BusinessMagazin

Tag: angajare

  • POVESTE URBANĂ: Clădirea BNR Constanţa, închisă acum, a găzduit cel mai luxos hotel din oraş la început de secol XX – FOTO

     Povestea clădirii BNR din Constanţa face parte din proiectul ”Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale, ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

    Mediafax vă prezintă povestea clădirii BNR din Constanţa.

    Fostul sediu al Băncii Naţionale din Constanţa este una dintre cele mai vechi clădiri din municipiu, fiind ridicată în prima parte a secolului XX. A funcţionat o perioadă ca hotel, după care a fost cumpărată de diverse bănci, în prezent fiind în proprietatea BNR. Imobilul, monument istoric, este acum închis, având nevoie de reparaţii capitale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Leonardo da Vinci te învaţă să scrii o scrisoare de intenţie care să-ţi asigure succesul la angajare

    Scrisoarea de intenţie este un document destul de discutabil, de obicei plin de clişee legate de determinare, entuziasm , provocări sau lucrul în echipă. Dar se poate şi altfel: la doar 30 de ani, Leonardo da Vinci îi scria ducelui de Milano o scurtă, dar precisă scrisoare de intenţie, ce cuprindea zece competenţe în măsură să atragă interesul oricărui lider (al vremii, desigur); Leonardo preciza că poate să construască poduri portabile şi indestructibile, să fabrice vehicule inatacabile; să distrugă cele mai multe dintre cetăţile vremii; şi tot aşa.

    Scrisoarea este convingătoare şi se citeşte plăcut şi uşor. 

    Regulile respectate sunt simple: nu folosiţi o scrisoare “de-a gata” luată de pe internet, ci una simplă, directă şi personală, fără şabloane. Precizaţi care vă sunt calităţile, într-un mod foarte specific.  Specificaţi razultatele pe care le veţi obţine – la fel, fără clişee. Spuneţi o poveste. Arătaţi-vă determinarea şi fiţi foarte clar în privinţa a ceea ce vreţi şi a ceea ce nu vreţi.  Şi cereţi o întâlnire faţă în faţă: Leonardo o face şi el.

    Pentru cei interesaţi, iată scrisoarea lui Leonardo, în engleză:

    “My Most Illustrious Lord,

    Having now sufficiently seen and considered the achievements of all those who count themselves masters and artificers of instruments of war, and having noted that the invention and performance of the said instruments is in no way different from that in common usage, I shall endeavour, while intending no discredit to anyone else, to make myself understood to Your Excellency for the purpose of unfolding to you my secrets, and thereafter offering them at your complete disposal, and when the time is right bringing into effective operation all those things which are in part briefly listed below:

    1. I have plans for very light, strong and easily portable bridges with which to pursue and, on some occasions, flee the enemy, and others, sturdy and indestructible either by fire or in battle, easy and convenient to lift and place in position. Also means of burning and destroying those of the enemy.

    2. I know how, in the course of the siege of a terrain, to remove water from the moats and how to make an infinite number of bridges, mantlets and scaling ladders and other instruments necessary to such an enterprise.

    3. Also, if one cannot, when besieging a terrain, proceed by bombardment either because of the height of the glacis or the strength of its situation and location, I have methods for destroying every fortress or other stranglehold unless it has been founded upon a rock or so forth.

    4. I have also types of cannon, most convenient and easily portable, with which to hurl small stones almost like a hail-storm; and the smoke from the cannon will instil a great fear in the enemy on account of the grave damage and confusion.

    5. Also, I have means of arriving at a designated spot through mines and secret winding passages constructed completely without noise, even if it should be necessary to pass underneath moats or any river.

    6. Also, I will make covered vehicles, safe and unassailable, which will penetrate the enemy and their artillery, and there is no host of armed men so great that they would not break through it. And behind these the infantry will be able to follow, quite uninjured and unimpeded.

    7. Also, should the need arise, I will make cannon, mortar and light ordnance of very beautiful and functional design that are quite out of the ordinary.

    8. Where the use of cannon is impracticable, I will assemble catapults, mangonels, trebuckets and other instruments of wonderful efficiency not in general use. In short, as the variety of circumstances dictate, I will make an infinite number of items for attack and defence.

    9. And should a sea battle be occasioned, I have examples of many instruments which are highly suitable either in attack or defence, and craft which will resist the fire of all the heaviest cannon and powder and smoke.

    10. In time of peace I believe I can give as complete satisfaction as any other in the field of architecture, and the construction of both public and private buildings, and in conducting water from one place to another.

    Also I can execute sculpture in marble, bronze and clay. Likewise in painting, I can do everything possible as well as any other, whosoever he may be.

    Moreover, work could be undertaken on the bronze horse which will be to the immortal glory and eternal honour of the auspicious memory of His Lordship your father, and of the illustrious house of Sforza.

    And if any of the above-mentioned things seem impossible or impracticable to anyone, I am most readily disposed to demonstrate them in your park or in whatsoever place shall please Your Excellency, to whom I commend myself with all possible humility.”

     

    Încălcarea Legii Concurenţei poate duce la amenzi de milioane de euro

  • Un tânăr din Piteşti a făcut primul milion de dolari la 25 de ani. Nu a lucrat nicio zi ca angajat

    „Construiesc centre comerciale mici“, îşi rezumă Alin Mutu activitatea sa din prezent. Are 37 de ani acum şi se simte milionar de la 25 de ani, când a semnat un contract de peste un milion de dolari cu Rompetrol, pentru construcţia unei benzinării pe un teren  al tânărului. Antreprenorul povesteşte cât de folositoare i-a fost studenţia pentru a-şi dezvolta afacerile, fără a lucra nicio zi ca angajat.

    „Norocul meu a fost că am întâlnit pe cine trebuie“, spune franc antreprenorul piteştean. Şi povesteşte de ce. Pe vremea când era student, a cumpărat un teren lângă gara din Piteşti: „I-am convins pe părinţii mei să facă un credit pe care l-au girat cu locuinţa, dar fără să vadă terenul“, spune acum. După ce l-a cumpărat, tatăl său a apreciat că pe terenul respectiv „nu stă nici ceapa“, dar tânărul Alin Mutu simţea că are potenţial. De aceea, student fiind, şi-a ales ca teme pentru proiectele pe care le avea de făcut „subiectele care să-mi servească interesele“.

    O temă a fost legată de benzinării, motiv pentru care a sunat la marile reţele încercând să intre în legătură cu responsabilii de dezvoltare, argumentând că lucrează la un proiect. „De la Lukoil m-au dat afară, dar la Rompetrol am reuşit.“ Aşa a ajuns să-l cunoască pe Şerban Patriciu, fratele lui Dinu Patriciu, şi în cele din urmă Rompetrol a semnat, în 2002, un contract de un milion de euro cu Alin Mutu, prin care acesta închiria terenul de lângă gara piteşteană companiei petroliere. Pentru acest spaţiu de vânzare Rompetrol a investit 1,5 milioane de euro, iar tânărul s-a simţit milionar când a semnat contractul, chiar dacă banii nu i-au intrat în cont toţi odată, ci în tranşe. A închis imediat creditul girat cu locuinţa părinţilor săi, iar contractul pe care îl avea cu compania care este acum al doilea jucător ca mărime din piaţa petrolieră locală i-a dat posibilitatea să se finanţeze, având bonitate în faţa bancherilor.

    „Aşa s-au legat toate celelalte proiecte“, spune piteşteanul, care are în proprietate mai multe spaţii comerciale şi câteva terenuri. A investit 700.000 de euro, din care 80% fonduri proprii, pentru construcţia unui centru comercial de 3.000 mp care ar urma să fie inaugurat în septembrie. Complexul va găzdui un supermarket Praxis şi alte şase magazine de dimensiuni mici, în care producători locali îşi vor putea vinde produsele – carne, brânzeturi sau peşte. Tânărul mai are în proprietate o clădire cu şase niveluri, construită în 2007, cu o investiţie de 500.000 de euro, din care jumătate au fost bani proprii, iar diferenţa a fost luată de la bancă. Demersurile sale ca antreprenor au început când avea numai 20 de ani şi a pornit prima afacere, un magazin în care vindea articole de papetărie în complexul comercial John din Piteşti.

    „Când m-am dus prima dată să vorbesc cu proprietarul, mi-a spus să mă întorc cu tata. Am reuşit însă să-l conving, în cadrul aceleiaşi discuţii, să-mi dea spaţiul fără să plătesc chirie în primele două luni.“ Cele două luni s-au dovedit importante pentru vânzările de papetărie, pentru că precedau începutul anului şcolar şi putea astfel, cu un risc minim, să se dumirească dacă afacerea avea să meargă. Împrumutase 10 milioane de lei, care în 1997 erau cam echivalentul a 1.000 de dolari, de la bunicul său, de la care moşteneşte simţul comercial. Primul spaţiu de vânzare al antreprenorului avea 10 mp şi ca să nu pară pară gol l-a împărţit în două şi spunea că „în spate“ este depozitul, dar în realitate erau doar cutii goale, pentru că nu avusese suficienţi bani pentru a cumpăra marfă. Ştia cam tot ce era de ştiut despre papetărie, povesteşte Alin Mutu, pentru că îşi petrecuse mare parte a copilăriei în magazinul piteştean Trivale, unde mama sa era gestionar al unui magazin de profil. A ajuns în câţiva ani să aibă o reţea de opt spaţii specializate în papetărie în oraşul argeşean, iar tânărul spune că mereu a încercat să se diferenţieze, să facă altfel decât concurenţa, aşa cum îl învăţase bunicul său.

    Acesta vindea, la un moment dat, brânză într-o piaţă, alături de alţi oameni care făceau acelaşi lucru; s-a gândit cum să atragă clienţii la taraba lui şi a început să strige: „Brânză albă de oi negre“. Antreprenorul spune, de pildă, că aducea caiete de la o tipografie de la Dej, într-o vreme când se vindeau caiete la toate chioşcurile, cu adaos mic. „La preţuri mici nu mă puteam capitaliza, aşa că m-am gândit şi am cerut unei tipografii să facă din start caietele cu o linie în plus, cea în funcţie de care se aliniau rândurile. Preţul de producţie era acelaşi, dar eu vindeam caietele cu 20-30% mai scump doar pentru că aveau linie“, povesteşte el.

  • Bill Gates recomandă şase cărţi de citit în vacanţă

    1. Business Adventures de John Brooks. Cartea i-a fost recomandată de Warren Buffett în 1991, iar Gates crede că este cea mai bună carte de business pe care a citit-o vreodată. Chiar dacă pare veche, Brooks scrie despre fundamentele afacerilor, cele care nu se schimbă niciodată: construirea unei organizaţii mari, angajarea oamenilor cu cele mai potrivite calităţi sau modul de a asculta feedback-ul clienţilor.

    2. Stress Test, de Timothy F. Geithner. Geithner, fost secretar al Trezoreriei, vorbeşte despre inevitabilitatea crizelor economice; ironia este, spune Gates, că un slab comunicator, aşa cum a părut în perioada în care a lucrat în administraţie a scris o carte bună. Este în librările româneşti.

    3. The Bully Pulpit: Theodore Roosevelt, William Howard Taft, and the Golden Age of Journalism, de Doris Kearns Goodwin. O carte centrată în jurul întrebării: cum se petrec schimbările sociale? Gates crede că este relevantă astăzi, chiar dacă priveşte evenimete petrecute la începutul secolului trecut.

    4. “The Rosie Project: A Novel, de Graeme Simson. Soţia lui Gates, Melinda, a citit prima cartea şi nu înceta să-i citească pasaje întregi, cu voce tare. Gates a început-o într-o seară, la ora 11, şi a terminat-o la ora 3 dimineaţa. Despre un profesor de genetică cu sindromul Asperger care vrea să se căsătorească. Este tradusă şi în română.

    5. The Sixth Extinction: An Unnatural History, de Elizabeth Kolbert. Autoarea crede că trăim a şasea extincţie majoră, după precedentele (pieirea dinozaurilor este numai una, şi nu cea mai reprezentativă). Este în librările româneşti.

    6. Reinventing American Health Care: How the Affordable Care Act Will Improve Our Terribly Complex, Blatantly Unjust, Outrageously Expensive, Grossly Inefficient, Error Prone System, de Ezekiel J. Emanuel. Titlul spune totul.

     

  • Instrumentul de tortură a salariaţilor: firmele îşi pontează angajaţii ca în timpul comunismului

    Un banal fişier electronic, completat periodic de către şefii de departamente pentru calculul salariilor în funcţie de numărul de ore lucrate, a devenit un coşmar pentru o parte dintre angajaţii care sunt nevoiţi să folosească o cartelă a timpului de fiecare dată când ies din clădire, când se duc în spaţiul pentru fumat ori la un coleg de la alt etaj.

    ÎN URMĂ CU UN AN, ANDREI, 28 DE ANI, ACUM MANAGER ÎN CADRUL UNEI COMPANII DE CERCETARE DE PIAŢĂ, A PRIMIT PENTRU PRIMA DATĂ O ATENŢIONARE, VERBALĂ, LEGATĂ DE FAPTUL CĂ NU A PETRECUT SUFICIENT DE MULT TIMP ÎN FAŢA CALCULATORULUI, ÎN CIUDA FAPTULUI CĂ ŞI-A ÎNDEPLINIT (CHIAR DEPĂŞIT) TARGETUL PE LUNA RESPECTIVĂ.

    Astfel, i s-a transmis că nu şi-a îndeplinit cele opt ore de lucru zilnice, din cauză ca a ieşit prea des să fumeze, şi i s-a recomandat politicos să remedieze această situaţie.

    ”Acum a devenit un coşmar. Pe de-o parte, ţi se recomandă să faci pauze pentru că nu e bine să stai tot timpul în faţa calculatorului şi, în plus, tot angajatorul spune că îţi reduce şi productivitatea. Pe de altă parte, tot angajatorul îţi spune că nu ai destule ore lucrate. Este oribil, iar de când am fost promovat, am ajuns în situaţia să îi cert şi eu (care sunt la rândul meu mustrat de cineva) pe oamenii din subordine pentru că nu au «pontat» destul din cauză că au stat prea mult la ţigară„, spune Andrei.

    MODUL ÎN CARE ESTE MONITORIZATĂ ACTIVITATEA ANGAJAţILOR ÎN TIMPUL PROGRAMULUI DE LUCRU A CĂPĂTAT FORME DIFERITE, DE LA COMPLETAREA UNOR FIşE LA VENIREA şI PLECAREA LA SERVICIU, CARTELE DE ACCES LA INTRAREA SAU ÎN INTERIORUL CLĂDIRII SAU SOFTURI DE MONITORIZARE A PERIOADEI ÎN CARE SUNT CONECTAţI LA SISTEMUL COMPANIEI (PENTRU PUŢINII CĂRORA LI SE MAI PERMITE SĂ LUCREZE DE ACASĂ). Justificarea este, spun angajatorii, că fişele de pontaj sunt obligatorii în cazul în care compania se confruntă cu controale de la inspectorii de muncă, acestea fiind un instrument prin care se poate demonstra că nu există, de exemplu, abuzuri ale angajatorilor în relaţia cu angajaţii (cum ar putea fi considerată, de exemplu, munca peste program neplătită suplimentar). De asemenea, fişele de pontaj sunt extrem de utile în anchetele care vizează accidentele de muncă. Însă această nevoie de monitorizare a generat în unele cazuri nevoia de noi funcţiuni în organizaţii, care acţionează ca un fel de ”poliţie„ menită să vâneze timpul de lucru pierdut al fiecărui angajat în parte.

    Colegii care fumează primesc mereu pe e-mail înştiinţări prin care li se solicită să motiveze de ce au lipsit în anumite intervale de timp, pe zile, chiar dacă este vorba de câteva minute, cât au stat la fumat. Este un fel de avertisment, la trei astfel de nerespectări de program li se spune să compenseze cu timp suplimentar de lucru. Nu li se scade salariul, dar mereu sunt puşi să justifice ce au făcut în acel interval. ”De altfel, mulţi dintre ei dau drumul la cronometru pe telefon atunci când ies la ţigară şi se asigură că, în totalul timpului petrecut la fumat, nu depăşesc acea jumătate de oră de pauză pe zi„, a explicat şi Dan, account manager într-o companie din industria serviciilor financiare. El a mai spus că angajatorul justifică aceste avertismente prin faptul că doreşte o eliminare a eventualelor nedreptăţi în tratamentul angajaţilor, în cazul în care un angajat care fumează munceşte mai puţin decât unul nefumător.

    ”Ca nefumător, nu cred că fumatul e principala problemă, pentru că şi un nefumător poate sta două ore la birou fără să facă nimic. Câtă vreme angajaţii îşi îndeplinesc obiectivele, nu ar trebui să existe astfel de bariere„, a mai spus Dan.

    NU DE ACEEAşI PĂRERE ESTE ÎNSĂ ALINA, MANAGER DE MARKETING ÎN CADRUL UNEI MULTINAţIONALE DIN DOMENIUL IT, pe care cartelele de acces, prezente în toată clădirea, o pot ajuta să demonstreze superiorului că şi-a îndeplinit sarcinile de serviciu.

    ”În plus, poţi arăta ori de câte ori e cazul că ai stat peste program, iar angajatorul îţi este într-un fel dator pentru acest lucru„, a adăugat Alina.

  • Fondatorul LinkedIn vorbeşte despre felul în care companiile ÎŞI BAT JOC DE ANGAJAŢI: “Cotele la care a ajuns acest fenomen sunt alarmante”

    Vremurile în care un angajat îşi petrecea întreaga carieră la un singur angajator au apus demult, iar încrederea dintre angajat şi angajator este distrusă, susţine Reid Hoffman, cofondator al LinkedIn. Companiile primesc noii angajaţi care sunt conştienţi că pot fi concediaţi oricând şi motivul poate fi oricare, relatează Business Insider.

    Angajaţii susţin că sunt loiali, dar imediat ce primesc o mai bună ofertă de muncă nu au nevoie de mai mult de un minut pentru a se hotărî, susţine Reid Hoffman, cofondator al LinkedIn, în cartea pe care a publicat-­o recent, The Alliance­­­­׃ Managing Talent in the Networked Age. Situaţia despre care vorbeşte Hoffman, adaugă tot el, duce la faptul că mai toate companiile îşi pierd cei mai valoroşi angajaţi, iar cotele la care a ajuns acest fenomen sunt alarmante.

    În cartea The Alliance­­­­­­­­­­׃ Managing Talent in the Networked Age, Hoffman şi antreprenorii Ben Casnocha şi Chris Yeh explică cum companiile pot atrage şi menţine cei mai valoroşi angajaţi prin formarea unei alianţe de pe urma căreia cu toţii au de câştigat. Autorii au creat o prezentare care subliniază principalele principii expuse de carte, pe care Hoffman şi liderii LinkedIn le-au folosit pentru a creşte o companie în Silicon Valley. Prezentarea, care cuprinde 82 de slideuri este deopotrivă captivantă şi intrigantă, iar primele slideuri conţin următoarele mesaje׃

    1. Observă că azi este prima zi de muncă la noul loc de muncă.

    2. Managerul te primeşte cu entuziasm.

    3. … îţi urează bun venit în familie

    4. şi îşi exprimă speranţa că vei face parte din companie pentru mulţi ani

    5. Între timp, îţi declari loialitatea faţă de noul angajator

    5. dar când managerul te lasă în grija celor de la HR…

    6. unde afli că eşti în perioada de probă care durează 90 de zile

    7. iar după 90 de zile vei fi un angajat ce poate fi concediat în orice moment

    8. cu orice tip de motiv

    9. sau fără niciun motiv

    10. tocmai ai experimentat stilul DISCONNECT al angajatorilor din era modernă.

    11. Companiile aşteaptă loialitate fără a oferi în schimb securitatea locului de muncă sau dezvoltare profesională.

    Prezentarea mai cuprinde alte 70 de slideuri în care autorii subliniază că între angajaţi şi angajatori trebuie creată o alianţă, astfel încât să existe o situaţie în care toată lumea are de câştigat.

  • Samsung a suspendat colaborarea cu un furnizor din China din cauza angajării unor minori

     Autorităţile chineze investighează situaţia, iar Samsung va opri definitiv colaborarea cu furnizorul respectiv, dacă se va constata că acesta a angajat muncitori cu vârste mai mici de 16 ani, se arată într-un comunicat al companiei sud-coreene.

    Organizaţia China Labor Watch a anunţat săptămâna trecută că cel puţin 5 muncitori de sub 16 ani au lucrat la o fabrică din Dongguan, furnizor al Samsung, anunţul fiind făcut pe fondul atenţiei tot mai mari alocate de autorităţi practicilor furnizorilor companiilor tehnologice.

    Anterior, Samsung a publicat un raport potrivit căruia 59 de furnizori nu au asigurat angajaţilor echipamente de protecţie adecvate, dar nu au fost descoperite cazuri de folosire a copiilor pentru muncă.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • “Blind date” cu o carte, metodă inventivă a unei librării de a-şi creşte vânzările

    Se spune că nu ar trebui să judeci o carte după copertă – iar un comerciant din Australia s-a gândit să pună în aplicare acest concept.

    Librăria vinde cărţi ambalate în hârtie, sub îndemnul “mergi la o întâlnire oarbă cu o carte”. Pe ambalaj curioşii pot găsi doar câteva detalii, precum genul literar de care aparţine manuscrisul sau perioada în care a fost scris.

    “Foarte mulţi oameni intră în magazinele noastre fără să ştie exact ce vor să cumpere, rugându-ne să le recomandăm ceva”, povesteşte Ryan, un angajat al Elizabeth’s Bookshop. “Ne-am gândit că ar fi o idee interesantă, cel puţin pentru clienţi, să poată cumpăra o carte fără să ştie exact ce cumpără. Iar ideea a avut mai mult succes decât ne-am fi aşteptat.”

    Au fost însă şi clienţi care au considerat că aceasta este doar o metodă de a scăpa de cărţile care nu se vindeau, însă proprietarii dau asigurări că toate cărţile sunt de calitate şi cunoscute publicului larg.

  • “Nu m-aş mai întoarce să lucrez la stat niciodată. Sunt mulţi oameni pe care nu-i poţi da deoparte”


    ADRIAN VOLINTIRU  ESTE BINE DISPUS CA ÎNTOTDEAUNA. FAPTUL CĂ A PETRECUT MAI BINE DE UN AN ŞI JUMĂTATE ANGAJAT LA STAT NU I-A SCHIMBAT NICI TONUSUL, NICI CHEFUL DE LUCRU. De fapt, Adrian Volintiru este unul dintre puţinii manageri din privat care au trecut prin administraţia centrală şi apoi au revenit în privat fără resentimente. „Mie mi-a plăcut la stat“, admite acum Adrian Volintiru, care a condus AVAS în perioada noiembrie 2012 – noiembrie 2013, iar ulterior a fost, timp de cinci luni, secretar de stat în Ministerul Economiei. Volintiru este unul dintre managerii formaţi în cadrul Rompetrol, lucrând în companie timp de opt ani. După Rompetrol, managerul a schimbat mai multe joburi, fiind pe rând CFO la Relad, COO la Marexin, CEO la Vulcan, pentru a intra ulterior în structurile de administraţie centrale.

    „Desigur, este greu la stat, lucrurile nu se mişcă la fel de repede ca într-o companie privată. În schimb, sentimentul că poţi schimba ceva fundamental în economie este minunat; la stat poţi face chestii care să schimbe economia, dacă sunt aprobate“, povesteşte Volintiru. Managerul, care subliniază că nu este membru de partid, a fost numit la şefia AVAS de către PNL, care căuta pentru conducerea instituţiei un specialist în restructurare.

    RESTRUCTURĂRILE SUNT VIAŢA MEA”, SPUNE MAI ÎN GLUMĂ, MAI ÎN SERIOS ADRIAN VOLINTIRU. De la începutul anilor 2000, de când s-a angajat la Rompetrol, a făcut numai restructurare: întâi la Petromidia, apoi la IFN-ul din cadrul Rompetrol, apoi la Rompetrol Downstream, iar după plecarea din grupul deţinut anterior de Dinu Patriciu a restructurat şi optimizat businessul Relad, după care a crescut de trei ori în şase luni din 2011 cifra de afaceri a Vulcan, companie deţinută de Ovidiu Tender (compania intrând însă ulterior în insolvenţă). La data deschiderii procedurii insolvenţei, în 2013,Vulcan avea datorii de 193 milioane de lei faţă de 230 de creditori. Cel mai mare creditor era BCR, cu 78 mil. lei, urmat de ANAF, cu 46 mil. lei, şi Grupul Energetic Tender (acţionarul majoritar), cu 9,7 mil. lei, potrivit administratorului judiciar.

    „Când am ajuns la AVAS, eu am luat în serios nevoia de restructurare a companiilor din portofoliu. Mi-am suflecat mânecile şi m-am apucat de treabă, principalele ţinte de restructurare fiind Fortus Iaşi, Remin Baia Mare, Aversa şi UCM Reşiţa. Eu vedeam AVAS ca pe un holding care are nevoie de restructurare şi l-am tratat ca atare“, povesteşte Adrian Volintiru. O parte dintre companiile din AVAS erau venite recent în portofoliu prin mutarea creanţelor de la ANAF la AVAS –  „prin venirea lor la AVAS, eu am considerat că guvernul nu este interesat doar de recuperarea banilor, ci de o restructurare care să permită ulterior plata datoriilor“.

    Nu a fost chiar aşa.  „Este încă greoi să pătrunzi sistemul, sunt mulţi oameni integraţi profund în acesta şi e greu să îi dai deoparte; una peste alta însă, cu tenacitate, lucrurile se pot întâmpla“, precizează Volintiru, care povesteşte despre două iniţiative pe care le-a avut în sensul schimbării dinamicii companiilor de stat: o ordonanţă de urgenţă prin care să fie luate la pachet creanţele companiilor de stat şi o modificare a legii insolvenţei (mai precis a literei k, articolul 95 – care spune că o creanţă bugetară nu poate fi transformată în acţiuni): „Ar fi fost minunat să putem scăpa de aceste creanţe prin transformarea lor în acţiuni, dar din nefericire nu am reuşit să schimbăm articolul respectiv“. Părţile bune au fost mai multe, precizează însă Volintiru: vânzarea Aversa, chiar dacă tranzacţia nu a fost lipsită de controverse (Blue Diamond Estate, firmă controlată de omul de afaceri canadian Michael Topolinski, şi Autoplast Engineering au câştigat la începutul lunii septembrie 2013 licitaţia pentru preluarea activelor producătorului de pompe Aversa din Bucureşti pentru 17,3 milioane de euro, tranzacţie în care este inclus terenul de 10 hectare din zona Pieţei Obor), listarea Romgaz, procesul de restructurare a AVAS şi reducerea personalului cu 25%, dar şi câştigarea „tuturor proceselor care s-au judecat în perioada cât am condus eu instituţia“ (AVAS are pe rol 11.700 de dosare în care sunt date în judecată companiile statului şi AVAS, 37.000 de creanţe şi 2.800 de dosare postprivatizare). Sau, cum concluzionează Volintiru,  „un holding cu multe probleme“.

     

    O noua provocare pentru manageri: coordonarea si motivarea de la distanta a echipelor

  • Motivul pentru care angajaţii Apple nu luau NICIODATĂ masa cu Steve Jobs: “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el”

    CEO-ul Apple Steve Jobs a devenit cunoscut mai ales pentru exigenţele sale în materie de designul produsului şi dezvoltarea companiei. O mare parte din aceste standarde implicau convingerea angajaţilor să muncească din greu şi să fie pregătiţi în orice moment – valori pe care Jobs le lua foarte în serios, potrivit unui fost angajat citat de Business Insider.

    David Black a lucrat la Apple timp de aproape 12 ani înainte de a părăsi compania pentru a-şi înfiinţa propriul start up. Black a declarat că, deşi nu a interacţionat cu Jobs prea mult, s-a aflat în apropierea lui suficient de mult timp astfel încât să observe cum prezenţa lui influenţa angajaţii. Spre exemplu, când Jobs îşi lua prânzul pe o peluză din apropierea companiei, angajaţii îşi terminau pauza cu 15-20 minute înainte ca Jobs să intre în zonă.

    “Nimeni nu ocupa locurile de lângă el. Doar pentru că trebuia să fii pregătit pentru acel moment.”, a spus Black. Unul dintre primele lucruri pe care le înveţi la Apple este să fii pregătit să răspunzi la întrebarea “La ce lucrezi acum?”. Un exemplu în acest sens este dat de un reprezentant de vânzări care s-a întâmplat să fie în acelaşi lift cu Jobs la plecarea de la birou. Jobs l-a întrebat la ce lucreză în ziua respectivă, iar el a spus că a vândut software toată ziua. “Făcea lucruri de genul acesta pentru a vedea cum răspund oamenii. Cred că este o chestiune care ţine de putere”, a spus Black.

    Un intern care s-a aflat în aceeaşi situaţie, i-a spus lui Jobs că lucrează la QA (quality assurance) pentru un produs. Jobs l-a întrebat apoi „De ce cobori atunci? Ar trebui să urci pentru am lucra”. Internul s-a îngălbenit brusc, moment în care Jobs i-a spus că glumea.

    Un alt intern care s-a întâlnit cu Jobs în lift şi i-a spus despre proiectul la care lucru, Jobs i-a cerut să vadă proiectul chiar în acel moment, în lift. „Acesta este motivul pentru care nu voiau să împartă acelaşi spaţiu cu Steve. Erau nevoiţi să îndeplinească diverse sarcini pe loc”.