BusinessMagazin

Tag: pierdere

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Cum stăm cu investiţiile străine

    Participaţiile nete ale investitorilor străini direcţi la capitalul companiilor investiţie străină directă din România au fost anul trecut în valoare de 795 mil. euro, reprezentând 37,2% din fluxul net de ISD).

    Participaţiile nete la capital rezultă din diminuarea participaţiilor la capital, în valoare de 2,6 mld. euro, cu pierderea netă, în sumă de 1,88 mld. euro. Pierderea netă a rezultat prin scăderea din profitul companiilor respective pe 2012, în sumă de 4,69 mld. euro, a dividendelor repartizate în anul 2012, în valoare de 2,21 mld. euro, după care această valoare a fost diminuată cu pierderile companiilor din 2012, în sumă de 4,36 mld. euro.

    Decalajul dintre cele două componente ale ISD se atenuează dacă privim structura acestora din punctul de vedere al soldului total al investiţiilor, graţie faptului că în anii trecuţi participaţiile nete ale investitorilor au fost mai mari în raport cu creditele primite. La finele lui 2012, soldul final al ISD era de 59,12 mld. euro, mai mare cu 7,2% faţă de cel de la sfârşitul lui 2011.

    Sursa: BNR

  • Ce este şi ce nu este taxa de interchange

    Taxa de interchange – unul dintre mijloacele de compensare interbancare care intervin în tranzacţiile cu carduri, de la banca acceptatoare către banca emitentă – a dat naştere multor asemenea zvonuri şi confuzii. Ce este şi ce nu este taxa de interchange?

    Nu este un comision de utilizare a cardului şi nu este suportată de posesorul de card. Dacă ar fi aşa, la toate magazinele, preţurile pentru cei care plătesc cu cardul ar fi diferite decât cele pentru plata cu cash. Or, nu sunt. De fapt, prin lege, în România, comisionul la plata cu cardul – care în terminologia noastră se numeşte surcharge – este interzis. Adică trebuie să fie 0%. Orice caz în care această regulă nu se respectă poate şi trebuie să fie raportat autorităţilor.

    Unii ar argumenta că toate costurile pe care le suportă comercianţii (inclusiv aşa-numitele comisioane de acceptare a plăţii cu cardul pe care ei şi nu consumatorii le plătesc) se regăsesc în preţul final al produsului. Dar cum plăţile cu cardul pentru cumpărături în România sunt cam 6% din totalitatea tranzacţiilor, argumentul nu e solid.

    Nu este nicio sursă de venit excepţională pentru organizaţiile de plată sau pentru bănci. În cazul MasterCard, interchange fee-ul nu este colectat de organizaţia de plată şi nu generează venituri pentru aceasta, ci este tranzacţionat direct între bănci şi este o taxă menită să compenseze banca emitentă pentru costurile ce intervin atunci când autorizează o plată a posesorului de card către comerciantul acceptator. Un exemplu de astfel de costuri sunt riscurile financiare pe care băncile emitente şi le asumă. Un magazin va avea întotdeauna garanţia că-şi va primi banii dacă tranzacţia cu cardul este autorizată – chiar dacă posesorul de card nu are suficienţi bani. În acest caz, banca emitentă suportă aceste costuri.

    Surplusul de venituri provenit din taxă se întoarce în dezvoltarea sistemului de plăţi cu cardul, dezvoltare de care România are nevoie, dat fiind că istoria noastră cu cardul abia a depăşit 15 ani, iar acceptarea este încă limitată, eufemistic vorbind. Ca în toate cazurile în care vorbim despre taxe şi comisioane, şi în acest caz se dezbate ipoteza că eliminarea taxei va sprijini comercianţii şi va duce la reducerea preţurilor către consumator. În medie, taxa interchange reprezintă aproximativ 1,2% din valoarea tranzacţiei – în acele magazine în care, dacă priviţi acum reclamele, reducerile acordate consumatorilor sunt de 30%, 40%, 50%, 70% şi în care structura preţurilor se bazează în aceeaşi măsură pe considerente economice, cât şi psihologice…

    Cosmin Vladimirescu (country manager România şi Moldova, MasterCard Europe)

  • Antreprenorul care se întâlneşte lunar cu 50 de tineri români ca să le cumpere ideea de afacere

    Dacă nu l-aţi văzut pe Radu Georgescu în ultimele luni veţi avea o surpriză; antreprenorul a pierdut în jur de 20 de kilograme şi are o siluetă de adolescent. Răspunde mirării reporterilor cu un zâmbet: „N-am făcut nimic special. Trăiesc mai sănătos, mănânc mai sănătos, mă culc devreme, mă scol devreme„. Şi toate acestea nu sunt de ajuns: tocmai a realizat cea mai valoroasă dintre tranzacţiile sale. Este vorba de Avangate, compania „americană„ a lui Georgescu, care ajută producătorii de software să vândă online, furnizând tot ce este după butonul „buy„, care a fost preluată de fondul de investiţii Francisco Partners, cu birouri în Londra şi San Francisco, fond care dispune de active de 7 miliarde de dolari.

    Înainte de orice, l-am întrebat pe Radu Georgescu dacă îl mai îngrijorează ceva acum. Şi a aprobat: este vorba de situaţia financiară din Statele Unite, ameninţate, cel puţin la ora discuţiei, de un posibil default, dar şi de bula tehnologică pe care antreprenorul o anunţă de ceva vreme, bulă cauzată în special de creşterea reţelelor sociale. „Afacerile GeCad sunt globale, SUA reprezintă mai mult de jumătate din IT-ul mondial, aşa că un default al SUA ar putea deveni o problemă serioasă pentru industrie.„ În privinţa bulei tehnologice, aceasta nu se va sparge mâine sau anul viitor, dar poate în 2015. În plus, Georgescu admite că bula tehnologică a fost unul din factorii pe care s-a bazat decizia de a vinde Avangate; nu a fost factorul determinant, dar a cântărit ceva în ecuaţie.

    Determinant a fost, în decizia de a vinde, interesul pe care l-a trezit Avangate. „În ultimul an şi ceva, compania s-a bucurat de foarte mare interes. Acesta a crescut şi a crescut şi a crescut, aşa că în decembrie 2012 – ianuarie 2013 am decis că poate fi agreabil să începem un proces adevărat. Şi am angajat Pagemill Partners, bancă de investiţii din Statele Unite, iar de aici încolo a pornit un proces competititv, serios.„ Şi a rezultat cel mai „valoros„ exit al lui Georgescu, care nu precizează suma aferentă tranzacţiei. „Primul exit este întot-deauna cel mai bun, pentru că este primul, dar acesta este cel mai valoros.„ Precedentele cele mai importante tranzacţii realizate de antreprenor sunt vânzarea către Microsoft a antivirusului RAV în 2003 şi preluarea de către grupul sud-african Naspers a companiei GeCad ePayment, în 2010.

    Schimbarea majoră faţă de precedentele tranzacţii a fost faptul că nu s-a implicat prea mult în negocierile tranzacţiei, preferând să lase profesioniştii – bancheri de investiţii, avocaţi, echipele de negociere – să îşi facă treaba. „M-am văzut cu cei de la Francisco Partners de două ori, informal.„ Povestea antreprenorului Radu Georgescu porneşte în 1994, când a început patru produse software, antivirursul care a ajuns la Microsoft şi încă trei care au fost nişte eşecuri. Primul a fost o clonă de Norton Commander, care a suferit pentru că apărea într-o zonă pentru care piaţa îşi pierduse interesul. Al doilea, RACS, era un arhivator cu o tehnologie „senzaţională„, dar conceput de un singur progamator, de excepţie, care însă a plecat în SUA, iar produsul a murit („…morala: să nu pui toate ouăle într-un singur coş„).

    Al treilea a fost un sistem de management al documentelor, venit pe o piaţă bună, dar care a eşuat pentru că a fost conceput de progamatori; de aceea nu s-a mulat pe cerinţele pieţei, „făcea chestii extraordinare de care nu avea nimeni nevoie„. „RAV a ieşit în schimb pe piaţa internaţională, Microsoft l-a vrut pentru a-l integra în produsele sale, şi în ziua de astăzi toţi colegii mei care s-au dus la Redmond sunt tot acolo, ei conduc tot ce înseamnă «security» în Microsoft. A fost un deal foarte reuşit„, spunea recent Georgescu. Cu totul, antreprenorul a început circa 30 de proiecte, din care trei s-au bucurat de foarte mare succes. „Este o rată OK de succes. Dacă privim numai proiectele IT, este chiar mai bună, pentru că la un moment dat am avut o evadare în proiecte ciudate, care au ratat toate.„

  • Absurdul parcărilor de la aeroportul Otopeni: cât plăteşte un şofer care pierde jetonul de parcare

    Parcarea de la aeroportul “Henri Coandă” din Otopeni operează printre cele mai mari tarife din România, preţul pentru o jumătate de oră fiind de trei lei.

    “Nu ştiu cum s-a ajuns la 500 de lei, dar nu i-aş dori nimănui să piardă jetonul”, a declarat o casieră de la ghişeul din incinta aeroportului. Oficialii Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti nu au răspuns solicitării de a explica modul prin care s-a stabilit cuantumul taxei de 500 de lei.

    Pe aeroportul din Otopeni au ajuns în primul semestru din acest an 3,5 milioane de pasageri, în creştere cu circa 1% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut, potrivit Ziarului Financiar. Preşedintele Consiliului de Administraţie al CFR Marfă, Liviu Radu, a fost numit în primăvară director general al Companiei Naţionale Aeroporturi Bucureşti (CNAB), iar Radu Merica, fost CEO Ţiriac Holdings, a devenit noul preşedinte al Consiliului de Administraţie. 

  • Mesajul lui Mircea Geoană pentru Antonescu: Dacă ai pierdut publicul PSD, adio şanse la prezidenţiale!

     “Mi se pare o intrare mult prea timpurie în campania prezidenţială din partea dânşilor. (…) Dacă suntem împreună în această campanie, de ce începi campania pe spatele meu, PSD? (…) Pentru ce îl ataci pe Victor Ponta, în urmă cu o săptămână, folosind epitete pe care … eu am crezut că strict Traian Băsescu foloseşte astfel de chestiuni. De ce mă ataci pe mine? (…) Ataci primele personalităţi din PSD ca popularitate şi după aceea aştepţi ca cineva să îţi pună pe tavă partidul. Trebuie să câştigi publicul PSD”, a spus Mircea Geoană, la Digi24.

    Geoană spune că e prea devreme pentru a începe campania pentru alegerile prezidenţiale din 2014, în condiţiile în care România are nevoie de stabilitatea majorităţii aflate la guvernare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Mesajul lui Mircea Geoană pentru Antonescu: Dacă ai pierdut publicul PSD, adio şanse la prezidenţiale!

     “Mi se pare o intrare mult prea timpurie în campania prezidenţială din partea dânşilor. (…) Dacă suntem împreună în această campanie, de ce începi campania pe spatele meu, PSD? (…) Pentru ce îl ataci pe Victor Ponta, în urmă cu o săptămână, folosind epitete pe care … eu am crezut că strict Traian Băsescu foloseşte astfel de chestiuni. De ce mă ataci pe mine? (…) Ataci primele personalităţi din PSD ca popularitate şi după aceea aştepţi ca cineva să îţi pună pe tavă partidul. Trebuie să câştigi publicul PSD”, a spus Mircea Geoană, la Digi24.

    Geoană spune că e prea devreme pentru a începe campania pentru alegerile prezidenţiale din 2014, în condiţiile în care România are nevoie de stabilitatea majorităţii aflate la guvernare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • TOPUL celor mai valoroase branduri din lume. Coca-Cola a pierdut pentru prima dată în ultimii 13 ani primul loc

     Topul “Best Global Brands” realizat de Interbrand apare anual începând din 2000 şi este unul dintre cele mai urmărite astfel de rapoarte.

    Astfel, Apple a urcat pe primul loc în acest an, cu o valoare a brandului estimată la 98,3 miliarde de dolari, în creştere cu 28% faţă de anul trecut.

    Pe locul secund se găseşte Google, marcă evaluată la 93,3 miliarde de dolari, cu 34% mai mult decât în 2012.

    Coca-Cola, cel mai mare producător de băuturi răcoritoare la nivel mondial, a căzut de pe prima poziţie până pe locul 3. Brandul Coca-Cola a crescut în valoare cu 2% în ultimul an, la 79,2 miliarde de dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Investiţiile străine au crescut anul trecut pentru prima dată din 2008

     Participaţiile la capital consolidate cu pierderea netă estimată au însumat 795 milioane euro (nivel rezultat prin diminuarea participaţiilor la capitalul firmelor, în valoare de 2,676 miliarde de euro, cu pierderea netă în sumă de 1,881 miliarde euro), iar creditele intra-grup 1,343 miliarde de euro, se arată într-un comunicat al BNR.

    Datele preliminare anunţate în februarie de BNR consemnau o scădere a investiţiilor străine directe atrase de România la 1,6 miliarde de euro, reducerea fiind de 11% faţă de nivelul de 1,8 miliarde de euro din 2011.

    În anul 2012 investiţiile greenfield au înregistrat un nivel foarte redus, de numai 18 milioane euro, iar investiţiile din categoria fuziuni şi achiziţii au avut un impact negativ de 5 milioane euro. Ponderea predominantă în fluxul participaţiilor la capital în 2012 este reprezentată de dezvoltările de firme, cu o valoare de 2,663 miliarde euro, respectiv 99,5% din participaţii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum s-a făcut de-a pierdut România un Bucureşti

    Am risipit câteva ore bune făcând nişte calcule şi, în buna tradiţie românească, am obţinut rezultate contradictorii. În spiritul ultimelor dispute care animă societatea românească, exploatarea de la Roşia Montană, problemele ecologice şi cele sociale ale zonei, mă interesa cam câte hectare de teren a pierdut ţărişoara cea frumoasă în general, acoperite de halde de steril şi deşeuri miniere, de ape uzate şi alte asemenea rămăşiţe industriale.

    Pe site‑ul Ministerului Economiei există două documente, cu inventarele iazurilor de decantare, în număr de 53, acoperind 1.056,68 hectare de teren. Documentul mai contabilizează cinci evenimente cu impact sever asupra mediului şi 24 de iazuri care se află la o distanţă mai mică de un kilometru de un sit Natura 2000, reţeaua europeană de zone naturale protejate.

    Tot aici găsim şi inventarul haldelor de deşeuri miniere aparţinând minelor ce şi-au sistat activitatea: sunt 627 de halde, pe mai mult de 3.400 de hectare de teren (nu există un total, iar adunările le-am făcut ceva mai în grabă, cu rotunjiri, sunt totuşi peste 600…). Cu totul vreo 4.500 de hectare de teren.

    O informare a fostului ministru al mediului Laszlo Borbely vorbeşte de 250 de halde de steril, 270 de iazuri de decantare sau bataluri şi peste 400 de depozite industriale în aer liber, amplasamente care au nevoie de ecologizare urgentă. Nu sunt precizate suprafeţe.

    Informaţiile cele mai complete le-am descoperit pe site‑ul unui institut de cercetare; documentul este nedatat, dar pare a fi destul de recent. Acolo se vorbeşte de 799 de halde de steril brut rezultat din industria minieră, pe 6.900 de hectare, de 109 iazuri de decantare rezultate din prelucrarea zăcămintelor feroase şi neferoase, pe 2.140 ha, de 63 de halde de zgură şi cenuşă de la termocentrale, pe 2.638 de hectare, şi 133 de halde aferente metalurgiei, pe 750 de hectare.

    Alte 10.300 hectare sunt ocupate de 687 de depozite pentru deşeuri industriale în funcţiune, iar termocentralele mai adaugă 3.035 hectare de depozite de zgură (altele decât cele citate deja). Cu totul 25.763 de hectare de teren, adică o suprafaţă ce depăşeşte suprafaţa municipiului Bucureşti, de 228 de kilometri pătraţi, şi se apropie de cei 285 de kilometri pătraţi ai zonei urbane a Capitalei. Şi mai reprezintă 25.000 de terenuri de fotbal.

    Să mai luăm în calcul şi cei circa trei milioane de români care au plecat din ţară după revoluţie; aici avem un calcul simplu, dar uluitor în simplitatea lui: în cei 24 de ani scurşi de la Revoluţie, câte un român a părăsit România la fiecare patru minute.

    Sigur că alăturarea terenurilor şi a oamenilor plecaţi este cumva nedreaptă, industria a mers, cu bune şi rele, cu precădere în comunism, în timp ce migraţia este apanajul perioadei capitaliste. Dar din punctul de vedere al societăţii comunismul şi capitalismul au o relevanţă ceva mai redusă; ideea este că aşa ceva s-a produs, că nu prea ştim să gospodărim astfel de probleme şi că nici nu avem puterea de a le împiedica. Iar şefilor acestei naţii nu le-a păsat.

    Şi nici naţiei în sine, dacă e să fim sinceri. Dar nu pot să nu mă întreb care ar fi fost impactul nu atât al terenurilor pierdute, deşi 25.000 de hectare sunt o moşie frumoasă, care ar putea hrăni o sumedenie de oameni, ci mai ales al celor trei milioane de oameni, cei mai mulţi buni de muncă, puternici şi calificaţi, asupra economiei şi societăţii, dacă ar fi avut locuri de muncă şi posibilităţi de dezvoltare. În mod cert ar fi depăşit cele 3-7 miliarde de euro trimise acasă de înstrăinaţi.

    Imaginea este un turn Babel, oraşul pierdut pictat în 1595 de Lucas van Valkenborch, un pictor renascentist flamand; este, mi se pare mie, cea mai frumoasă dintre cele trei variante de turn Babel pe care le-a pictat maestrul.
     

  • Acţiunile Gabriel Resources au închis joi în urcare cu 10,6%, însă au pierdut 43% de la începutul săptămânii

     Titlurile Gabriel au oscilat joi între 71 cenţi şi 87 cenţi, după ce au închis miercuri la 75 cenţi.

    La finalul şedinţei de joi, capitalizarea de piaţă a companiei este de 318,8 milioane dolari canadieni.

    Ministrul delegat pentru Marile Proiecte, Dan Şova, a declarat, joi, că, în cazul în care proiectul Roşia Montană nu va fi adoptat, Gold Corporation poate emite pretenţii la despăgubiri de 2 miliarde de dolari, care înseamnă 550 milioane dolari cheltuieli pe investiţii realizate şi 1,5 miliarde profitul estimat.

    Volumul tranzacţionat a fost în continuare peste medie, de 2 milioane de acţiuni, însă mai redus faţă de rulajele din primele trei şedinţe ale săptămânii.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro