, menţinându-se în fiecare an pe podium, potrivit datelor BNR. Franţa s-a poziţionat pe locul al patrulea după procentul deţinut în soldul investiţiilor străine, ierarhia primelor patru clasate fiind neschimbată din anul 2009. Olanda avea în 2012 o pondere de 22,4% din soldul ISD, Austria 18,5%, Germania 11% şi Franţa 8,9%. Germania şi Franţa sunt pe podium şi în topul principalelor ţări partenere la export. Cumulat, ţările din top 10 au avut în perioada 2008-2012 o pondere de peste 80% în soldul total al investiţiilor străine. Creşterea soldului investiţiilor din cele 10 ţări în ultimii cinci ani a fost de 7 mld. euro. La finele anului 2012 soldul investiţiilor străine directe a ajuns la 59,1 mld. euro (cu 10 mld. euro peste 2008), din care 39,3 mld. euro au fost participaţii la capital, inclusiv profitul reinvestit, şi 19,9 mld. euro au fost credit net primit de la investitorii străini.

    În anii de criză scăderea investiţiilor străine a avut loc în contextul în care corporaţiile au adoptat o atitudine mult mai conservatoare în ceea ce priveşte creşterea prin achiziţii, focalizându-se într-o măsură mai mare pe prezervarea sau reducerea activităţilor pe care le au deja la nivel internaţional şi utilizarea excesului de lichidităţi în scopul scăderii gradului de îndatorare. În acest context, fluxurile limitate de capital au devenit extrem de selective în ce priveşte destinaţiile lor, situaţie care nu a avantajat România, mai ales din cauza unei infrastructuri subdezvoltate şi a unei forţe de muncă cu o calificare adecvată în scădere, spune Radu Crăciun, economistul-şef al BCR.

    Investiţiile productive din vestul ţării se lovesc deja de lipsa personalului disponibil, în timp ce investiţiile în estul ţării nu se fac din lipsă de variante de a traversa munţii, ceea ce ne face să asistăm mai degrabă la investiţii în zona serviciilor de IT şi telecomunicaţii, care nu au nevoie de foarte mult capital şi care nu sunt influenţate de lipsa infrastructurii rutiere. ”Din păcate, continuarea situaţiei actuale va duce la creşterea disparităţilor de dezvoltare între regiunile României în condiţiile în care ISD nu vor înregistra creşteri spectaculoase în anii următori. Merită subliniat faptul că, pe lângă lipsa de infrastructură, lipsa unei forţe de muncă cu o calificare adecvată superioară, dar şi medie, reprezintă un impediment în creştere în calea ISD„, susţine economistul-şef al BCR.

    Şi până acum distribuţia investiţiilor străine directe a fost inegală din punct de vedere geografic. În anul 2012, cea mai mare parte a banilor străinilor, adică 61%, a fost direcţionată către Bucureşti/Ilfov, valoarea ISD-urilor ajungând la aproape 36 mld. euro. Pe poziţia secundă s-a plasat zona Centru a ţării, cu 7,8% din totalul ISD (4,6 mld. euro), urmată îndeaproape de regiunea Vest.

    Cert este că nivelul ridicat la care au ajuns investiţiile în 2008 a fost ”excepţional„, după cum spune analistul economic Aurelian Dochia. El nu crede, însă, că se va repeta această situaţie. ”Încet-încet cred că investiţiile vor reuşi să revină la un nivel care pe termen mediu şi lung este de echilibru, de 3-4 mld. de euro anual. România este atractivă din punctul de vedere al costurilor cu forţa de muncă, dar infrastructura ridică probleme mari. Dacă nu există autostrăzi şi dacă obţinerea unor autorizaţii durează foarte mult, investitorii se gândesc de două ori şi pot să se şi răzgândească„, susţine Dochia.

    Scăderea investiţiilor străine directe în perioada de criză a fost generată atât de factori interni, de deteriorarea perspectivelor economice, cât şi de factori externi precum criza din zona euro. Structural, s-a observat o mutare a investiţiilor străine din domenii precum construcţiile şi tranzacţiile imobiliare în sectorul industrial şi cel energetic, spune Mihai Pătrulescu, senior economist la UniCredit Ţiriac Bank.

  • Argentina va intra în incapacitate de plată. Statul nu a reuşit să ajungă la o înţelegere cu creditorii

    Pentru a doua oară 12 ani, Argentina va intra în incapacitate de plată. Discuţiile pe care reprezentanţii statului sud-american le-au avut cu reprezentanţii mai multor creditori, la New York, au rămas fără rezultat, astfel încât termenul pentru achitarea datoriei a fost depăşit, relatează Reuters. 
     
    Băncile din Argentina au reuşit să propună un plan de achiziţionare a datoriilor neperformante de la creditori, însă acesta nu a fost acceptat. 
     
    Intrarea în incapacitate de plată va afecta economia aflată deja în recesiune, existând riscul ca preţurile să crească într-un termen extrem de scurt. 
     
    Argentina a mai intrat în incapacitate de plată în 2002, atunci când peste un milion de oameni şi-au pierdut locul de muncă iar protestele de stradă, ce au durat săptămâni la rândul, au dus la moartea a zeci de oameni.

  • (P) Effie Gold pentru lansarea URSUS Cooler

    La doar un an de la lansare, URSUS Cooler a reuşit să se poziţioneze pe piaţa mixurilor de bere ca un jucător important, care inspiră încredere consumatorilor, îmbinând calitatea berii URSUS cu senzaţia de răcorire oferită de limonadă.

    Povestea de succes continuă în acest an cu obţinerea premiului Effie Gold, câştigat de Ursus Breweries împreună cu agenţia Graffiti BBDO pentru campania de lansare ”Mix de bere şi limonadă. Dar Cooler”. Poziţionat încă de la început ca un brand plin de personalitate, URSUS Cooler a adus românilor o experienţă de răcorire excelentă, cu rezultate extrem de îmbucurătoare pe piaţă. Lansarea noului mix de bere şi limonadă a demarat în trombă primăvara trecută printr-un mix câştigător de comunicare, incluzând spoturi TV, activări de PR, aplicaţia de Facebook “Află cât de Cooler eşti”, competiţia sportivă “URSUS Cooler Master Beach Volleyball” la Mamaia, plasarea în diverse videoclipuri muzicale şi nu numai.

    ”Pe o piaţă dinamică şi în plină ascensiune, cum este piaţa mixurilor de bere, am reuşit să ajungem la consumatorii care caută un mix de bere şi limonadă, dar Cooler. Printr-o campanie integrată care a răspuns demersului strategic de a surprinde şi convinge, am depăşit obiectivele propuse prin comunicare, abordând un public-ţintă mereu în căutare de ceva nou şi spectaculos. Astfel, acest Effie Gold ne motivează să ne continuăm activitatea sub semnul inovaţiei, generând rezultate peste aşteptări şi ocazii de consum din ce în ce mai diverse.” a declarat Marian Olteanu, Senior Brand Manager URSUS.

    Pentru această vară, URSUS Cooler a pregătit o nouă provocare pentru consumatori, prin campania ”Descoperă Coolmea senzaţiei de răcorire”. Aceasta introduce pe piaţă un nou ambalaj inedit, cu senzor de răcire, care indică momentul în care berea a ajuns la temperatura ideală de savurare. Astfel, URSUS Cooler continuă în acelaşi ritm inovator, oferind noi experienţe răcoritoare şi surprinzătoare.
     

  • Bănicioiu: Dacă într-un an şi jumătate Programul Naţional de Radioterapie nu e funcţional, demisionez

    ”Este adevărat că foarte mulţi pacienţi au nevoie de radiotrapie, sunt acele liste de aşteptare, iar în momentul de faţă se fac eforturi, şi sunt concretizate în sensul că am reuşit să semnăm un Acord cu Banca Mondială, particular, pe această zonă de radioterapie. Din toamnă, putem începe un Program naţional de radioterapie. (…) Vom termina, după calculele mele, pentru că vom avea şi sprijinul autorităţilor locale, suntem în câteva puncte destul de avansaţi, la nivelul finalizării de construcţie de buncăre. Practic, cred că într-un an, un an şi jumătate, vom reuşi să acoperim mare parte din solicitări. Momentan, din păcate, în ultimii ani nu s-au făcut foarte multe”, a declarat ministrul Sănătăţii, Nicolae Bănicioiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A jucat viitorul companiei la cărţi. Douăzeci de ani mai târziu, conduce un imperiu de 45 de miliarde de dolari

    Poate sună ca scenariul unui film, dar fondatorul FedEx a reuşit să salveze viitorul companiei sale atunci când s-a decis să meargă la Vegas şi să joace ultimii 5.000 de dolari pe care compania îi mai avea în cont. S-a întors după două zile cu 27.000 de dolari, sumă care a asigurat încă o săptămână de funcţionare. Nu a fost suficient pentru a redresa situaţia, însă în acele câteva zile a reuşit să negocieze un nou împrumut de la creditori.

    În 1971, Frederick Smith a decis să folosească averea personală de patru milioane de dolari pentru a pune bazele unei companii de curierat. A reuşit să strângă alte 90 de milioane de la diverşi investitori, folosindu-se de ideea că avea să fie prima companie din istorie care poate livra un pachet, peste noapte, oriunde în lume. Nicio altă companie nu mai încercase aşa ceva, iar investitorii s-au grăbit să gireze planul de afaceri.

    La doar trei ani de la începerea activităţii, Federal Express era pe punctul de a intra în faliment, cauza principală fiind creşterea rapidă a preţului la combustibil. Într-o bună zi, Smith a realizat că banii rămaşi în cont, 5.000 de dolari, nu ajungeau nici măcar pentru a alimenta avioanele. Printr-un gest aproape nebunesc, el s-a decis să ia banii şi să plece la Vegas; antreprenorul s-a aşezat la o masă de blackjack şi şi-a încercat norocul.

    După două zile, el le-a povestit colegilor ce a făcut, anunţându-i că a făcut rost de bani pentru încă o săptămână. Stupefiaţi, aceştia l-au întrebat la ce s-a gândit atunci când a luat ultimele fonduri ale companiei. “Ce mai conta? Oricum banii n-ar mai fi ajuns pentru încă o săptămână”, le-a răspuns Smith.

    În zilele care au urmat, Frederick Smith a reuşit să strângă încă 11 milioane de dolari, bani ce s-au dovedit suficienţi pentru a pune compania pe picioare. În 1976, Federal Express a înregistrat primul an fără pierderi, terminând cu 3,6 milioane de dolari profit. Astăzi, compania FedEx are o valoare de piaţă de peste 45 de miliarde de dolari.

  • A vândut haine în zece metri pătraţi într-o piaţă din Bucureşti. Acum are magazine în toate mallurile şi numără 4 milioane de euro

    Doi tineri au început în perioada facultăţii o afacere cu îmbrăcăminte made in Romania din dorinţa de a acoperi lipsa de haine, la preţuri accesibile, pentru femei. Au deschis primul magazin într-un spaţiu de zece metri pătraţi dintr-o piaţă a capitalei, iar în câţiva ani au reuşit să intre şi în centrele comerciale, concomitent cu giganţii internaţionali ai modei.

    Când am început facultatea, îmi doream să cumpăr haine pe care la vremea respectivă nu le găseam pe piaţă, ţinând cont că marile branduri nu ajunseseră încă în România şi bugetul pe care îl aveam atunci ca studentă era mic“, îşi aminteşte Ana-Maria Coman, director general al Etic Lady’s Fashion, modul în care i-a venit ideea deschiderii unei afaceri când avea 19 ani.

    Era studentă în anul I la management în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi a început, împreună cu prietenele sale, să vândă haine lucrate după după propriul gust în cadrul unor mici ateliere. În prezent, afacerea condusă de ea şi partenerul său, Costin Strîmbeanu, este formată din şapte magazine răspândite în Bucureşti şi Constanţa, are parteneriate cu marii producători de îmbrăcăminte din ţară, vânzări de aproximativ 200.000 de produse anual şi venituri de aproximativ 4 milioane de euro.

    „Îmi plăcea matematica, dar nu mă vedeam lucrând într-o bancă. Mi s-a părut normal să încep un business pe care iniţial l-am luat ca pe un job din care să trăiesc pe perioada facultăţii, iar apoi a devenit singura sursă de venit“, povesteşte antreprenoarea în vârstă de 34 de ani care visa încă din liceu să aibă un magazin din care să se îmbrace doar ea. Ana-Maria Coman este responsabilă de design şi dezvoltarea afacerii, iar Costin Strîmbeanu este administratorul acesteia. Strîmbeanu a început să lucreze în modă ca agent de vânzări de accesorii şi etichete, iar contactele sale cu fabricile de confecţii au ajutat la construirea bazelor businessului, în 1999.

    „La început, principalii clienţi eram eu şi prietenele mele. Am atras apoi din ce în ce mai multe doamne şi domnişoare care mergeau la facultate sau la birou şi aveau nevoie de ţinute decente,  în tendinţe şi un pic mai ieftine decât ce se găsea atunci pe piaţă“, explică antreprenoarea. Au deschis primul magazin într-un spaţiu de 10 metri pătraţi din cadrul pieţei Big Berceni, în urma unei investiţii iniţiale de câteva mii de euro, fonduri proprii ale antreprenorilor.

    Afacerea s-a dezvoltat treptat, pe seama reinvestirii constante a  profitului, astfel că în perioada 2001-2002 au deschis un magazin şi în Unirea Shopping Center, din care s-au mutat ulterior în altul cu o suprafaţă de 160 de metri pătraţi. „Am învăţat acolo ce înseamnă amenajare de mall şi condiţiile pe care trebuie să le îndeplinim“, spune Coman. Experienţa din cadrul magazinului Unirea a fost printre cele mai mari provocări, ţinând cont că s-au mutat din aripa Călăraşi în aripa Splai şi, la momentul deschiderii magazinului H&M, au fost nevoiţi să plece şi de acolo, împreună cu ceilalţi chiriaşi care ocupau spaţiul destinat suedezilor. Au continuat să vândă în Unirea, în aripa centrală, şi au deschis treptat şi alte magazine: în cadrul hipermarketurilor Cora Pantelimon, Carrefour Orhideea, în centrele comerciale Vitan, Tom Constanţa şi AFI Palace Cotroceni şi în outletul din centrul comercial Grand Arena. Costurile pentru amenajarea unui magazin depind de suprafaţă şi ajung, în cazul celui mai mare, reprezentat de cel din AFI Palace Cotroceni, la 100.000 de euro.

    Antreprenoarea spune că vânzările merg la fel de bine în toate cele şapte magazine, dar observă o diferenţă în Constanţa, unde acestea sunt cu aproximativ 30% mai mici. „Vânzările sunt foarte bune chiar şi în Grand Arena, unde nu există la fel de mult trafic. Acolo funcţionăm prin outletul unde ne vindem stocurile şi avem alt tip de cliente, care nu îşi permit să cumpere hainele la preţurile din colecţie şi unde găsesc aici haine reduse cu până la 70-80% din preţul iniţial.“ Bonul mediu pentru produsele din cadul magazinelor Etic Lady’s Fashion este de circa 100 de lei, iar clientele sunt „doamne şi domnişoare între 20 şi 40 şi ceva de ani, care să îşi dorească să poarte ţinute business, feminine şi în trend“.

  • Opinie Mihaela Gînju, partener ERUDIO: Liderul autentic. Om sau personaj?

    MIHAELA GÎNJU este partener şi director executiv al ERUDIO

    Am urmărit şi eu dezbaterile din literatura de specialitate despre modele de lideri ideali. Au fost la modă liderul charismatic, apoi liderul vizionar, cel empatic, iar apoi, la mare preţ – mai mult în dezbateri – liderul umil.

    Eu cred în autenticitate. Iar pentru mine un om autentic are, întâi de toate, principii şi credinţe puternice rezultate din experienţe de viaţă pe care le-a integrat în sufletul său. În cadrul unui curs de scriere creativă, profesoara noastră ne-a învăţat ca, înainte de orice exerciţii dedicate scrisului, să ne luăm un timp şi să ne scriem, fiecare, lista lui de valori. Iar când am reuşit (după un proces de reflecţie destul de îndelungat) să aleg trei valori care mă definesc, am înţeles câteva lucruri esenţiale.

    Unul este că lista de valori individuale este una destul de lungă. Mulţi dintre noi vom scrie pe ea – corectitudine, libertate, onestitate, umor, bunătate, echilibru, loialitate, familie, dragoste şi aşa mai departe. Însă, dacă vom reflecta asupra nucleului dur care ne defineşte, vom vedea că nu toate valorile au acelaşi rang de importanţă şi că ne vom face alegerile de viaţă, mai degrabă, prin cheia primelor trei (să spunem) valori care ne definesc.

    Cel mai de preţ lucru pe care l-am învăţat din acest exerciţiu este că numai fiind conştient de valorile tale îţi poţi înţelege alegerile şi le poţi accepta cu linişte. Fără acest exerciţiu al inventarului de valori care te definesc, fără o axă centrală, ne putem roti la nesfârşit în jurul unei probleme fără să-i găsim o rezolvare care să ne mulţumească. Acelaşi lucru este valabil şi în relaţia cu celălalt. Dacă înţelegi că fiecare dintre noi este condus – în mod explicit sau nu – de o sumă de valori care îi dau sens şi coerenţă în viaţă, vei şti cum să te aşezi în relaţia cu el astfel încât întâlnirea să fie posibilă.

    Revenind la autenticitate, după sistemul de valori cu care ne definim, cred că urmează o evaluare justă a personalităţii noastre. Există oameni pentru care motorul energetic personal are valoarea unui Big Bang, în timp ce pentru alţii aceeaşi forţă se înscrie într-un punct. Suntem introvertiţi sau extrovertiţi, cu umor sau filosofi, veseli sau liniştiţi. Tipul de personalitate nu este ceva dezirabil, este ceva ce îţi este propriu.

    Personalitatea nu e o piedică. Poţi corecta derapaje sau asperităţi şi chiar este indicat să o faci câtă vreme ţine de evoluţia personală spre omul bun sau înţelept care ne dorim să fim. Dar a-ţi dori să te transformi în mieluşel când eşti de o energie debordantă, sau contrariul, te va pune în dificultate mai devreme sau mai târziu, pentru că adevărata natură se va revărsa când nici nu te aştepţi. Şi la fel de bulversaţi se vor simţi şi oamenii din preajma ta.

    Autenticitatea mai înseamnă şi descoperirea stilului personal, care îşi trage seva din cultura în care am crescut, sistemul de valori şi personalitatea fiecăruia. El este şi interfaţa noastră cu lumea exterioară, prima poartă de intrare în contact cu ceilalţi. Coerenţa dintre omul dinlăuntrul nostru şi expresia lui în lume este şi ea o cheie a autenticităţii.

    În 2005 lansam programul Erisma în faţa unui public de mai bine de 200 de oameni din mediul de afaceri. Emoţiile erau strivitoare pentru mine. O dată pentru că era startul meu pe drumul antreprenoriatului şi a doua pentru că fusesem desemnată să vorbesc despre concept în faţa unui public atât de însemnat. Mi-am scris discursul şi l-am trimis către un prieten, profesor de limba română, cu rugămintea de a-mi da o opinie pe text.

    Răspunsul a venit imediat. „Textul e bun, are structură şi coerenţă dar, dacă vrei, îţi pot face câteva observaţii stilistice.“ Am acceptat cu bucurie. Am primit textul cu mici menţiuni şi două-trei refrazări care m-au încântat. A venit şi momentul de graţie. Am înaintat către microfon şi am citit discursul. Dar ori de câte ori ajungeam în punctele în care prietenul meu schimbase ceva în text, mă bâlbâiam şi aproape că nu puteam să rostesc pasajele până la capăt. Am resimţit momentul ca pe o catastrofă. Aşa am învăţat că orice aş spune sau aş scrie trebuie să se întâmple cu cuvintele mele, simple sau neîndemânatice, poate, pe alocuri, dar ale mele.

    Vă spuneam că eu cred în autenticitate. În acest articol am încercat să definesc ce înţeleg prin acest concept. Şi ca să sumarizez, pentru mine un om autentic este acela care meditează asupra poveştilor de viaţă care l-au format şi de unde îşi extrage un sistem de valori care îl defineşte. Care îşi înţelege şi acceptă personalitatea şi care se manifestă în stilul care îi este propriu. Iar un lider autentic este, întâi de toate, un om autentic.

    Închid cercul articolului meu pe tema liderului autentic spunându-vă că eu nu cred că va găsi cineva reţeta „Liderului ideal“. De ce? Pentru că liderii sunt oameni remarcabili. Şi sunt remarcabili tocmai prin unicitatea, autenticitatea lor.

    Sunt oameni şi nu personaje!

  • Cine este Sergiu Biriş, cofondatorul afacerii pe care Facebook a plătit jumătate de miliard de dolari

    Serigiu Biriş la BM Storytellers, evenimentul care marchează zece ani de existenţă a revistei Business Magazin:

    Povestea mea este diferită de a celorlalţi invitaţi, pentru că în 2007 eram atât de la început încât nu ştiam nimic. Este foarte bine să fii în cel mai „hot„ domeniu acum, însă în 2007 nu ştiam în ce intru sau ce vreau să fac. Ştiam doar că vrem să încercăm să facem un proiect al nostru, personal, pentru că în acel moment dezvoltam site-uri pentru clienţi din afară.

    Poate şi dacă mergeam în această direcţie am fi crescut şi am fi fost o bună resursă de outsourcing acum, însă simţeam nevoia de a dezvolta un proiect propriu. Aveam de fapt trei idei, iar una din acele trei idei a fost Trilulilu, am vrut să facem un site românesc de videosharing. Nu ştiam cum să creăm cu adevărat un business, iar tot ce ştiam despre piaţa online era că e o piaţă de 5 milioane de euro, ceea ce mie mi s-a părut senzaţional. Nu ştiam că există foarte mult scepticism legat de proiectele online şi că erau puţini clienţi care îşi asumau riscul de a investi în publicitatea online atunci.

    După câteva luni de la lansare am fost contactaţi de Business Magazin să facem un cover story. „Vrem!„, am zis, dar nu ştiam ce înseamnă cover story. Motiv pentru care am apărut în tricou pe copertă, nu venisem la Bucureşti pregătiţi. Am făcut şedinţa foto, am răspuns la întrebări şi în mai 2007 am apărut pe coperta revistei. A fost o surpriză plăcută şi s-a dovedit a fi şi un punct foarte important din cariera noastră, pentru că mai târziu investitorul nostru ne-a spus că aşa ne-a găsit, văzându-ne pe coperta revistei. Până să ajungem pe copertă noi am investit destul de mult în acest proiect, tot ce câştigam din web design reinvesteam în site, şi am primit chiar şi oferte de cumpărare la 2-3 luni de la lansare, când a vrut să ne cumpere Neogen.

    Nu am vrut să vindem, deşi 80.000 era o sumă colosală după câteva luni de lucru, însă am avut noroc că i-am cooptat pe consultanţii care ne-au temperat şi ne-au asigurat că vor veni şi mai mulţi bani mai târziu. Mai târziu, în 2007, Alexis Bonte a preluat doar o părticică din proiect, 10%, cu 100.000 de euro. A fost cel mai bun lucru că nu am vândut businessul din prima. Îţi trebuie răbdare, ca antreprenor. Cu Trilulilu primii bani, 5.000 de lei, i-am făcut după şase luni de la lansarea proiectului, moment când aveam cheltuieli de 6.000 de euro pe lună. Cea mai mare provocare, pentru noi, a fost să învăţăm să facem bani în spaţiul online, am avut foarte multe încercări şi foarte multe eşecuri să susţinem businessul, pentru că piaţa din România are particularităţile ei. Cea mai bună soluţie a fost să ne înfiinţăm propria echipă de vânzări, am învăţat asta în decurs de câţiva ani.

    Văd foarte mulţi tineri care şi-ar dori să încerce ceva, însă se tem să nu eşueze, că sunt multe provocări pe piaţă, dar îmi dau seama că şi noi, dacă am fi analizat la fel de în detaliu afacerea, probabil nu am fi realizat nimic. Am fi mers înainte cu programarea şi web designul şi mă bucur că am avut naivitatea şi curajul de a face ceva şi de a sprijini acest proiect prin orice mijloace. Cred că foarte mulţi tineri din ziua de azi ar trebui să lase deoparte gândirea raţională şi să îşi urmeze instinctul de a crea ceva.

    Acum sunt foarte implicat în Zonga, care este un „spin off„ din Trilulilu, un serviciu de muzică, legal, care oferă acces la 20 de milioane de melodii de pe mobil, tabletă sau PC. Am semnat contracte cu toate casele de discuri internaţionale şi locale, iar acesta a fost unul dintre cele mai mari challenge-uri din ultimii ani, să reuşim să lansăm acest proiect. Am reuşit să negociem cu casele de discuri şi în circa doi ani am reuşit să obţinem drepturile. Timp în care am reuşit să dezvoltăm şi produsul, şi până la urmă am avut noroc să îl aducem la costul pentru end-user pe care l-am dorit. Casele de discuri ar fi dorit ca un abonament să coste 10 euro pe lună, noi am reuşit să-l aducem la 3 euro, am reuşit să semnăm un parteneriat cu Vodafone, ei fiind şi parteneri în afacere. Acest proiect are mult mai mari provocări şi de aceea mă focusez mai tare, pentru că este şi o piaţă care mai are nevoie de educare, cea a conţinutului online plătit.

    Este greu în acest domeniu pentru că pirateria are un grad destul de ridicat şi există şi convingerea că tot ce este pe internet trebuie să fie gratis. Am pornit pe un drum, îl ţinem în continuare şi ne gândim inclusiv să deschidem serviciul şi în alte ţări.

    Cei care vor să dezvolte acum un business online trebuie să se orienteze spre zona de mobile, pentru că Facebook, de exemplu, raportează că peste 55% dintre venituri le vin din publicitatea de pe mobil, ceea ce mi se pare incredibil. Cred, de asemenea, în orice produs care se bazează pe venituri din publicitate, atâta vreme cât este bine realizat şi are o piaţă. Cred că este o mare nevoie de produse locale. Cred în servicii cu valoare adăugată, obligatoriu plătite, şi care încep să fie pe val; vor apărea tot mai multe astfel de produse. 

  • Băiatul care a lucrat jumătate din viaţă la un joc

    Adam Butcher a început să programeze la vârsta de 12 ani, iar unul dintre primele sale proiecte a fost jocul Tobias. A lucrat la numeroase alte proiecte de.a lungul timpului, însă a continuat să dezvolte Tobias, sperând că într-o bună zi îl va putea lansa. Şi a reuşit, 13 ani mai târziu. “Dacă mă gândesc în urmă, cred că aproape jumătate din viaţă am lucrat la acest proiect”, spune Butcher.

    Anii au trecut, iar Butcher a început să se confrunte cu diverse probleme: tehnologia evolua, limbajele de programare se modificau iar lumea începea să folosească tot mai mult consolele mobile de jocuri. Interfaţa jocului a fost schimbată de peste zece ori, după cum povesteşte chiar Adam Butcher, însă stilul jocului a rămas acelaşi.

    Unul din elementele la care programatorul a trebuit să renunţe a fost lungimea jocului. Iniţial, povestea avea câteva capitole în plus, însă Butcher crede că nu ar fi reuşit niciodată să ducă proiectul la sfârşit: “Mi-am dat seama că e ok să mai renunţ la câteva nivele, pentru că altfel ar mai fi durat probabil încă pe atât să le fac pe toate.”

    A lucrat timp de 13 ani la joc, lansându-l la începutul lunii iunie. Produsul este distribuit gratuit şi poate fi descărcat de pe tobiasgame.co.uk.