Prinţesa Cristina va fi audiată pentru presupusa infracţiune de “trafic de influenţă”, precizează sursa citată.
Ginerele regelui Spaniei, Inaki Urdangarin, este cercetat într-un caz de corupţie. Căsătorit din 1997 cu prinţesa Cristina, fiica cea mică a regelui Juan Carlos şi a reginei Sofia, Inaki Urdangarin, în vârstă de 44 de ani, este suspectat că a deturnat fonduri publice.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Jérôme Cahuzac, care susţine că este nevinovat, a demisionat din funcţie pe 19 martie, după ce Parchetul a anunţat începerea unei anchete privind o presupusă fraudă fiscală.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Victoria Nuland a declarat de curând că Washingtonul va continua să susţină organizaţii nonguvernamentale ruse pentru apărarea drepturilor omului. “Controalele efectuate la ONG-uri par a fi menite să submineze activităţile importante ale societăţii civile din întreaga ţară”, afirmase Nuland. “Amploarea controalelor ne îngrijorează şi ne sugerează că este vorba despre un fel de vânătoare de vrăjitoare”, a adăugat ea.
“Comentariile Victoriei Nuland, care a comparat inspecţiile de rutină la sediile ONG-urilor cu o «vânătoare de vrăjitoare» nu pot fi considerate decât cinism şi provocări”, a reacţionat Aleksandr Lukacevici, purtătorul de cuvânt al Ministerului rus de Externe.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Bancherul Gribkowsky a primit anul trecut o sentinţă de opt ani şi jumătate cu executare într-o închisoare din Munchen pentru că a primit de la Bernie Ecclestone suma de 44 de milioane de dolari, scrie The Telegraph. Instanţa a decis că neamţul a primit banii sub formă de mită pentru a orchestra vânzarea Formula 1 către actualul proprietar, firma de private equity CVC, în 2006. Şeful Formula 1 nu a primit nicio acuzaţie şi a negat cu vehemenţă că fabuloasa sumă a fost în realitate o mită. Ba mai mult, a povestit că a fost ameninţat şi şantajat de bancherul Gerhard Gribkowsky cu divulgarea unor informaţii sensibile cu privire la taxele pe care ar fi trebuit să le plătească celor de la HM Revenue & Customs.
Până acum, Bernie Ecclestone n-a povestit niciodată despre presupusul şantaj prin care neamţul l-a folosit pentru a obţine cei 44 de milioane de dolari. Omul de afaceri dezvăluie acum că ameninţările au avut în final legătură cu Paul Ricard, circuitul de curse de Formula 1 din apropierea Marsiliei unde a avut loc Grand Prix-ul frances în anii ’70 şi ’80.
În 1999, circuitul a fost cumpărat de Excelis, o companie din Franţa care avea în acţionariat fondul offshore Bambino al familiei Ecclestone. Atunci a avut loc renovarea circuitului la care au lucrat peste 1.200 de oameni şi care a înghiţit cu siguranţă o investiţie semnificativă. Lucrările au fost coordonate de Philippe Gurdjan, preşedintele Excelis, împreună cu Bernie Ecclestone care povesteşte acum că tocmai de la acest fapt au pornit ameninţările bancherului german.
“I-am ajutat atunci pe cei care deţineau circuitul Paul Ricard şi le-am spus până şi ce spital ar trebui să construiască acolo sau ce fel de spaţii pentru maşini ar trebui făcute. Gribkowsky m-a acuzat că eu am condus Bambino iar acesta e doar un exemplu”, povesteşte Ecclestone.
Fondul de investiţii Bambino a fost pornit în decembrie 1997 la Liechtenstein de către Slavica, fosta soţie a lui Bernie Ecclestone şi unul dintre beneficiarii fondului, alături de cele două fiice ale sale – Petra şi Tamara Ecclestone. Investiţiile principale ale fondului erau cele in FOCA Administration, care deţinea drepturile pentru Formula 1 şi care, în trecut, fusese în totalitate în proprietatea lui Ecclestone.
Omul de afaceri mărturiseşte că a fost sfătuit să transfere partea lui de acţiuni pe numele fostei soţii, Slavica, evitând astfel plata unor taxe suplimentare. Practic, Slavica Ecclestone ar fi plătit în eventualitatea decesului fostului soţ taxe pe moştenirea primită, în ciuda faptului că de obicei soţii sunt scutiţi de asemenea traxe, scrie The Telegraph.
Această mişcare a venit în contextul în care omul de afaceri acum în vârstă de 82 de ani suferea de probleme cardiace încă de la sfârşitul anilor ’90, ceea ce a dus la o operaţie de triplu bypass în 1999. Aceste circumstanţe au fost tocmai cele care au dus la înfiinţarea Bambino pe care, ca rezident britanic plătitor de taxe, Ecclestone nu avea voie să-l deţină şi controleze, întrucât fondul ar fi devenit astfel o formă de evaziune fiscală. Explicaţia o dă o clauză a legii taxelor pe venit din 1988 şi modificată în 2007, care spune că dacă un rezident britanic transferă bunuri şi bani unui ne-rezident (cum era cazul Slavicăi), rezidentul nu are dreptul să se folosească de obiectul tranzacţiei, altfel acesta ar fi fost considerat proprietatea lui şi taxat în conformitate, scrie The Telegraph.
Astfel, ajutorul oferit de Ecclestone cu privire la circuitul de curse din Franţa a venit din afară, fără implicarea directă a acestuia. “Cum s-a întâmplat în cazul majorităţii circuitelor din lume, mi-au cerut ajutorul şi pentru acest circuit”, spune omul de afaceri.
În declaraţiile din timpul porcesului cu bancherul neamţ, Ecclestone a declarat că, deşi acuzaţiile şi ameninţările lui Gribkowsky erau lipsite de substanţă, el s-a temit că HMRC ar putea lua în serios spusele lui, fapt care ar fi dus la taxarea neîndreptâţită cu “sute de milioane, dacă nu chiar miliarde de lire sterline pe care nu le datoram”, susţine Bernie Ecclestone.
Mai mult, o asemenea situaţie “ar fi adus asupra mea povara de a demonstra autorităţilor că nu datoram acele taxe, motiv pentru care am fost de acord cu pretenţiile lui”. Omul de afaceri spune că Gribkowsky îşi merită sentinţa. Bernie Ecclestone este în continuare cercetat de procurorii din Munchen şi de HMRC, deşi aceştia din urmă nu îl suspectează de evaziune fiscală, ci doar vor să verifice că taxele plătite sunt suficiente.
Gigantul american Microsoft este acuzat, potrivit unui articol publicat de cel mai cunoscut ziar economic din lume, The Wall Street Journal, că resellerii şi consultanţii lui ar fi dat mită pentru obţinerea unor contracte guvernamentale, în România, China şi Italia.
În cazul României, ancheta urmăreşte să afle dacă Microsoft a avut un rol în oferirea de mită, de către reselleri ai săi, unor oficiali ai Ministerului Comunicaţiilor din România, potrivit publicaţiei.
Până în acest moment nu există o acuzaţie oficială împotriva Microsoft. Compania a anunţat că tratează cu seriozitate sesizările şi că va coopera cu autorităţile în cazul unei anchete.
Cititi mai multe pe www.zf.ro
Ribolovlev, locul 13 în topul bogaţilor din Rusia, este medic, dar în 1990 a intrat în afaceri cu îngrăşăminte chimice, preluând compania Uralkali.În 1996, la 29 de ani, a fost acuzat că a plănuit uciderea unui partener de afaceri şi a fost arestat timp de 11 luni.
Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova
La proces a fost achitat iar unii jurnalişti din presa occidentală au speculat posibilitatea unui dosar “fabricat”. În închisoare Ribolovlev a fost “presat” să îşi vândă acţiunile deţinute la Uralkali, în schimbul unor mari sume de bani şi a eliberării sale. A refuzat şi declara, într-un interviu, că este pregătit s stea şi zece ani în închisoare. În cele din urmă a fost eliberat, după ce investigatorii au identificat adevăraţii vinovaţi.
Dar în 2010 şi-a vândut participaţia la Uralkali cu 6,5 miliarde de dolari; în prezent deţine un fond de investiţii spacializat pe industrie.
Oligarhul mai este cunoscut pentru faptul că deţine imobilul La Belle Epoque din Monaco, în valoare de 300 de milioane de dolari, o vilă în Hawaii, pe care a cumpărat-o de la Will Smits cu 20 de milioane de doalri, precum şi fostul conac din Palm Beach al lui Donald Trump, pe care l-a cumpărat în 2008 cu 95 de milioane de dolari.
În 2011 a cumprat, alături de alţi investitori, două treimi din acţiunile clubului de fotbal AS Monaco. Iar anul trecut a cumpărat pentru fiica sa, Ecaterina, apartamentul în valoare de 88 de milioane de dolari al fostului CEO al Citigroup Sandy Weill.
Dimitri Ribolovlev mai este şi eroul unuia dintre cele mai costisitoare divorţuri din istorie, atunci când s-a despărţit de soţia sa Elena.
Ribolovlev, locul 13 în topul bogaţilor din Rusia, este medic, dar în 1990 a intrat în afaceri cu îngrăşăminte chimice, preluând compania Uralkali.În 1996, la 29 de ani, a fost acuzat că a plănuit uciderea unui partener de afaceri şi a fost arestat timp de 11 luni.
Feţele nevăzute ale crizei cipriote: un bilet de avion către Cipru este marfă rară la Moscova
La proces a fost achitat iar unii jurnalişti din presa occidentală au speculat posibilitatea unui dosar “fabricat”. În închisoare Ribolovlev a fost “presat” să îşi vândă acţiunile deţinute la Uralkali, în schimbul unor mari sume de bani şi a eliberării sale. A refuzat şi declara, într-un interviu, că este pregătit s stea şi zece ani în închisoare. În cele din urmă a fost eliberat, după ce investigatorii au identificat adevăraţii vinovaţi.
Dar în 2010 şi-a vândut participaţia la Uralkali cu 6,5 miliarde de dolari; în prezent deţine un fond de investiţii spacializat pe industrie.
Oligarhul mai este cunoscut pentru faptul că deţine imobilul La Belle Epoque din Monaco, în valoare de 300 de milioane de dolari, o vilă în Hawaii, pe care a cumpărat-o de la Will Smits cu 20 de milioane de doalri, precum şi fostul conac din Palm Beach al lui Donald Trump, pe care l-a cumpărat în 2008 cu 95 de milioane de dolari.
În 2011 a cumprat, alături de alţi investitori, două treimi din acţiunile clubului de fotbal AS Monaco. Iar anul trecut a cumpărat pentru fiica sa, Ecaterina, apartamentul în valoare de 88 de milioane de dolari al fostului CEO al Citigroup Sandy Weill.
Dimitri Ribolovlev mai este şi eroul unuia dintre cele mai costisitoare divorţuri din istorie, atunci când s-a despărţit de soţia sa Elena.
ORICE MONEDĂ ARE DOUĂ FEŢE, iar un moment de pericol este pentru unii o oportunitate. Cel mai mult ar fi putut câştiga carnea de peşte sau oaie, însă la rafturi promoţiile agresive lipsesc. Aşa-numita fereastră de oportunitate n-a fost folosită. Mult mai la îndemână, carnea de pui a atras puţinii nehotărâţi care au stat pe gânduri în magazine. Şi asta în ciuda faptului că în urma scandalului cărnii de cal etichetată ca fiind de vită, unul din doi români declară că are mai puţină încredere în originea cărnii cumpărate.
Ba mai mult, cumpărătorii susţin că şi-au schimbat alegerile legate de consumul de carne, potrivit raportului “Criza cărnii de cal faţă în faţă cu consumatorul român”. Nouă din zece consumatori declară că au discutat despre subiectul cărnii de cal etichetată drept carne de vită, conform unui studiu realizat de Rogalski Grigoriu pe platforma iVOX.ro, pe un eşantion de peste 4.500 de persoane.
Potrivit studiului, peste 14% dintre participanţii la studiu au cumpărat mai multă carne de pui ambalată de producători români cunoscuţi, tocmai pentru a fi siguri de provenienţa produsului. “În primele luni ale anului, vânzările noastre au fost cu 4% mai mari decât în perioada similară a anului trecut”, declară Grigore Horoi, preşedinte al Agricola.El a adăugat că industria cărnii, în ansamblul ei şi, mai nou, industria laptelui suferă pierderi din cauza avalanşei de alerte – deopotrivă îndreptăţite sau nu.
“În ce priveşte alertele privind boli la animale – virusuri, bacterii, micotoxine etc., un profesionist v-ar spune că sunt lucruri obişnuite, periodice, pe toate meridianele. Orice organism viu este, la un moment dat, supus unor astfel de încercări, iar normele sanitar-veterinare şi procedurile de specialitate tocmai pentru acest lucru au fost elaborate – pentru a înlătura efectele nocive”, spune Horoi.
Carnea de pasăre s-ar putea dovedi a nu fi cea mai sigură alegere, dovadă un nou scandal. Carne de curcan cu reziduuri de antibiotic ar fi ajuns în Germania de la o fermă din România, fiind trimisă o notificare în acest sens, prin Sistemul Rapid de Alertă.În acest context, aproape 8% dintre respondenţii la studiu au declarat că nu au mai cumpărat deloc carne de vită. Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour România, spune că în cadrul reţelei franceze nu au fost vizibile modificări de consum. “Vânzările s-au păstrat constante la aceste categorii; având în vedere că piaţa a rămas constantă, nu s-au aplicat reduceri influenţate de acest scandal”, declară Ana-Maria Florea, reprezentant al Cora România.
Una peste alta, consumul de carne este redus. Doar 170 de grame de carne pe zi mânăncă în medie un român în fiecare zi. Un calcul simplu, bazat pe datele furnizate de Institutul Naţional de Statistică şi Asociaţia Română a Cărnii, indică, aşadar, un consum de 60 de kilograme anual, faţă de media Uniunii Europene de 90 de kilograme.
Datele INS privind consumul de carne şi preparate din carne arată că doar un sfert provine din producţia proprie, dar ponderea mai scăzută este explicabilă prin faptul că preparatele din carne sunt de regulă procesate industrial şi nu în gospodării. Per total, o treime din alimentele consumate sunt din producţia proprie şi numai două treimi provin din comerţ, cel mai mare autoconsum înregistrându-se la ouă. Revenind la carne, din
cele 60 de kilograme per capita mâncate anual, jumătate reprezintă produse pe bază de carne de porc, circa 30 de kilograme.15-17 kilograme înseamnă produse din pasăre, iar restul bovine şi ovine.
De regulă, consumul de carne de porc este specific bătrânului continent, în timp ce în Statele Unite ale Americii, spre exemplu, pasărea şi vita sunt preferate. Este vorba, în esenţă, despre o chestiune de tradiţie, în primul rând, iar faptul că mai bine de jumătate din carnea consumată de europeni provine din sortimentul porc ţine de obişnuinţă.
OTUŞI, CHESTIUNEA TIPULUI DE ANIMAL CUMPĂRAT TRECE ÎN PLAN SECUND, cât timp consumul de carne este relativ scăzut, atât faţă de media UE, cât şi comparativ cu marii consumatori de produse de origine animală, cum ar fi Spania, unde media pe cap de locuitor ajunge la 90-95 de kilograme. Însă faptul că românii au ajuns să mănânce tot mai rar carne nu are de-a face cu o gândire dietetică, ci dimpotrivă, se leagă de sărăcie.
“Teroriştii au lansat o rachetă care conţinea produse chimice, în regiunea Khan al-Assal, în provincia Alep, omorând 15 persoane, majoritatea civili”, a precizat agenţia Sana.
Este pentru prima dată când regimul preşedintelui Bashar al-Assad formulează o asemenea acuzaţie împotriva “teroriştilor”, termen pe care îl utuilizează pentru a îi desemna pe rebelii ce luptă împotriva puterii de la Damasc.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au respins ca nefondat recursul lui Victor Teodorescu şi au menţinut decizia din 27 februarie 2012 a Curţii de Apel Braşov prin care a fost condamnat la 25 de ani de închisoare.
Instanţa supremă a dedus din pedeapsa aplicată lui Teodorescu durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv de la 15 iunie 2011 la 18 martie 2013.
În 27 februarie 2012, Curtea de Apel Braşov l-a condamnat pe avocatul braşovean Victor Teodorescu la 25 de ani de închisoare.
De asemenea, Curtea de Apel Braşov a decis atunci ca Erwin Victor Preşmereanu, asasinul plătit de avocatul braşovean, să plătească daune morale în valoare de 50.000 de euro fiicei lui Victor Teodorescu.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro