“Preşedintele României, domnul Traian Băsescu, a semnat luni, 2 iulie a.c., Decretul de numire în funcţia de ministru al Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului a doamnei Ecaterina Andronescu”, informează Administraţia prezidenţială. Preşedintele Traian Băsescu aprecia potrivit ca ministrul desemnat al Educaţiei Ecaterina Andronescu să depună la cabinetul premierului o declaraţie pe propria răspundere că în teza sa de doctorat nu a plagiat şi să se asigure că nu se află în stare de incompatibilitate.
Tag: educatie
-
Copilăria în fotografii
Expoziţia fotografică este găzduită de Muzeul Naţional de Artă al României şi Primăria Municipiului Bucureşti, pe partea pietonală şi va dura până la data de 7 iunie 2012.
În cadrul campaniei, 4522 de fotografii au fost trimise către Salvaţi Copiii. Expoziţii cu fotografiile participanţilor la campanie vor fi organizate şi în incinta Ministerului Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, Ministerului Sănătăţii, Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pe tot parcursul lunii iunie.
Campania Globală pentru Educaţie, ediţia 2012, a avut loc în perioada aprilie-mai şi a inclus 710 unităţi şcolare şi 78.000 de participanţi. Tema acestui an a fost calitatea educaţiei şi protecţiei în perioada copilăriei timpurii (0-8 ani), astfel încât copilul să beneficieze de un start bun în viaţă.
Deşi tema expoziţiei şi conţinutul fotografiilor este unul pozitiv, mai sunt multe măsuri de luat pentru ca într-adevăr frumuseţea copilăriei să fie trăită de toţi copiii din România şi din lume.
Statisticile arată că România ocupă penultimul loc în UE din punct de vedere al accesului copiilor cu vârsta între 0 şi 3 ani la servicii de educaţie şi îngrijire pe durata copilăriei timpurii . Doar un sfert dintre copiii romi au avut experienţa grădiniţei.
Peste 25% dintre copii din România trăiesc în sărăcie .
Campania Globală pentru Educaţie reprezintă o iniţiativă globală, coordonată în România de Organizaţia Salvaţi Copiii şi organizată în parteneriat cu Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi cu alte 9 instituţii şi organizaţii neguvernamentale.
Scopul campaniei şi al activităţilor desfăşurate în acest an în grădiniţele, şcolile şi liceele participante este acela de a atrage atenţia asupra importanţei copilăriei timpurii (0-8 ani), perioadă în care copilul are dreptul fundamental la îngrijire şi educaţie.
“În România, mai sunt încă multe de făcut pentru a asigura respectarea drepturilor celor mai mici dintre copii şi dorim ca prin această expoziţie să reamintim că este datoria noastră, atât a autorităţilor, cât şi a societăţii civile, să facem eforturi suplimentare pentru ca astfel de imagini ale unor copii fericiţi să devină caracteristice pentru societatea românească”, a declarat Gabriela Alexandrescu, preşedinte executiv Salvaţi Copiii România.
La nivel internaţional, milioane de persoane din 100 de ţări ale lumii au participat la activităţile organizate pe durata Săptămânii Globale de Acţiune, pentru a susţine dreptul la educaţie al copiilor de vârstă mică – drept pe care îl are fiecare copil încă de la naştere
Începând cu 2001, Organizaţia Salvaţi Copiii Romania coordonează anual, la nivel naţional, acţiunile din cadrul Campaniei Globale pentru Educaţie urmărind, alături de ceilalţi membri ai Coaliţiei, progresul înregistrat prin reglementări naţionale şi cooperare internaţională de guvernele statelor semnatare ale Convenţiei de la Dakar în vederea realizării celor 6 Obiective EFA: (1) extinderea educaţiei preşcolare; (2) asigurarea învăţământului obligatoriu gratuit pentru toţi copiii; (3) promovarea educaţiei continue şi a învăţării abilităţilor de viaţă pentru tineri şi adulţi; (4) creşterea ratei de alfabetizare a adulţilor cu 50% la nivel global; (5) atingerea parităţii de gen până în 2005 şi (6) creşterea calităţii în educaţie.Situaţia în cifre – România
• Doar puţin peste 2,5% dintre copiii de vârstă antepreşcolară beneficiază de acces la creşe. Insuficienţa locurilor în creşă este ilustrată şi de faptul că, în 2010, în creşele publice numărul copiilor – 17.293 – era semnificativ mai mare decât numărul de paturi – 14.880 (Sursa: INS şi Ministerul Sănătăţii, date prelucrate). Conform datelor Ministerului Sănătăţii, numărul creşelor a scăzut drastic după anul 1990, de la 840 (în anul 1990) la 285 (în anul 2010);
• La nivelul Uniunii Europene, procentul mediu al accesului copiilor între 0 şi 3 ani la servicii de îngrijire şi educaţie pe durata copilăriei timpurii atinge 26%, în condiţiile în care, cu ocazia Consiliul European de la Barcelona, statele membre stabiliseră ca ţintă de atins până în anul 2010, ca serviciile oficiale de îngrijire a copiilor să furnizeze locuri cu orare complete pentru cel puţin 33% dintre copiii cu vârste sub 3 ani;
• Legea educaţiei naţionale recunoaşte locul educaţiei timpurii (inclusiv al celei antepreşcolare) în sistemul naţional de învăţământ şi include prevederi speciale cu privire la aceasta, însă, în prezent, România nu are o strategie privind educaţia timpurie;
• România nu a adoptat încă o strategie privind educaţia parentală, deşi autorităţile române recunosc importanţa Recomandării nr.19/2006 a Consiliului de Miniştri al Consiliului Europei referitoare la politicile care vizează susţinerea parentalităţii pozitive.
• Convenţia ONU cu privire la drepturile copilului consacră drepturile de care trebuie să se bucure fiecare copil, inclusiv dreptul la educaţie, îngrijire şi sănătate, şi recunoaşte şi rolul prioritar al părinţilor şi familiei în asigurarea acestor drepturi. încă din anul 2006, Comitetul ONU pentru Drepturile Copilului şi-a exprimat îngrijorarea cu privire la faptul că statele nu acordă suficientă atenţie asigurării acestor drepturi şi celor mai mici dintre copii.Despre importanţa copilăriei timpurii
Grădiniţa reprezintă o etapă esenţială în educaţia copiilor, fundamentul pe care copiii îşi construiesc norme de relaţionare şi mediul în care îşi însuşesc abilităţile necesare pentru integrarea lor cu succes în şcoală.
La nivel internaţional, numeroase studii confirmă importanţa îngrijirii pe parcursul copilăriei timpurii, aceasta reprezentând cea mai critică perioadă a dezvoltării umane.
Potrivit studiului Rethinking the Brain (Shore, R., 1997),
• Experienţele de până la vârsta de 3 ani au un impact decisiv asupra dezvoltării structurilor cerebrale şi a competenţelor de viitor adult,
• în jurul vârstei de 3 ani, creierul unui copil este de două ori mai activ decât cel al unui adult,
• Până la 3 ani se realizează aproximativ 80% din dezvoltarea creierului,
• în perioada preşcolară, creierul copilului e de 3 ori mai activ decât creierul unui adolescent.Educaţia preşcolară are efecte pozitive pe termen lung, inclusiv în ceea ce priveşte succesul şcolar, rezultate mai bune la testări, reducerea riscului repetenţiei şi abandonului şcolar (W. Steven Barnett, Preschool education and its lasting effects). Acelaşi studiu arată că investiţiile publice în educaţia preşcolară pentru toţi copiii pot produce beneficii semnificative de natură educaţională, socială şi economică.
Intervenţiile necesare pentru asigurarea unui bun start în viaţă ţin de domenii diferite, cum ar fi nutriţia, accesul la servicii adecvate de sănătate, asigurarea unui mediu sigur şi oferirea de stimulare intelectuală şi fizică. Copiii învaţă în mod activ încă de la naştere, iar primii ani sunt vitali pentru succesul lor viitor la şcoală şi în viaţă. -
Ioan Mang a demisionat de la conducerea ministerului Educaţiei. Liviu Pop, ministru interimar
Interimatul la conducerea ministerului va fi asigurat de către ministrul delegat pentru Dialog Social, Liviu Pop, urmând ca în termenul legal de 45 zile să fie nominalizat un alt ministru. Ponta a precizat că asigurarea interimatului de către Liviu Pop a fost acceptată de preşedintele Traian Băsescu.
“Ioan Mang mi-a solicitat astăzi să îşi înceteze activitatea ca ministru având în vedere situaţia în care a fost pus, acuzaţii care mai de care venite într-o sarabandă pe care o cunoaştem, pornite şi susţinute de către cei din PDL şi UDMR. Din punctul meu de vedere, mang are în acest moment mâinile dezlegate să-şi poată apăra imaginea, prestigiul şi munca de atâţia ani şi sunt absolut convins că, în zilele următoare, fără a mai avea presiunea acestei funcţii care se dovedeşte mult mai dificilă decât am crezut vreodată, va restabili adevărul şi mă va ajuta şi pe mine, şi probabil şi pe dumneavoastră, să înţelegem exact ce s-a aflat în spatele acestor atacuri repetate asupra celor care au fost nominalizaţi pentru funcţia de ministru al Educaţiei”, a spus Ponta.
-
REPORTAJ: Viaţa unui student român la Oxford – scumpă şi cu studiu continuu, iar mâncarea vine la bagaj
“Să fiu sincer, deşi oamenii de acolo sunt de treabă, nu au absolut nimic cu românii. Apreciază omul în funcţie de ce fel de om este şi nu în funcţie de naţia lui. Dar pur şi simplu nu simt că realizez cu ei aceeaşi legătură. Asta poate fi dintr-o multitudine de cauze. Sufletul meu, prietenii mei, legăturile pe care le-am creat se află tot aici. O să vreau la un moment dat să mă întorc. Nu zic că e greşit dacă cineva procedează altfel, bineînţeles. Dar, deocamdată, Anglia are o economie extrem de puternică şi ideal pentru mine ar fi ca, odată ce-mi închei studiile (licenţă, masterat, eventual un doctorat), să lucrez acolo, să câştig bani (pentru că – hai să fim serioşi! – tuturor ne trebuie bani) şi apoi să mă întorc aici, în ţară”, oftează Ion Ambrinoc, cu ochii după ospătarul care trebuie să aducă mititeii. Până şi mâncarea îl face să îi fie dor de casă: la englezi, nu are gust, nu este deloc hrănitoare şi se vede de la o poştă că este plină de chimicale.
-
Uniformele şcolare care îi anunţă pe părinţi când copiii chiulesc
Uniformele purtate de elevi sunt dotate cu un cip ce detectează atunci când elevii ajung la şcoală, transmiţând automat un SMS către părinţi pentru a-i informa. De asemenea, dacă elevii nu au ajuns la curs la 20 de minute de la începerea sa, părintele va primi un SMS cu mesajul “copilul dumneavoastră nu a ajuns la şcoală”. Autorităţile afirmă că uniformele pot fi spălate şi călcate fără a afecta cipul integrat.
Secretarul de stat responsabil de educaţie, Coriolano Moraes, afirmă că sistemul va fi extins până la finalul anului la toţi cei 43.000 de elevi din oraş.
Mai mult pe www.descopera.ro.
-
350 de cuvinte pe minut
Peste tot în lume se vorbeşte enorm despre sistemul educaţional. Avizaţi sau nu, direct interesaţi sau doar chibiţi, toţi au convingeri ferme şi par să deţină reţetele cele mai bune. Întotdeauna un sistem dintr-o anumită ţară este considerat “performant” şi, în consecinţă, un model demn de adoptat, pentru ca în scurt timp să se constate că respectivul sistem este contestat chiar în ţara de origine. De exemplu, sistemul american, care cuprinde multe dintre cele mai prestigioase universităţi din lume. Iar cum o mare parte dintre studenţii acestora provin din liceele americane, se poate presupune că sistemul este bun în ansamblu. Când crezi că ai găsit modelul ideal, găseşti în YouTube un interviu în care Frank Zappa zice cam aşa: “Şcolile (americane) antrenează oamenii ca să devină ignoranţi cu stil. Îţi oferă echipamentul necesar ca să ajungi un ignorant funcţional”. Toată lumea îl aprobă, iar un comentator notează că afirmaţiile sunt valabile pentru orice sistem de învăţământ din oricare parte a “civilizaţiei industriale”.
Aici însă se ridică două probleme. Prima este de ordin general şi voi reveni asupra ei: mai trăim astăzi într-o civilizaţie industrială? A doua este mai specifică: în prea mare măsură şcoala românească produce ignoranţi nefuncţionali, cu un bagaj de cunoştinţe sărac, cu abilităţi de comunicare precare şi, cel mai adesea, fără nici o aderenţă la problematica societăţii în care trăiesc. În această privinţă, avem într-adevăr de învăţat de la şcoala anglo-saxonă, iar primul lucru la care mă gândesc este practica dezbaterii (“debate”), care, cel puţin în America, este un sport naţional cu rezultate vizibile. Un american de pe stradă poate să emită fără probleme câteva fraze coerente despre un subiect oarecare, iar unul educat poate susţine o prezentare publică interesantă, în vreme ce la noi auzim cel mai adesea nişte păreri alături de subiect într-o română aproximativă în primul caz şi expuneri adormitoare în al doilea. Diferenţa nu este de inteligenţă, ci strict de educaţie şi antrenament: în şcolile noastre, elevul pur şi simplu nu are ocazia să se exprime. M-am bucurat cu naivitate când în programa de liceu a apărut o materie numită “Logică şi argumentare”, imaginându-mi că va aduce şi exerciţiul practic. M-am înşelat.
În şcolile din Statele Unite, dezbaterile sunt o practică uzuală, cu dublu scop. Pe de-o parte, elevii sunt încurajaţi să se documenteze din surse diverse pe subiecte interesante şi cel mai adesea de actualitate, iar pe de altă parte să susţină argumentat un punct de vedere (adesea se trage la sorţi care echipă susţine pro şi care contra). La o scurtă privire peste tematică, am găsit subiecte precum “Guvernul federal trebuie să-şi sporească substanţial eforturile de explorare şi/sau dezvoltare dincolo de mezosferă” sau “Impactul căderii bursei de valori asupra economiei”, dar şi unele precum “Football or Soccer” sau “Pro şi contra uniformelor şcolare”. Nu îndrăznesc să-mi imaginez cum s-ar desfăşura (dacă, prin minune, s-ar desfăşura) la noi o dezbatere la nivel de liceu despre o oarecare politică guvernamentală, iar o dezbatere despre uniformele şcolare pe care am urmărit-o pe un forum web românesc a reuşit să mă uluiască prin absenţa aproape deplină a argumentaţiei şi abundenţa frazelor imperative.
Un recent articol din Wired relatează că la un concurs de “policy debate” pentru liceeni (există şi campionate), elevii au vorbit la o viteză de 350 de cuvinte pe minut. Iar în acest punct revenim la prima problemă. Dacă acum 10-20 de ani documentarea implica lungi vizite la bibliotecă, zeci de cărţi măcar răsfoite şi căutări prin colecţii de ziare şi reviste, astăzi internetul oferă informaţii abundente, din toate sursele, începând cu tratate academice şi terminând cu bloguri sau chiar mesaje de pe Twitter. Problema s-a mutat, deci, de la “căutarea informaţiilor” la “selecţia informaţiei”, iar informaţia în exces trebuie expusă într-un timp limitat, motiv pentru care un concurs de argumentaţie elegantă devine un absurd concurs de “cine apucă să expună mai multe argumente”. Performaţa nu mai e să găseşti informaţii despre ceva, ci să-ţi copleşeşti cantitativ adversarul. Bun venit în civilizaţia informaţională!
A venit vremea ca profesorul să înţeleagă că internetul a schimbat totul şi rolul său de transmiţător de informaţii s-a încheiat. De-acum va avea unul mult mai greu: de antrenor al spiritului critic şi al argumentaţiei, adică al capacităţii de a selecta informaţia şi de a o transforma în cunoaştere. Poate că lumea de mâine va aparţine autodidacţilor bine antrenaţi.
-
Cum îi învaţă Agatha Christie engleza pe străini
Douăzeci dintre romanele scriitoarei au fost adaptate astfel încât să poată fi folosite de către profesori pentru predarea limbii engleze străinilor, fiind însoţite şi de explicaţii culturale şi un CD care conţine versiunea audio a cărţii respective.
Editura Collins, care deţine drepturile de publicare ale cărţilor Agathei Christie, consideră că versiunile adaptate ale romanelor pot fi folosite în şcoli şi facultăţi unde se organizează cursuri pentru străinii care învaţă engleza şi că, deşi ediţiile au suferit modificări pentru a fi mai uşor de citit, adică au fost prescurtate şi s-a actualizat limba folosită, operaţiunea a fost realizată de specialişti care au realizat după aceeaşi metodă dramatizări pentru radio, astfel încât farmecul iniţial al cărţilor nu s-a pierdut.
-
România, în coada topului european al inovaţiei
Tabloul se bazează pe 24 de indicatori grupaţi în 3 categorii: mijloacele inovării (resurse umane, sisteme de cercetare deschise, finanţare), eforturile întreprinderilor în domeniu şi felul cum se traduc ele în beneficii pentru economie, inclusiv ocuparea forţei de muncă.
Performanţele statelor UE în materie de inovare:
Sursa: Comisia Europeană. Notă: Performanţa medie este măsurată pe baza datelor referitoare la 24 de indicatori, variind de la performanţa minimă (0) până la cea maximă (1). Performanţa medie în 2011 le reflectă pe cele înregistrate în 2009/2010.
-
Avantajul unei diplome în plus
“Angajatorii caută, în general, oameni cu un CV cât mai stufos şi foarte mulţi se uită la studiile candidaţilor, dacă au sau nu diplome de MBA sau EMBA şi în funcţie de aceste criterii fac o primă selecţie. Din acel punct încolo, angajaţii trebuie să demonstreze că pot şi practica foarte bine”, spune profesorul Bodo Schlegelmilch, decanul WU Executive Academy, programul de EMBA al Universităţii din Viena, prezent şi în România. Într-adevăr, la conducerea companiilor de pe piaţa locală, fie că este vorba despre prima linie de management sau despre middle manageri, numărul celor care au o diplomă de MBA sau EMBA creşte de la an la an. Cu o oarecare domolire a ritmului în ultimii patru ani din cauza costurilor destul de mari pe care le presupune participarea la cursuri, tendinţa rămâne însă actuală.
Până în 2008, aproape în exclusivitate cheltuielile erau suportate de companii, care ofereau angajaţilor un MBA sub formă de beneficiu extra-salarial sau instrument de motivare profesională. Din 2008 încoace, au început să apară cursanţi care făceau pe cont propriu această investiţie în dezvoltarea lor profesională sau ajungeau la un compromis împreună cu angajatorul şi împărţeau costurile. “În momentul de faţă, o treime din cursanţi plătesc programul din propriul buzunar, iar restul sunt sponsorizaţi de companiile pentru care lucrează. Acest lucru este valabil pentru România, dar în Germania şi Austria raportul este invers”, subliniază Schlegelmilch.
Pentru cei care vor să cuantifice exact cum anume şi în cât timp se amortizează investiţia, datele sunt destul de clare. Pentru început, trebuie să plătească 35.000 de euro pentru cele 14 luni în care vor urma programul de EMBA. Dintre cei care termină, aproximativ 35% ajung în funcţii de top management, adică preşedinte, CEO, managing director sau membru în consilii de supraveghere, în condiţiile în care în momentul începerii programului doar 20% ocupă o astfel de poziţie. Apoi, statisticile celor de la WU arată că peste 25% dintre absolvenţi primesc o mărire salarială de 50%, iar 7% chiar o dublare a venitului lunar. Financial Times, care face o monitorizare constantă a programelor de MBA şi EMBA, mai prezintă o cifră: în medie, absolvenţii au un salariu de 112.000 de euro pe an, adică peste 9.000 de euro pe lună.
Schlegelmilch crede că dincolo de motivare şi dorinţa de a avea angajaţi mai bine pregătiţi, companiile oferă MBA-uri şi EMBA-uri şi dintr-o altă raţiune. “Este în interesul multinaţionalelor să aibă pe plan local oameni bine pregătiţi, care să-i înlocuiască pe expaţi pentru că managerii locali au avantajul expertizei locale, sunt familiarizaţi cu piaţa şi asta contează mult.”
În momentul de faţă, cele mai căutate sunt MBA-urile specializate, care urmăresc competenţele adaptate unei industrii anume şi mai puţin cunoştinţele generale de business. 33% dintre cursanţii WU Executive Academy urmează cursurile unui MBA specializat în domeniul financiar. 15% vor să se specializeze în IT, 9% în retail, 7% în industrie şi 6% în industria bunurilor de larg consum şi energie. Cel din urmă este, de altfel, şi cel mai scump, costul celor 14 luni de program ajungând la 45.000 de euro.
Cei care se înscriu într-o astfel de cursă, pe care mulţi ar numi-o “nebună”, sunt întotdeauna oameni care se află într-un moment important al carierei lor şi care cunosc în detaliu lumea de business. Majoritatea au circa 13 ani de experienţă în domeniul în care lucrează, au o vârstă medie de 36-37 de ani, iar trei din zece cursanţi sunt femei.
-
Câţi bani pun deoparte românii şi cât de bine cunosc produsele financiare
În cazul celeilalte jumătăţi a populaţiei se disting diferenţe între comportamentele de economisire, dintr-o perspectivă demografică, în funcţie de gradul de urbanizare. Locuitorii din mediul urban, cu excepţia Bucureştiului, declară că pun bani deoparte în mod constant, în timp ce bucureştenii economisesc mai rar, doar pentru lucruri importante şi investiţii.