BusinessMagazin

Tag: creare

  • Povestea geniului excentric care a creat una dintre cele mai râvnite maşini din lume

    Ettore Bugatti s-a născut în 1881 în Milano, într-o familie de artişti. Tatăl său a fost un designer de mobilier şi bijuterii stil art nouveau. Fratele său, Rembrandt Bugatti, a fost un cunoscut creator de sculpturi cu animale, iar străbunicul său a fost arhitect şi sculptor. Talentul artistic s-a făcut simţit şi în cazul lui Ettore, care s-a arătat pasionat de domeniul automobilistic.

    Cariera sa începe de la 17 ani, când lucrează ca ucenic la fabrica de biciclete şi triciclete Prinetti & Stucchi; reuşeşte să construiască primul său triciclu motorizat, propulsat de două motoare, numit Bugatti Type 1. Trei ani mai târziu, cu ajutor financiar din partea tatălui său, construieşte un al doilea prototip, care atras deopotrivă privirile curioşilor de la Târgul Auto de la Milano, dar şi admiraţia baronului de Dietrich, care conducea o fabrică de automobile în Alsacia, Franţa. Baronul l-a angajat pe tânărul Bugatti să construiască automobile sub marca De Dietrich-Bugatti.

    Italianul dezvoltă în Alsacia noi modele de automobile şi participă la primele curse. În 1907 se căsătoreşte cu Barbara Maria Giuseppina Mascherpa, cu care a avut doi băieţi şi două fete.

    Lucând pentru De Dietrich, l-a cunoscut pe Emile Mathias, cu care s-a împrietenit, cei doi au început să lucreze împreună; parteneriatul a durat doar doi ani, apoi fiecare a ales un alt drum. Bugatti a înfiinţat în un centru de cercetare la Strasbourg, unde a produse mai multe prototipuri.

    În 1909 a înfiinţat propria companie, numită Automobiles E. Bugatti, în oraşul  Molsheim, Alsacia, care se afla atunci sub ocupaţie germană. El a produs unele dintre cele mai rapide şi cele mai luxoase maşini ale vremii, câştigând mai multe premii, printre care şi Grand Prix-ul de la Monaco.

    Un punct de cotitură pentru Ettore Bugatti l-a reprezentat izbucnirea primului război mondial; familia s-a mutat înapoi la Milano, iar mai târziu la Paris, unde italianul dezvoltă un motor cu opt cilindri şi unul cu 16 cilindri, ambele proiectate pentru avioane. După terminarea războiului, Bugatti se mută în Molsheim – devenit teritoriu francez – şi îşi redeschide fabrica; continuă să construiască modele sport, care îi aduc victorii la Le Mans în 1920 şi la Brescia în 1921. La începutul anilor 1930 demarează producţia de maşini motorizate pe şine echipate cu motoare Royale, iar patru ani mai târziu produce modelul Bugatti Type 57 – primul care utiliza un şasiu conceput de fiul său, Jean Bugatti. Model care avea să-i aducă şi moartea lui Jean, în urma unui accident, în timpul unor teste.

    În timpul celui de-al doilea război mondial, fabrica de la Molsheim este distrusă, iar Bugatti a fost nevoit contruiască altă unitate de producţie, în Levallois. Italianul a fost un om care a marcat istoria automobilismului prin maşinile sale, elegante, rapide şi considerate a fi contruite fără compromisuri.

    Era un aristocrat, extrem de încăpăţânat, deloc dispus să-şi recunoască greşelile, dar în acelaşi timp avea grijă de angajaţii săi. Ettore Bugatti îşi plătea atât de bine angajaţii încât dificultăţile financiare prin care avea să treacă afacerea sa erau adâncite de refuzul de a reduce numărul lor sau de a le tăia din salarii.

    Ettore Bugatti a murit pe 21 august 1947 la Paris. A lăsat în urma sa automobile recunoscute pentru viteză şi extravaganţă, tradiţie continuată şi astăzi. Ultimul model Bugatti, Chiron, lansat anul trecut, este cea mai rapidă maşină din lume la oră actuală, atingând 100 km/h în doar 2,5 secunde.

  • De ce tastele „F” şi „J” au mici liniuţe care ies în relief. Află secretul ştiut de foarte puţini oameni

     Când au fost create primele tastaturi pentru maşinile de scris, acestea aveau literele aşezate în ordine alfabetică, dar oamenii nu se descurcau prea bine atunci când tastau.

    Christopher Latham Sholes, unul dintre inventatorii maşinii de scris, a rearanjat tastele în 1873 şi este considerat părintele tastaturii QWERTY de astăzi.

    Cititi mai multe pe www.go4it.ro

  • Crescătoria de jocuri: cum vrea un incubator românesc de jocuri video să crească industria

    Un incubator este definit drept o cameră, o instalaţie specială care poate asigura condiţii de temperatură, umiditate pentru a permite dezvoltarea în condiţii optime. Carbon, înfiinţat anul trecut, este un incubator, menit să ajute dezvoltarea companiilor dezvoltatoare de jocuri video din România şi din regiune. Cătălin Butnariu, la vremea aceea head of development la Amber Studio, Dragoş Hâncu general manager al Amber Studio şi investitorul spaniol Jaime Gine sunt iniţiatorii acestui proiect. Carbon a fost lansat în aprilie 2016, dar ideea a prins contur, povesteşte Cătălin Butnariu, actualul general manager al Carbon, în 2015, „într-o discuţie mai largă cu câţiva prieteni” despre dezvoltarea industriei din România. „Ideea s-a transformat într-un concept de afacere, a apărut si un business plan şi într-un final am decis să-i dăm drumul”, sumarizează el paşii principali.

    Industria de gaming din România are o istorie de peste 15 ani, iar în ultima perioadă s-au lansat mai multe titluri importante din lumea jocurilor video – precum FIFA sau Assassin’s Creed – la care au contribuit şi filialele din România ale companiilor internaţionale. Conform estimărilor Asociaţiei Dezvoltatorilor Români de Jocuri Video, în 2015 valoarea industriei depăşea 140 milioane de euro, datele oficiale pentru 2016 nefiind încă disponibile. Cel puţin 6.000 de oameni lucrează în acest domeniu în România.

    Însă ce lipseşte din peisajul dezvoltării jocurilor video este o producţie locală care să aibă un impact la nivel internaţional, la fel cum a făcut-o CD Projekt cu seria The Witcher. Veniturile companiei poloneze în al treilea trimestru al anului trecut au ajuns la circa 23,5 milioane de euro (25,1 milioane de dolari), iar profitul a fost de 8,5 milioane de euro (9,1 milioane de dolari). Spre comparaţie, primii cinci producători de jocuri de pe piaţa locală – Ubisoft, EA Games, Gameloft, King şi MavenHut – au înregistrat în 2015 venituri totale de aproximativ 89 de milioane de euro (datele pentru 2016 nu au fost făcute publice încă).

    Unul dintre motivele reuşitei cu care polonezii se pot mândri este că au izbutit să găsească sprijin şi finanţare. Carbon vrea să-şi înşusească acest rol pentru start‑up‑urile româneşti care îşi propun să dezvolte jocuri video. În prezent, cinci echipe au fost acceptate în program.

    Dintre acestea, trei dezvoltă jocuri pentru smartphone-uri, o echipă dezvoltă un joc video pentru PC şi console, iar un alt start-up dezvoltă un produs pentru realitatea virtuală. „Anul acesta vom extinde căutările şi în alte ţări din Europa de Est, aceasta fiind regiunea pe care o avem în vedere în primul rând”, spune Butnariu.
    Start-up-urile care au aplicat, implicit cele acceptate în program, sunt formate în general din oameni care au lucrat deja în multinaţionale, au dezvoltat jocuri pentru alţii şi acum vor să creeze ceva al lor.

    Incubatorul oferă o finanţare directă de până la 50.000 de dolari pe proiect, dar şi servicii de consiliere, structurate în trei pachete, în funcţie de necesităţile individuale ale afacerilor. Start-up-urile vor fi consiliate de mai mulţi mentori – experţi în design, producţie, monetizare şi business development. De asemenea, există posibilitatea alocării unui buget suplimentar pentru activităţi de marketing, cu o valoare variabilă, stabilită de la caz la caz.

    Spre deosebire de alte incubatoare de acest gen, dezvoltatorii români vor rămâne independenţi, incubatorul neachiziţionând equity; Carbon încasează un procentaj din venitul generat de proiectele susţinute, care diferă în funcţie de pachetul ales (10-30%). „Carbon a fost constituit de la bun început ca o afacere şi o investiţie pe termen lung. De exemplu, am fost conştienţi că nu vom înregistra venituri cel puţin un an, ţinând cont de timpul de dezvoltare a jocurilor. Bugetul pentru primul an a fost aproximativ 250.000 de dolari (234.000 euro). Ne aşteptăm ca businessul să fie profitabil începând cu anul viitor”, spune cofondatorul Carbon.

    Pachetul de bază include mentorat, acces la reţeaua de contacte, servicii, spaţiu şi echipamente. Următorul pachet conţine, pe lângă ce oferă pachetul de bază, acces la servicii de dezvoltare, la evenimente din industrie, PR şi servicii de publishing. Al treilea pachet cuprinde serviciile menţionate anterior, dar şi finanţare de 50.000 de dolari.

  • Puţină mişcare nu strică nimănui

    Împreună cu artista Maira Kalman, care a gândit un traseu prin muzeu şi asigură şi prezentarea acestuia, trupa a creat The Museum Workout, care le propune vizitatorilor interesaţi să facă puţină mişcare înainte de programul obişnuit de vizitare al instituţiei, o plimbare prin muzeu în paşi de dans sau de marş şi cu tot felul de alte exerciţii, încheiată cu un bufet cu cafea, clementine şi pâine cu unt, astfel aşezate încât participanţii să le poată lua din mers.

  • Bijuterii care te fac să te simţi bine

    Elementul definitoriu al creaţiilor sale, scrie The Telegraph, îl reprezintă mesajul spiritual, menit să le facă pe persoanele care le poartă să se simtă mai bine. Creatoarea realizează bijuterii smălţuite, cu pietre mici – diamante, smaralde şi opale – şi aur, cu un design care să transmită cele cinci principii ale brandului său: putere, karmă, vis, protecţie şi deplinătate.

    Printre modele se numără, de exemplu un cărăbuş pe smalţ verde, care să ofere protecţie la gânduri rele, ori un cap de leu de aur pe smalţ roşu, care să transmită ideea de putere, clienţii putând însă personaliza bijuteriile după propriile idei.

  • Între timp, în restul lumii. Sau cum a început Războiul Rece 2.0

    Prin natura sa binară, conflictul tacit dintre Statele Unite ale Americii şi URSS oferea posibilitatea clară de aliniere în spatele uneia dintre cele două superputeri. Putem argumenta, desigur, că multe state nu au avut această opţiune; dar cele care nu se aflau sub o dominaţie evidentă puteau alege. Conflictul din ce în ce mai evident din ultimii ani are însă o structură mult mai complexă, cu mult mai mulţi actori în roluri principale şi mai ales în roluri secundare, iar asta nu poate să aducă decât nesiguranţă şi neîncredere. Un astfel de conflict are, de asemenea, şanse mult mai mici pentru o rezolvare paşnică.

    Scopul final al Rusiei, scriau anul trecut cei de la The Telegraph, este să obţină o serie de acorduri care să întoarcă „înţelegerile injuste” negociate după căderea Uniunii Sovietice. Nu este clar cum ar arăta un astfel de acord, dar există lucruri pe care cei din vest le-ar considera, cu siguranţă, inacceptabile; unul dintre aceste lucruri ar fi eliminarea NATO.

    Experţii ruşi citaţi de aceeaşi publicaţie discutau despre pericolul unui conflict deschis, în condiţiile în care relaţiile diplomatice dintre SUA şi Rusia se află în cădere liberă.

    Punctele fierbinţi sunt multe, dar ies în evidenţă zona baltică, unde NATO şi Rusia s-au acuzat reciproc de intensificarea prezenţei militare; estul Ucrainei, acolo unde Rusia continuă atragerea regiunilor separatiste Doneţk şi Lugansk; Siria, unde ruşii îl susţin pe Bashar al-Assad, iar americanii încearcă să îl dea jos.

    Dar acţiunile Moscovei merg mai departe: Putin încearcă să îşi extindă influenţa în Orientul Mijlociu – anul trecut, ruşii au trimis trupe ce reunesc 500 de militari în Egipt, cu intenţia de a întări relaţiile cu preşedintele Abdel Fattah el-Sisi. Iar răspunsul celor din Orient denotă, parcă, un joc de Tit-for-Tat: Qatar şi-a recăpătat recent apetitul pentru investiţii; în ultimele două luni, cea mai bogată ţară din lume a investit în cea mai mare fermă de păsări din Turcia, în gigantul rus Rosneft şi în compania britanică National Grid Plc.

    Din 2005 şi până acum, Qatar – care are o populaţie mai mică decât Bucureştiul – a strâns 335 de miliarde de dolari în bunuri, transformând Autoritatea pentru Investiţii din Qatar (QIA) în cel de-al 14-lea fond suveran de bunăstare al lumii ca mărime. După mai multe tranzacţii care au adus acţiuni în Hollywood, zona rezidenţială a Londrei, case de modă din Italia şi chiar o echipă de fotbal, numărul acţiunilor întreprinse de QIA a scăzut în 2015 şi 2016. Dar preţul petrolului a început din nou să urce, aşa că finanţiştii din Qatar s-au reapucat de afaceri. Investiţia de 11 miliarde de dolari în Rosneft, spre exemplu, întăreşte poziţia celor din Orientul Mijlociu în Rusia. QIA a mai cumpărat, în iulie, 25% din aeroportul Sankt Petersburg.

    O zi deosebit de importantă a fost 19 martie 2014, cea care a urmat anexării regiunii Crimeea de către Rusia. Discursul lui Putin din acea zi semnaliza schimbarea direcţiei în ceea ce priveşte intenţiile preşedintelui rus. „Ne-au minţit de nenumărate ori, au luat decizii în spatele nostru, ne-au pus în faţa faptelor împlinite”, spunea atunci Putin. „Aşa s-a întâmplat cu extinderea NATO către est, la fel şi cu aducerea infrastructurii militare în apropierea graniţelor noastre.” Putin a avertizat că Rusia nu va mai tolera o astfel de presiune.

    Îndreptându-ne către altă parte a lumii, întâlnim un alt actor cu rol semnificativ în acest conflict: China. Dacă la suprafaţă tensiunile par a avea ca punct central Marea Chinei de Sud şi controlul teritoriilor din zonă, un număr de incidente în ultimele 12 luni au adus în discuţie posibilitatea unei confruntări – fie ea doar pe plan economic – între cele mai mari forţe economice ale lumii: China şi Statele Unite ale Americii. Alegerea lui Donald Trump nu ajută prea mult: acesta „atacă” autorităţile de la Beijing cu fiecare ocazie, încercând să inducă (mai mult forţat) superioritatea americanilor în faţa celor din Asia.

    Ca un act de sfidare, Trump a discutat prin telefon cu liderul Taiwanului, Tsai Ing-wen, o manevră care a atras reacţia vehementă a Chinei (autorităţile de la Beijing nu recunosc statul Taiwan, considerând că teritoriul le aparţine). Este prima dată în ultimii 37 de ani când un preşedinte american discută direct cu preşedintele Taiwanului. Iniţial, ministrul chinez de externe, Wang Yi, declarase pentru postul Phoenix TV că incidentul reprezintă un „mic truc al Taiwanului”, exprimând speranţa că situaţia nu va genera modificări în politica externă a Washingtonului. Ulterior, guvernul de la Beijing a intensificat tonul, avertizând că nu va tolera iniţierea unor relaţii formale între Statele Unite şi Taiwan. „China se opune cu fermitate oricărei interacţiuni oficiale ori contactelor militare între Statele Unite şi Taiwan”, a transmis administraţia de la Beijing. An Fengshan, un purtător de cuvânt al guvernului chinez, a ameninţat recent că atitudinea lui Donald Trump ar putea atrage consecinţe mai grave. „Susţinerea principiului Chinei unitare este fundamentul politic al relaţiilor China-SUA, fiind elementul central de pace şi stabilitate în strâmtoarea Taiwan. Dacă acest fundament este afectat, atunci nu se va mai pune problema dezvoltării sănătoase şi stabile a relaţiilor dintre China şi SUA, urmând să existe efecte grave asupra păcii şi stabilităţii în strâmtoarea Taiwan”, a subliniat An Fengshan.

    Va fi 2017 anul în care acest conflict global se stinge? Greu de crezut. Mai cu seamă vom vedea accentuarea tensiunilor dintre NATO şi Rusia, pe de-o parte, şi Beijing şi Washington pe de altă parte. Alţi actori importanţi, precum Germania, Franţa, Turcia sau statele din Orientul Mijlociu, vor juca de asemenea roluri importante.

    Cât despre România, poziţia noastră pare a fi una secundară; nu trebuie însă uitat că din punct de vedere geografic România se află prinsă la mijloc între est şi vest. Similar, din nou, perioadei de după cel de-al Doilea Război Mondial.

  • Povestea omului care a creat cele mai iubite dulciuri din lume

    Mars s-a născut în 1882 în Pope, Minnesota, şi a învăţat să facă ciocolată de la mama sa, în perioada când a fost nevoit să stea acasă deoarece s-a îmbolnăvit de poliomielită. La 19 ani a început să vândă cipsuri de melasă. În 1902, s-a căsătorit cu Ethel G. Kissack, iar doi ani mai târziu s-a născut Forrest Edward Mars, cel care avea să aibă o contribuţie uriaşă la dezvoltarea companiei.

    În 1911 Frank C. Mars începe să facă bomboane în bucătăria sa din Tacoma, Washington, şi apoi să le vândă. În 1920, se mută în Minneapolis, unde începe o afacere cu bomboane numită The Nougat House. Acolo sunt produse batoanele de ciocolată Patricia Chocolates, numite după fiica lui. Doi ani mai târziu, apare pe piaţă divizia de bomboane MAR-O-BAR, Mars redenumeşte compania MAR-O-BAR, iar afacerile ajung la 100.000 de dolari.

    În 1923, după trei ani de muncă, Mars alături de fiul său lansează Milky Way, care s-a dovedit a fi un mare succes şi care le-a permis să angajeze mai mulţi oameni. Compania, redenumită Mars, Incorporated, inaugurează o fabrică în 1929 în Chicago, fapt care face ca businessul să explodeze, apoi, un an mai târziu, este lansat şi batonul de ciocolată Snickers.

    Frank s-a certat cu fiul său în legătură cu ingredientele ciocolatei Milky Way, iar Forrest Mars s-a dus în Anglia, unde a încercat să vândă Milky Way realizat cu ingredientele agreate de el. 

    În 1935 compania a intrat în domeniul hranei pentru animale, alături de o companie din Marea Britanie, lansând produsul Chappie; peste alţi patru ani, era lansa şi un produs destinat pisicilor, numit KiteKat.

    În timpul celui de-a doilea război mondial, Mars s-a întors în SUA, unde a lansat bomboanele M&M, inspirate de un produs european; primele M&M au fost produse pentru armata SUA. Tot Forrest Mars este responsabil pentru extinderea afacerii prin lansarea cutiilor de orez Uncle Ben’s. Forrest era cunoscut drept un om foarte strict, el fiind cel care a inventat şi pus în practică un sistem de recompense şi pedepse care a rezistat foarte mulţi ani. New York Times scria în 1999 că angajaţii care ajungeau la timp în fiecare zi toată săptămână erau recompensaţi cu un bonus, iar cei care întârziau erau penalizaţi financiar.

    Forrest Mars a murit în 1999, la 95 de ani; conducerea a fost preluată de fiul acestuia, Forrest Mars Jr., care a intrat în afacerile familiei încă din 1959 şi a petrecut mult timp în Europa pentru a creşte vânzările pe bătrânul continent. El a devenit copreşedinte alături de fratele său John, în 1975, an în care veniturile companiei au ajuns la 1 miliard de dolari.

    Mars este încă o afacere de familie, iar majoritatea membrilor au fost extrem de discreţi, vorbind rar cu presa. Din 2015, compania este condusă de Grant F. Reid.

    Forrest Mars i-a promis tatălui să că va transforma compania într-un jucător global; şi-a ţinut cuvântul întocmai, produsele Mars putând fi găsite aproape oriunde pe glob.

  • Cum arată telefonul ortodox care se vinde cu 25.000 de dolari. Norocoşii pot cumpăra un exemplar binecuvântat

    Compania moscovită Gressp a creat 988  de unităţi (numărul este o referinţă la anul în care creştinismul a ajuns în Rusia) cu valori cuprinse între 6.300 şi 25.000 de dolari. Preţul depinde, desigur, de cât de mult aur a intrat în carcasa telefonului.

    Când vine însă vorba de funcţionalitate, uitaţi de social media, scriu cei de la Russia Today. Telefonul ortodox vă va purta înapoi la zilele în care cea mai puternică aplicaţie era cea de mesagerie.

    “Am vrut să minimizăm riscul adicţiei faţă de telefon”, a spus Anatoly Sautin. “Vrem ca oamenii să se concentreze pe lumea reală, nu pe una virtuală.”

    Telefonul este dotat cu o cameră “performantă” de 3 megapixeli şi are o memorie de 32 GB. Producătorul oferă totuşi o garanţie de 12 luni.

    “Primul telefon va fi dăruit Patriarhului Chiril”, au mai spus reprezentanţii companiei. “În perioada următoare vrem să şi ducem câteva unităţi la Moscova, pentru a fi binecuvântate.”

  • Toyota Motor va crea 400 de locuri de muncă la o fabrică din Statele Unite

    Producătorul japonez de maşini susţine că locurile de muncă fac parte din planul de îmbunătăţire a fabricii din Princeton, Indiana şi au fost incluse în planurile anunţate la începutul lunii ianuarie care vizează investiţii de 10 miliarde de dolari în operaţiunile din Statele Unite în următorii cinci ani.

    Anunţul vine după ce Trump s-a axat în prima săptămână de când a preluat adiministraţia pe politici protecţioniste, remarcându-se retragerea Statelor Unite din Acordul de parteneriat transpacific (TPP).

    Mai mult, preşedintele Donald Trump a spus că va aplica o taxă de 35% maşinilor din import, susţinând că va renegocia Acordul comercial nord-american cu Mexic şi Canada.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum arată telefonul ortodox care se vinde cu 25.000 de dolari. Norocoşii pot cumpăra un exemplar binecuvântat

    Compania moscovită Gressp a creat 988  de unităţi (numărul este o referinţă la anul în care creştinismul a ajuns în Rusia) cu valori cuprinse între 6.300 şi 25.000 de dolari. Preţul depinde, desigur, de cât de mult aur a intrat în carcasa telefonului.

    Când vine însă vorba de funcţionalitate, uitaţi de social media, scriu cei de la Russia Today. Telefonul ortodox vă va purta înapoi la zilele în care cea mai puternică aplicaţie era cea de mesagerie.

    “Am vrut să minimizăm riscul adicţiei faţă de telefon”, a spus Anatoly Sautin. “Vrem ca oamenii să se concentreze pe lumea reală, nu pe una virtuală.”

    Telefonul este dotat cu o cameră “performantă” de 3 megapixeli şi are o memorie de 32 GB. Producătorul oferă totuşi o garanţie de 12 luni.

    “Primul telefon va fi dăruit Patriarhului Chiril”, au mai spus reprezentanţii companiei. “În perioada următoare vrem să şi ducem câteva unităţi la Moscova, pentru a fi binecuvântate.”